Este nevoie să privim, în mai mare măsură, celibatul şi relaţiile ca fiind pozitive, în loc să ne conformăm lumii care spune: „Ai nevoie de o relaţie sexuală ca să fii fericit şi împlinit.” Biserica transmite adesea acelaşi mesaj, dar înlocuieşte „relaţie sexuală” cu „căsătorie”.
[How can the church be more helpful to those struggling with homosexual desires? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Există multă confuzie şi dezinformare cu privire la această întrebare. Mare parte din prejudiciu l-au provocat conceptele simpliste despre schimbare. Unii cred că ne concentrăm în principal pe schimbarea orientării sexuale. Alţii cred că ne concentrăm în principal pe schimbarea comportamentului sexual. De fapt, ne concentrăm pe transformarea completă, care vine dintr-o relaţie cu Isus Cristos şi din decizia de a trăi în acord cu învăţătura biblică despre sexualitate. Biblia spune multe lucruri despre transformarea completă. Isus Cristos a venit ca să putem avea viaţă şi ca să o avem din abundenţă – nu ca să trăim în robie faţă de dorinţe nedorite. Din Scripturi înţelegem că sunt posibile mai multe feluri de schimbare pentru cei care simt atracţii faţă de persoane de acelaşi sex sau sunt implicaţi în homosexualitate.
Prin schimbare noi înţelegem că oamenii pot:
Ce este eliberarea de homosexualitate? Foarte simplu, este viaţă abundentă în Cristos, unde Cristos are control asupra vieţii şi viitorului tău, în loc ca atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex să fie ceea ce te identifică şi îţi controlează viaţa.
Potenţialul pentru aceste schimbări aduce speranţă în viaţa celor cărora li s-a spus adesea că nu există speranţă pentru ei, fiindcă nu se pot schimba.
[What Kind of Change is Possible? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Răspunsul este să „stai în spărtură” (Ezechiel 22:30). Cere-i iertare pentru trecutul din partea Trupului lui Cristos şi oferă-i speranţă şi o dragoste care să fie aşa cum se descrie în 1 Corinteni 13. Prima calitate este răbdarea.
Este bine să asculţi şi să confirmi durerea prin care a trecut deja omul respectiv. Apoi asigură-te că experienţa pe care o are omul în adunarea ta este diferită. Aceasta înseamnă că este important să-i instruieşti, în special pe liderii tăi, ca să înţeleagă problemele existente în homosexualitate. Dacă ajung la înţelegerea modului în care se dezvoltă ea şi a câtorva experienţe comune ale homosexualilor, vor ajunge şi la compasiune.
Oricine are răni, datorate unor experienţe anterioare cu biserica, va fi prudent. Este nevoie ca biserica să stea alături de el şi să fie pregătită să se poarte ca o adevărată familie, pentru a reclădi încrederea. Comunitatea homosexuală şi bisericile care îi susţin, pro-homosexualitate, îi vor primi pe aceşti oameni cu braţele deschise şi necondiţionat. Şi noi trebuie să ne deschidem braţele, aşa cum am face-o pentru un membru de familie care nu trăieşte în nicio formă de relaţie în afara standardelor prescrise de Dumnezeu.
Roagă-te cu stăruinţă pentru evenimentele din experienţa din trecut a acelui om şi pentru eşecurile lui, ca să-l ajuţi să dobândească tăria care vine din iertare şi din „mărturisirea slăbiciunii sale” (Iacov 5:16).
Poate dura luni sau ani până când cineva care a avut un accident grav să se vindece. Trebuie să realizăm că rănile sale pot fi dureroase, emoţional şi spiritual. Este adevărat că uneori oamenii reacţionează cu mânie sau anxietate, chiar şi fizic, dacă este atinsă o zonă dureroasă. Încearcă să nu reacţionezi la reacţie! În timp, procesul de vindecare poate fi complet, dacă biserica ta este avizată. Atunci vei avea nişte mărturii minunate, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu şi pentru a le împărtăşi altora.
[How can we help someone who has tried to overcome their same sex attraction but have failed? And in this they have been hurt by Christians or churches. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Când homosexualii aud aceasta şi o aud adesea, reacţionează cu mânie. Când crezi că orientarea ta este genetică, afirmaţia nu are sens. Ar fi ca şi cum ai spune: „Iubeşte-l pe stângaci, dar urăşte cum scrie el cu mâna stângă.” Pentru homosexuali, să audă această afirmaţie este un nonsens, din cauză că a fi homosexual este identitatea lor, este cine sunt ei. Precum spune Joe Dallas: „Folosind această frază, creştinii pot să considere că este dragoste, dar tot ce aud oamenii este ură.”
Dacă cineva se identifică drept „creştin homosexual”, de asemenea, nu-şi vede comportamentul ca „păcat”. Iar în zilele noastre, pentru mulţi creştini afirmaţia tot va fi văzută ca o condamnare. Ei întreabă: „Cine poate judeca un alt om şi să spună că este păcătos?”
Mai bine nu am folosi această frază. Desigur, tot suntem chemaţi să rostim adevărul şi să detestăm ce detestă Dumnezeu, dar aceasta include multe lucruri, pe care adesea le ignorăm, ca ura lui Dumnezeu faţă de divorţ. Când folosim acest termen vorbind cu homosexualii, ei se gândesc la toată ipocrizia pe care o văd la creştini, de la cei care acceptă căderile homosexuale, la abuzul sexual din biserică.
Este mult mai bine să arătăm dragoste şi să acceptăm omul pe care îl întâlnim, orice formă ar lua păcatul lui. Uită de etichete şi iubeşte-l doar ca om, aşa cum este el. Uneori păcatul comportamentului homosexual este cea mai mică dintre ofensele omului respectiv împotriva lui Dumnezeu, când ajungem să îl cunoaştem, chiar dacă el pare „impecabil”, la bază există mândrie sau mânie şi rebeliune.
[Isn’t the best response for Christians to “love the sinner, hate the sin”? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]
La versetele din Biblie despre homosexualitate, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, se face adesea referire ca la pasajele „care critică excesiv”. Creştinii tradiţionali văd aceste versete condamnând în mod clar comportamentul sexual cu acelaşi sex, pe când cei care se consideră progresişti, văd în ele mai degrabă condamnarea violului, pedofiliei şi promiscuităţii sau a orgiilor idolatre.
Teologia pro-homosexualitate ia din nou fiecare pasaj, redefinindu-L pentru a spune că Dumnezeu este cu siguranţă împotriva celor care se comportă sexual în afara orientării lor naturale. Deci ea spune că aceasta înseamnă că dacă un heterosexual acţionează din punct de vedere homosexual, acţionează în afara modului său natural de a fi şi ar trebui condamnat. Totuşi, dacă cineva este homosexual, atunci înclinaţia sa „naturală” pentru relaţii sexuale cu acelaşi sex este normală şi trebuie să fie acceptată. Prin urmare, argumentează promotorii ei, pasajele nu se referă la homosexualii în stabile, iubitoare. Ei vorbesc despre teologie ca evoluând, deoarece acum trăim cu concepte sociale diferite.
Aceste argumente nu sunt compatibile cu pasajele implicate, care condamnă în mod clar orice comportament sexual cu acelaşi sex. Timp de două mii de ani, erudiţii au înţeles sensul lor şi numai acum pretind unii că am fost induşi în eroare.
Albert Mohler întreabă: „Este «criticare excesivă» a oamenilor, să arăţi că Scriptura identifică comportamentul şi atitudinile lor ca păcătoase?” Şi constată că este cu siguranţă important ca noi toţi să ne însuşim adevărul despre păcatul nostru, oricare ar fi el.
Fără o cunoaştere a păcătoşeniei noastre, nu cunoaştem nevoia noastră de un Mântuitor. În acest sens, toţi avem nevoie să fim „criticaţi excesiv” de Biblie, ca să cunoaştem nevoia noastră de Cristos.
Citeşte mai mult despre aceasta la pagina de internet www.christianpost.com/news/the-church-and-the-clobber-scriptures-the-bible-on-homosexuality-50792/#F7q7EtphoyGSGb2A.99, ca şi pe site‑ul www.albertmohler.com.
[“Clobber Scriptures”. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Se argumentează că creştinii selectează cu multă grijă din legea Vechiului Testament. De ce ar trebui să fie homosexualitatea condamnată, când creştinii nu-şi fac o problemă din purtarea îmbrăcămintei din material amestecat şi mănâncă crustacee şi porc?
Legea Vechiului Testament conţine legea rituală, socială şi morală, care sunt distincte.
Legea rituală nu este respectată pe deplin nici de evreii ortodocşi de astăzi, fiindcă nu mai există templu.
Legea socială a fost dată pentru circumstanţele în care trăiau evreii, mai întâi ca oameni ducând o viaţă nomadă, apoi ca locuitori, într-un timp în care igiena şi ştiinţa sănătăţii erau necunoscute. Dumnezeu a stabilit nişte legi foarte radicale, care erau privite de oamenii Vechiului Testament ca legea generală. Vedem acum că multe dintre acele legi erau din motive practice, pentru a menţine naţiunea mai sănătoasă decât naţiunile din jurul lor şi în ordine din punct de vedere social.
Legile sociale şi rituale au fost anulate şi considerate neimportante în scrierea Noului Testament. De exemplu, Petru, văzând animalele necurate ca bune de mâncat, şi Pavel, vorbind despre toată hrana ca fiind acum „curată”.
Singurul domeniu din Lege care a rămas şi a fost aprobat de Isus a fost legea morală. Noul Testament reia multe pasaje, pentru a recunoaşte că legile purităţii sexuale din Vechiul Testament nu s-au schimbat. În creştinism, pedepsele au devenit mai degrabă supunere faţă de har, decât aplicarea unor judecăţi punitive dure.
Dar urmărirea purităţii şi înfrânarea de la orice relaţii sexuale în afara căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie au fost întărite de Isus (Matei 19:3-7) şi învăţate de-a lungul Noului Testament de către scriitorii epistolelor.
Link către o discuţie teologică de 30 de minute, foarte profundă, a lui Robert Gagnon: Homosexuality & the Bible: www.youtube.com/watch?v=MqK9LkqAgw0
[God Hates Prawns. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]