Archive for Multimedia

Cum ar trebui să abordeze Biserica problema homosexualității

Toni Berbece: Cum ar trebui să abordeze Biserica problema homosexualității. La Biserica Profides din București (18.06.2017)

 

Familie, divorț, avort

„Între Scriptură și ziar” – Marius Cruceru și Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană – Familie, divorț, avort

06:37-07:19

Marius Cruceru: V-am întrebat pentru că trebuie să mărturisesc, cu mare întristare, că o parte din comunitatea confesiunii mele – comunitatea europeană a confesiunii mele – mărturisește altceva. Avem, din păcate, pastori femei ordinate și o bună parte din Biserica Baptistă europeană din Vest a acceptat deja acest compromis: să nu mai vorbească de la amvoane despre păcatul homosexualității, ba mai mult, să hirotonească, să ordineze pastori și iată, femei pastor, la amvoane, declarați pe față – fățiș – gay și lesbiene.

23:52-24:25

Marius Cruceru: În același timp, aceste comunități sunt din ce în ce mai agresive, din ce în ce mai militante, din ce în ce mai persuasive, și uimirea mea a fost să găsesc credincioși, de mai toate confesiunile, care sunt foarte fascinați de retorica dânșilor și gata să accepte și să facă loc, și să facă un pas înapoi. Și sunt credincioși, pe care i-am crezut conservatori, care refuză să susțină familia tradițională, considerând o opțiune aceasta.

Strigătul Sodomei

Mihai Sârbu – Strigătul Sodomei

Strigătul Sodomei

de Mihai Sârbu

„Domnul a zis: «Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.»” (Geneza 18:20)

„A osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire.” (2 Petru 2:6)

Strigătul Sodomei

Strigătul Sodomei

Ziua de vineri, 26 iunie 2015 este cunoscută ca Vinerea Neagră. În această zi Biserica Catoli a recunoscut statul palestinian, iar teroriştii islamici au ucis zeci de persoane nevinovate în Franţa, Kuweit şi Tunisia. Dar cel mai tragic lucru din această zi a fost momentul când Curtea Supremă a SUA a instituţionalizat căsătoria dintre două persoane de acelaşi sex. În această zi numele acestei ţări a fost schimbat în „Sodoma şi Gomora”. Un val de mâhnire şi de mânie sfântă a cuprins întreaga ţară. Slujitori ai lui Dumnezeu, congregaţii şi oameni politici şi-au manifestat nemulţumirea pe faţă şi au luat atitudine în mod public, fiind gata să plătească preţul. Viaţa şi viitorul oamenilor din această ţară nu vor mai fi la fel ca până acum. Nu trebuie să fii profet ca să înţelegi care va fi deznodământul. Problema este că tot ce se experimentează în această ţară se exportă în lumea întreagă, iar România este printre primele ţări care acceptă. Din câte ştiu, legea aceasta este chiar acum pe masa Parlamentului de la Bucureşti pentru aprobare. Sodoma şi Gomora nu mai reprezintă doar o relatare biblică, ci un mod de viaţă care se extinde în fiecare zi. Un strigăt surd se aude tot mai puternic, ajungând până la noi. Dar şi până la Dumnezeu. Este:

  1. Strigătul păcatului. Care păcat? Acela despre care Scriptura mărturiseşte că „este nespus de greu” (Geneza 18:20) şi se manifestă în faptul că „femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor”. (Romani 1:26-27) Păcat la nivel subanimalic. Jivinele respectă rânduiala lăsată de Creator, dar omul, capodopera creaţiunii lui Dumnezeu, a coborât mai jos decât animalele. Scârbos, mizerabil şi fără egal. Îţi vine greaţă numai gândind la aceste păcate. Asta este starea la care a ajuns rasa umană: „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” (Romani 1:22) Întrebarea este dacă acum, când păcatul se bea ca apa, tu vei înţelege la cât este ceasul în calendarul lui Dumnezeu? Sodomiţii sunt printre noi, recunoscuţi în mod oficial. Dincolo de a fi un principiu, păcatul a fost legiferat ca mod de viaţă, iar tu va trebui să alegi. Nu este suficient să nu păcătuieşti; trebuie să iei atitudine împotriva păcatului în post, rugăciune şi acţiune. „Oamenii răi biruiesc pentru că oamenii buni nu fac nimic” (autor anonim), mărturisea un om al lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu întreabă: „Oare tăcând, faceţi voi dreptate? (Psalmul 58:1) Păcatul strigă! Oare tu poţi să taci?
  2. Strigătul pericolului. Starea de păcat reprezintă ameninţare şi pericol public la adresa individului şi a familiei, precum şi a comunităţii din care faci parte, şi chiar a întregii naţiuni. Un copil al lui Dumnezeu nu poate rămâne indiferent faţă de păcat, aşa cum nu a fost nici Lot în Sodoma: „care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite”. (2 Petru 1:7-8) A trăi fără prihană într-un mediu marcat de păcat înseamnă un pericol real şi o adevărată aventură cu Domnul. Amintiţi-vă de experienţa lui Lot cu sodomiţii, atunci când au venit îngerii să-l salveze: „«Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.» Şi împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.” (Geneza 19:8) Acum cer drepturi; mâine vor avea puterea. Îmi amintesc cum, în primele zile după ce am ajuns în America în zona San Francisco, California, un prieten american, om al lui Dumnezeu, mi-a spus: „Tot răul în America pleacă din San Francisco şi de la New York. Ieşi de‑acolo cât mai repede!” Am rămas câţiva ani în locul acela ca să mă conving că ceea ce mi-a spus fratele a fost adevărat. Acum pericolul s-a extins în toată ţara şi – mâine, poimâine – va fi în toată lumea. Cineva scria în aceste zile că: „Majoritatea morală va deveni minoritate morală.” Asta înseamnă că persecuţia bate la uşă. The New Normal (Noul normal) despre care s-a vorbit aşa de mult, este pe cale să fie instituit. Realitatea nu poate fi ascunsă: suntem în pericol. Însă nu doresc să rămâi speriat şi fără speranţă. La fel cum s‑a întâmplat cu Lot (Avraam era pe munte cu Dumnezeu şi punea la cale salvarea lui), tot aşa va fi şi cu tine, şi cu mine. Stăpânul este pe tron şi chiar acum Cineva Se gândeşte şi mijloceşte pentru izbăvirea ta şi a casei tale, cu condiţia să rămâi statornic în credincioşia ta faţă de El.
  3. Strigătul prăpădului/pedepsei. Sodomia a fost legiferată. Este semnul clar că răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la capăt. Urmează prăpădul şi dezastrul. Nu sunt fatalist şi nici catastrofist, ci sunt un copil al lui Dumnezeu realist: cu capul pe umăr şi cu picioarele pe pământ, dar şi cu Biblia în faţă. Sentinţa Domnului în privinţa Sodomei şi Gomorei a fot proclamată. Urmăreşte mesajul trimişilor lui Dumnezeu: „… avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” (Geneza 19:13) Acum totul este istorie. „A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea”, spune Biblia la Geneza 19:25, iar arheologia biblică dovedeşte clar că aşa s-a întâmplat. Dar nu uita că istoria se repetă. Domnul Isus atrage atenţia că, înainte de revenirea Lui, vremea lui Lot şi vremea lui Noe vor fi reeditate. Iar acum se întâmplă acest lucru. Nu este greu să înţelegi că Dumnezeu va interveni în cel mai scurt timp. N-a minţit niciodată. „Curcubeul din steagul sodomiţilor nu este simbolul izbăvirii, ci simbolul judecăţii lui Dumnezeu!”, scrie pastorul Franklin Graham. Totul este doar o chestiune de timp. Atâta tot! Sus privirea! Izbăvirea, dreptatea şi judecata se apropie! Ţi se taie respiraţia când vezi ce a făcut Dumnezeu cu Lot cel neprihănit: „Când a nimicit Dumnezeu cetăţile Câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului.” (Geneza 19:29) Uau! Incredibil, dar adevărat! Pedeapsă şi dezastru peste cei păcătoşi! Salvare şi izbăvire pentru cei fără prihană, datorită Celui ce mijloceşte! În care categorie te regăseşti? Cuvântul lui Dumnezeu este fără comentarii! Cel Preaînalt a hotărât să folosească tragedia Sodomei: „ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire”. (2 Petru 2:6) Nu vei avea scuze! Nu uita că Dumnezeu are în calendarul Său „un an de îndurare şi o zi de răzbunare”! (Isaia 61:2) Astăzi încă eşti sub îndurarea Lui. Mâine s-ar putea declanşa prăpădul! Acceptă provocarea poetului creştin când strigă: „Dar sus la Golgota pe cruce/Cu pieptul de-o lance străpuns,/La tainica vremii răscruce/Ne-aşteaptă cu lacrimi Isus.” (Costache Ioanid, Dar sus la Golgota) Pune-ţi viaţa în rânduială chiar acum. Nu mai cocheta cu păcatul şi caută-ţi refugiul sub protecţia sângelui de la Golgota. Pe româneşte: pocăieşte-te! Este tot ce trebuie să faci înainte de a veni pedeapsa.

[Copyright © 2015 Mihai Sârbu. Publicat cu permisiune. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul New Life Romanian Churchwww.newliferomanianchurch.com. Mihai Sârbu a fost pastor la Biserica New Life Romanian Church din Glendale, Arizona, fiind responsabil cu misiunea, evanghelizarea şi rugăciunea. În aprilie 2017 şi-a sfârşit alergarea şi a plecat în veşnicie pentru a fi alături de Tatăl.]

Efectele legalizării homosexualității – Lecțiile Canadei

Efectele legalizării homosexualității – Lecțiile Canadei (Radio Vocea Evangheliei Timişoara, 19 iunie 2017). Lectura articolului omonim de la Alianța Familiilor din România de către jurnalistul Ioan Ciobotă.

Pentru a downloada, clic aici.

Discutăm azi despre efectele legalizării „căsătoriei” între persoane de același sex asupra societății și încercăm să învățăm, în mod particular, din lecția Canadei.

Materialul care urmează l-am preluat de la Alianța Familiilor din România și este traducerea integrală a unui articol scris de tânăra Dawn Stefanowicz, care a fost crescută de părinți homosexuali.

În 2005, Canada a legalizat căsătoria între persoane de același sex. Astăzi, societatea canadiană este profund schimbată. Iată câteva dintre schimbările pe care legalizarea căsătoriei între persoane de același sex le va genera:

  • Copiii vor putea fi adoptați și crescuți de către cupluri homosexuale.
  • Se va restrânge dreptul la conștiință și la libertate religioasă, libertatea de gândire și de expresie, incluzând libertatea presei și a mass-media, dreptul de întrunire pașnică și dreptul de asociere.
  • Orice persoană care pune în discuție căsătoria între persoane de același sex poate fi considerată „homofobă”, fiind pasibilă de aplicarea unei pedepse, concediere etc.
  • Se redefinește statutul de părinte și se uzurpă drepturile parentale de către stat. Legea canadiană privind căsătoriile între persoane de același sex desființează termenul de „părinte natural” și îl înlocuiește cu termenul neutru de „părinte legal”.
  • Se ignoră dreptul cel mai important al copilului: dorința imuabilă și intrinsecă de a-și cunoaște părinții biologici și de a fi crescut de către aceștia, ca urmare a desființării în mod legal a statutului de părinte biologic.
  • Se inființează Comisii și Tribunalele pentru Drepturile Omului, care se ocupă de „poliția limbajului”, sancționându-i pe cetățeni pentru orice formă de expresie considerată a fi în opoziție cu un comportament sexual particular sau cu grupuri identitare protejate, identificabile după „orientarea sexuală”.
  • Cetățenii sunt tratați discriminatoriu, deoarece persoanei care depune o plângere, considerându-se victimă a „unui discurs al urii”, statul îi suportă toate cheltuielile judiciare, ceea ce nu se întâmplă și în cazul persoanei vizate de aceste acuzații. Chiar dacă persoana acuzată este găsită nevinovată, aceasta nu își va putea recupera cheltuielile de judecată.
  • Are loc o intruziune a statului în viața privată și de familie a cetățenilor. Dacă credința, valorile sau opiniile politice ale cetățenilor canadieni sunt diferite de cele ale statului, aceștia riscă să își piardă, după caz, licențierea, dreptul de liberă practică, slujba, afacerea sau chiar copiii.
  • Are loc o intruziune gravă a statului în creșterea, îngrijirea și educația copiilor. Statul va avea acces în casele cetățenilor pentru a-i superviza ca părinți, pentru a evalua dacă au un comportament corespunzător.
  • Cetățenii sunt obligați să utilizeze limbajul neutru, similar „nouvorbei” din cartea 1984 a lui George Orwell. Noul limbaj proclamă că este discriminatoriu să consideri că o ființă umană este femeie sau bărbat. Persoanele care nu se supun corectitudinii politice sunt etichetate drept „ignorante” și „homofobe”. În școlile canadiene este utilizată terminologia gender, în timp ce termenii de „soț”, „soție”, „tată” și „mamă” sunt treptat eliminați.
  • Se instaurează o putere centralizată și coercitivă a statului și dispariția libertăților cetățenești, ca urmare a faptului că autoritățile reglementează discursul public, limbajul utilizat, libertatea de asociere și dreptul de a acționa în acord cu propria conștiință.
Dawn Stefanowicz vorbește despre lecțiile legalizării homosexualității

Dawn Stefanowicz prezintă efectele legalizării homosexualității.

Activiștii LGBT pretind că redefinirea căsătoriei nu va face rău nimănui, dar este o minciună. Întrebați-i pe canadieni.

Sunt unul dintre cei șase copii ajunși la vârsta adultă crescuți de părinți homosexuali, care au depus recent amicus briefs (raport de expertiză) la Curtea Supremă a SUA, prin care solicită Curții să respecte autoritatea cetățenilor în păstrarea definiției originale a căsătoriei: o uniune între un bărbat și o femeie și excluderea oricăror alte formulări, astfel încât copiii să își poată cunoaște și să poată fi crescuți de către părinții lor biologici. De asemenea, locuiesc în Canada, unde căsătoriile între persoane de același sex au fost recunoscute legal, la nivel federal, în 2005.

Sunt fiica unui tată homosexual care a murit de SIDA. Mi-am descris experiența prin care am trecut într-o carte. Peste 50 de copii care au devenit adulți și au fost crescuți de părinți din comunitatea LGBT au comunicat cu mine și mi-au împărtășit îngrijorarea lor față de legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și faptul că acestora li se încredințează creșterea copiilor. Mulți dintre noi ne luptăm astăzi cu propria sexualitate, din cauza influenței din mediul familial în care am crescut.

Avem o mare compasiune pentru persoanele care se luptă cu sexualitatea lor și identitatea de gen, nicidecum animozitate. Și ne iubim părinții. Totuși, când ne prezentăm în public poveștile de viață, ne confruntăm cu ostracizare, tăcere și amenințări.

Vreau să îi avertizez pe cetățenii americani să se aștepte la o eroziune severă a libertăților consacrate de Primul Amendament (al Constituției)[1] datorită legalizării căsătoriile între persoane de același sex. Consecințele unei asemenea decizii și-au făcut simțite efectele deja de peste zece ani în Canada și sunt cu adevărat orwelliene în natura și scopul lor.

Lecțiile Canadei

În Canada, libertatea cuvântului, a presei, a religiei și asocierii au avut enorm de suferit din cauza presiunilor exercitate de către autorități. Dezbaterea care se poartă astăzi cu privire la căsătoria între persoane de același sex în Statele Unite nu ar fi legală în Canada. Din cauza restricțiilor în ceea ce privește discursul public, dacă o persoană afirmă sau scrie ceva ce poate fi considerat „homofob” (inclusiv, prin definiție, orice opinie care pune în discuție căsătoria între persoane de același sex), i se pot aplica pedepse, poate fi concediat sau îi pot fi aduse acuzații de către autorități.

De ce poliția investighează limbajul folosit de cetățeni, invocându-se o așa-zisă eliminare a „discursului urii”, atât timp cât există prevederi și soluții legale, inclusiv de ordin penal, privind acuzațiile de calomnie, defăimare, amenințare sau violență, care se aplică în mod egal tuturor cetățenilor? Politicile privind ceea ce se consideră a fi „delicte de ură”, utilizându-se termeni precum „orientare sexuală” sau „identitate de gen”, creează o protecție inegală în fața legii, în care anumite grupuri protejate primesc mai multă protecție legală decât alte grupuri.

Fiind martori la isteria mulțimii, care în statul american Indiana a făcut ca legislativul să revină asupra Legii de Restaurare a Libertății Religioase (Religious Freedom Restoration Act),[2] mulți cetățeni americani au început să înțeleagă că activiștii stângii doresc să determine trecerea sub controlul statului atât a instituțiilor, cât și a modului de exercitare a libertăților. Într-un asemenea cadru, autonomia personală și libertatea de expresie devin nimic mai mult decât o himeră, iar copiii devin vandabili.

Copiii nu sunt o marfă care să poată justifica îndepărtarea de părinții lor naturali sau ca să devină obiect de schimb între adulți neînrudiți. Copiii din familiile formate din parteneri de același sex vor nega, de cele mai multe ori, tristețea lor profundă și vor pretinde că nu le lipsesc părinții biologici, deoarece se simt presați să prezinte situația lor într-o lumină pozitivă, ca urmare a politicilor pe care LGBT le promovează în mediul familial. Totuși, atunci când copiii își pierd fie unul dintre părinții biologici, ca urmare a morții, a divorțului, a adopției sau ca urmare a utilizării tehnologiilor de reproducere artificială, aceștia resimt un gol sufletesc profund. La fel se întâmplă și în cazul nostru, atunci când părinții noștri homosexuali își aduc partenerii lor de același sex în viețile noastre. Partenerii lor nu vor putea niciodată să îl înlocuiască pe părintele nostru biologic care ne lipsește.

Statul ca ultim arbitru al statutului de părinte

Mereu și mereu ni se repetă că „legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex nu va lipsi pe nimeni de niciunul dintre drepturile sale”. Aceasta este o minciună.

Când căsătoriile între persoane de același sex au fost legalizate în Canada în anul 2005, statutul de părinte a fost redefinit. Legea canadiană privind căsătoriile între persoane de același sex (legea C-38) include prevederi care desființează termenul de „părinte natural” și îl înlocuiesc cu termenul gender-neutral de „părinte legal”, având o aplicabilitate generală la nivel federal. Acum toți copiii din Canada au doar „părinți legali”, în conformitate cu definiția stabilită de către stat. Prin desființarea statutului de părinte biologic, statul ignoră dreptul cel mai important al copilului: dorința imuabilă și intrinsecă de a-și cunoaște părinții biologici și de a fi crescut de către aceștia.

Mamele și tații oferă daruri unice și complementare copiilor lor. Contrar logicii căsătoriei între persoanele de același sex, diferența de gen a părinților are un rol decisiv în dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Știm, de exemplu, că majoritatea persoanelor încarcerate au fost lipsite de prezența tatălui în familie. Tatăl, prin natura sa, contribuie la edificarea unei identități personale solide, induce o direcție în viața copilului, reprezintă un model de disciplină, de raportare la limite și la risc, oferind un exemplu care va fi un model pentru copii pentru toată viața. Totuși, tatăl nu poate hrăni copilul în timpul sarcinii, nu poate să nască sau să hrănească un bebeluș la sân. Mama hrănește și îngrijește copiii într-un fel unic, care nu poate fi înlocuit de către tată.

Nu trebuie să fii un expert ca să știi că bărbații și femeile sunt diferiți din punct de vedere anatomic, biologic, psihologic, hormonal și neurologic. Aceste diferențe unice oferă copiilor beneficii care durează toată viața și care nu pot fi înlocuite de către „părinții legali”, persoane de același sex, care acționează în afara unor roluri diferite în funcție de sex sau care încearcă să se substituie în casă unui model de mamă sau tată care lipsește.

În fapt, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex nu doar că îi deposedează pe copii de dreptul lor de a avea părinți naturali, dar oferă statului puterea de a prevala asupra autonomiei părinților biologici, ceea ce înseamnă că drepturile parentale sunt uzurpate de către stat.

Vor urma „Tribunale ale urii”

În Canada se consideră discriminatorie afirmația conform căreia căsătoria este o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie sau că fiecare copil trebuie să își cunoască și să fie crescut de părinți biologici căsătoriți. Nu este doar incorect politic să afirmi acest lucru în Canada, dar există riscul de a fi obligat să plătești amenzi de zeci de mii de dolari sau să fii forțat să frecventezi cursuri de sensibilizare.

În Canada, orice persoană care se simte ofensată de o afirmație sau de un comentariu sau text scris de o altă persoană poate depune o cerere la Comisiile și Tribunalele pentru Drepturile Omului. Aceste instituții se ocupă de poliția limbajului, sancționându-i pe cetățenii canadieni pentru orice formă de expresie considerată a fi în opoziție cu un comportament sexual particular sau cu grupuri identitare protejate, identificabile după „orientarea sexuală”. Este suficient să fie depusă o singură plângere împotriva unei persoane, pentru ca aceasta să fie trimisă în fața unui Tribunal, cheltuielile de judecată pentru persoana acuzată ajungând la zeci de mii de dolari. Comisiile pentru Drepturile Omului au dreptul de a intra pe proprietatea privată și de a ridica orice consideră a fi dovezi relevante pentru investigația pe care o întreprind, respectiv de a verifica acuzația de promovare a unui „discurs al urii”.

Statul suportă toate cheltuielile efectuate de către persoana care depune o plângere, considerându-se victimă a „unui discurs al urii”. Nu se întâmplă la fel și în cazul persoanei vizate de aceste acuzații. Chiar dacă persoana acuzată este găsită nevinovată, aceasta nu își va putea recupera cheltuielile de judecată, în timp ce, dacă este găsită vinovată, va trebui să plătească despăgubiri persoanei care a depus plângerea.

Dacă credința, valorile sau opiniile dumneavoastră politice sunt diferite de cele ale statului, în Canada riscați să pierdeți, după caz, licențierea, dreptul de liberă practică, slujba, afacerea sau chiar copiii. Să examinăm doar cazul sectei evreiești ortodoxe Lev Tahor. Mulți dintre membrii acesteia, care au fost implicați în lupte dure pentru custodie cu serviciile de protecție a copilului din Canada, au început să părăsească regiunea Chatham din Ontario, plecând în Guatemala, în martie 2014, pentru a scăpa de persecuțiile la care au fost supuși din cauza convingerilor lor religioase, care intrau în contradicție cu regulile provinciei Ontario privind educația religioasă. Din cei 200 de membri ai sectei, doar 6 familii au rămas în Chatham.

Statul va încerca să îți ia copiii

Părinții se pot aștepta la intruziunea statului când vine vorba despre valori morale, creșterea, îngrijirea și educația copiilor – și nu doar la școală. Statul va avea acces în casele cetățenilor pentru a-i superviza ca părinți, pentru a evalua dacă au un comportament corespunzător. Iar dacă statului nu îi place cum îți educi copiii, va încerca să îți ia copiii de acasă.

Profesorii nu pot face comentarii în mediul social, nu pot să scrie scrisori editorilor sau să își afirme public punctul de vedere, să voteze conform propriei conștiințe, deoarece riscă să fie vizați de măsuri disciplinare, lăsate la puterea de decizie a unor birocrați, care pot să îi oblige să frecventeze cursuri de reeducare sau de sensibilizare și chiar să decidă concedierea celor care gândesc incorect politic.

Când căsătoria persoanelor de același sex a fost legalizată în Canada, limbajul gender-neutru a devenit obligatoriu. Noul limbaj proclamă că este discriminatoriu să consideri că o ființă umană poate fi femeie sau bărbat. Limbajul standard non-gender este utilizat în mass-media, în mediul politic, administrativ, la locul de muncă și în special în școli. Persoanele care nu se supun corectitudinii politice sunt etichetate drept „ignorante”, „homofobe”, având un comportament discriminatoriu. Un curriculum special este utilizat în numeroase școli pentru a-i educa pe tineri cum să utilizeze în mod adecvat limbajul gender-neutral. În școlile canadiene este utilizată terminologia gender, în timp ce termenii de „soț”, „soție”, „tată” și „mamă” sunt treptat eliminați.

Scopul final al activiștilor LGBT: instaurarea unei puteri coercitive a statului și dispariția libertăților

Recent, un profesor american care a fost intervievat, sub o identitate ascunsă, de către American Conservative, cu privire la posibilitatea ca autonomia sexuală să conducă la pierderea libertății, a răspuns că „Suntem acum într-un punct în care este legitim să ne întrebăm dacă autonomia sexuală este mai importantă decât Primul Amendament.”

Conform prevederilor Cartei Canadiene a Drepturilor și Libertăților, cetățenilor canadieni ar trebui să le fie garantate dreptul la conștiință și libertate religioasă, libertatea de gândire, a credinței, opiniei și de expresie, incluzând libertatea presei și a mass-media, dreptul de întrunire pașnică și dreptul de asociere. În realitate, toate aceste libertăți au fost restrânse odată cu legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex.

În Canada, firmele care se ocupă cu organizarea ceremoniilor de nuntă, antreprenorii care închiriază săli, proprietarii de hoteluri, florării, brutării și fotografii au asistat la erodarea libertății lor, la ignorarea dreptului la propria conștiință și a libertăților religioase, care acum sunt călcate în picioare. Constrângerile nu vizează doar firmele specializate în organizarea ceremoniilor de nuntă, ci pe orice proprietar al unei afaceri. Acesta nu mai poate să adopte anumite practici și decizii de afaceri conform propriei conștiințe, dacă aceste decizii nu sunt în acord cu deciziile tribunalelor și prevederile legilor non-discriminatorii promovate de autorități privind orientarea sexuală și identitatea de gen. În final, aceasta înseamnă că statul practic dictează cum și în ce fel se pot exprima cetățenii.

Libertatea de întrunire și posibilitatea de a-și expune părerile despre căsătoria dintre un bărbat și o femeie, despre familie sau sexualitate este restrânsă. Multe dintre comunitățile cu statut religios s-au adaptat imperativelor corectitudinii politice, pentru a nu risca plata unor amenzi sau retragerea statutului de organizație caritabilă. Mass-media canadiană este strict monitorizată de către Comisia pentru Radio, Televiziune și Telecomunicații. Dacă mass-media canadiană transmite un material care ar putea fi considerat discriminatoriu, Comisia poate revoca licențele de emisie, iar „instituții cu atribuții în domeniul apărării drepturilor omului” pot impune amenzi și pot restricționa diverse transmisiuni și programe mass-media.

Un exemplu de restrângere a dreptului la opinie pe tema homosexualității în Canada este cazul Bill Whatcott, care a fost arestat sub acuzația de promovare a unui „discurs al urii” în aprilie 2014, după ce a distribuit fluturași care conțineau critici la adresa homosexualității. Chiar dacă suntem sau nu de acord cu ceea ce afirmă Bill Whatcott, ar trebui să ne opunem acțiunilor de reprimare exercitate de către stat. Cărți, DVD-uri și alte materiale pot fi confiscate la granița canadiană, dacă sunt catalogate ca având un mesaj ce poate reprezenta „incitare la ură”.

Note

[1] Primul Amendament al Constituției SUA statuează libertatea presei și a opiniei, a practicării religiei și a întrunirilor publice.

[2] O lege din statul american Indiana, care permite persoanelor și companiilor private să-și protejeze dreptul la libertate religioasă. Foarte controversată de comunitatea LGBT ca fiind „discriminatorie” la adresa membrilor acesteia.

Sursa: culturavietii.ro

Terorismul homosexual

Ioan Ciobotă & Nicolae Geantă – Terorismul homosexual. Atentate Londra. Lumea arabă (Radio Vocea Evangheliei Timişoara, 12 iunie 2017). Interviu cu profesorul Nicolae Geantă, pastor și publicist.

Pentru a downloada, clic aici.

 

Marea Britanie ajută homosexualii din Australia

Ioan Ciobotă – Marea Britanie ajută homosexualii din Australia (Radio Vocea Evangheliei Timişoara, 23 mai 2017). Interviu cu jurnaliștii Raul Damean și Sandi Costoi.

Pentru a downloada, clic aici.

Marea Britanie ajută homosexualii din Australia.

Marea Britanie ajută homosexualii din Australia.

1 2 3 49