Că Isus nu a spus nimic despre homosexualitate este cu cea mai mare siguranţă adevărat! Dar interpretăm aceasta ca însemnând că, prin urmare, o tolera? Ei bine, dacă ar fi să luăm tăcerea Lui cu privire la un subiect drept aprobarea de către El a unui comportament, atunci aceasta ar însemna că a aprobat şi zoofilia, incestul, pedofilia sau canibalismul, fiindcă nu a spus nimic despre aceste subiecte şi despre multe altele.

Amintindu-ne că Isus era evreu, este greu de imaginat că era nefamiliar cu pasajele din Vechiul Testament care defineau clar sentimentele lui Dumnezeu cu privire la practica homosexualităţii. Toţi evreii erau foarte conştienţi de standardele stabilite, iar El le vorbea unor evrei bine informaţi.

În toată omenirea, există o încercare constantă de a forţa graniţele lui Dumnezeu. Avem un fals sentiment al libertăţii, care în esenţa sa este, pur şi simplu, o rebeliune care vrea să ne împingă într-o stare de anarhie, în care „fiecare face ce-i place” (Judecători 17:6).

În vremea lui Isus, unii rabini vroiau să găsească un motiv teologic pentru divorţ. Deci, în răspunsurile pe care Isus le-a dat în acest domeniu, vedem că El era pe deplin de acord cu planul lui Dumnezeu ca un bărbat şi o femeie să se alăture împreună în căsătorie (Matei 19:3-6, Marcu 10:1-12).

Deci, cu toate că Isus nu a spus nimic despre multe comportamente sexuale, a aprobat pe deplin sexul în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Şi, deşi avea îndurare faţă de un popor care căzuse într-un comportament în afara planului frumos, văzut prima dată în Geneza 2:22-24, El a fost, de asemenea, clar cu privire la păcatul în afara uniunii căsătoriei, ca fiind ceva la care trebuie să renunţăm.

[Jesus didn’t say anything about homosexuality and didn’t censor homosexuality, so why does the church condemn this behaviour? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

O întrebare care ne-a fost pusă de mai mult biserici a fost cum să răspundă unui cuplu de homosexuali sau lesbiene care vin la biserică, încep să frecventeze cu regularitate, iar apoi întreabă care este teologia bisericii despre parteneriatele/căsătoria între persoane de acelaşi sex?

Cele mai multe biserici încă sunt de acord că Dumnezeu a creat două genuri, bărbat şi femeie, şi că sexul în afara căsătoriei bărbat/femeie este în afara planului Său.

Totuşi, a afirma pur şi simplu aceasta poate părea ca o mare insultă pentru homosexuali. Deci, înainte de a răspunde la întrebare, ar fi de ajutor să descoperim dacă ambii din cuplu Îl cunosc pe Isus? Sau doar se bucură de sentimentul prezenţei lui Dumnezeu sau poate de dragostea oamenilor din biserică? Important este să încurajăm relaţia lor cu Isus.

Poate că mai întâi ar fi o idee bună să răspunzi cu strategia lui Isus, să răspunzi cu întrebări. Întreabă-i ce experienţe au avut cu alte biserici. Poate că au fost în alte biserici unde s-a pus această problemă şi au fost ostracizaţi. Sau poate că ei ştiu că unele biserici din zilele noastre au adoptat teologia pro‑homosexualitate.

Adesea unul dintre parteneri doreşte să-L găsească pe Dumnezeu sau vrea să se întoarcă la credinţă, după ce se îndepărtase de ea. Celălalt se poate să aibă o oarecare atracţie sau înclinaţie către Dumnezeu, dar nu la fel de profund. Deci oricum, cu timpul, urmarea lui Cristos poate crea conflict în relaţie.

Le-ai putea sugera să-şi găsească mai întâi identitatea în Cristos, în loc să se îngrijoreze pentru identitatea lor din prezent ca şi cuplu, şi să-I dea voie lui Dumnezeu să le arate voia Lui pentru vieţile lor.

În cele din urmă, ca în cazul oricărui alt păcat, va trebui să arăţi, cu blândeţe, că biserica afirmă aceeaşi perspectivă biblică pe care o arată Dumnezeu, care ne aduce pe noi toţi în acord cu planul Său, şi anume ca orice om să fie curat sexual. Nu înseamnă că ei trebuie să devină brusc heterosexuali şi să se căsătorească cu genul opus, ca să fie consideraţi buni creştini.

Şi heterosexualitatea este plină de mult păcat. La Exodus noi spunem că opusul homosexualităţii nu este heterosexualitatea, ci sfinţenia. Deci, pentru unii, aceasta poate însemna celibatul.

Când homosexualii aud aşa ceva, pentru ei este ca o sentinţă pe viaţă. Un motiv pentru aceasta este că ei sunt de obicei convinşi că, genetic, s-au născut homosexuali. Deci a spune că Dumnezeu îi va accepta doar într-o relaţie bărbat/femeie va însemna pentru ei că sunt condamnaţi să fie singuri tot restul vieţii. Când, de fapt, Dumnezeu poate să aibă multe moduri diferite de le face vieţile împlinite.

Unii pot să găsească satisfacţie în Dumnezeu fiind creştini celibatari, iar unii într-adevăr, se căsătoresc. Dar Dumnezeu poate să aibă un plan pentru oameni, care onorează alegerea lor de a-L urma, negându-se pe ei înşişi şi luându-şi crucea zilnic. Toţi creştinii sunt chemaţi la aceasta, într-un mod sau altul.

O soluţie pentru orice lider căruia îi este pusă întrebarea, este să amâne să răspundă pe loc şi să aştepte de la Dumnezeu unele soluţii personale pentru cei doi oameni şi să-I ceară lui Dumnezeu discernământ şi înţelepciune pentru cel mai bun rezultat. La urma urmei, şi biserica va privi, pentru a vedea cum se conturează situaţia, care poate avea potenţial pentru multă rănire şi opoziţie în cadrul bisericii.

În cele din urmă, fără îndoială, cuplul va realiza că relaţia lor este în conflict cu Cuvântul lui Dumnezeu. Este dificil de ignorat aceasta la nesfârşit. Atunci se va pune problema la cât de mult este dispus un individ să renunţe, ca să-L câştige pe Cristos.

[What does your church believe about same sex marriage or partnerships? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Mai întâi, dacă un lider de tineret are curajul să aibă încredere în tine, este o cinste foarte mare. Este nevoie ca cineva să învingă obstacolele uriaşe ale fricii şi ruşinii, ca să meargă la un lider şi să dezvăluie o asemenea luptă.

Este minunat că acum ai şansa de a te adresa la ceea ce se întâmplă cu adevărat în credinţa şi dezvoltarea personală a fiinţei respective. Pentru a nu mai menţiona faptul de a-i da speranţă şi uşurarea că cineva de încredere cunoaşte acum cu ce se luptă, îl va iubi şi îl va ajuta să lucreze la problemă.

Ar trebui să se retragă din misiune? Numai dacă simte că vrea. Este la fel cu situaţia în care un tânăr sau o tânără ar veni şi ar spune că se simte tentat sau tentată să se culce cu prietenul sau prietena sa. Ispita nu este păcat. Sau dacă un lider tânăr ar dezvălui că se luptă cu atracţia pentru pornografia pe internet. În oricare dintre aceste cazuri, mai întâi ai vrea să afli exact unde se află persoana în comportamentele adictive sau în orice fel de comportament. Dacă este doar o luptă cu ispita, primul pas este să înlături condamnarea duşmanului, să-l accepţi pe tânărul lider şi să-l asiguri de suportul tău.

Dacă cineva practică păcatul, avem un mandat din partea Bibliei care ne spune că este nevoie de un proces de restaurare (Galateni 6:1). În multe cazuri, este un proces lung. În acest caz, o pauză este esenţială, de dragul liderului şi bisericii. Prea adesea oamenii sunt consideraţi a fi „reparaţi” şi sunt repuşi în misiune prea devreme. Din cauza darurilor lor şi a nevoii ca poziţii pentru lucrarea în biserică să fie ocupate, slăbiciunea din caracter este ocolită, când ceea ce trebuie este o lungă perioadă de ajustare.

Cu siguranţă, atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex nu a început, pur şi simplu, într-un anumit moment în timp. Este posibil ca sentimentele să fi început într-un moment în timp, dar dezvoltarea lor începe în cele mai timpurii stadii ale vieţii. Din fericire, pentru toate tipurile de zdrobire, Isus are puterea şi abilitatea de a face ca slăbiciunile noastre să devină tăria noastră.

[If a youth leader confides that they are struggling with same-sex attraction, should they step down from ministry? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ce se întâmplă când un părinte din biserica ta explică faptul că fiul sau fiica sa a declarat că urmează să intre într-o căsătorie cu o persoană de acelaşi sex? Poate că se află în Noua Zeelandă sau va călători în Noua Zeelandă sau se aşteaptă să poată să o facă în realitate, foarte curând.

Părintele este într-o stare de confuzie. A continuat să-şi afirme dragostea faţă de copil. Poate că a fost curajos şi a arătat dragoste şi faţă de partener. Se simte bolnav pe dinăuntru la gândul de a merge la „nuntă”, dar ştie că refuzarea invitaţiei doar îl va înstrăina şi mai mult de copilul său.

Conform experienţei noastre, copiii răspund întotdeauna cam aşa:

„Când îţi aduci religia în relaţia noastră, mă faci să vreau să mă îndepărtez şi mai mult de tine. Nu cred în Dumnezeu, deci nu-mi pasă cu adevărat ce crezi tu şi Dumnezeul tău. Sunt homosexual, îl iubesc pe partenerul meu şi aleg să fiu cu el, chiar dacă religia ta nu acceptă asta. Adevărul tău nu este adevărul meu şi trebuie să înţelegi că comentariile tale dureroase şi ofensatoare au consecinţe directe.

Ideal vreau ca voi, ca părinţi ai mei, să veniţi la nunta noastră, dar realizez că este improbabil să o faceţi. Felul în care văd eu asta este că poţi veni la nuntă şi să-ţi ţii pentru tine comentariile dureroase. Însă dacă simţi că vei veni, dar trebuie să-ţi faci obiecţiile cunoscute, nu eşti binevenit.”

Când părintele vine la tine, ce sfat este de ajutor?

Mai întâi, este nevoie să recunoaştem că, în mod tradiţional, a merge la o nuntă este o susţinere a evenimentului. Totuşi, pentru un părinte poate să însemne doar o susţinere a copilului. Decizia nu poate fi luată cu uşurinţă şi nu există un precedent biblic pentru acest gen de experienţe de viaţă pe care le vedem în zilele noastre.

Important este să susţinem părintele. Se confruntă cu o situaţie care necesită „înţelepciunea lui Solomon”, iar fiecare situaţie este diferită. De multe ori, un părinte va merge la nunta unui cuplu heterosexual, când nu este fericit cu o decizie precum căsătoria copilului său cu un necredincios. Nu este ceva foarte diferit fiindcă nunta este între persoane de acelaşi sex. Amândouă sunt situaţii care nu sunt în armonie cu ce are mai bun Dumnezeu pentru copil, din punct de vedere spiritual.

Este important să-i facem părintelui cunoscut că are cu adevărat dreptul să-şi respecte convingerile. Ceea ce poate să însemne că alege să fie ostracizat şi să nu meargă la nuntă. Ca lider, este important să urmăreşti atent asemenea momente, deoarece sunt incredibil de dureroase pentru părinţi, iar ei merită suportul bisericii, orice decid.

[What do you advise if someone has been invited to a gay wedding? What if it is for their offspring? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Sue Bohlin

Mit: Să numeşti homosexualitatea păcat înseamnă să judeci, iar să judeci este păcat.

Josh McDowell spune că cel mai des citat verset din Biblie era în trecut Ioan 3:16, dar acum toleranţa a devenit suprema virtute, versetul pe care îl auzim citat cel mai mult este: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1) Cel care spune că activitatea homosexuală este greşită este numit bigot şi homofob, şi chiar şi cei care nu cred în Biblie pot fi auziţi citând versetul „nu judecaţi”.

Când Isus a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”, contextul arată clar că Se referea la situaţia în care ne facem judecători ai cuiva, fiind orbi la propria noastră păcătoşenie, în timp ce arătăm înspre păcatul altuia. Nu există îndoială, există cumplit de multă făţărnicie în modul în care îi tratează Biserica pe cei care se luptă cu ispitele dorinţelor homosexuale. Dar există o diferenţă între a fi de acord cu standardul Scripturii când declară homosexualitatea greşită, şi a condamna personal pe cineva din cauza păcatului său. Să fii de acord cu Dumnezeu cu privire la ceva nu înseamnă neapărat a judeca.

Imaginaţi-vă că depăşesc viteza legală pe autostradă şi sunt trasă pe dreapta de un ofiţer de poliţie. El se apropie de maşina mea şi, după ce îmi verifică permisul şi înregistrarea, spune: „Aţi depăşit limita de viteză aici, doamnă.” Vă puteţi imagina un cetăţean indignat, respingând acuzarea, corectă din punct de vedere politic a ofiţerului: „Hei, mă judeci! Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!” Poliţistul îmi arată doar că am încălcat legea. Nu-mi judecă caracterul, ci compară comportamentul meu cu standardul legii. La fel, nu înseamnă că judecăm când reafirmăm ce a spus Dumnezeu despre legea Sa morală. Este însă păcat să ne uităm de sus la cineva care cade într-un păcat diferit de cel în care cădem noi. Asta înseamnă să judecăm.

[Sue Bohlin, Aren’t we told in Scripture not to judge? Copyright © Probe Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată la adresa: Probe Ministries, Suite 2000, 2001 W. Plano Parkway, Plano, Texas 75075, USA, telefon: (01)972.941.4569, e-mail: info@probe.org, site: www.probe.org. Sue este vorbitoare asociată şi administratorul site-ul misiunii. Poate fi contactată la adresa de e-mail sue@probe.org.]

Teologii pro-homosexualitate afirmă că Sodoma şi Gomora au fost judecate fiindcă erau lipsite de ospitalitate.

Argumentul este luat din Ezechiel 16:49-50: „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. Ele s-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, când am văzut lucrul acesta.”

Principalul păcat, se spune, era că Sodoma şi Gomora nu arătau ospitalitatea corectă. Unii spun că Lot nu a respectat regulile cu privire la ospitalitatea corectă, care i-ar fi cerut să le facă cunoscut bătrânilor cetăţii cine venise în cetatea lor. Ei spun că termenul evreiesc arată că bărbaţii din Sodoma vroiau doar să (yada) „să cunoască” cine erau cei doi îngeri, iar Lot încălcase acele reguli.

Răspunzând la prima interpretare, este adevărat că Sodoma şi Gomora arătau în mare parte ca unele din civilizaţiile noastre occidentale de astăzi, excesiv de bine hrănite, prospere şi leneşe, şi ignorându-i pe cei în nevoie. Cultura noastră de astăzi se poate să fie şi ea vinovată de păcatul mândriei. Totuşi, actele deplorabile făcute în acele cetăţi intraseră în atenţia lui Dumnezeu.

În Iuda 1:7-8 citim: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie (ekporneuõ) şi au poftit după trupul altuia (carne străină – heteros sarx), ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. Totuşi, oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.” Ceea ce defineşte actele de sexualitate ca cele mai importante dintre păcatele de care Sodoma şi Gomora erau vinovate.

Dumnezeu Îşi pusese în gând să trimită îngerii să distrugă cetăţile, înainte ca îngerii să fi intrat în ele sub înfăţişarea unor bărbaţi umani. Deci acel singur act de a vrea să-i „cunoască” nu a fost cauza distrugerii. Întâmplător, cele două fiice ale lui Lot nu „cunoscuseră” (yada) bărbat şi este clar că în acest sens cuvântul se referă la relaţii sexuale.

Apoi s-a argumentat că bărbaţii din Sodoma şi Gomora pofteau după viol sexual, ceea ce nu este acelaşi lucru cu relaţiile iubitoare între persoanele de acelaşi sex. Este mai mult ca actele sexuale ale bărbaţilor din închisoare, care folosesc forţa.

Faptul că Lot şi-a oferit fiicele virgine adaugă gândul că acei bărbaţi erau în primul rând bărbaţi heterosexuali, care este posibil să fi fost tentaţi să ia femeile. Deci argumentul este că nu erau bărbaţi homosexuali, ci mai curând bărbaţi heterosexuali care vroiau să facă acte „nenaturale” cu bărbaţi.

Fără îndoială, oamenii din Sodoma şi Gomora practicau un număr de lucruri care erau dezgustătoare pentru Dumnezeu. Lăcomia şi mândria erau notabile, dar, în mod clar, Sodoma şi Gomora erau vinovate de un spectru de multe păcate sexuale. Societatea lor se prăbuşise şi este posibil să nu fi existat aşteptări pentru „relaţii iubitoare”. Totuşi, Lot a avut speranţă pentru gineri, iar în raţionamentul omenesc, trebuie să fi existat unii care simţeau că actele sau relaţiile lor erau „iubitoare”.

Vincent McCann de la Spotlight Ministries, scrie în apologetica sa cu privire la această discuţie teologică:

„Doar fiindcă cineva simte că ceea ce face este corect, nu înseamnă neapărat că Dumnezeu este de acord cu lucrul respectiv (Proverbe 14:12).

Cei care sunt implicaţi în incest ar putea şi ei să argumenteze că relaţiile pe care le au sunt iubitoare şi naturale pentru ei. Totuşi, aceasta nu face ca ceea ce fac ei să fie corect. Fapt este că Scripturile nu fac deosebire între actele homosexuale violente şi relaţiile homosexuale unde se spune că există o relaţie iubitoare. Alături de numeroase alte păcate, homosexualitatea este, pur şi simplu, identificată ca fiind contrară voii lui Dumnezeu.”

[Were Sodom and Gomorrah judged because of inhospitality? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]