Archive for Articole

Scrisoarea mea de iertare pentru supraviețuitorii abuzului

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Cu câțiva ani în urmă mi s-a cerut să scriu o scrisoare de iertare în numele liderilor bisericii care s-au purtat urât cu supraviețuitorii abuzului. A fost o cerere greu de conceput și am fost nevoit să sap adânc în sufletul meu. Nu am vrut să scriu o scrisoare de care nu le-ar fi păsat liderilor care de fapt perpetuează abuzul. Am vrut să scriu scrisoarea din inimă, dar să îi și chem pe lideri la pocăință. Toți trebuie să ne pocăim și să facem o treabă mai bună îngrijindu-ne de cei oprimați, peste care Isus a turnat compătimirea Sa. Iată scrisoarea mea integrală către supraviețuitori.

Dragi supraviețuitori,

Noi, liderii bisericilor din întreaga lume, trebuie să ne pocăim și să vă cerem iertare. Adesea v-am ignorat strigătele, v-am criticat pentru „lipsa de credință” și nu v-am iubit, nu v-am privit cum o face Isus.

Înainte de toate, să știți că sunteți iubiți. Dumnezeu vă iubește exact acolo unde vă găsiți și L-a dat pe Fiul Său să moară pentru voi… da, pentru voi! V-a făcut după chipul Său și sunteți fiii și fiicele Lui. Poate că vă întrebați de ce Dumnezeu v-a părăsit și a îngăduit să fiți abuzați. Adevărul este că Dumnezeu nu v-a părăsit – oamenii păcătoși au făcut-o. În ciuda a ceea ce poate că vi s-a spus, abuzul nu a fost din vina voastră. Niciodată nu a fost. Sunteți demni de dragostea lui Dumneeu și sunteți demni de dragostea omenirii. Da, voi. Sunteți. Demni!

La un moment dat, noi, liderii bisericilor, am greșit foarte mult. Am început să nu ne mai concentrăm asupra celor răniți și să protejăm imaginea bisericii. Numărul total de copii care continuă să fie abuzați și ignorați de biserică demonstrează cu claritate acest fapt trist. Apostolul Pavel a scris odată cu îndrăzneală: „Chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”

Preiubitul Pavel a continuat spunând că dragostea întotdeauna protejează. Prin însăși definiția sa, dragostea nu poate îngădui ca cei la care ținem să mai fie vătămați. Iar eu recunosc și afirm lucrul asupra căruia atât Biblia, cât și psihologii sunt de acord: copiii au nevoi de adulți de încredere care să-i protejeze. Dar mulți dintre voi aveți cicatrice adânci, care dovedesc faptul că nu ați fost protejați.

Cel mai comun clișeu pe care îl aud de la bisericile care insistă să nu ia măsuri pentru protejarea copiilor lor este: „Avem un grup de voluntari în care avem încredere, de ce i-am supăra verificându-le trecutul și supraveghindu-i de fiecare dată când vor să slujească?” Bună întrebare. Îngăduiți-mi să vă spun povestea unui om care a avut încredere în tatăl lui… care s-a întâmplat să fie un tată și un predicator foarte respectat! Tatăl meu a avut zeci de victime, toate având povești zguduitoare, presărate cu rușine, durere și umilire. A fost capabil să obțină acces la copii tocmai fiindcă toată lumea avea încredere în el. Îngăduiți-mi, de asemenea, să vă vorbesc despre sutele de supraviețuitori care mi-au împărtășit relatări similare, în timp ce le ascultam poveștile dureroase. Toți au o poveste asemănătoare: „Nimeni nu l-a luat la întrebări pe abuzatorul meu, deoarece era omul pe care toți îl iubeau și în care toți aveau încredere.”

Motivul pentru care bisericile rămân printre locurile cu riscul cel mai ridicat pentru producerea abuzurilor sexuale este că prin negare, împotrivire și blamarea victimei, am creat locul perfect pentru ca cei nevinovați să fie răniți. Precum mi-a spus odată renumita Dr. Anna Salter: „Bisericile sunt ținte atât de îmbietoare.”

M-am rugat și am plâns împreună cu supraviețuitorii abuzului, care mi-au relatat că nu au fost crezuți, că au fost forțați să-și ierte public abuzatorul, abuzatorul scăpând fără să fi fost obligat să rostească un cuvânt. Am auzit relatări ale unor adulți care încă își udă patul și încearcă să se sinucidă. Am ajutat supraviețuitori care se luptau cu dependența de droguri sau de alcool și supraviețuitori chinuiți de coșmare, depresie și anxietate recurentă. Am plâns în timp ce îi ascultam pe supraviețuitori povestind cu glas tremurând cât de disperați erau după Isus, dar au fost dați afară din biserici pentru atitudinile lor „păcătoase” tocmai când se străduiau să dobândească o fărâmă de respect de sine. Am ascultat femei drăguțe spunându-mi ce urâte se simțeau pe dinăuntru și femei care își acopereau cicatricele cu machiaj în fiecare zi.

Vestea Bună este că Isus Și-a petrecut întreaga slujire înconjurat atât de păcătoși, cât și de paria marginalizați. El S-a indignat când ucenicii i-au împiedicat pe copii să vină la El. Isus a apărat-o pe femeia adulteră de pietre și a rostit cuvinte pline de îndurare și har pentru sufletul ei sensibil. Sigur știa ce o condusese pe drumul rușinii. Eu nu știu.

Dar ceea ce știu este că noi, liderii bisericilor din întreaga lume, trebuie să ne pocăim și să vă cerem iertare. Totuși, cuvintele noastre sunt lipsite de greutate dacă nu acționăm. Vom îndrepta relele cauzate în fiecare zi supraviețuitorilor. Le vom ura bun-venit celor frânți și îi vom proteja de abuzatori pe cei nevinovați.

Pentru aceia dintre voi care stați pe scaunele bisericilor noastre sau pe scaunele oricărei alte biserici de pe glob, care ați fost tratați rău de liderii bisericii, ne pare rău. Acelora dintre voi care vă urâți pe voi înșivă și care ați căutat cu disperare dragoste și acceptare, dar nu le-ați primit, vă implorăm iertarea. Aceia dintre voi care ați fost forțați să stați în prezența abuzatorului vostru și să-l înfruntați zi după zi, aveți milă de noi. Pentru aceia dintre voi care v-ați făcut cunoscută povestea și cărora vi s-a zis să n-o mai spuneți niciodată nimănui, nu există cuvinte pentru a compensa o asemenea nedreptate. Dumnezeu așteaptă ceva mai bun de atât de la noi.

Noi, pastorii, ne legăm să facem o treabă mai bună ascultând, crezând și protejând. Promitem să dăm ascultare inimilor voastre și să îi vindecăm pe cei bolnavi. Îi vom pansa pe cei răniți și îi vom aduce înapoi pe cei rătăciți. După cum spune Mântuitorul nostru Isus Hristos: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Să pășim împreună în acest război spiritual pe care îl purtăm. Cei care sunteți camarazii noștri, împreună soldați ai lui Hristos, ridicați-vă și luptați! Poate că diavolul a câștigat câteva bătălii, dar vă promit că, prin harul lui Dumnezeu, nu va câștiga acest război! Amin.

– Scrisoarea de iertare a lui Jimmy Hinton pentru supraviețuitori

[Jimmy Hinton, My letter of apology to survivors of abuse. Copyright © 2017 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat telefonic la numărul: (01)814.445.5569 sau prin e-mail la adresa: jimmyhinton79@gmail.com. Pentru articolul în limba engleză, clic pe www.jimmyhinyon.org.]

Patru sugestii adresate predicatorilor pentru abordarea temei abuzului

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Deoarece atât de multe biserici acoperă abuzul sau îl ignoră cu desăvârșire, este vital să fim serioși cu privire la abuz. Realitatea este că mulți, mulți oameni nu mai au încredere în biserică. Am auzit supraviețuitori jurând că niciodată nu vor mai respecta clădirea vreunei biserici. Din păcate, le-am dat motive din belșug pentru a nu o face, iar asta îmi frânge inima. Acestea fiind spuse, sunt lucruri pe care trebuie să le facem dacă vrem să devenim vreodată cu adevărat adăpost pentru cei oprimați. Iată sugestia mea și mi-ar plăcea să aud ce au alții de adăugat.

# 1: Confruntă problema fără ocolișuri!

Nouă, predicatorilor, ne-ar plăcea să fim prudenți cu privire la subiectele inconfortabile. În trecut eram atât de îngrijorat că voi ofensa pe cineva și că nu va mai reveni. Nu ofensez intenționat oamenii, dar nu mai am o astfel de teamă. Trebuie să încetăm să ne igienizăm limbajul. Efectiv am auzit predicatori spunând: „Există oameni aici care fac lucruri rele.” Serios? Trebuie să încetăm să-i menținem intenționat pe oameni în naivitate. Încă mi se cere, când vorbesc în altă parte, să nu spun nimic „ofensator”. De obicei răspunsul meu este: „Cu tot respectul, faptul că adulții violează copii este ofensator pentru mine. Dacă nu doriți să fiți ofensați de dragul lor, cum pot avea încredere în voi că-i veți proteja efectiv de violatori?”

Nu sugerez deloc să folosim detalii crude și să ne traumatizăm audiența. Dar limbajul nostru trebuie să fie direct și puternic. „Abuz” este un termen prea generic. Recunoaște că atât adulții, cât și copiii sunt violați, neglijați, bătuți și agresați verbal.

# 2: Recunoaște că știi că unii din audiență sunt abuzați în prezent!

De fiecare dată când vorbesc într-o biserică, numeroși supraviețuitori discută cu mine după aceea. Nu există excepții. Mulți supraviețuitori cu care am vorbit se simt invizibili emoțional. Se întreabă de ce nimeni din conducerea bisericii nu le-a văzut și nu le-a recunoscut niciodată durerea. Isus a spus în public: „M-a trimis… să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Luca 4:18-19) Isus a citat din Isaia 61, rezumându-Și simplu misiunea. Pentru ce săracii și cei oprimați se simțeau în siguranță să-I vorbească lui Isus și nu altor lideri religioși? Fiindcă Isus a fost limpede ca cristalul că misiunea Lui era să-i elibereze. Nu S-a prefăcut că toți aveau viața aranjată, lipsită de disfuncții emoționale sau comportamentale. Dimpotrivă. În mod obișnuit, Isus îi confirma, îmbrățișa și proteja pe săraci, pe bolnavi și pe cei oprimați, în fiecare cetate unde Se ducea.

# 3: Fii gata să răspunzi acuzațiilor de abuz!

Fă-ți un plan cum să răspunzi dacă mesajul tău îi va împuternici pe supraviețuitori să vorbească. Cel mai important, fă-ți plan cum să răspunzi dacă abuzatorul este unul din liderii care îți sunt colegi. Nu pot să accentuez suficient acest punct. În zecile de biserici cu care m-am consultat, peste 80% dintre abuzatorii acuzați făceau parte dintr-o anumită formă de conducere a bisericii. Credeți pe cuvânt pe cineva care a fost nevoit să-și denunțe propriul tată, să denunți pe cineva pe care îl iubești, îl respecți și îl admiri este unul din cele mai dificile lucruri pe care va trebui să le faci vreodată. Dacă cineva din biserica ta dezvăluie că un lider al bisericii îl/o abuzează, fii pregătit să treci imediat la acțiune. Dacă este vorba de un minor, asumă-ți responsabilitatea de raportor mandatat și raportează imediat oamenilor legii. Vorbește cu părinții și acordă-le sprijin de-a lungul întregului proces. Asigură-i că nu-l vei proteja pe abuzator, indiferent cine este el.

Dacă o relație amoroasă este dezvăluită sau dacă a existat abuz spiritual, fii pregătit să acționezi pentru a proteja persoana care dezvăluie abuzul. Să îndepărtezi pe cineva de la conducere și să păstrezi tăcerea despre abuz este imoral și neetic. Fă cunoscut bisericii de ce a trebuit să fie îndepărtat respectivul. Mi se face silă de fiecare dată când aflu că un slujitor creștin a fost concediat pentru infidelitate conjugală, iar liderii bisericii mint biserica și spun că „și-a depus demisia”. Apoi omul se mută în alt oraș sau în alt stat și se reinventează. Statele Pennsylvania și Texas au legislația „Transferarea Gunoiului”, care împiedică administratorii școlilor să închidă ochii la profesorii care abuzează elevi, apoi caută să se angajeze în alt district. Noi, bisericile, trebuie să încetăm să „transferăm gunoaie”.

# 4: Vino cu un plan pentru a aduce vindecare supraviețuitorilor!

Una din criticile meritate primite de mine din partea liderilor bisericii mele este că predic mult despre oprimare, dar nu ofer suficiente soluții. Îndeosebi supraviețuitorii au nevoie să știe că vom face mai mult decât doar să predicăm despre asta. Isus nu a protejat doar. A oferit speranță. A crezut în cei oprimați și le-a admirat credința. Am început recent să lucrez cu agenții locale pentru a-i trimite pe supraviețuitori la biserica noastră. Ei au nevoie de mai mult decât predici. Au nevoie să știe că oamenii cred în ei și că există speranță și bucurie.

Dacă tot ce aud oamenii este că există nenumărați oameni răi și că bisericile continuă să perpetueze abuzul, se vor descuraja destul de repede. Oferă o soluție tangibilă problemei și transmite viziunea ta bisericii. Invită oamenii să ți se alăture în misiunea de a-i ajuta pe cei oprimați. Dar asigură-te că ai un plan clar.

Aveți alte sugestii?

[Jimmy Hinton, 4 Suggestions for preachers to broach the subject of abuse. Copyright © 2018 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat telefonic la numărul: (01)814.445.5569 sau prin e-mail la adresa: jimmyhinton79@gmail.com. Pentru articolul în limba engleză, clic pe www.jimmyhinyon.org.]

Cinci motive pentru care liderii bisericii nu tratează rănile supraviețuitorilor abuzului

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Biserica este ultimul loc în care supraviețuitorii abuzului vor să vină pentru ajutor. Ca pastor, mă doare să spun asta. Dar este adevărat. Imaginați-vă un spital pe lângă care ambulanțele ar trece în goană, fiindcă pentru pacienți ar fi mai bine să nu ajungă la spitalul respectiv. Am vorbit cu sute de supraviețuitori și am citit chiar și mai multe relatări ale lor. Aproape toate vocile lor răsună prin camerele goale ale inimii împietrite ale bisericii. Eu cred, așa cum credea Isus, că „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.” (Matei 9:12) Și sunt o mulțime de oameni bolnavi, disperați ca cineva să îi creadă – să le asculte durerea și să nu aștepte nimic în schimb. Vai! Am devenit îngrozitori când vine vorba să stăm pe grămada de cenușă împreună cu cei ale căror vieți au ars până la temelie. Ca să fiu sincer, îmi pierd răbdarea și chiar mă supăr pe liderii bisericilor care nu fac nimic pentru a-i valida pe supraviețuitorii abuzului. Încă și mai rău, mulți dintre ei, fără să știe, îi abuzează încă o dată pe supraviețuitori. Credința ta nu este „destul de puternică”, continui „să te ții de amărăciunea ta”, nu ești „dornic să ierți”. Înțelegeți ideea. Dar de ce este așa?

Cu cât călătoresc mai mult, cu atât realizez mai mult că nu este vorba numai de un grup periferic de biserici. Dimpotrivă, maltratarea supraviețuitorilor abuzului este norma. Ca cineva care înainte de a-l denunța pe tatăl meu pentru crime sexuale împotriva copiilor, eram complet orb față de supraviețuitori, ofer cinci motive pentru care lucrurile așa stau.

# 1: Abuzul și trauma nici măcar nu sunt identificate în seminariile noastre.

Cu oricine vorbesc, îmi spune că nu a fost niciodată instruit la seminar pentru a se ocupa de cazurile de abuz. Dar problema e mai gravă de atât. Multe seminarii nici măcar nu discută despre abuz și traumă. Mai rău de atât, dacă nu s-au schimbat recent, există șansa zero ca ele să fie abordate în seminarii. Credeți-mă când spun că mulți pedofili graduează seminarii în fiecare an. Am fost la seminar timp de patru ani și nu-mi amintesc să se fi vorbit despre abuzul fizic sau sexual la vreunul din cursurile noastre. Eram mai degrabă învățați cum să gândim – o abilitate pentru care voi fi veșnic recunoscător, dar o abilitate care nu ne trezește la realitatea traumei. Liderii bisericii în general nu au cunoștințe când vine vorba de abuz. Eu nu am avut. Nu că nu aș fi avut inimă pentru cei abuzați. Numai că nu aveam idee că atât de mulți dintre cei care stau pe băncile noastre la biserică suferă în tăcere. Nici nu-mi imaginam că atâția prădători conduc biserici și stau în băncile bisericii. Nu am fost învățat.

# 2: Trăim în spatele amvonului, nu în tranșeele vieții.

Să recunoaștem, Isus ne spune să ne dăm viața unul pentru celălalt. Cea mai mare amenințare pe care o înfruntă cei mai mulți dintre noi este că aerul condiționat de la birou se va strica. Cu toată seriozitatea, cea mai mare durere pe care o experimentează pastorii este durerea dezamăgirii și a relațiilor încordate. Pe aceasta ne concentrăm. Nu avem idee ce înseamnă să trăiești în teamă cosntantă. Teama de a fi molestat sau violat. Teama de a fi bătut sau împușcat. Aproape toți supraviețuitorii pe care i-am întâlnit sunt incredibil de buni la compartimentarea durerii. Ceea ce vedem (și sincer, ceea ce vrem să vedem) sunt zâmbete, note bune și succes la serviciu. Celor care nu au experimentat trauma le este greu să bănuiască faptul că suntem înconjurați de o mulțime de prieteni și de membri de familie care se luptă ca să rămână pe linia de plutire încă o zi. Ca predicatori, sarcina noastră săptămânală este să pătrundem adânc în Cuvânt și să punem cap la cap o serie de lecții și de predici. Undeva pe cale am uitat că Isus predica întotdeauna mulțimilor în lumea reală. Predicarea Lui era adesea întreruptă de strigăte disperate după ajutor. Iar El oprea totul ca să se îngrijească de cei răniți.

# 3: Teologia noastră îi vede pe lupi ca pe cei care au nevoie de o mână de ajutor și pe cei oprimați ca pe cei care ar trebui „să meargă mai departe”.
Matt Lauer, acuzat de hărțuirea sexuală a unei colege

Matt Lauer, acuzat de hărțuirea sexuală a unei colege

Întrebarea numărul unu pe care mi-o pun bisericile, după demascarea unui abuzator, este: „Cum să ne strângem în jurul acestui frate pentru a-l ajuta să fie restaurat în biserică?” Savannah Guthrie, după ce a anunțat concedirea lui Matt Lauer, a declarat: „Mi se rupe inima pentru Matt. Este scumpul, scumpul, scumpul, scumpul meu prieten și este iubit de mulți oameni aici.”[1] În primul an care a urmat arestării tatălui meu pentru molestarea a 23 de copii prepuberi, am pierdut șirul de câte ori am fost întrebat: „Ce face tatăl tău?” Îmi amintesc că o singură dată m-a întrebat cineva: „Ce fac victimele tatălui tău?” Teologia noastră greșită nu face deosebire între păcătorul care este ispitit și opresorul căruia îi face plăcere să rănească oameni nevinovați. Prin urmare, liderii bisericii simt nevoia să îl „salveze pe păcătos” ca și cum doar s-ar lupta cu o anumită dorință. Teologia noastră greșită nu ne îngăduie să vedem că cei ca Matt Lauer din întreaga lume sunt niște desfrânați perverși, pe deplin conștienți că le fac rău victimelor lor. Pur și simplu, nu le pasă. Dar liderii continuă să-i iubească la nebunie pe abuzatori și fie să-i ignore, fie să-i intimideze pe cei abuzați.

# 4: Deoarece trauma nu este personală pentru lideri, ei nu ajung să simtă cu disperare nevoia de a mijloci.

Ca să fim sinceri, uneori ajutorul nu poate aștepta până la următoarea întrunire a conducătorilor bisericii. Personal am întâlnit oameni care aveau nevoie ca durerea lor să primească un răspuns și să fie tratată imediat. Am stat în birou în timp ce femei care tremurau cereau ordine de protecție împotriva abuzului din partea unor soți care juraseră să le ucidă. Cu răbdare, i-am iubit pe oameni când intrau pentru a treia sau a patra oară într-un centru de dezintoxicare pentru adicția de droguri. Trauma este îngrozitoare, iar oamenii au nevoie de cineva care să-i asculte în ceasurile lor cele mai întunecate. Și au nevoie de cineva care să știe cum să răspundă. Să spui: „Mă voi ruga pentru tine” nu este suficient. Este nevoie să plângem cu supraviețuitorii. Este nevoie să plângem cu ei, să-i auzim cu adevărat. Și este nevoie să mijlocim. Este însărcinarea noastră ca lideri, fie că ne place sau nu, să-l adăpostim pe cel abuzat de abuzator. Ce mesaj transmitem victimelor când îl înconjurăm pe abuzator cu îmbrățișări și laude și îi spunem cât de „iubit” este de atât de mulți?

# 5: Noi, liderii bisericii, suntem dependenți de transformarea instantanee.

Toți am văzut mărturiile scrise pe o bucată de carton. Pe o parte a bucății de carton se află un cuvânt sau o frază care descrie cum era omul înainte ca Isus să-i fi transformat viața. Pe cealaltă parte este un cuvânt sau o frază care descrie cine a devenit după ce l-a transformat Isus. O muzică sentimentală se aude în fundal în timp ce un grup de oameni defilează pe scena bisericii. Este o lecție pentru fantezia unui pastor, deoarece transformările sunt pline de putere. Nu o spun pentru a ataca mărturiile pe carton. Ar trebui să celebrăm transformarea și sunt fericit că oamenii o fac înaintea bisericii. Dar astfel de mărturii instant sunt grăitoare pentru teologia noastră slabă. Mă întreb deseori câți oameni se întreabă în agonie ce să scrie pe spatele bucății lor de carton. Atât de mulți supraviețuitori se află încă în procesul transformării. Iar asta îi frustrează pe liderii bisericii. Tânjim după povești de transformare radicală, rapidă și plină de putere. În mod ironic, știți cine oferă exact ceea ce vor să asculte astfel de urechi? Exact, abuzatorii! Liderii bisericii se îndreaptă către ei deoarece povestea unui om care cândva a abuzat copii, iar acum L-a găsit pe Isus este puternică. Abuzatorii știu asta despre liderii bisericii și îi joacă pe degete ca niște escroci, ceea ce adesea și sunt. Ioan spune: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.” (1 Ioan 4:1)

În următoarea mea postare voi oferi soluții pentru prietenii mei conducători de biserici. Un astfel de comportament este împotriva Evangheliei lui Isus și nu face nimic pentru a-i ajuta pe supraviețuitori să găsească vindecarea.

Notă

[1] Matt Lauer, reporter coordonator la televiziunea NBC, a fost concediat în anul 2017, după ce o angajată NBC l-a acuzat că a hărțuit-o în 2014.

[Jimmy Hinton, 5 Reasons church leaders don’t treat the wounds of abuse survivors. Copyright © 2017 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat telefonic la numărul: (01)814.445.5569 sau prin e-mail la adresa: jimmyhinton79@gmail.com. Pentru articolul în limba engleză, clic pe www.jimmyhinyon.org.]

Vreau să cred

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

„Vreau să cred.” Este o afirmație pe care încep să o aud în mod repetat când vorbesc în biserici care fie sunt impactate de acuzații de abuz, fie au delincvenți sexuali condamnați în băncile lor. „Vreau să cred că este plin de remușcări.” „Vreau să cred că totul este o neînțelegere.” „Vreau să cred că nu va mai abuza niciodată un copil.”

Acum că deja m-am obișnuit, pot să garantez că voi auzi asta. De fiecare dată. Din nefericire, faptul că „vrem să credem” că abuzatorii nu mai sunt capabili de abuz nu ține cont de adevăr și de logică. Nu putem vedea ceea ce refuzăm să vedem. Deoarece vrem să credem că abuzatorii „au alunecat” doar, nu-i vedem așa cum sunt – niște manipulatori înșelători, care mint permanent pe toată lumea pentru a fura inocența copiilor.

Andrew Demeri, abuzator sexual de copii

Andrew Demeri, abuzator sexual de copii

Ca să nu fim ispitiți să devenim compătimitori față de abuzator, aici nu vorbim despre împlinirea în dragoste a unei fantezii reciproce. Îngăduiți-mi să fiu clar: abuzatorii obțin plăcere din dominarea și vătămarea copiilor. Am citit un articol[1] ieri despre un angajat pe ambulanță pe nume Andrew Demeri, care în ultimii patru ani a agresat sexual o fată de șapte ani și un băiat de opt ani. Următorul rând mi-a sărit în ochi: „Într-o ocazie, abuzul a făcut-o pe fată să vomite, ea spunând poliției că el era cel mai rău coșmar al ei.” Când un abuzator face o copilă de șapte ani să vomite și continuă să o violeze, nu a „căzut” doar „în păcat”. Ci este rău, pervers și falit din punct de vedere moral. Asemenea relatări constituie o rutină pentru noi, dar o rutină au devenit și relatările despre biserici care acceptă astfel de monștri pentru că „vor să creadă că abuzul nu a fost chiar atât de rău”.

Iată ironia: abuzatorii știu ce dorim să credem despre ei și profită. Luați în considerare următoarele citate dintr-o serie de interviuri pe care Dr. Anna Salter le-a făcut cu diferiți deținuți condamnați pentru delicte sexuale împotriva copiilor.

„Îi consider pe oamenii care merg la biserică niște creduli, fiindcă au o încredere care provine din faptul că sunt creștini… Se pare că vor să creadă în binele care există în toți oamenii… De aceea a fost ușor pentru mine să-i conving… De aceea îi poți convinge, cu sau fără cuvinte convingătoare.” – Diacon/Slujitor creștin cu 53 de victime

„Cred că oamenii sunt foarte ușor de prostit.” „De ce crezi că sunt atât de ușor de prostit?” „Fiindcă vor să creadă în ceva. Vor să spere și vor să creadă. Există ceva înăuntrul lor care îi face să vrea să creadă ce este mai bine în lucruri și ce este mai bun în alții, pentru că alternativa nu este prea plăcută…” „Ai găsit că oamenii erau ușor sau greu de prostit?” „Depinde dacă le pasă sau nu. În general o să creadă ce vor să creadă și în esență la asta se reduce totul… Dacă poți să privești în ochi pe cineva și să minți, va spune: «Nici măcar n-a clipit, nici nu și-a ferit privirea. E destul de sincer în privința asta.» Cu cât poți face victima să manifeste mai multă nervozitate, cu atât va părea că ea este cea care minte.  O singură privire aruncată copilului este traumatizantă.” – Un prădădor sexual violent, încarcerat de două ori pentru delicte sexuale împotriva unor copii foarte mici

Dar în timp ce tastez aceste cuvinte, creștini care cunosc personal un abuzator în biserica lor se gândesc: „Da, dar vreau să cred că cel pe care îl cunosc s-a pocăit cu adevărat. La urma urmei, este atât de drăguț!” Nu este un lucru asupra căruia ne putem permite să ne înșelăm. Realitatea este că abuzatorii care insistă să se afle în apropierea copiilor nu s-au pocăit, indiferent cât de drăguți sunt. Iar copiii abuzați au nevoie să îi protejăm.

Vom oferi o serie de webinare gratuite care vor aborda câteva dintre aceste subiecte atât de importante. Nu presupuneți, pur și simplu, că abuzatorii sunt inofensivi. Aflați cum îi puteți echipa pe lideri pentru a-și păzi bisericile mai bine. Aflați ce anume să căutați la abuzatori. Aflați cum să slujiți mai bine supraviețuitorilor abuzului.

1 Petru 5:8-9: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”

Notă

[1] EMT charged by Allegheny County police with sex offenses against children, www.wpxi.com/news/emt-charged-by-allegheny-county-police-with-sex-offenses-against-children/448371983.

[Jimmy Hinton, I Want to Believe. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat telefonic la numărul: (01)814.445.5569, prin e-mail la adresa: jimmyhinton79@gmail.com sau pe site-ul său: www.jimmyhinyon.org. Pentru articolul în limba engleză, clic aici.]

Dragă Biserică, încetează să încerci să convertești lupii!

de Jimmy Hinton

Coaliția pentru Evanghelie a publicat recent un articol intitulat Feriți-vă de lupii frânți.[1] Deși apreciez conceptul că trebuie să ne ferim de lupi, ideea că lupii sunt frânți a pătruns în Biserică și nu are bază biblică. Am vorbit cu zeci de biserici în ultimele luni și vă pot asigura că vasta majoritate a lor le arată simpatie lupilor care sunt violatori de copii (nu sugerez că numai violatorii de copii sunt lupi; mai multe despre aceasta în următoarea postare). Am scris recent despre bisericile care îi apără pe violatorii de copii aici.[2] „Trebuie să-l restaurăm cu blândețe pe acest frate” este mantra zilei. A devenit atât de predictibilă, încât ne așteptăm ca fraza respectivă să se rostogolească de pe buzele liderilor bisericii la fel cum sângele și carnea cad de pe cele ale lupului. Ne-am săturat de biserici care vor să aibă grijă de lupi ca ei să se întoarcă la „sănătate”. Rădăcina problemei este că liderii bisericii nu gândesc cu adevărat în termenii de oi și lupi. Ei gândesc ca oile, deci presupun că lupii sunt doar oi frânte, care se pot pocăi și se pot întoarce în țarcul oilor. Dar nu sunt oi. Sunt lupi. Lupi adevărați. Lupii nu se convertesc în oi. Se deghizează în oi. Este o diferență crucială. Ce trec liderii bisericii cu vederea este felul în care sunt descriși în Scriptură lupii și, cel mai important, că Isus și ucenicii Lui nu au vorbit niciodată despre convertirea și pocăința lor.

Isus a folosit descrieri vii pentru a spune lucruri pline de putere. El a folosit parabole și metafore pentru a descrie Evanghelia. A folosit imagini care conectează mintea și inima și a determinat oamenii să acționeze. Când Se afla într-o zonă rurală la munte, le-a spus ucenicilor: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.” (Matei 7:15) Se afla în ținutul oilor. Este verosimil că oile pășteau în văzul ucenicilor în timp ce Isus predica această învățătură. Niciun păstor care ar fi auzit cuvintele Lui nu ar fi gândit că Isus îl chema să fie blând, bun sau înțelegător cu un lup. Păstorii nu le spun lupilor să ia loc pentru a le spune: „Ce durere ai în viață de te face să fii așa?” De fapt, în contextul respectiv, Isus nu a vorbit deloc despre durere. A vorbit în termenii roadelor: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor… pomul rău face roade rele.” (Matei 7:16-17) Cere dreptatea lui Dumnezeu ca lupii să-și schimbe inimile și să devină oi sau ca pomii răi să devină pomi buni? Nu! De fapt, cuvintele lui Isus ne dau fiori: „Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:19-20) El nu a făcut nicio rugăciune pentru a-i salva din flăcări, așa cum găsim în Iuda 1:23. El a făcut o deosebire clară între păcătoși și lupi.

În Ioan 10, Isus Se descrie pe Sine ca păstorul cel bun, care este ușa oilor. Cei care intră pe ușă vor găsi pășune. Cum rămâne cu lupul? Îl numește Isus „frate”? Vorbește despre durerea lui? Să ascultăm cuvintele Lui: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească.” (Ioan 10:10). Este Isus suficient de clar? Iată cine sunt lupii. Deși înșală și se deghizează în oi, nu sunt oi. Nu au fost niciodată. Misiunea lor diabolică, adevărata lor identitate este să caute oi pe care să le devoreze. Nu au interes pentru pocăință.

Avem, de asemenea, tendința de a le aplica eticheta de „lup” celor care provoacă divergențe în biserică. Nu toți cei care provoacă divergențe sunt lupi. Unii oameni sunt ca niște mingi metalice pentru demolare și sunt atât de ignoranți, încât nici măcar nu realizează. Alții sunt bine intenționați, dar tot reușesc să-i pună pe oameni pe fugă. Când Biblia îi descrie pe lupi, nu descrie ce fac ei. Descrie cine sunt ei.

Am crescut într-o biserică foarte conservatoare, în care oricine nu dădea învățătură conform tradiției noastre era etichetat ca „lup”. Am primit odată o scrisoare, după ce predicasem ca invitat, în care eram descris ca un „lup în haine de oi” de către un pastor de tineret de la una din școlile care aparținea dreptei conservatoare din denominația Bisericile lui Hristos. Lupii nu sunt alți creștini cu care suntem în dezacord. Nu sunt „frați” sau „surori” prinși în păcat. Sunt ceea ce sunt. Sunt lupi. Sunt diabolici. Tânjesc după carnea mieilor nevinovați. Și vor face totul pentru a ucide și a distruge sufletele oamenilor.

Puneți în contrast descrierile și răspunsurile pe care Jon și cu mine le auzim când lucrăm, folosind adevărurile Bibliei, cu bisericile care au violatori de copii. Iată lucrurile pe care le auzim cel mai des:

Este un stâlp al comunității.

Acest om este unul din cei mai buni prieteni ai mei.

Cred că Îl iubește cu adevărat pe Domnul.

Suntem dispuși să facem tot ce este nevoie pentru a-l ajuta să revină la Domnul.

Vrem să fie înconjurat cu dragoste.

Domnul așteaptă de la noi să iertăm.

Domnul urăște păcatul și îl iubește pe păcătos.

Toți l-au părăsit, este datoria noastră să ne strângem în jurul lui.

Este membru al acestei biserici de treizeci de ani.

Nimeni nu se află dincolo de răscumpărare.

Harul Domnului este de ajuns.

Iată câteva lucruri pe care le spune Biblia despre lupi și prorocii mincinoși care, apropo, sunt învățători mincinoși fiindcă scopul lor ultim este să distrugă sufletele copiilor lui Dumnezeu:

Vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. (Efeseni 5:6)

Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. (2 Timotei 3:13)

Vor strecura pe furiş erezii nimicitoare.

Nişte dobitoace fără minte,

din fire sortite să fie prinse şi nimicite.

Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare.

Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste.

Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit.

Momesc sufletele nestatornice.

Au inima deprinsă la lăcomie.

Sunt nişte blestemaţi!

Au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.

Nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună.

Lor le este păstrată negura întunericului.

Momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.

Câinele s-a întors la ce vărsase.

Scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă. (Toate cele de mai sus, din 2 Petru 2)

Puteți fi siguri. Adevărații lupi obțin plăcere făcând rău sufletelor nevinovate, iar cel mai eficient mod pentru a o face este în Numele lui Isus. De ce nu reușim să vedem ceea ce este clar arătat în Biblie? Vor urma o postare sau două pe blogul meu care vor oferi pași practici cu ce putem face efectiv, pentru a identifica cine sunt adevărații lupi și cum să ne protejăm turma de ei.

Note

[1]  Joe Carter, Beware of Broken Wolves, www.thegospelcoalition.org/article/beware-of-broken-wolves.

[2] De ce violatorii de copii sunt tratați mult mai bine în Biserică decât victimele lor, www.contracurentului.com/de-ce-violatorii-de-copii-sunt-tratati-mult-mai-bine-biserica-decat-victimele-lor.

[Jimmy Hinton, Dear Church: Stop trying to convert wolves. Copyright © 2017 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat telefonic la numărul: (01)814.445.5569 sau prin e-mail la adresa: jimmyhinton79@gmail.com. Pentru articolul în limba engleză, clic pe www.jimmyhinyon.org.]

Trei predicții pentru anul 2018 despre abuzul sexual în biserică

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Nu sunt un profet care poate prezice viitorul, dar chiar acord atenție tiparelor. Tiparele pot fi predictori buni, iar atenția pe care o acord tiparelor m-a ajutat să înțeleg bine modul în care gândesc pedofilii. În lucrarea mea cu bisericile, acord întotdeauna atenție tiparelor – care sunt câteva răspunsuri universale la abuz, cele mai obișnuite întrebări, cele mai importante preocupări etc. Și citesc și analizez știrile despre abuz în fiecare zi. Deci care sunt predicțiile mele despre cum se vor desfășura lucrurile în 2018?

# 1 Bisericile vor continua să arate compasiune abuzatorilor

Acesta este de departe cel mai important și mai dificil conflict cu care vom continua să ne confruntăm. Biserica a devenit un refugiu pentru delincvenții sexuali înregistrați. Micul secret murdar este că încă nu am vizitat o biserică care să nu aibă cel puțin un delincvent sexual înregistrat. Nu este o exagerare. Din păcate, conducătorii rareori le dezvăluie aceasta membrilor laici ai bisericii. Acest tipar toxic este motivat de o teologie greșită (niciun păcat nu este mai rău decât celelalte) și este alimentat de faptul că abuzatorii clădesc fațada ideală. Când instruiesc bisericile, demonstrez în mod activ tehnicile pe care le folosesc abuzatorii în biserică pentru a abuza copii. În trecut mă simțeam frustrat că, indiferent cât de mult sau cât de convingător vorbeam, liderii bisericii tot credeau că era suficient „să nu-l piardă din ochi” pe abuzator. Nu este. Mulți dintre voi știți cât de nerușinați au fost abuzatorii voștri. Faptul că se află într-un loc public nu este un inhibitor pentru ei. Deloc. Tot vor molesta copii în prezența altora. Deci am trecut la demonstrații. A vedea înseamnă a crede, deci demonstrez că nu percepem atât de bine cum credem. Totuși, vasta majoritate a bisericilor vor continua să fie învinse de violatori periculoși ai copilului în 2018.

# 2 Abuzul sexual al copilului va fi un subiect fierbinte

În mod ironic, numeroase biserici vorbesc despre abuzul sexual al copilului și ies din negare. Din păcate, aceasta se întâmplă deoarece este nevoie de o experiență personală pentru a ne trezi la realitatea abuzului. Personal nu cred că în cele mai multe cazuri „tăcerea este acceptabilă”. Am păstrat tăcerea ani de zile, până ce s-a întâmplat în biserica noastră. Întotdeauna am urât abuzul. Dumnezeu știe, l-am denunțat pe tatăl meu. Dar efectiv nu am avut idee că abuzul era atât de obișnuit, pentru că nu fusesem trezit la realitate. Multe, multe biserici sunt trezite la realitate deoarece supraviețuitorii s-au săturat să trăiască în tăcere, în timp ce abuzatorii lor trec prin viață în pas de dans, producând tot mai multe victime. Observăm o schimbare culturală radicală, în care bisericile nu au altă alegere decât să se adreseze abuzului sexual în toate formele sale. Ceea ce mă conduce la # 3.

# 3 Supraviețuitorii îi denunță pe abuzatorii lor ca niciodată înainte

Acesta este lucrul cel mai încurajator. Supraviețuitorii sunt aproape întotdeauna făcuți să creadă că sunt singuri, că abuzul a fost cumva din vina lor și că dacă vor spune, vor exista consecințe majore. Scandalul Harvey Weinstein a deschis calea, a schimbat situația, a activat o armată de supraviețuitori care sunt gata să se lupte pentru dreptate. Opinia mea este că temelia pentru ca supraviețuitorii să devină împuterniciți a fost pusă de cazurile Jerry Sandusky, Jared Fogle, Bill Cosby și Anthony Weiner. Toate au fost cazuri importante, iar publicul a fost indignat când tot mai multe detalii au fost date publicității. Când a izbucnit cazul Weinstein, milioane de supraviețuitori curajoși au strigat: #MeToo! Numai în ultimele treizeci de zile, am văzut cum politicieni, o mulțime de actori de la Holywood, reporteri cunoscuți de la știri și actori de comedie au fost denunțați public ca abuzatori, incluzând nume precum Kevin Spacey, Louis C. K., Richard Dreyfuss, Steven Seagal, Sylvester Stallone, Al Franken și așa mai departe. Aici[1] este o listă parțială a acuzațiilor recente. Și să nu uităm cât de public a făcut-o Corey Feldman,[2] numind pedofili pe nume și promițând să denunțe fiecare pedofil de la Holywood pe care îl cunoaște. Dacă sunteți ca mine, nu ați putut ține pasul cu scandalurile despre abuz care au izbucnit în ultimele șapte zile. Lista continuă să crească și va continua să crească în 2018. Pentru prima dată de mult timp, abuzatorii care continuă să abuzeze își asumă un risc foarte mare ca scheletele pe care le au în dulap să fie scoase la iveală, pentru ca lumea să le vadă.

Aștept comentariile voastre despre tendințele pe care le vedeți.

Note

[1] www.nydailynews.com/entertainment/hollywood-stars-accused-sexual-harassment-assault-gallery-1.3547625?pmSlide=1.3632800

[2] Leora Arnowitz, Corey Feldman goes after another alleged abuser, www.pagesix.com/2017/11/14/corey-feldman-goes-after-another-alleged-abuser

[Jimmy Hinton, Three predictions for sexual abuse in the church for 2018. Copyright © 2017 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat la telefon: (01)814.445.5569, e-mail: jimmyhinton79@gmail.com. Pentru articolul în limba engleză, clic pe www.jimmyhinton.org.]

1 2 3 72