Archive for Articole

Văzându-i potenţialul: Viaţa lui Paul, zece ani mai târziu

de Katie Yee

Cu trei ani în urmă, când m-am mutat în clădirea Emmaus ca să-mi încep stagiul, l-am întâlnit pe Paul în parcare.

Încărca unelte în camion, după ce lucrase la peisajul din jurul clădirii. Cu un zâmbet prietenos şi o strângere de mână fermă, s-a prezentat şi mi-a spus că făcuse parte din misiune.

Deşi Paul continuă să vină la misiune, nu o mai face ca unul dintre „bărbaţi”. De fapt, numai câţiva dintre cei care lucrăm aici acum, l-am cunoscut pe Paul când a venit prima dată la Emmaus.

… Îl cunosc ca pe un om prietenos, care îl ajută pe John să aibă grijă de clădire şi se asigură întotdeauna că avem flori care înfloresc în jurul clădirii pe timpul verii.

… Îl cunosc pe Paul, care învaţă să citească şi încearcă să-şi şteargă cazierul.

… Îl cunosc ca pe un membru devotat al bisericii, care de zece ani nu a mai băut.

… Îl cunosc pe Paul, care a fost total reclădit pe Cristos.

Totuşi, dacă aş fi fost aici când a venit prima dată la Emmaus, aş fi cunoscut un om complet diferit…

Paul a crescut într-o furtună de instabilitate. Mama lui a murit pe când era doar un copilaş care începea să umble, iar el a fost împins din casă în casă, în timp ce rudele se străduiau să aibă grijă de el. Schimba adesea şcoala şi nu avea pe nimeni ca să-l ajute să se acomodeze cu o nouă clasă.

Nu a învăţat niciodată ceea ce cei mai mulţi dintre noi învăţăm la şcoală – a învăţat în schimb să supravieţuiască pe cont propriu, vânzând droguri şi petrecând timp cu oameni nepotriviţi. În cele din urmă, aceasta l-a condus la o viaţă de străzi – să consume droguri, să se prostitueze, să facă tot ce putea pentru a rămâne în viaţă.

Când Emmaus l-a întâlnit pe Paul prima dată, era un bărbat dur, cu o mulţime de bagaje. Dar s-a încălzit surprinzător de repede într‑o comunitate creştină căreia îi păsa de el. Obosise să fie influenţat de oameni negativi şi era deschis faţă de o forţă pozitivă în viaţa lui.

În 1997 a urmat tratament, iar după aceea s-a mutat cu John şi Carolyn pentru un an şi jumătate. Iar de atunci Paul nu s-a mai drogat.

Paul realizează că mulţi dintre cei de la Emmaus şi-au asumat un risc şi au investit mult în el, fiindcă au văzut în el o valoare şi un potenţial pe care el nu le văzuse niciodată pentru sine. Paul atribuie succesul şi sobrietatea lui îndurării şi tăriei lui Dumnezeu şi, în al doilea rând, asentimentului său de a renunţa la tot. Ştie că, dacă nu ar fi predat puterii transformatoare a lui Dumnezeu vreun domeniu al vieţii lui, aceasta l-ar fi condus, în cele din urmă, înapoi pe străzi. Este ceea ce Paul vrea ca ceilalţi bărbaţi de la Emmaus să facă: să‑I predea totul lui Dumnezeu. Paul ştie că este singura cale spre libertate.

Uneori, când suntem alături de bărbaţii noştri, parcă mai mult mergem în cerc, decât pe un drum care duce undeva. Poate să fie atât de greu pentru ei să se elibereze de lanţurile care îi ţin pe străzi! Dar dacă suntem vreodată descurajaţi, Dumnezeu ne aduce pe cineva ca Paul în minte, ca să ne amintească faptul că o transformare incredibilă este posibilă prin puterea Lui.

[Katie Yee, Seeing his potential: Paul’s life 10 years later. Extras din buletinul de știri Distant Country, noiembrie 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Răscumpărat din adâncimile disperării

Autorul acestui articol a fost un membru prețios ak echipei noastre de conducere Living Waters timp de mulți ani. Unele din detaliile minore ale acestei mărturii au fost schimbate pentru a proteja dreptul la viață privată al autorului și familiei sale. Călătoria autorului arată că nimeni nu se află dincolo de atingerea îndurătorului nostru Mântuitor. El poate răscumpăra și restaura pe oricine are o inimă plină de pocăință.

Sunt aproximativ șapte ani de la ceea ce eu numesc „epifania care m-a lăsat fără grai” – dintre care trei ani și patru luni ai-am petrecut în închisoare.

Trauma emoțională de a-mi pierde soția și copiii, familia și prietenii, slujba, banii și posesiunile, reputația și în cele din urmă libertatea, m-a făcut să realizez că ratasem tocmai scopul vieții mele: cunoașterea lui Dumnezeu, căutarea Lui și nu doar a binefacerilor Lui. Slujirea Lui. Împlinirea voii Lui, nu a voii mele.

Crima mea a fost că am molestat-o pe fiica mea cea mare. După aceasta, adicția mea a fost pornografia. Crescusem în biserică, într-o familie bună în care fusesem binecuvântat. Ceea ce pentru mine a început în forma unor alegeri stupide, rele, egoiste s-a transformat în robii din care nu am putut scăpa.

Mă aflam în punctul cel mai de jos al vieții mele, iar când am citit cuvintele lui Ezechiel, mi-ar fi putut profeți mie ce i-a scris el lui Israel în 6:9: „Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară şi necredincioasă şi ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de ei înşişi, din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pricina tuturor urâciunilor lor.”

Era din cale afară de clar că nu meritam îndurare de la Dumnezeu sau de la oricine altcineva – mă simțeam ca un om care se afla înaintea tronului de judecată. Gura îmi fusese în sfârșit închisă: nu o mai blamam pe soția mea (cel puțin nu în mod conștient), sau stresul, sau orice altceva din viața mea. Puteam să accept moartea pentru ce făcusem, dar nu mai puteam îndura să trăiesc în întunericul adicției mele, în întunericul ignoranței și al narcisismului.

Cândva în acea perioadă plină de ură de sine, de așteptare și de dorința ca focul judecății lui Dumnezeu să cadă peste mine, El mi-a năruit așteptările cu o experiență copleșitoare și tangibilă a dragostei. Nu puteam înțelege cum m-ar fi putut iubi cineva, în special Dumnezeu, care mă cunoștea pe deplin. Nu există cuvinte pentru a exprima aceasta: am simțit prezența a ceva ce putea fi numai Dumnezeu. Știam că mă iubea și că în acele minute sau ore (nu sunt sigur cât a durat) eram întru totul o epavă pentru lume. M-am simțit ca îndrăcitul din Gadareni care s-a trezit îmbrăcat și cu mintea sănătoasă, dar care nu avea unde să se ducă și care nu vroia decât să Îl urmeze pe Isus.

A fost nevoie literalmente de săptămâni ca să realizez că fusesem eliberat în mod supranatural de adicția de pornografie – eram atât de pasionat de căutarea Lui, de citirea Cuvântului și de ascultarea învățăturilor pe care le descărcasem. Biblia pe care o citisem întreaga viață – cartea pe care citind-o zilnic mă inspirase la fel de mult precum cartea de telefon – acum îmi vorbea cu fiecare pagină și cu fiecare verset.

Perversiunea sexuală și adicția compulsivă care cândva mă țineau în strânsoare ca pe un deținut în cătușe îmi trezeau acum repulsie ca un castron din care ieșea miros de vomă. Nu m-ammai întors niciodată la acele adicții, în ciuda faptului că acum lucrez zilnic fără a avea filtru de internet – cel pe care îl eliberează Fiul este cu adevărat liber!

Am început să conștientizez că eram iertat și eliberat pe deplin, dar eram în continuare acuzat și nu vedeam cum puteam fi de vreun folos lui Dumnezeu în situația în care mă aflam. Într-o noapte, am simțit în timpul rugăciunii că trebuia să încetez să-I cer lui Dumnezeu să mă scape de închisoare – știam că trebuia să mă duc acolo, cu toate că avocatul meu încă negocia acordul de recunoaștere a vinovăției. Când am cedat la ceea ce am crezut că era îndemnul Duhului Sfânt, am simțit pentru a doia oară o prezență copleșitoare și tangibilă – prezența lui Dumnezeu – atunci când am acceptat să se facă voia Lui.

Nu voi spune că m-am schimbat repete – Dumnezeu a avut de făcut înuntrul meu a reconstrucție masivă. M-am simțit ca vasul de lut al lui Ieremia care a fost zdrobit înainte de a fi refăcut. Nu putea fi nimic folosit din omul care devenisem. Închsoare a afost mâinile pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a mă construi, a mă face din nou conform planului Său și pentru a mă face întru totul dependent de El. Am avut multe, multe ore pe zi la dispoziție pentru a studia Cuvântul Său și a fi transformat prin reînnoirea minții mele.

În acea vale a umbrei morții – și chiar au murit acolo bărbați – Dumnezeu m-a eliberat și de orice teamă și a continuat să-mi arate dragoste și eliberare zi de zi. Am propășit în trup și suflet. Drept rezultat, am o cunoaștere puternică a felului în care lucrează Romani 8:28 – toate lucrurile chiar lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și care sunt chemați după planul Său.

Unul din lucrurile pe care îmi este cel mai greu să le mărturisesc acum este ce cale lungă mai am de străbătut. Ceea ce de multe este o exprimare creștină obișnuită a falsei smerenii, dar în cazul meu este o descoperire care mă doare. Ieșind din închisoare, am vrut să fiu un „bărbat reparat” și un super-creștin și din nou un creștin bun. Pentru mulți oameni și pentru mare parte din societate nu pot fi nimic din toate acestea – deoarece rămân pe viață un delincvent sexual înregistrat din categoria cea mai periculoasă. Dar eu știu deja că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință și că viața mea nu îmi mai aparține. Ceea ce îmi dă speranțe pentru Sarah [nu este numele ei real], care a fost și victima mea.

Când mi-am spus prima dată mărturia, nu îi văzusem și nu auzisem de copiii mei din ziua în care fusesem condamnat la tribunal. știu că ea a fost prinsă în adicțiile mele din trecut și nu numai și nu mă puteam gândi la ea fără să simt că mă străpunge un cuțit în piept. Le-am cerut multora din prietenii mei de la Living Waters să se roage și știu că au făcut-o, datorită a ceea ce s-a întâmplat după aceea. Cu câteva luni în urmă am văzut-o din nou pe Sarah, într-un restaurant în care ne-am întâlnit pentru a lua cina împreună – a fost prima din mult mai multe mese și vizite de care am avut parte după aceea. Sarah este adultă acum și înciuda experiențelor dureroase de viață de care a avut parte este inexplicabil de iertătoare față de mine. Relația noastre este pe cale să se vindece și amândoi suntem recunoscători pentru o nouă relație între tată și fiică, dar nimeni nu este mai recunoscător decât mine.

Ca o dovadă și mai mare a harului din belșug al lui Dumnezeu, El mi-a îngăduit să iau parte la restaurarea lui Sarah, care trăise pe stradă, la o slujbă stabilă și proroiul ei apartament. Greutățile prin care trece m-ar zdrobi dacă nu aș ști că Dumnezeu lucrează în ea și pentru ea, chiar dacă în prezent ea Îl respinge. Datorită dragostei lui Dumnezeu față de mine, sunt convins că nu există cineva pe care El să nu-l iubească – nimeni pe care El să nu îl poată mântui, vindeca și transforma.

Mă rog ca istorisirea mea să nu fie o piatră de poticnire pentru unii dintre voi, cei care ați fost răniți de oameni ca mine, și ca Dumnezeu să-Și continue lucrarea în fiecare dintre voi, pentru a vă vindeca toate rănile din viața voastră. Dacă încă nu ați experimentat puterea transformatoare a dragostei lui Dumnezu – esteceea ce mă rog să cunoașteți, iar apoi vindecarea lui desăvârșită va urma.

Iar dacă ați fost abuzați sau maltratați de tatăl vostru și nu ați auzit niciodată aceste cuvinte de la el, vă rog să le primiți de la mine: „Îmi pare rău că te-m dezamăgit. Tatăl tău ceresc nu o va face nicodată.”

[Redeemed from the Depths of Despair. Copyright © 2018 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.recmin.org.]

Persoanele atrase de minori – Cum va răspunde Biserica?

de Dan Hitz

Dan Hitz

Dan Hitz

Dan Hitz este Director Executiv la Reconciliation Ministries din Michigan, consilier licențiat, pastor ordinat și specialist în tratarea traumei. Dan ajută bărbați, femei și adolescenți care se luptă cu zdrobirea sexuală și cu trauma abuzului să găsească vindecare prin puterea transformatoare a lui Isus Cristos.

„Cristos Isus a venit în lume ca să-i salveze pe păcătoși. Această afirmație este adevărată și ne putem baza pe ea. Eu am fost cel mai mare păcătos dintre toți!” – Apostolul Pavel în 1 Timotei 1:15, versiunea engleză contemporană

Semnal de avertizare: Acest articol abordează un subiect sensibil care pentru unii poate fi declanșator. El nu are ca scop să producă suferință, ci să arate că Isus Cristos poate ierta, răscumpăra și transforma pe oricine. Chiar și pe cei pe care mulți îi consideră cei mai răi dintre păcătoși.

Cu siguranță, furtuni de foc se desfășoară chiar acum în cultura noastră. Fiecare furtună de foc are vocile ei. Unele vocale. Altele vagi. Unele biblice. Altele iraționale. Este ușor să ne luăm ochii de la Isus și să ne trezim că inima ne-a fost atrasă în agitație și confuzie. În această vreme este important să ne ațintim privirile la Isus, să ne concentrăm inima asupra Lui și să avem încredere în El că ne va conduce prin furtună.

Una dintre cele mai recente furtuni de foc din cultura noastră este domeniul pedofiliei. Poate că ați auzit expresia „persoană atrasă de minori”. Această furtună de foc declanșează o paletă largă de emoții. Declanșează și o varietate de voci. Cea mai vocală voce din media de socializare online strigă ceva de genul: „Dacă te atingi de vreunul din copiii mei, te voi ucide.” Am auzit această voce și de la creștini, și de la necredincioși. Vocea surprinzătoare care a produs acest răspuns spune ceva de genul: „Sexul între adulți și minori care «consimt» poate fi frumos.” Bineînțeles, această voce greșește întru totul și este cu totul distructivă. Ea vine din tabăra celor care promovează pedofilia (dorințele sexuale pentru copii prepuberi), hebefilia (dorințele sexuale pentru cei aflați la începutul adolescenței) și efebofilia (dorințele sexuale pentru cei care se află la jumătatea sau la sfârșitul adolescenței). Ei depun eforturi pentru a normaliza conceptul de „persoane atrase de minori”, în mare măsură în modul în care homosexualitatea și transgenderismul au fost normalizate de-a lungul anilor.

Mai este o voce care vine de la cei care admit conceptul de persoane atrase de minori. Ea are un scop diferit. Această voce vine la cei care recunosc faptul că sunt atrași de minori; totuși, privesc astfel de atracții ca problematice și cred că implicarea în ele trebuie evitată cu orice preț. Ei sunt vocea care spune lucruri precum: „Sunt o persoană atrasă de minori, dar nu vreau să dau curs atracțiilor. Am nevoie de ajutor.” Această voce tinde să fie foarte timidă. Ea are nevoie disperată de ajutor. Ajutor care este foarte greu de găsit. Este nevoie de mult curaj pentru a admite că te lupți cu atracții care, este de înțeles, stârnesc reacții negative puternice în inimile celor mai mulți oameni. Acest grup se luptă deseori în tăcere și izolare. El are nevoie disperată să audă vocea celui de al patrulea grup, care spune ceva de genul: „Auzim că existați și că vă luptați cu atracții devastatoare pentru cei implicați. Și Isus Cristos vă aude. El vă poate ajuta. Isus Cristos vă poate transforma inimile și vă poate ajuta să biruiți atracțiile față de minori.”

Aceasta este vocea pe care o veți auzi la Misiunea Reconciliation din Michigan. Indiferent cu ce vă luptați. Indiferent ce ați făcut. Indiferent ce vi s-a făcut. Suntem aici ca să pășim cu voi înspre Isus. Există ajutor. Există speranță. În cei douăzeci de ani în care am fost implicat în Misiunea Reconciliation, am avut privilegiul de a-L vedea pe Isus lucrând în inimile bărbaților și femeilor care au avut suficient curaj pentru a recunoaște că aveau atracții sexuale față de copii și care au venit pentru a primi ajutor. Unii dăduseră curs atracțiilor și petrecuseră timp în închisoare. Alții nu dăduseră curs atracțiilor, dar erau deja prizonieri ai condamnării și rușinii. Am văzut cum Isus a transformat inimile acestor prețioși bărbați și femei – pe care mulți i-ar eticheta drept cei mai mari păcătoși – în lumini strălucitoare, spre gloria și harul Lui. Unii dintre ei au fost destul de curajoși pentru a le face altora cunoscută povestea lor și a-i ajuta să găsească eliberare și transformare în Cristos.

Trebuie să menționez una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă cei care sunt atrași de minori atunci când iau în considerare solicitarea de ajutor: teama de încarcerare. Consilierii și membrii echipei de slujire sunt raportori mandatați pentru suspiciuni de abuz sexual al copilului. Ceea ce înseamnă că dacă suspectăm că cineva a abuzat sexual un copil care în prezent are sub optsprezece ani, din punct de vedere legal suntem obligați să raportăm situația serviciilor de protecție a copilului și/sau oficialităților care impun legea. Am fost nevoit să inițiez câteva astfel de apeluri telefonice dificile de-a lungul anilor. Am avut parte de reacții pline de mânie de la câțiva din oamenii respectivi și de la familiile lor. Am fost amenințat, dar surprinzător, mi s-a și mulțumit. Odată am fost nevoit să raportez un client pe care îl aveam la consiliere din cauză că încălcase tremenii eliberării condiționate, petrecând timp cu o persoană minoră. După ce a fost confruntat de ofițerul de probațiune, m-a sunat ca să-mi mulțumească. Mi-a explicat că știa că nu trebuia să se implice în acel gen de situație, dar nu se putea opri. Nu vătămase persoana minoră, dar îi era teamă că ar fi făcut-o, dacă situația continua. Era plin de remușcări. Și-a recunoscut păcatul. A putut să meargă mai departe, fără să fie condamnat pentru încălcarea termenilor eliberării condiționate sau pentru vătămarea unei persoane nevinovate.

Deși este adevărat că suntem raportori mandatați pentru suspiciuni de abuz sexual al copilului, legea ne obligă și să păstrăm confidențialitatea în situații care nu se încadrează în condițiile raportării. Dacă cineva vine la noi și ne spune că este atras de minori, dar nu a dat curs atracțiilor, ni se cere să respectăm confidențialitatea și îl vom ajuta pe cel care solicită consiliere să primească ajutorul de care are nevoie. Dacă cineva vine la noi și ne mărturisește că în trecut a abuzat sexual un minor, dar minorul are acum mai mult de optsprezece ani, nu ni se cere să raportăm situația. Vă informez cu privire la acestea pentru ca cei care nu au comis o faptă care se cere raportată, dar cărora le este teamă să nu fie urmăriți legal, să poată primi ajutorul de care au nevoie.

Întrebarea mea pentru cei care citiți articolul de față este: „Cum veți răspunde cuiva care recunoaște că este atras sexual de copii sau care este înregistrat ca abuzator sexual de copii, dar se bizuie pe biserică pentru a primi ajutor?” Îl veți respinge hotărât, ca pe unul din cei mai răi oameni de pe pământ, sau îl veți privi ca pe cineva pentru care a murit Isus? Recunosc, și eu m-am luptat cu aceasta cu câțiva ani în urmă, când Domnul a început să mă cheme la lucrarea cu delincvenții sexuali. Pe atunci văzusem deja durerea și devastarea abuzului sexual la doi membri ai familiei noastre pe care îi iubim mult. Am fost indignat că Dumnezeu îmi cerea să lucrez cu abuzatorii sexuali, după ce văzusem undele de șoc ale efectelor distructive ale abuzului. Domnul mi-a replicat: „Voi, creștinii, spuneți atât de ușor: «Acolo aș ajunge și eu fără harul lui Dumnezeu.» Chiar credeți asta sau doar vă place cum sună?” Am fost zdrobit. Am răspuns: „Bine, Doamne. Fără harul Tău și eu sunt capabil să fac mult mai rău de atât.” Până în ziua de astăzi, unii dintre cei pe care i-am văzut că strălucesc cel mai mult pentru Isus sunt delincvenții sexuali care s-au pocăit pe deplin și au fost transformați în bărbați și femei care reflectă chipul lui Dumnezeu.

Ce voce auzi în inima ta? Vocea temerii și a respingerii sau o voce care îi cheamă pe ceilalți la pocăință și oferă speranța răscumpărării? Bineînțeles, avem nevoie de granițe potrivite. Chiar și în biserică trebuie să respectăm protocoalele de siguranță și restricțiile eliberării condiționate. Putem să creăm un mediu sigur în timp ce pășim alături de cei care duc acestă luptă. Putem fi administratorii harului lui Dumnezeu și să îi ajutăm pe frații și pe surorile noastre să biruiască.

Dacă tu sau cineva pe care îl cunoști vă luptați cu atracții sexuale față de minori, nu vă ascundeți în întuneric. Noi, cei de la Misiunea Reconciliation, ne aflăm aici pentru a vă ajuta să ajungeți la Isus. El vă poate transforma inima și vă poate echipa ca să umblați în libertate. Apelați-ne la (01)586.739.5114.

[Dan Hitz, Minor Attracted Persons – How Will the Church Respond? Copyright © 2020 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.recmin.org.]

Pedofilii sunt ca ucigașii în serie – Povestea mea

de David Pittman

David Pittman

David Pittman

1 octombrie 2012

Numele meu este David Pittman. Timp de treizeci de ani am păstrat un secret care aproape m-a ucis. De la doisprezece la cincisprezece ani am fost abuzat sexual de pastorul meu de tineret de la Biserica Baptistă Franklin Andrew din Tucker, Georgia. Mai precis de Frankie Wiley, numele lui complet fiind Franklin Andrew Wiley. Din cauza situației nefericite a prescrierii faptelor, este în libertate. Iar până de curând slujea ca pastor asociat la Biserica Baptistă Trinity din Ashburn, Georgia. Deși nu mai deține o poziție „oficială” în biserică, continuă să aibă acces la băieții de vârstă fragedă, fiindcă pastorul bisericii îl apără. Mi s-a spus că au crescut împreună, deci permite ca acest molestator de copii să aibă acces permanent la potențiale victime ale abuzului sexual.

În anul 2006 am descoperit că Frankie slujea ca pastor de tineret la Biserica Baptistă Jodeco Road, unde era pastor Jerry Light. L-am contactat pe pastorul Light, i-am spus povestea mea, iar el și conducătorul diaconilor, după o verificare prealabilă, l-au confruntat pe Frankie. Frankie a recunoscut față de ambii că mă abuzase sexual. L-au concediat imediat. Frankie s-a dus apoi să primească ajutor de la o familie care făcea parte dintr-o biserică unde slujise el anterior, din Flowery Branch, Georgia. Când au aflat circumstanțele, și ei i-au cerut să plece. S-a întors la el în oraș și s-a angajat ca profesor suplinitor, iar când i-am spus directorului de acolo, a fost concediat. Am continuat să urmăresc activitatea lui cu copiii și dacă vă uitați la profilul lui de Facebook sau la paginile lui MySpace, sunt pline cu preadolescenți și adolescenți, deoarece are la dispoziție un cerc nou de potențiale victime.

***

Este cazul să ofer o updatare importantă, deoarece am postat prima dată acest articol în octombrie 2012, iar până în data 12 martie 2017, au ieșit în față șapte bărbați, din trei biserici diferite, pe care Frankie îi violase, îi molestase sau îi agresase sexual pe când aveau o vârstă între nouă și cincisprezece ani, în perioada în care mă abuza sexual pe mine sau ulterior. Numele lor sunt Cale Harbour, Christopher Elrod și Andy Harrell, care din nefericire a decedat. Andy mi-a dat permisiunea să-i folosesc numele înaintea decesului său din anul 2012. Din păcate, alți trei bărbați nu sunt vindecați emoțional și mi-au mărturisit că pur și simplu nu pot vorbi despre asta acum, iar eu înțeleg ce simt ei. Se simt cum m-am simțit eu mulți ani. Dar au venit la mine deoarece în tot acest timp crezuseră că fuseseră singurii abuzați și aveau nevoie să discute cu cineva care să înțeleagă prin ce trecuseră.

Este important să cunoașteți cum operează Frankie și alți prădători sexuali ca el. El invită doi, trei băieți la el acasă ca să rămână peste noapte. Trimite un băiat sau doi băieți în altă cameră, iar pe un alt băiat îl pune să stea cu el în pat. Acolo au loc molestarea, abuzul și violul. Sau îți spune că rămân peste noapte câțiva băieți, iar când ajungi ești numai tu… prins în capcană.

Acești vulturi îi urmăresc pe cei ca mine, care provin dintr-o familie cu părinți divorțați, sau chiar mai rău. Profită de vulnerabilitate; un băiețel care nu dorește decât atenție de la un bărbat care să-i fie model. Este stratagema lor, cunoscută și ca modul de seducere al unui copil, care conduce în cele din urmă la abuz. Numai Dumnezeu știe câte victime există în realitate – de aceea scriu aceste rânduri. Statisticile naționale privind infracțiunile arată că „un molestator sexual al copilului care nu a fost prins are aproximativ 117 victime”. Iar unul dintre tinerii pe care i-am menționat nu mai poate vorbi – a murit în iunie 2012. Din cele ce mi-a povestit, din cauza rușinii și a vinei de a fi fost molestat de Frankie Wiley a luat droguri pentru a-și amorți durerea, drogurile i-au micșorat abilitatea de a lua decizii potrivite, ceea ce în final l-a costat viața. Pentru mine este clar că Frankie Wiley are mâinile pătate de sângele lui.

Deoarece statul Georgia are o lege cu limitări necorespunzătoare în ceea ce privește violarea unui copil, nu pot să îl aduc în fața justiției. L-am sunat pe Kenneth Keene la Convenția Baptistă din Georgia pentru a-l informa că acest pedofil îi folosește biserica drept refugiu pentru a vâna copii. S-a rugat pentru mine și mi-a răspuns: „Îmi pare rău, dar fiecare biserică acționează separat și nu putem face nimic.” După două discuții, am vrut să-i spun că Frankie schimbase bisericile, dar nu mi-a luat în considerare apelurile telefonice și e-mailurile. Aparent Bisericile Baptiste din Sud, ca organizație, nu ca membri individuali, calcă pe urmele Bisericii Romano-Catolice. Preferă să nege și să acopere, în loc să își asume răul dinăuntru. Realizează că în momentul în care ar recunoaște ce se întâmplă cu adevărat, s-ar expune la procese și se pare că preferă să aibă mai mulți copii abuzați, molestați și violați, decât să-și recunoască greșelile, să îi dea afară pe pedofili din bisericile lor și să achite despăgubiri victimelor.

Dar nu numai pe mine trebuie să mă luați în serios, deoarece o organizație a descoperit 18 lideri din Bisericile Baptiste din Sud care cunosc situații de abuz și care au ales să nu facă nimic. Domnul Keen este numit alături de ei.

„Singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” – Edmund Burke

Se pare că așa stau lucrurile în cadrul bisericilor baptiste. Vedeți linkul: http://stopbaptistpredators.org/blind_baptist_leaders.html

Câți alți adulți din aceste biserici au suferit o asemenea atrocitate și sunt incapabili să îi aducă pe abuzatorii lor în fața justiției din cauza legilor necorespunzătoare, pe care le are aproape fiecare stat din țara noastră? Prădătorii cunosc acest fapt și se bazează pe el. Se bazează pe faptul că nu spunem nimic până ce din punct de vedere legal este prea târziu. Motivul fiind că cei mai mulți supraviețuitori ai abuzului nu au puterea să recunoască ce li s-a întâmplat până la vârsta de peste treizeci sau peste patruzeci de ani. În aproape fiecare stat vârsta maximă la care victima poate depunere plângere este cuprinsă între optsprezece și douăzeci și trei de ani. Este doar o problemă de matematică pentru prădători și pentru organizațiile care îi protejează.

Când Dr. Light l-a contactat pe pastorul Rodney Brown de la Trinity Baptist cu dovada că Frankie Wiley a recunoscut că m-a molestat/abuzat sexual, acesta a spus doar că va aduce chestiunea în fața bisericii. Deși Frankie nu mai face parte din conducere, continuă să organizeze activități cu tinerii. Ce nu reușesc ei să înțeleagă este că prădătorii se opresc numai când sunt prinși și încarcerați sau când mor. Conducătorii de la Trinity fie sunt ignoranți, fie sunt neglijenți, fie ambele, în eșecul lor de proteja copiii pe care îi au în grijă. Când am trimis un e-mail părinților copiilor de la Trinity Baptist, după ce pastorul a refuzat să îi informeze, el m-a sunat și mi-a zis că sunt un om rău. Pastorul Rodney Brown mi-a spus că am provocat o ruptură în biserica „lui”. La care i-am răspuns: „Domnule pastor, în primul rând nu este biserica dv. Biserica sunt cei care alcătuiesc trupul lui Hristos, nu persoana care se află la amvon. Cine este cel rău aici? Eu, pentru că le-am făcut cunoscut părinților de la Trinity că un molestator de copii are acces la copiii lor, sau dv., care ați ales să păstrați acest fapt secret până ce ați fost obligat să recunoașteți că ceea ce le-am spus eu este adevărat? Iar faptul că biserica s-a scindat îmi spune că jumătate dintre cei de acolo nu sunt de acord că permiteți unui prădător sexual să continue să se afle în preajma copiilor.” Iată un link către Biserica Baptistă Trinity, care îl prezintă cu mândrie pe Frankie ca pe liderul lor de închinare: http://www.usgennet.org/usa/ga/county/turner/trinity.html. Este acesta genul de biserică unde ați vrea sau ați avea încredere să vă trimiteți băiețeii?

Iar pe toți cei pe care i-am menționat și care ar nega ceva ce afirm în acest articol, îi provoc să se supună unui test cu detectorul de minciuni. Sunt mai mult decât doritor să mă supun și eu unui astfel de test și să depun mărturie sub jurământ. Eu, Cale și Christopher deținem singurul lucru pe care ei nu îl dețin: adevărul.

Mă întreb câți dintre părinții copiilor molestați de Jerry Sandusky își doresc să fi avut acest gen de informații. Câți băieței și-ar fi păstrat inocența? Câți băieței ar fi fost protejați? Pentru mine, acest pastor este mai rău decât un pedofil. Un pedofil este periculos și nu se va opri până când va fi încarcerat sau va muri. Rodney Brown, conducătorii statului Pennsylvania și liderii Bisericii Baptiste Road au ales să protejeze monstrul din mijlocul lor.

Am înființat o organizație caritabilă nonprofit și un grup de advocacy care îi va ajuta pe cei ca mine, care au fost jefuiți de inocență și care se luptă în fiecare zi să rămână în viață. Oferim gratuit îndrumare celor în nevoie, educăm părinții cum să își protejeze mai bine copiii și conducem un grup de suport care se întâlnește lunar și care se adresează supraviețuitorilor abuzului sexual al copilului. Oferind acest suport, îi ajutăm pe supraviețuitori să lupte cu nevoia imperioasă de a se răzbuna pe cel care le-a distrus copilăria. Iată diferite moduri în care puteți afla mai multe despre suportul pe care îl oferim supraviețuitorilor abuzului sexual al copilului:

www.together-we-heal.org – Vizitează site-ul nostru!

@together_weheal – Următește-ne pe Twitter!

www.facebook.com/Togetherwehealorg – Dă-ne like pe Facebook!

www.facebook.com/groups/togetherweheal – Alătură-te pe Facebook grupului nostru Toghether We Heal!

Un alt motiv pentru care cer oricui să ni se alăture este faptul că supraviețuitorii molestării și abuzului s-ar putea să nu vorbească despre abuz… dar ar citi în privat, dacă ar vedea postate pe peretele tău pe Facebook site-uri care le-ar fi de ajutor. S-ar putea să nu afli niciodată pe cine ajuți, dar crede-mă, o vei face. Știu aceasta pentru că am avut nevoie de aproape treizeci de ani ca în sfârșit să recunosc și să mă ocup de ceea ce mi s-a întâmplat, fapt care mi-a permis să încep procesul de vindecare. Facem toate acestea ca voluntari. Pur și simplu nu vreau ca alți supraviețuitori să se simtă cum m-am simțit eu, un timp atât de îndelungat – complet singuri.

Iar sumele donate sunt destinate funcționării mijloacelor noastre media și site-urilor noastre, ne permit să ne deplasăm pentru prezentări și workshopuri care au ca temă păstrarea copiilor în siguranță, ne îngăduie să continuăm acțiunile pentru eliminarea limitei de vârstă, care le obligă pe victime să păstreze tăcerea și îi lasă în libertate pe prădători pentru a face și mai multe victime.

În copilărie, strigătul meu a fost sugrumat de frânghia molestării. Atacatorul meu a rămas (până acum) în libertate, dar cu ajutorul vostru alte victime vor avea curajul să iasă în față la timp, pentru ca prădătorii să fie încarcerați. Cei mai mulți supraviețuitori au un sentiment asemănător: se simt prinși în capcană – fiind nevoiți să retrăiască abuzul care îi obligă să păstreze tăcerea, să rămână prizonieri în mintea lor și care pe unii dintre ei îi costă chiar viața. Atât de mulți și-au pus capăt zilelor fiindcă nu au avut instrumentele necesare pentru a face față traumei, alții (inclusiv eu) au apelat la droguri și alcool pentru a-și amorți durerea (multe victime pierzându-și viața din cauza unei supradoze). Și mai mulți nu vor reuși niciodată să ducă o viață bună. Nu se vor bucura de relații iubitoare, de prietenii de durată, nu vor avea copii cărora să le arate o dragoste sinceră de părinte, toate acestea din cauza durerii provocate de crima abuzului, molestării și violului.

În anul 2006 un investigator de la Biroul de Investigații din Georgia mi-a spus ceva ce mi-a rămas în minte până în ziua de astăzi: „Un pedofil este ca un ucigaș în serie care își lasă victima în viață.”

Cred că aceasta descrie cel mai precis un pedofil/prădător sexual. Adevărat și clar formulat.

Dacă tu sau cineva cunoscut ție doriți să aflați mai multe informații sau aveți întrebări, vă rog să mă contactați.

Frankie a slujit ca muzician sau ca lucrător cu tineretul în următoarele biserici, de la mijlocul sau sfârșitul anilor 1970 până în 2011: Biserica Baptistă Pinecrest din Cordele, Georgia; Biserica Baptistă Rehoboth din Tucker, Georgia; Second Avenue Baptist din Rome, Georgia; o biserică baptistă din Flowery Branch, Georgia; Jodeco Road Baptist din Stockbridge, Georgia; Trinity Baptist din Ashburn, Georgia.

Frankie a lucrat și ca profesor suplinitor la școala locală din Ashburn, Georgia, cândva în perioada 2009-2011.

Dacă tu sau cineva cunoscut ție ați fost abuzați sexual de Frankie Wiley sau de oricine altcineva, spuneți cuiva. Lucrurile sunt diferite acum, veți fi crezuți, nu sunteți singuri. Vă rog, vorbiți… sunt oameni în care puteți avea încredere acum.

25.09.2013 – Updatare cu privire la pedofilul/prădătorul sexual Frankie Wiley…

O updatare mai recentă validează tot ce am crezut și reafirmă tot ce am știut. În cele ce urmează postez ce mi-a trimis o altă victimă de-a lui.

Cândva am crezut că eram singurul pe care Frankie Wiley îl molestase sexual, atunci când făceam parte din grupul de tineret la Biserica Baptistă Rehoboth din Tucker, Georgia. De atunci am aflat că au existat alții înaintea mea la Rehoboth și că au mai fost câțiva după aceea în alte biserici. Astăzi am aflat că totul a început cu mult înainte de Biserica Baptistă Rehoboth. Ceea ce demască o altă minciună pe care a spus-o Frankie, în încercarea de a-și justifica acțiunile de pedofil și prădător sexual. Fără motiv, mi-a spus că m-a molestat și m-a violat din cauză că a fost violat la seminar. Nu că ar fi o explicație rațională, este doar motivul pe care l-a oferit. Am aflat însă că acesta este genul de minciună pe care prădătorii sexuali o inventează pentru a câștiga simpatie sau, în cazul în care sunt încarcerați, pentru a fi eliberați mai devreme.

Se dovedește însă că molesta băieței cu mult timp înainte de seminar.

Urmează un comentariu postat pe site-ul Together We Heal de o victimă a lui Frankie, cu privire la ce s-a întâmplat cu mult înainte de Rehoboth și de seminar și referitor la mușamalizările care s-au făcut pentru a-l proteja. De aceea facem ce facem. Frankie are în continuare acces la băieței și trebuie să-l dăm în vileag pentru a-i proteja, ca să nu treacă și ei prin ce au trecut deja un mare număr de băieței. Există mulți „Frankie” în lume. Ajutați-ne să le aflăm identitatea, ca să-i putem ajuta pe cei în nevoie să primească vindecarea pe care o merită din plin!

Urmează povestea victimei… și veți vedea cum chiar și acum victima se simte responsabilă pentru ce i-a făcut Frankie. Un astfel de control dețin asemenea prădători asupra copiilor.

„Vreau doar să-ți fac de cunoscut că și eu l-am cunoscut pe Frankie Wiley în adolescență în Ashburn, Georgia. În anii 1970 era destul de cunoscut faptul că molesta copii. Știu de alți câțiva băieți molestați, în afară de mine, în acea perioadă. Văd că îl menționezi și pe Rodney Brown, iar dacă este vorba de fiul pastorului Brown, cel în vârstă din Sycamore, atunci și el știa despre Frankie. Cred că Rodney era cam de vârsta lui Frankie sau poate era cu câțiva ani mai mare, iar el și fratele lui, Eddie, știau amândoi despre Frankie, după cum știa oricine în oraș. Pe atunci oamenii îl numeau «homo», foloseau pentru el apelative de acest gen și îi cam întorseseră spatele, cei mai mulți probabil fără să știe că de fapt molesta băieți din biserică. Dar toți copiii știau. S-a întâmplat pe când Frankie trecuse de douăzeci de ani și era totdeauna implicat în conducerea unui grup de tineret. Îi plăcea mai ales să organizeze ieșiri cu cortul pentru băieți. Înțelegi ideea.

Când am pus capăt oricărei legături cu Frankie, în ciuda eforturilor lui de a mă contacta, cred că era responsabil cu muzica la o biserică din Cordele, Georgia. Care se pare că nu se află pe lista ta. Era cândva prin 1975 sau 1976. Se pare că era implicat și într-un grup muzical numit Maranata, din biserica din Cordele.

Din când în când, de-a lungul anilor, am dat căutare online pentru a vedea dacă a fost vreodată prins sau pedepsit, iar pe site-ul acesta (together-we-heal.org) l-am găsit prima dată menționat. Se pare că este în continuare nepedepsit și nepocăit. În cazul meu, s-a întâmplat cu patruzeci de ani în urmă, deci acum ar avea cam șaizeci și cinci de ani. Și probabil că a făcut același lucru timp de patruzeci de ani. Chiar dacă au existat cel puțin trei incidente de care îmi amintesc, am dus o viață destul de normală și cred că am fost capabil să fac față. Sunt sigur că cicatricile abuzului mi-au cauzat unele probleme, dar nu am vorbit niciodată despre abuz și nu am spus niciodată nimănui că am fost molestat în copilărie, cu atât mai mult nu l-am acuzat public pe Frankie. Probabil că nici acum, după atâta timp, nu sunt interesat să fac un pas în față. Dar fiindcă am găsit acest site, trebuia să scriu măcar un comentariu. Am trecut o adresă de e-mail unde pot fi contactat, este reală, dar anonimizată.

Dacă pot oferi informații care să ajute cauzei tale, voi lua aceasta în considerare, dar probabil nu-mi voi face publică identitatea, chiar nu vreau să redeschid vechea rană și să recunosc față de cei care mă cunosc ce mi s-a întâmplat la o vârstă fragedă. Până în ziua de astăzi mă simt rușinat pentru cele întâmplate.»

Observați cum această victimă din urmă, care face un pas în față, se simte responsabilă pentru ce i-a făcut Frankie? De aceea trebuie să protejăm copiii care se află în primejdie. Chiar și după ce a fost abuzată sexual, de multe ori victima simte că ce i s-a întâmplat i se datorează cumva. Singurul vinovat este Frankie Wiley! Frankie este prădătorul sexual. Acest copil nu a făcut nimic pentru a i se întâmpla așa ceva. Ajutați-ne să îi ajutăm pe supraviețuitorii abuzului sexual din copilărie, să instruim familiile pentru a-și păstra copiii în siguranță, să-i identificăm și să-i dăm pe mâna justiției pe prădătorii ca Wiley.

15.05.2022 – O nouă updatare despre Frankie Wiley/Rodney Brown/Biserica Baptistă Trinity

Poate ați reținut din articol, Wiley a fost chipurile concediat de la Biserica Baptistă Trinity de către Rodney Brown. Ei bine, nu a fost așa. Lui Wiley i s-a permis să demisioneze și să plece în liniște… pentru o vreme.

Wiley a încercat să se alăture unei biserici din sudul Georgiei. Bisericii Journey din Tifton, Georgia. Am fost anunțați despre aceasta, l-am avertizat pe pastorul de acolo, iar ei i-au cerut să plece și să nu mai revină.

Dar plecarea lui Wiley de la conducerea bisericii a fost temporară. Cândva în perioada 2021-2022, Biserica Baptistă Trimity a renunțat la „cooperarea” cu Convenția Baptistă din Sud și s-a rebranduit ca Biserica Comunității Trinity din Ashburn. Cu același Rodney Brown ca pastor, dar într-o locație diferită. Și se pare că cel mai important pentru ei că nu mai răspund în fața Convenției Baptiste din Sud pentru că l-au adus înapoi pe Frankie Wiley, care a recunoscut el însuși că este un violator de copii.

Biserica Comunității Trinity din Ashburn și Rodney Brown l-au adus înapoi pe Wiley în biserica lor, pe podium, unde deține din nou o poziție de autoritate în mintea și în ochii copiilor și adulților bisericii. Greu de crezut? Căutați-i pe Facebook. Îi veți găsi împreună!

Deci tot ce a spus Rodney Brown despre faptul că regreta, că nu a știut cum să procedeze mai bine, că l-a dat afară pe Wiley din biserică pentru a proteja copiii pe care acesta îi avea în grijă au fost vorbe goale, minciuni și o încercare de a crea o anumită impresie. Amintiți-vă ce a spus Brown nu cu mult timp în urmă.[1]

Evident, opinia adevărată a lui Rodney Brown, în concordanță cu acțiunile sale, era că regretul că nu putea renunța suficient de repede la Convenția Baptistă din Sud pentru a-l readuce pe tovarășul său, Wiley, alături de el pe podium.

Iar când ai crede că Wiley nu poate decade mai mult de atât, acum încearcă să vândă două cărți. Una este o autobiografie pe care o semnează cu numele lui, dar fără a aminti de niciunul dintre băieții pe care i-a violat timp de decenii. Presupun că vrea să le vândă fără a se afla cine este și ce face cu adevărat. Vânzările ar fi descurajate dacă s-ar ști că a violat băieței.

Vă rugăm, ajutați-ne să-l demascăm pe Wiley, ca să nu mai profite de suferința din viețile și sufletele pe care le-a distrus! Ceea ce face el este definiția luării în deșert a Numelui Domnului.

Mi-aș dori să fie un fel de glumă tragică. Dar nu este. Situația se înrăutățește tot mai mult și se pare că acelor oameni nu le pasă ce se întâmplă cu copiii lor.

Notă

[1]   Trinity Baptist pastor: ‘This situation has greatly changed my thinking’, www.christianindex.org/trinity-baptist-pastor-this-situation-has-greatly-changed-my-thinking/stories/trinity-baptist-pastor-this-situation-has-greatly-changed-my-thinking,3080.

[Pedophiles are like Serial Killers – My Story by David Pittman. Copyright © 2022 Together We Heal. Tradus şi publicat cu permisiune. În anul 2005 David a pornit în lunga și dureroasa călătorie de întoarcere din abisul adicției și autodistrugerii. I-a promis tatălui său muribund că va învinge adicția. Și a făcut-o. Dar în timp ce își curăța trupul și sufletul, a început să se confrunte cu abuzul sexual pe care adicția lui îl pusese în umbră un timp atât de îndelungat. Abuz înfăptuit de un pastor de tineret din biserică, când David avea între doisprezece și cincisprezece ani. Acei trei ani de abuz au distrus temelia dragostei și credinței construită de familia lui. Timp de douăzeci și cinci de ani David a păstrat abuzul secret și s-a pierdut pe sine în ceața drogurilor și alcoolului. Alternativ, a trăit în sărăcie, alteori a fost încarcerat. Promisiunea pe care i-a făcut-o tatălui său muribund a fost catalizatorul. Iar temelia trainică a dragostei și devotamentului mamei sale a fost fundamentul pe care și-a reclădit viața. Terapia, întâlnirile în doisprezece pași și determinarea din adâncul sufletului său au fost cărămizile și mortarul. Astăzi David instruiește bisericile cum să devină mai sigure pentru copii, oferă călăuzire pentru supraviețuitorii ca el și educă comunitatea prin prezentări publice. Poate fi contactat la adresa de e-mail: dpittman@together-we-heal.org. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.togetherweheal.net.]

Dovezile leagă molestarea de homosexualitate

Cei mai mulți cred că homosexualitatea este dobândită, îndeosebi prin recrutarea homosexuală a copiilor. Mișcarea homosexuală detestă această judecată de bun simț, realizând că o astfel de convingere îi împiedică accesul la copiii altora și frânează răspândirea homosexualității. Profesioniștii din domeniul psihiatriei afirmă și ei că această judecată de bun simț este întru totul greșită, deși în urmă cu șaizeci de ani susțineau aceeași idee (respinsă acum).

Prin afirmații precum: „Homosexualii nu sunt mai înclinați să molesteze, comparativ cu heterosexualii” și „Oamenii se nasc homosexuali, nu sunt învățați să devină homosexuali”, asociațiile profesioniștilor din domeniul psihiatriei sprijină în prezent propaganda homosexuală. Nu contează că există numeroase mărturii care leagă homosexualitatea de molestare. „Unde sunt dovezile științifice?”, întreabă ele.

Desigur, nimeni nu poate realiza un studiu al molestării cu referire la viitor – adică să prevadă cum vor deveni copiii care suferă o molestare de tip homosexual. Iar un asemenea experiment nu ar fi în niciun caz o dovadă. Molestările nu au un rezultat predictibil. Unii copii vor adopta homosexualitatea, alții se vor răzvrăti, urând poate orice este asociat cu abuzul suferit (o femeie ura toate femeile din cauză că fusese molestată de bunica ei), unii pur și simplu se vor „adapta” și așa mai departe. Dar cercetările anterioare, realizate atât de Kinsey, cât și de Institutul pentru Cercetarea Familiei, au arătat că prima experiență sexuală a exercitat o influență puternică asupra băieților (nu neapărat și asupra fetelor) înspre tipul de sexualitate la care fuseseră expuși.

Dacă homosexualii ar raporta o rată mai ridicată de molestare din partea adulților (denumită în prezent „abuz sexual al copilului”), aceasta s-ar potrivi modelului conform căruia „homosexualitatea este dobândită prin molestare”. Fără îndoială, aproape toate studiile au raportat că homosexualii, atât bărbați, cât și femei, sunt mai înclinați să spună că au molestat copii. Dar până acum studiile au fost făcute pe eșantioane reduse și nu au inclus un grup heterosexual pentru comparație. De aceea cercetătorii nu au putut susține cu certitudine că exista o rată mai ridicată de abuz sexual al copilului printre homosexuali sau cu cât era ea mai ridicată.

De curând însă a fost publicat un studiu aleatoriu, care a inclus atât homosexuali, cât și heterosexuali.[1] Rezultatele sunt cum ar fi de așteptat dacă judecata bunului simț este corectă: 33902 adulți – cel mai larg eșantion aleatoriu pe această temă de până acum – au fost întrebați dacă au fost molestați de un adult. În acest studiu „molestat” a însemnat „sex cu care nu am fost de acord”. Deoarece legea nu ține cont dacă un copil este de acord să facă sex, este de așteptat ca unele acte sexuale ilegale copil/adult să nu fi fost înregistrate. De exemplu, s-ar putea ca unii elevi „să fie de acord” să facă sex cu profesorul/profesoara lor, dar legea interzice acest lucru.

Chiar și cu această limitare, rezultatele au fost dramatice. După cum afirmă autorii studiului, cei care se angajează în acte homosexuale au fost „în mod clar” mai înclinați să raporteze abuzul sexual al copilului. Cât de clar? Folosind o definiție largă a molestării, aproape 3% dintre femeile care au raportat sex cu persoane de același sex la vârsta adultă au fost de trei ori mai înclinate să raporteze abuzul sexual al copilului, comparativ cu femeile heterosexuale, în timp de 4% dintre bărbații care au raportat activitate homosexuală la vârsta adultă au fost de patru ori mai înclinați să raporteze abuzul sexual al copilului, comparativ cu heterosexualii. Pentru definiția mai restrânsă a molestării, în cazul bărbaților diferențele au fost de opt ori mai mari!

Studiul validează judecata de bun simț că preferințele pentru homosexualitate sunt dobândite și menținute. Datele arată că este mult mai probabil ca un homosexual să fi fost molestat în copilărie, comparativ cu un heterosexual. Cu toate acestea, corupția din lumea științifică favorizează și acoperă homosexualitatea, fiind evidentă în următoarea afirmație a autorilor: „Datele prezentate aici trebuie analizate cu atenție, pentru ca abuzul sexual al copilului să nu fie identificat ca având vreo legătură cu cei care devin homosexuali/lesbiene sau bisexuali la vârsta adultă”!

Precum s-a demonstrat în ultimul Raport al Institutului pentru Cercetarea Familiei,[2] bărbații homosexuali sunt deosebit de interesați să facă sex cu copii. Mișcarea homosexuală a avut tendința să fie deschisă cu privire la această dorință. În 1948, Alfred Kinsey – el însuși un homosexual care, fără îndoială, a început mișcarea pentru drepturile homosexualilor – a afirmat că unii băieți sunt „în mod clar activi în căutarea contactului [cu adulții]”[3], iar în 1994, Larry Kramer, homosexualul care a înființat Centrul de Criză pentru Bărbații Homosexuali, a declarat: „Nu înțeleg teama irațională de care se pare că sunt cuprinși mulți părinți care au copii de vârstă școlară, că le vom «recruta» copiii… În cazul în care copiii fac sex cu homosexuali mai în vârstă decât ei, fie cu profesori, fie cu altcineva, pot să afirm că adesea, foarte adesea, copilul dorește activitatea și poate că o și solicită.”

Din moment ce homosexualii produc atât de puțini copii, trebuie să atragă copiii altora pentru a-și menține numărul. Raționarea lui Kinsey, precum și cea a lui Kramer, cu siguranță dovedesc ingeniozitate: în cazul în care copiii nu ar fi de acord, nu ar fi „insistenți” sau nu ar „solicita”, activitatea nu ar avea loc. Bieții homosexuali, copiii îi obligă să o facă!

Note

[1]   Sweet T, Welles, S., Associations of sexual identity or same-sex behaviors with history of childhood sexual abuse and HIV/STI risk in the United States, Journal of Acquired Immune Deficiency Syndromes, 59, 2012.

[2]   Family Research Report, www.familyresearchinst.org, February 2013.

[3]   Sexual Behavior in the Human Male, Philadelphia: Saunders, 1948, p. 177.

[Extras din Evidence Links Molestation to Homosexuality. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.familyresearchinst.org.]

Deși denumită pedofilie, este tot homosexualitate

Ca organizație științifică, Institutul pentru Cercetarea Familiei este preocupat de recentele discuții despre abuzul sexual săvârșit de clerici. Numeroși autori, după cum arată și recenta postare a lui Riccardo Cascioli[1] din Chile, par să creadă că există o diferență semnificativă între pedofili și homosexuali. Într-adevăr, Riccardo Cascioli preia un mesaj transmis cu regularitate: „Așa-numitele cazuri de pedofilie sunt de fapt, în majoritatea lor, cazuri de homosexualitate”, în care „pedofilia se referă propriu-zis la atracția adulților față de copii prepuberi. Când o astfel de atracție este orientată înspre adolescenți, este vorba de fapt de efebofilie inițiată de persoane homosexuale. Despre aceasta este vorba în Chile, ceea ce este de asemenea adevărat pentru cel puțin 80% dintre cazurile care, în mod eronat, sunt prezentate la știri drept cazuri de pedofilie în Biserică. Cel puțin aceasta este concluzia care reiese din raportările Colegiului John Jay despre cazurile de abuz înregistrate în Biserica din Statele Unite… [Acești factori ne permit] să spunem clar că în Biserică problema nu este pedofilia, ci homosexualitatea.”

În timp ce suntem întru totul de acord că problema la care se face referire este homosexualitatea, dorim să facem cinci observații:

Pedofilia nu este o orientare exclusivă.

Definiția pedofiliei, așa cum este ea folosită de psihiatrii americani, se focusează pe client și nu presupune că interesele sexuale ale acestuia sunt exclusiv față de copii. Pe de altă parte, nespecialiștii au tendința de a folosi termenul ca arătând o preferință exclusivă. În Manualul de diagnostic și clasificare statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (DSM IV, 2000), pedofilul este un adult care are „cel puțin o perioadă de șase luni fantezii sexuale recurente, intense, impulsuri sexuale puternice sau comportamente care implică activități sexuale cu unul sau mai mulți copii prepuberi (în general în vârstă de 13 ani sau mai puțin). Individul cedează acestor impulsuri puternice sau impulsurile și fanteziile sexuale îi cauzează suferință sau dificultăți interpersonale pronunțate.”

Rapoartele Colegiului John Jay nu oferă suficiente informații pentru a determina modul în care numeroși abuzatori întrețin relații sexuale numai cu copii sub vârsta de 13 ani. În 1970, Institutul Kinsey[2] a studiat cazurile a 671 de bărbați homosexuali selectați aleatoriu, cu privire la proporția partenerilor lor homosexuali care aveau „16 ani sau mai puțin când tu aveai 21 de ani sau mai mult” (adică cel puțin 5 ani sub vârsta de consimțământ din California la momentul intervievării). 77% dintre respondenți au răspuns „niciunul”, 23% au răspuns „jumătate sau mai puțin” și niciunul nu a răspuns „mai mult de jumătate”. Deci niciunul nu a afirmat că ar fi fost pedofil în accepțiunea specialiștilor, deși 23% dintre ei au recunoscut că au făcut sex cu băieți.

În studiul inițial al lui Alfred Kinsey, 27% dintre cei 646 de bărbați homosexuali și 2% dintre cele 222 de femei homosexuale au raportat că au făcut sex homosexual cu cel puțin un partener/o parteneră cu vârsta de 15 ani sau mai puțin, iar 10,2% dintre homosexuali, dar niciuna dintre lesbiene, au raportat că au făcut sex cu copii cu vârsta <13 ani.[3]

Mulți, poate cei mai mulți molestatori ai copilului victimizează copii de vârste diferite, iar mulți dintre ei se implică sexual și cu adulți.

Atât rapoartele Colegiului John Jay, cât și compilarea sistematică de către noi a relatărilor din Știrile Google (2011-2015) arată că aproximativ jumătate dintre victimele sexuale ale clericilor aveau 12 ani sau mai puțin. Tabelul 1 reprezintă un rezumat parțial al datelor noastre, care provin din știrile despre abuzatorii afiliați religios, în comparație cu rezultatele Colegiului John Jay. În relatările din Știrile Google, 28 de clerici catolici abuzatori au avut cel puțin o victimă băiat cu vârsta <13 ani, iar 24 de abuzatori au victimizat numai băieți cu vârsta de 13 ani sau mai mult. Rețineți că molestatorii homosexuali ai copilului au fost în majoritate atât la abuzatori, cât și la victime, iar molestatorii heterosexuali au abuzat mai frecvent victime cu vârsta mai ridicată. Ultimele două coloane din Tabelul 1 includ rezultate care provin din toate relatările despre clerici apărute la știri, inclusiv din cele care nu au precizat vârsta victimelor.

Tabelul 1. Relatări din Știrile Google despre clerici și cei afiliați religios, Statele Unite (2011-2015)

Tipul

de cleric

Abuzatori homosexuali

(nr.)

Abuzatori heterosexuali

(nr.)

% abuza-

torilor care au abuzat homosexual

% celor victimizați de abuzatori homosexuali
Vârsta victimelor Unele sau toate <13 ani Toate 13+ ani Unele sau toate <13 ani Toate 13+ ani
Catolici 28 24 3 7 84% 98%
Protestanți 20 10 16 23 43% 64%
Iudei 3 1
Mormoni 2 1 2
Studiul Colegiului John Jay despre preoții catolici Victime cu vârsta <10 ani = 1259; cu vârsta între 10-12 ani – 2970 (47% victime de același sex) Victime cu vârsta între 13-17 ani = 4727 (53% victime de același sex)

Nu se cunoaște câți dintre abuzatorii care au molestat copii cu vârsta <12 ani sau mai puțin ar fi preferat ca toți copiii să fi fost preadolescenți; momentul și oportunitatea joacă un rol important în alegerea victimei. De exemplu, profesorii care au fost prinși s-au focusat aproape întotdeauna pe victime de vârsta celor pe care îi aveau la clasă. Tot ce știm este ce s-a raportat despre vârsta victimelor în momentul în care abuzatorul a ajuns la știri, nu cunoaștem starea lui mentală.

Important este ca aceia care încearcă să diferențieze preferințele sexuale sau „orientările” celor care molestează preadolescenți (<13 ani), comparativ cu „orientările” celor care molestează adolescenți (13+ ani) să ia în considerare mărturiile băieților molestați. Care arată că relațiile sexuale au durat de obicei câțiva (2-5) ani. De aceea, dacă un băiat apare la știri ca având 14 ani, este posibil ca molestarea să fi început recent, dar și mai probabil este ca ea să fi început când avea vârsta cuprinsă între 10 și 12 ani. Astfel, când preotul James Talbot din Freeport, Maine, a fost listat ca având 17 victime cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani, știm că unii, dacă nu cumva toți băieții au fost recrutați când erau preadolescenți.

Este de asemenea demn de reținut că cei care se angajează în relații homosexuale pot să întrețină relații și cu persoane de sex opus. Poate că 10-20% dintre ei fac sex exclusiv cu persoane de același sex. Mai mult, cei care se angajează în relații homosexuale cu adulți pot să se angajeze și în sex cu copii.

Influența distrugătoare a homosexualilor în poziții de autoritate este bine cunoscută de generații.

Cu trei generații în urmă, în anul 1950, oficiali din Guvernul Statelor Unite au depus mărturie în fața Congresului că „Cele mai multe autorități sunt de acord și investigația noastră [care a inclus mărturii ale profesioniștilor din domeniul psihiatriei] a arătat că prezența unui pervers sexual într-o agenție guvernamentală riscă să exercite o influență distrugătoare asupra colegilor săi de serviciu. Astfel de perverși încearcă frecvent să îi ademenească pe oamenii normali să ia parte la practici sexuale perverse. Ceea ce este adevărat în special în cazul tinerilor impresionabili, care ar putea ajunge sub influența unui pervers.” Și: „Oficialii din Guvern au responsabilitatea de a ține la distanță acest gen de influență în agențiile aflate sub controlul lor. Este deosebit de important ca tinerii și tinerele care primesc slujbe federale să nu fie supuși acestui tip de influență atât timp cât se află în serviciul Guvernului. Un singur homosexual poate să contamineze un întreg departament al Guvernului.”[4]

În același an, Subcomitetul Statelor Unite pentru Investigații al Comitetului pentru Cheltuieli al Senatului din cadrul Departamentului Executiv a concluzionat că „homosexualii nu s-au calificat pentru a fi angajați la nivel federal și au reprezentat un risc la adresa securității, din cauză că ar fi putut fi șantajați datorită sexualității lor. Ca răspuns la acest raport, Președintele Eisenhower a emis un ordin executiv care i-a concediat pe toți homosexualii angajați la nivel federal…”[5]

De-a lungul istoriei, Biserica creștină a condamnat toate formele de abuz sexual al copilului de tip homosexual.

Deși Vechiul Testament condamnă homosexualitatea, menționează doar în trecere predilecțiile homosexualilor pentru tineri, referindu-se la prostituații băieți. Biserica creștină a extins această abordare, condamnând seducerea homosexuală a băieților. În vremurile acelea standardul iudaic pentru vârsta adultă la bărbați era de 13 ani, ceea ce reprezenta aproximativ debutul maturității în lumea romană, când băieții primeau tunica (la 14-15 ani). Deci probabil că Biserica privea „coruperea băieților” ca seducere sau încercare de recrutare a lor înainte de vârsta de 15 ani. Mai mult, nu există dovezi că Biserica ar fi făcut diferență între seducerea preadolescenților și seducerea adolescenților – sodomia este la fel de dureroasă și primejdioasă în ambele cazuri.

Ideea că sănătatea mentală depinde în exclusivitate de persoana în cauză nu este răspunsul corect.

Faptul de a face distincție între preadolescenți (<13 ani) și adolescenți (13+) – o distincție aparent irelevantă pentru molestatorii homosexuali și investigatorii din trecut – nu îi protejează cu nimic pe băieți. Să-i lăsăm pe experții din domeniul sănătății mentale să argumenteze dacă violarea băieților de o anumită vârstă arată o anume „orientare” – aceasta este tot homosexualitate de tipul bărbat-bărbat. Dacă folosești o altă denumire pentru un sconcs, el nu va duhni mai puțin. Biserica nu ar trebui să fie de acord cu cei care analizează natura homosexuală a acestor infracțiuni sexuale despicând firul în patru, ca și cum ceva fundamental diferit ar depinde cumva de vârsta victimei.

Aproape toți atacatorii din școlile americane au primit tratament de la astfel de experți. Totuși, nespecialiștii l-au diagnosticat pe atacatorul din Ziua Sfântului Valentin din Florida drept un pericol, în timp ce experții din domeniul sănătății mentale au depus eforturi să-i ia obiectele ascuțite (dar nu armele!), ca să nu se vatăme pe sine sau să nu-și vatăme familia. Se pare că au crezut că Nicolas Cruz[6] putea fi ținut sub control dacă discuta cu unul dintre ei (adică prin terapie). Dar rezultatele tratamentului pentru adicția de droguri sau de alcool sunt la fel de triste fie că un expert în domeniul sănătății face parte din echipă, fie că nu face parte. Și rari sunt preoții care nu au recidivat după ce au fost „tratați” de astfel de experți.

De aceea, perspectiva lor centrată pe client, nu pe protejarea societății, nu trebuie să se regăsească în Biserică. Biserica are obligația să protejeze băieții (preadolescenți, adolescenți etc.) de agresiuni sexuale. Iar cel mai bun mod de a o face este eliminarea homosexualilor din poziții de autoritate, nu adoptarea argoului din psihiatrie, în încercarea de a părea sofisticați.

Referințe

[1] Cascioli, R., In the Church, The Problem is not Pedophilia but Homosexuality, 2018, https://onepeterfive.com/church-problem-not-pedophilia-homosexuality

[2] Bell, A. P. & Weinberg, M. S., Homosexualities: a study of diversity among men and women, New York: Simon & Schuster, 1978.

[3] Gebhard, P. H. & Johnson, A. B. (1979), The Kinsey data: marginal tabulations of the 1938-1963 interviews conducted by the Institute for Sex Research, Philadelphia: W. B. Saunders.

[4] Employment of Homosexuals and Other Sex Perverts in Government, S Rep No 81-241, 81st Congress, 2d Session (1950) at 4, www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/assault/context/employment.html

[5] Graham, R., et al., The health of lesbian, gay, bisexual, and transgender people, 2011, National Academy Press, Section 2, p. 9.

[6] Nikolas Cruz, autorul masacrului din data de 14.02.2018 de la un liceu din Florida, soldat cu uciderea a 17 persoane și rănirea altor 17, a fost condamnat la închisoare pe viață. Familiile victimelor și ale supraviețuitorilor au ajuns la un acord pentru despăgubiri în valoare de 127,5 milioane de dolari cu Departamentul American de Justiție, după ce FBI a ignorat avertismentele conform cărora Cruz intenționa să atace școala. [N. trad.]

[Pedophilia By Any Other Name Is Still Homosexuality. Copyright © 2018 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.familyresearchinst.org.]

1 2 3 62