Când homosexualii aud aceasta şi o aud adesea, reacţionează cu mânie. Când crezi că orientarea ta este genetică, afirmaţia nu are sens. Ar fi ca şi cum ai spune: „Iubeşte-l pe stângaci, dar urăşte cum scrie el cu mâna stângă.” Pentru homosexuali, să audă această afirmaţie este un nonsens, din cauză că a fi homosexual este identitatea lor, este cine sunt ei. Precum spune Joe Dallas: „Folosind această frază, creştinii pot să considere că este dragoste, dar tot ce aud oamenii este ură.”

Dacă cineva se identifică drept „creştin homosexual”, de asemenea, nu-şi vede comportamentul ca „păcat”. Iar în zilele noastre, pentru mulţi creştini afirmaţia tot va fi văzută ca o condamnare. Ei întreabă: „Cine poate judeca un alt om şi să spună că este păcătos?”

Mai bine nu am folosi această frază. Desigur, tot suntem chemaţi să rostim adevărul şi să detestăm ce detestă Dumnezeu, dar aceasta include multe lucruri, pe care adesea le ignorăm, ca ura lui Dumnezeu faţă de divorţ. Când folosim acest termen vorbind cu homosexualii, ei se gândesc la toată ipocrizia pe care o văd la creştini, de la cei care acceptă căderile homosexuale, la abuzul sexual din biserică.

Este mult mai bine să arătăm dragoste şi să acceptăm omul pe care îl întâlnim, orice formă ar lua păcatul lui. Uită de etichete şi iubeşte-l doar ca om, aşa cum este el. Uneori păcatul comportamentului homosexual este cea mai mică dintre ofensele omului respectiv împotriva lui Dumnezeu, când ajungem să îl cunoaştem, chiar dacă el pare „impecabil”, la bază există mândrie sau mânie şi rebeliune.

[Isn’t the best response for Christians to “love the sinner, hate the sin”? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]