Această întrebare nu are un răspuns unanim acceptat.

Un motiv îl constituie numeroasele diferenţe dintre cei cărora le este aplicată descrierea de „homosexual”. Unii simt atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex şi se consideră homosexuali. Alţii simt atracţii faţă de cei de acelaşi sex, dar se consideră bisexuali. Iar alţii consideră că sunt heterosexuali care simt atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex. Unii, care se identifică drept homosexuali, susţin că „au fost întotdeauna diferiţi”, în timp ce alţii au dus o viaţă heterosexuală mulţi ani, chiar căsătorindu-se şi având copii, apoi s-au întors spre homosexualitate.

De obicei, homosexualitatea este descrisă ca o atracţie sexuală persistentă şi predominantă faţă de persoanele de acelaşi sex – bărbaţii fiind atraşi sexual de bărbaţi, iar femeile fiind atrase sexual de femei. Cuvintele folosite uneori pentru a-i descrie pe cei care simt atracţie faţă de cei de acelaşi sex includ persoane homosexuale, bărbaţi homosexuali şi femei lesbiene. Totuşi, nu oricine simte atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex alege să se identifice pe sine ca homosexual sau lesbiană.

[What is homosexuality? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Homofobia, în sens tehnic, denotă o „teamă iraţională de om” „Homo” vine din latinescul „homo” care înseamnă om, bărbat. Pentru că cei care au folosit limbajul uzual pentru a forma limbajul homosexual, au deturnat sensul original a orice care îi arată cât de puţin într-o lumină negativă, termenul „homofobia” a trecut înspre o extremă îngrozitoare. Înţelesul său original (posibil bun) nu mai este recunoscut de cei care gândesc corect. Homofobia este văzută acum ca fiind la fel de mortală ca un galon de antrax. Duşmanii libertăţii o folosesc ca pe o armă de intimidare şi discriminare, pentru a distruge politicieni, lideri religioşi, vecini, conducători de corporaţii, pe oricine ar îndrăzni să nu fie de acord cu demagogia elitistă a mişcării pentru drepturile homosexualilor.

Definiţia „oficială” a homofobiei, recomandată de ortodoxia homosexuală, este „teamă şi ură iraţională faţă de homosexuali şi lesbiene, care este produsă de prejudecăţile dintr-o societate sau cultură” (SIECUS). De observat introducerea cuvântului „ură”.

Vezi un eseu remarcabil pe această temă de Allan Turner: „Homofobia” şi agenda homosexuală.

Homofobia, ca şi „toleranţa” şi „diversitatea”, ar fi nedăunătoare dacă ar rămâne la sensul lor original. Oamenii sunt oameni şi au dreptul de a se confrunta cu orice „fobie” ar avea, inclusiv aşa-numita „homofobie”. Creştinii ar trebui să se împotrivească folosirii cuvântului respectiv pentru a-i descrie pe alţii, pentru că aceasta nu ar face decât să avantajeze mişcarea homosexuală.

Vezi articolul Homofobia a devenit prea incluzivă de Patrick Gibbons.

[What is homophobia? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Cartea autobiografică a lui Ron Woolsey

Ceea ce întrebi de fapt este dacă există vreo speranţă reală de schimbare pentru bărbaţii şi femeile care nu vor ca orientarea lor sexuală să fie homosexuală. Iar răspunsul este da!

În 1 Corinteni 6:9-11, Pavel prezintă o listă cu tot felul de păcătoşi care nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, incluzându-i pe cei care practică homosexualitatea. Dar el continuă, spunând: „Şi aşa eraţi unii dintre voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Unii creştini corinteni fuseseră înainte homosexuali, dar acum erau număraţi printre sfinţi. Aceasta este într-adevăr o veste bună!

Nimeni nu spune că schimbarea este uşoară. Ea cere o motivaţie puternică, eforturi mari şi perseverenţă. Dar sute de foşti homosexuali s-au schimbat în mare măsură – practicând abstinenţa de la comportamente homosexuale, ajungând la o diminuare a ispitelor homosexuale, la întărirea identităţii masculine sau feminine personale, la corectarea stilurilor distorsionate de raportare la membrii aceluiaşi sex sau la membrii sexului opus. Unii foşti homosexuali se pot căsători, iar alţii nu, dar nu căsătoria este etalonul; creşterea spirituală şi ascultarea sunt etalonul.

În ceea ce priveşte partea statistică, o trecere atentă în revistă a studiilor despre schimbarea orientării sexuale sugerează că schimbarea reală este cu adevărat posibilă. Studiile sugerează că rate ale schimbării de 30-50% nu sunt neobişnuite, deşi „ratele succesului” variază considerabil, iar măsurarea schimbării este problematică.

[What’s your “success rate” in changing gays into straights? Tradus şi publicat cu permisiune.]

Cred că femeile sunt cel mai preţios dar al lui Dumnezeu pentru un bărbat. Şi nu înţeleg de ce un bărbat care intenţionează să-şi petreacă viaţa cu partenera aleasă ar începe intenţionat relaţia bazându-se pe înşelăciune. Implicarea homosexuală atrage după sine o cantitate mare de reziduuri, pe termen lung, care, cu siguranţă, vor ieşi la suprafaţă în căsătorie.

Prin urmare, unei femei ar trebui să i se acorde respectul de a alege în relaţie. Dacă pe baza a ceea ce-i împărtăşeşti, simte că nu-şi poate asuma relaţia, este dreptul ei să aleagă.

Fostele lesbiene, primind o cerere în căsătorie, ar trebui să-şi informeze potenţialul soţ. Cât de mult şi felul în care se face mărturisirea, depinde de persoană. Discutarea acestui lucru ca parte a consilierii premaritale cu un pastor sau cu un consilier de căsătorie, oferă o atmosferă de siguranţă, pentru a vorbi deschis despre problemele din trecutul partenerului.

În ceea ce priveşte familia, unii membri de familie te vor respinge, iar alţii te vor accepta. Nu poţi să intuieşti cu adevărat felul cum va răspunde cineva la mărturisirea ta. Din nou, cum, cât de mult şi cui îi spui este alegerea ta. Nu cred că ar trebui să soliciţi o întrunire de familie şi să faci un anunţ, dar nici nu ar trebui să nu ţii seama de oportunităţile care îţi permit să faci cunoscut că ai fost eliberat. Cred că Duhul Sfânt te va îndemna la timpul potrivit, în locul potrivit şi către persoana potrivită, în special dacă doreşti. Aminteşte-ţi, nu stinge Duhul, dă-I libertatea de a te călăuzi pentru a-L glorifica pe Tatăl.

Pentru a afla mai multe despre căsătorie, despre mărturisirea trecutului şi învingerea homosexualităţii, vezi cartea mea Atingând un om mort.

[Should a former homosexual tell his/her loved ones and/or potential marriage partner about the past? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Se presupune (şi sunt sigur că există motive bine întemeiate) că toţi homosexualii vor sex cu copiii. Prin urmare, foştii homosexuali suferă şi ei din cauza aceleiaşi etichetări datorate prejudecăţii. Pur şi simplu nu este adevărat.

Să separăm puţin lucrurile. Mai întâi, să-l lăsăm pe fostul homosexual să fie doar atât – un fost homosexual. Dacă un homosexual s-a schimbat cu adevărat, atunci de ce să-l judecăm pe baza trecutului? Ai vrea ca cineva să-ţi judece fiecare faptă pe baza trecutului tău? Cred că nu.

În al doilea rând, ar trebui să fim conştienţi că există atât homosexuali, cât şi heterosexuali care au înclinaţii pentru copii. Orice părinte cu copii impresionabili ar face bine să nu permită oricărui adult să dezvolte o relaţie apropiată cu copilul, când se pare că o persoană are motive ascunse. Cei care sunteţi credincioşi, în loc să fiţi paranoici şi exagerat de protectori, folosiţi-vă discernământul spiritual pentru a lua decizii. Unii foşti homosexuali iau hotărârea de a nu avea copii, dar iubesc bucuria pe care o aduce un copil în viaţa lor. Ar fi un gest deosebit de dragoste şi acceptare să le îngăduiţi să facă parte din viaţa copilului dv. Păziţi-vă neapărat copiii, dar nu-i sufocaţi şi nu ucideţi speranţa cuiva de a face un copil fericit.

[I have children. Should I watch them when they are around exhomosexuals? Copyright © Witness Freedom Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]