Archive for Articole

Luptând cu pedofilia în biserică: O misiune specială de observare

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton cu familia

Jimmy Hinton cu familia

Când studiam la colegiul biblic, visam cu ochii deschiși cum voi sluji. I-am auzit pe profesori povestindu-ne nouă, studenților, relatări frumoase despre slujirea dincolo de ocean. Pentru prima dată în viață, mă aflam în inima Centurii Bibliei, unde Biserica înflorea. Și era extraordinar! Multe ore am sorbit cuvintele unor oameni ai lui Dumneeu uimitori, plini de pasiune, care au influențat și au inspirat pe atât de mulți – oameni ca Jimmy Allen, Jack Lewis, Jerry Rushford și atâția alții. Visam să fiu un lider al bisericii care, prin Duhul Sfânt, să experimenteze suflarea de viață a lui Dumnezeu în anemica Lui biserică din Northeast în care crescusem. Apoi, în anul 2011, la numai doi ani de când intrasem în rolul de predicator în biserica copilăriei mele, acele vise au fost spulberate când o victimă mi-a dezvăluit că fusese molestată ani de zile de tatăl meu.

Lumea mea s-a prăbușit. Nu aveam idee despre povara pe care Dumnezeu avea să mi-o pună pe umeri și despre turnura radicală pe care urma să o ia slujirea mea. Nici nu cunoșteam prețul pe care familia mea avea să îl plătească din cauza păcatelor tatălui meu. Mama mea și cu mine l-am raportat pe eroul copilăriei mele la poliție. Tremuram amândoi de frică, neștiind ce urma să se întâmple. Tatăl meu, care slujise decenii întregi în biserica unde eu predic și în ziua de astăzi, ispășește o sentință de 30-60 de ani în închisoare pentru delicte sexuale împotriva unor copii foarte mici.

Continui să predic cu normă întreagă la biserica Somerset Church din Pennsylvania, la aproximativ 24 km de locul în care zborul 93 s-a prăbușit pe 9 noiembrie 2001 și la 9 km de mina Quecreek, unde nouă mineri prinși sub pământ au fost salvați în anul următor. În 2015 am cofondat Church Protect, Inc. Este o misiune nonprofit are oferă training specializat pentru prevenirea și detectarea abuzului sexual al copilului în biserici. De asemenea, în mod obișnuit, ne consultăm cu bisericile în care au apărut acuzații de abuz și îi asistăm pe lideri în procesul slujirii bisericii în circumstanțele date. Nu se reduce totul la suspectarea abuzului, raportarea lui și revenirea la viața dinainte. Odată ce raportarea a fost făcută, viața și drumul bisericii sunt schimbate pentru totdeauna. Deoarece personal am înaintat cu greu prin dezastrul lăsat în urmă de tatăl meu, am un interes legitim pentru a ajuta bisericile și familiile să se pregătească pentru un asemenea impact.

Abuzatorii sunt incredibil de abili în seducerea și molestarea copiilor, alocă mult timp pentru a-și acoperi urmele și sunt adesea oamenii pe care îi respectăm și îi admirăm cel mai mult. De fapt, aproape fiecare biserică pe care am consiliat-o a avut ca abuzatori pe cei mai de încredere și mai plăcuți lideri ai săi – predicatori, conducători, diaconi, pastori de tineret, misionari, învățători de școală duminicală și lideri de tabere creștine. Deși nu există niciodată scuze pentru protejarea unui abuzator, înțeleg de ce cei mai mulți oameni neagă că cineva cunoscut de ei violează copii, chiar și când le relatăm din nou faptele. Este cel mai important motiv pentru care le sugerăm bisericilor să apeleze la profesioniști, pe care să-i consulte. Deoarece eu și colegul meu de obicei nu-l cunoaștem personal pe făptaș, putem fi mult mai obiectivi și avem interes zero pentru protejarea sau acoperirea abuzatorului. Tentația de a-l apăra pe abuzator este mult prea mare când liderii bisericii sunt forțați să-l raporteze pe cel mai bun prieten al lor. Aceasta creează un conflict major de interese pentru cei mai mulți, iar a avea pe cineva din exterior care să evalueze situația este un sistem bun. După cum a spus recent un bun prieten de-al meu: „Justiția nu mai este oarbă dacă un judecător pronunță sentința pentru un bun prieten de-al său.” Asistarea unei biserici în perioada care urmează după abuz, în special când există victime în biserică, este un proces incredibil de delicat și trebuie tratat cu o grijă deosebită. Există atât de multe variabile care trebuie luate în considerare.

Church Protect are o secțiune online în dezvoltare numită Suportul Supraviețuitorului, unde bisericile pot trimite oameni care au fost cândva victime ale abuzului sexual al copilului. Serviciile sunt 100% gratuite și confidențiale. Majoritatea victimelor abuzului cu care vorbim fie au fost ignorate, excluse, date afară de la părtășie, forțate să îl ierte de abuzator, fie au fost abuzate verbal (și uneori sexual) de către liderii bisericii. Este o revictimizare de nesuportat și, din păcate, se întâmplă destul de des. Am simțit că supraviețuitorii aveau nevoie de un loc sigur pentru a comunica între ei, deci o urmare firească a acestei înțelegeri a fost să dezvoltăm un suport pentru supraviețuitorii abuzului sexual al copilului care să fie condus numai de astfel de supraviețuitori.

În lunile recente, rareori trece o săptămână fără să nu fim contactați de câteva biserici din cauza unor acuzații de abuz. Chiar ieri am primit un apel cu privire la un violator de copii dintr-o biserică locală. Astăzi am mai primit unul. Prădătorii au infiltrat cu entuziasm Biserica și distrug sufletele copiilor noștri într-un număr uriaș. Petru avea cu adevărat dreptate cu privire la oamenii răi care prădează inocența altora: „Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite… Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” (2 Petru 2:10-14) Există un număr estimat de 42 de milioane de persoane, numai în Statele Unite, care au un istoric îngrozitor, în care adulți i-au molestat, în mod repetat, când erau copii. Abuzul nu se întâmplă într-un vacuum, el se întâmplă în bisericile noastre și în căminele noastre. Și se întâmplă din plin.

Pentru a fi eficienți în ceea ce facem, trebuie să cunoaștem exact cum gândesc prădătorii, cum plănuiesc și cum îi manipulează pe toți cei din jurul lor. Deoarece victimele sunt copii, sunt amenințate dacă spun și nu au un vocabular pentru a descrie ce li s-a făcut, foarte puține spun cuiva. Strângerea de suficiente informații, chiar și numai pentru a face un raport la poliție, este incredibil de dificil de realizat. Cei mai mulți investigatori, conform experienței noastre, nu iau în considerare rapoartele despre abuz, chiar dacă cele mai multe state mandatează ca liderii Bisericii să raporteze orice suspiciune rezonabilă de abuz. Nu pentru că investigatorilor nu le pasă, ci pentru că sunt supraîncărcați. Din păcate, investigatorii ajung la capătul răbdării din cauza raportorilor necooperanți, care oferă doar o cantitate minimă de informații.

Lucrăm din greu să ajutăm bisericile să strângă suficiente informații pentru a face un raport solid, dar lucrăm chiar și mai din greu ca să-i menținem pe copii în siguranță față de abuzatori. Nu ne putem baza exclusiv pe sistemul justiției. Oamenii spun adesea că avem nevoie de legi mai dure pentru a lupta cu epidemia abuzului. Răspunsul meu este că abuzul sexual al copilului este un delict în toate cele cincizeci de state americane. Nu putem face ca abuzul copilului să fie mai ilegal de atât. Nu avem nevoie de mai multe legi, ci de mai mulți protectori instruiți. În cele din urmă, este nevoie ca noi toți să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță.

În mod curent, eu pătrund în „lumea subterană” a Bisericii – locul căruia prădătorii îi aparțin, în care gândesc, plănuiesc și molestează copii. Numim aceasta misiunea noastră „specială de observare”, deoarece puțini au curajul de a o face. În trecut, lucrul cuminte convențional era ca bisericile să fie învățate să caute „semne ale abuzului”. Noi inversăm aceasta și învățăm bisericile să nu caute abuzatori, ci să ne privim prin ochii unui prădător sexual. Când suntem capabili să facem astfel, lupii nu mai arată ca oile. Deghizarea le este dată la o parte și putem preveni abuzul înainte de a se întâmpla.

Am creat recent o metodă care necesită 30-60 de minute, pe care o folosesc când instruiesc personalul bisericii și părinții. Scopul este să intru în rol și să demonstrez cum caută prădătorii oportunități de a abuza copii și ce metode specifice folosesc ei când abuzează copii în biserici. Umblu prin clădire și identific cele mai vulnerabile zone, iar apoi continui cu un raport care detaliază cum poate îmbunătăți biserica zonele respective. Am vizitat biserici care au politici de protecție incredibile, dar și în ele identific, fără excepție, multe zone vulnerabile. Motivul este că oamenii subestimează cât de îndrăzneți, doritori și persistenți sunt abuzatorii. Cei mai mulți oameni nu cred că abuzatorii molestează copii în clădirea bisericii în timpul închinării (în special dacă implementăm politici de protecție) și cred, în mod fals, că am fi capabili să recunoaștem abuzul dacă ar avea loc. Dar experiența noastră este că abuzatorii abuzează copii în timpul slujbelor de la biserică intenționat, că o fac frecvent, iar dacă nu gândim ca prădătorii, nu vom recunoaște abuzul aproape niciodată.

Copiii nu ar trebui să trăiască în teamă continuă din cauză că sunt în mod repetat molestați, amenințați și făcuți să creadă că sunt lipsiți de valoare. Ironia este că abuzatorii au cea mai mică teamă odată ce au pătruns în viața bisericii. Biserica, foarte ușor, este cel mai sigur loc în care abuzatorii să molesteze copii. Credem că este timpul să schimbăm situația și să-i facem pe violatorii de copii să-și piardă somnul datorită amenințării reale de a fi prinși. Suntem deciși să lucrăm neobosiți pentru a convinge bisericile să deschidă calea, arătând lumii că cea mai prețioasă resursă a planetei noastre sunt copiii. Copiii merită să aibă o comunitate de adulți care îi iubesc, îi respectă și îi protejează. Haideți să fim o astfel de comunitate pentru ei!

[Jimmy Hinton, Fighting Pedophilia in the Church: A Special Ops Ministry. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul www.wineskins.org.]

Adevărul despre gen… „Ideologia de gen vatămă copiii.”

de Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller

Colegiul American al Pediatrilor a dat publicității o declarație de poziție excelentă despre răul făcut copiilor de către cei care proclamă că „genul este cum simți” și care le sugerează că un băiat poate să „devină” fată sau o fată poate să „devină” băiat, în special luând substanțe care blochează debutul pubertății sau hormoni și făcând operație de schimbare de sex.

Punctul 5 afirmă: „Conform DSM-V, nu mai puțin de 98% dintre băieții care suferă de confuzie de gen și 88% dintre fetele care suferă de confuzie de gen își vor accepta în cele din urmă sexul biologic, după ce vor trece, în mod firesc, prin pubertate.”

Punctul 7 evidențiază faptele reale cu privire la riscul ridicat de sinucidere la adulții transgender care iau hormoni și au făcut operație de schimbare de sex.

El continuă…

„Ce om compătimitor și rezonabil ar condamna niște copiii mici la această soartă, știind că după pubertate nu mai puțin de 88% dintre fete și 98% dintre băieți vor accepta, în cele din urmă, realitatea și vor ajunge la o stare de sănătate mintală și fizică?”

Paul McHugh vorbește din experiență…

Unul din autorii declarației Colegiului American al Pediatrilor este Dr. Paul McHugh, distins profesor universitar de psihiatrie la Johns Hopkins Medical School, unde a fost psihiatru-șef.

Paul McHugh era prezent când Johns Hopkins Medical School era primul spital care făcea operații de schimbare de sex transsexualilor. A fost acolo și când spitalul a încetat să facă astfel de operații, deoarece a realizat răul făcut oamenilor.

Paul a scris despre această situație…

El începe astfel: „Ideea că sexul persoanei este un sentiment, nu un fapt, a pătruns în cultura noastră, iar consecințele sale sunt dezastruoase. Disforia de gen ar trebui tratată prin psihoterapie, nu prin operație…”

Articolul: Johns Hopkins Psychiatrist: It Is Starkly, Nakedly False That Sex Change Is Possible, CNS, 17.06.2015.

[The truth about gender….’Gender ideology harms children’. Copyright © 2016 Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Pentru o înțelegere a comportamentelor transsexuale

de Keith Tiller

Realitatea științifică

Keith Tiller

Keith Tiller

„Nu există nicio dovadă că o anumită influență biologică sau socială va crea, în mod inevitabil, o identitate transsexuală la un anumit individ. Mai mult, dovezile din studiile pe gemeni arată că aceasta va fi întotdeauna situația. Niciunul dintre factorii descoperiți până acum nu va crea inevitabil o astfel de identitate.

Nu există nicio dovadă științifică zdrobitoare cu privire la inevitabilitatea transgenderismului, a dezvoltării sale sau a stabilității sale pe termen lung. Afirmațiile că există un consens privitor la inevitabilitatea sa reprezintă doar confundarea dorințelor cu realitatea.”[1]

Grupurile de lobby ale transgenderilor încearcă, de un deceniu și jumătate, să-și justifice comportamentele făcând apel la pretinse cercetări științifice.

Au clamat în fel și chip că:

  1. Transgenderismul este o condiție intersex.
  2. O anormalitate este localizată într-o regiune a creierului numită hipotalamus. (În mod specific, în zona BSTc.)
  3. Transgenderismul este rezultatul unei creșteri anormale a hormonilor prenatali.

Niciuna dintre aceste clamări nu are vreun merit științific.

  1. Spre deosebire de condițiile intersex, condiția transgender nu are o cauză științifică identificabilă.
  2. În legătură cu anormalitatea hipotalamusului din creier, Dr. Neil Whitehead, care a trecut în revistă toată literatura științifică disponibilă, afirmă:

„Totuși, în toate aceste studii, este posibil să fie implicată bine-cunoscuta neuroplasticitate a creierului. Este bine cunoscut faptul că regiunile din creier se schimbă ca răspuns la procese de gândire inense, care sunt cu siguranță prezente la transgenderi. Orice diferențe găsite sunt mai probabil rezultatul activității creierului, decât diferențe cauzate de diferențe anatomice. Primul fapt este bine cunoscut din numeroase studii – cel de al doilea este în cea mai mare parte speculativ.”[1]

  1. Privitor la chestiunea creșterilor prenatale de hormoni, el continuă spunând următoarele:

„Cei care susțin influențe prenatale (exprimate în mod inevitabil) ar putea să-și susțină argumentul numai prin studii longitudinale. Adică, timp de 30 de ani, copiii trebuie urmăriți de la naștere, iar dezvoltarea lor, ca și întregul lor mediu social, trebuie monitorizate.

Ceea ce nu s-a făcut și nu este probabil să se facă, deoarece transgenderismul este relativ neobișnuit, iar pentru a obține un număr suficient de persoane transgender în eșantionul final (să zicem 20) este nevoie ca mărimea eșantionului să se apropie de jumătate de million de persoane. Deci până se va realiza aceasta, cea mai probabilă explicație a oricărei corelații a transgenderismului cu funcția sau structura biologică este o anumită influență a mediului.”[1]

O broșură a Serviciului Național de Sănătate (NHS), intitulată Experiențe transgender – informații și suport pentru persoanele transgender, familiile lor și personalul pentru ocrotirea sănătății, publicată în anul 2009, afirmă că „Disforia de gen nu este o boală mintală. Disforia de gen este o condiție recunoscută, pentru care tratamentul medical este potrivit în unele cazuri. Condiția este tot mai bine cunoscută ca avându-și originile înainte de naștere…”

Manualul de Diagnostic și Statistică V (DSM) urmează să fie publicat în 2012. Comunitatea Lesbiană, Gay și Bisexuală (LGB) vrea ca toate problemele legate de sexualitate să fie declarate nepatologice. Aceasta ar înlătura tulburarea de identitate de gen din manual. În mod ironic, comunitatea transgender se opune, deoarece în unele cazuri diagnosticul unei boli mintale este singurul care permite operațiile.

Poziția biblică

Când comportamentele transgender apar în biserică, adesea există o reacție de uimire. Unii membri sunt relativ ostili, alții sunt confuzi, iar numeroase întrebări apar și sunt puse.

Conducătorii bisericii sunt probabil nesiguri în ceea ce privește modul de a răspunde. Întrebarea de bază este: „Ce are Biblia de spus cu privire la această chestiune?” Obișnuita explorare fugitivă este improbabil să descopere atitudinea lui Dumnezeu cu privire la chestiune – sau nu este așa?

Primul verset din Biblie care pare să se adreseze problemei comportamentelor transgender se află în Geneza 1:26-27: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.» Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

Isus confirmă intenția lui Dumnezeu în creație în Marcu 10:6-7: „Dar de la începutul lumii «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.»”

Deuteronom 22:5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” O poziție apreciativă, care susține intenția lui Dumnezeu în creație afirmată în Geneza.

Persoanele transgender spun adesea: „Trebuie să corectez această greșeală” și insistă, de asemenea, asupra dreptului lor personal de a adopta comportamentul rolului de gen preferat. Urmărirea compulsivă a ceea ce, din răzvrătire, este astfel invidiat, este distructiv pentru relații.

Dorința de a trăi înșelându-se pe sine și înșelându-i pe alții, adoptând comportamentul unui rol de gen asumat chiar și numai pentru scurt timp, este în cele din urmă o formă a urii de gen. Ura de gen este probabil să se fi dezvoltat în copilăria timpurie ca răspuns la evenimente traumatice și ar trebui luată în serios. Transgenderii afirmă frecvent – chiar și cei necreștini – că Dumnezeu a făcut o greșeală.

Mulți bărbați travestiți și transsexuali sunt căsătoriți sau au fost căsătoriți și au copii. Deoarece de obicei nu mai sunt acceptați în familie sau social în rolul lor de gen preferat, care este autodeterminat, separarea apare frecvent, după care urmează izolarea de familie. Alienarea de societate în general încurajează dezvoltarea grupurilor cu interese speciale. Aceste „grupuri speciale” susțin că o societate postmodernă ar trebui să îi accepte, iar creștinii sunt văzuți ca ostili perspectivei lor despre lume.

În cele mai multe cazuri, copiii (inclusiv copiii adulți) ai unui individ transgender vor un tată și o mamă care se prezintă și se comportă conform normelor de comportament ale societății. De aceea copiii pot fi speriați și traumatizați, iar în mod alternativ, propriul lor stil de viață poate deveni dependent de o anumită formă de comportament care este în detrimentul lor.

Avem un Dumnezeu care dorește să avem o relație cu El și care este interesat de relațiile centrate sănătos pe Hristos. Biblia formulează instrucțiuni pentru structurile familiei, dar aceste structuri sunt tot mai mult contestate de societatea contemporană. Urmărirea unui comportament transgender înstrăinează individul de Dumnezeu.

În zilele noastre, femeile poartă în mod obișnuit blugi, pantaloni și costume care, în afară de croială, par prea puțin diferite de îmbrăcămintea masculină. Cu un deceniu în urmă, ar fi purtat fuste sau rochii. Îmbrăcămintea pe care îndeosebi femeile, dar și bărbații o poartă se poate schimba destul de dramatic într-o perioadă relativ scurtă de timp. Clima poate să aibă și ea importanță, de exemplu, într-o climă caldă, atât bărbații, cât și femeile este mai puțin probabil să poarte blugi sau pantaloni lungi. Ceea ce este poate important este motivația pentru care individul poartă îmbrăcăminte preferată de sexul opus.

Realitatea în Biserică

Cu privire la dezvoltarea unui răspuns creștin potrivit atât la comportamentul homosexual, cât și la comportamentul transgender, Dr. Andrew Goddard a făcut observația: „Consensul, atât în teorie, cât și în practică, este pus sub semnul întrebării și chiar se află în colaps în numeroase denominații, biserici locale și rețele creștine. Structurile existente ale Bisericii se află sub amenințare ca niciodată înainte.”[2]

Biruința

Romani, capitolul 1 exprimă clar disponibilitatea lui Dumnezeu de a respecta voința noastră liberă. Ni s-a acordat libertatea să mergem pe drumul nostru, dar vor exista consecințe dacă deviem de la „criterile designului” nostru. Este un adevăr fundamental al creației pe care societatea îl respinge tot mai mult. Pavel ne spune în Romani 1:25: „…căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu…”

Învingerea comportamentelor transgender este frecvent legată direct de disponiblitatea individului de a intra într-o relație mai apropiată decât oricând cu Dumnezeu. O relație personală, de ascultare, de încredere cu El este necesară pentru a ajunge la un stil de viață mai sănătos. Dar numai ascultarea de poruncile biblice nu va aduce sănătatea sexuală. (Ieremia 31:33-34)

Indivizii transgender sunt oameni profund răniți, indiferent cât de maturi pot să pară priviți din exterior. Oamenii răniți simt o rușine profundă. Comportamentele adictive sunt înrădăcinate în rușine. Comportamentul transgender este adictiv și alimentat de rușine. Fantezia este un indicator al nivelului de adicție. Exprimarea în comportament a fanteziei, „așezarea” cu curaj într-un corp diferit, pentru o existență lipsită de durere, poate crea o suferință imensă.

Pentru ca oamenii răniți să clădească o relație intimă cu Dumnezeu este nevoie de timp. (Ezechiel 36:25-27) Locul pentru a începe cultivarea unei astfel de relații intime cu Domnul este în cadrul Bisericii.

Exprimarea în comportare a comportamentelor transgender este ciclică și poate fi identificată. Când există suficientă motivație prezentă, individul poate recunoaște rapid acest ciclul al comportamentului în viața sa – dacă vrea cu seriozitate să învingă comprtamentului.

Pentru alții, comportamentul devine o alinare falsă, pe care au ajuns să o cunoască și pe care au ajuns să se bazeze atunci când deficiențele în relație apar în viețile lor. Riscul și nesiguranța implicate în renunțarea la dependența de această falsă alinare și luarea crucii proprii sunt adesea inacceptabile pentru ei. Când renunțăm la un tipar de comportament fixat simțim o pierdere. Această pierdere trebuie jelită în același fel în care jelim pierderea unei persoane, a unei poziții sau a unei țări. Până se va stabili o relație cu Domnul, va exista rezistență.

La bărbați, operația de schimbare de sex este posibil să fi inclus mărirea sânilor, vaginoplastia, chirurgia facială, chirurgia pentru adaptarea vocii, corecția corpului și electroliză pentru îndepărtarea bărbii, deoarece tratamentul cu hormoni nu îndepărtează barba.

Femeile sunt deseori dispuse să treacă prin mamoplastie (reducerea sânilor), ca și prin terapie extensivă cu hormoni. Un astfel de tratatament este totuși mai mult cosmetic și poate produce doar o aproximare a noului gen.

Pentru ca transgenderii să-și reia identitatea de gen originală va fi nevoie de accptarea bărbatului transgender că operația pentru înlocuirea organelor sexuale primare îndepărtate are o valoare limitată și că va fi nevoie să ia hormoni de substituție tot restul vieții. Pentru femeia care a fost expusă considerabil la hormoni sexuali masculini și care a dezvoltat un aspect facial masculin, păr pe corp specific masculin și o pierdere a părului în partea din față a capului, schimbarea va fi lentă. Poate că va fi nevoie să suporte o electroliză prelungită și dureroasă.

Unii indivizi care au trecut prin operația de schimbare de sex devin ulterior creștini și decid să revină la sexul biologic original și să se căsătorească. Dacă sunt bărbați, nu vor putea să conceapă copii și este probabil să aibă parte de dificultăți dacă vor încerca să adopte. Drumul biruinței, pentru toi cei implicați în transgenderism, va fi plin de greutăți. Terapia de succes include dependența completă de îndurarea și harul lui Dumnezeu. Drumul către recuperare sau sfințire va fi plin de atât de multe obstacole, care este posibil să împiedice receptivitatea la harul lui Dumnezeu.

Când invidividul transgender este condus de Duhul Sfânt în călătoria de părăsire a rușinii și către plinătate, are nevoie de suport continuu și de înțelegere din partea unei comunități creștine afectuoase, dornice să urmeze conducerea Duhului Sfânt.

Isus a fost pe deplin pregătit să întâlnească oamenii „acolo unde erau ei”. Așa ar trebui să fim și noi, dacă sperăm să restaurăm transgenderii la plinătatea sexuală. În capitolul 3 din Evanghelia după Ioan, Îl vedem pe Isus înfățișat întâlnindu-Se cu un fariseu, un lider religios bine educat. În capitolul următor Îl vedem întâlnindu-Se cu o femeie samariteană, samaritenii fiind disprețuiți de evrei. În capitolul 8 Îl vedem pe Isus întâlnindu-Se cu cineva condamnat de lege pentru adulter. În loc să fugă de Isus, toți acești oameni par să fie atrași de El. Este nevoie să privim la exemplul Lui, pentru a ne îndruma în slujirea celor cu confuzie de gen.

Note

[1] N. E. Whitehead, Ph.D. Corespondență personală și raport nepublicat, aprilie 2009.

[2] Rev. A. Goddard. Ph.D. Elevating the conversation: Christians discussing homosexuality, august 2009.

[Extras din Keith Tiller, Towards an understanding of transsexual behaviours. Copyright © 2010 Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.parakaleo.co.ok.]

Abuzul sexual al copilului nu este doar o problemă catolică

de Monseniorul M. Francis Mannion

Monseniorul M. Francis Mannion

Monseniorul M. Francis Mannion

Filmul Spotlight (pe care l-am văzut săptămâna trecută, considerându-l remarcabil de corect – deloc elocvent pentru atacurile obișnuite ale mass-mediei asupra Bisericii Catolice) a deschis din nou discuția despre problema abuzului sexual al copilului în Biserica Catolică. Filmul zugrăvește modul dezastruos în care a fost tratat abuzul sexual în Arhiepiscopia Boston de-a lungul mai multor decenii.

„Boz” Tchividjian[1] (nu mă întrebați cum i se pronunță numele) a oferit săptămâna trecută un comentariu pătrunzător pe blogul Religion News Service, intitulat Spotlight: Nu este doar o problemă catolică. Tchividjian, fost procuror pentru cazurile de abuz al copilului, fondatorul și Directorul Executiv al ABUSE (Răspuns Evlavios la Abuz în Mediul Creștin) și profesor de drept la Universitatea Liberty (și presupun că baptist) a argumentat că abuzul sexual al copilului este la fel de răspândit în bisericile protestante precum în Biserica Catolică.

Cu privire la filmul Spotlight, Tchividjian scrie: „Unii pot fi tentați să vizioneze acest film cu un sentiment de dezgust față de Biserica Catolică și cu un oftat de ușurare pentru protestanți.” Dar, adaugă el, „o asemenea ușurare ar fi nefondată și deplasată, pentru motivul că de un număr de ani cele trei companii de asigurare pentru cele mai multe biserici protestante au primit aproximativ 260 de rapoarte pe an despre minori care au fost abuzați sexual de lideri sau membri ai bisericilor. Aceasta comparativ cu cele 228 de „acuzații credibile” pe an de abuz sexual al copiluli raportat de Biserica Catolică.”

Tchividjian oferă o evaluare surprinzătoare: „În realitate, este mai probabil ca mai mulți copii să fie abuzați sexual în bisericile protestante decât în bisericile catolice.” Aceasta înseamnă că „Protestanții vor trebui să accepte faptul că avem mult mai multe similarități decât diferențe cu frații noști catolici și cu surorile noastre catolice, când este vorba de felul în care am dat greș să protejăm și să slujim copiii lui Dumnezeu.”

Tchividjian identifică trei domenii de similaritate între biserici în această chestiune. Mai întâi, referitor la clericii care abuzează: „Răul săvârșit de cei care folosesc religia ca acoperire pentru a avea acces la copii și a-i abuza este bine merci în protestantism.” Realitatea sinistră este că „abuzatorii sexuali care dețin poziții de autoritate în timp ce își poartă Bibliile și citează versete sunt perfizi, indiferent dacă sunt numiți preoți, pastori sau reverenzi. Nu este doar o problemă catolică.”

În al doilea rând, încercările de a proteja reputația liderilor de biserici și reputația denominațiilor de care aparțin este larg răspândită. Tchividjian afirmă că acesta este o problemă mult prea obișnuită în bisericile protestante. El arată situații în care pastori, misionari și alți lideri care au molestat copii au fost repartizați în altă parte sau li s-a permis să se retragă în tăcere, totul în efortul de a-i separa de instituție.

În al treilea rând, este problema martorilor. „Un adevăr tulburător care a ieșit la iveală în Spotlight a fost tăcerea asurzitoare care a înconjurat abuzul sexual al copiilor și care a pus stăpânire pe interiorul Bisericii în proporții epidemice.” Totuși, „aceeași tăcere asurzitoare pune stăpânire pe interiorul multor instituții protestante”. Pastorii predică despre tot felul de rele sociale, dar evită cu sârguință tema abuzului sexual al copilului.

Catolicii nu ar trebui să se bucure deloc de evaluarea lui Tchividjian. Un copil abuzat sexual în orice tradiție este prea mult. Dar evaluarea sa pune situația din catolicism într-o perspectivă utilă. Totuși, catolicii nu au mai puțin de lucrat pentru a preveni abuzul copilului, ci au de continuat măsurile stringente pentru protejarea copiilor și aducerea abuzatorilor la judecată.

În sfârșit, s-ar putea pune întrebarea de ce situația catolică nu a primit un tratament corect în presa scrisă și în media electronică. Răspunsul: mass-media în sine pare adeseori mai puțin interesată de expunerea abuzului copilului la toate nivelele societății, decât de criticarea dură a catolicilor.

Notă

[1] Basyle „Boz” Tchividjian este nepotul bine-cunoscutului evanghelist american Billy Graham. [N. trad.]

[Msgr. M. Francis Mannion, Child sexual abuse is not just a Catholic problem. Copyright © 2015 Msgr. M. Francis Mannion. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul Catholic News Agency, www.catholicnewsagency.com. Monseniorul Mannion este preot merit la parohia St. Vincent din Salt Lake City, Utah. Deține un doctorat în Teologie Sacramentală la The Catholic University of America. A fost Președinte fondator al The Society for Catholic Liturgy în 1995 și editor fondator al jurnalului acesteia, Antiphon. La invitața Cardinalului Francis George din Chicago a fondat Mundelein Liturgical Institute în anul 2000.]

Glosar de termeni: Transsexualitatea

de Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller

Drag queen: De obicei un bărbat homosexual care caricaturizează femeile în scopuri teatrale. În afara scenei, astfel de interpreți sunt de obicei mulțumiți să-și asume rolul genului propriu. (Termenul „drag” provine din teatrul elisabetan. Atunci femeilor nu li se îngăduia să joace pe scenă. Rolurile feminine erau jucate de tineri care „târau” costume feminine grele – care aveau uneori mici roți atașate – de-a lungul scenei.)

Gender: Caracteristicile psihologice și sociale care, pentru cel în cauză indică sinele, iar pentru ceilalți, că un individ este bărbat sau femeie.

Tulburarea de identitate de gen: Tulburarea de identitate de gen (TIG) și disforia de gen sunt termeni clinici folosiți pentru a descrie condiția psihologică prin care trec cei care se referă la ei înșiși ca „transsexuali” sau „transgenderi”. Astfel de termeni clinici sunt mai preciși, deoarece implică faptul că problema este identitatea autopercepută, ceea ce este confirmat de ponderea opiniei medicale obiective.

Operația de reconstrucție a genului: Numită și operație de schimbare de sex (OSS). Operația de reconstrucție a genului se referă la o serie de operații chirurgicale care au ca scop să conformeze, în mod superficial, corpul persoanei cu sexul biologic opus.

Homosexualitatea: Atracția fizică și/sau emoțională (căreia nu i se dă neapărat curs) față de persoanele de același sex. Puțini bărbați homosexuali sunt confuzi cu privire la identitatea lor de gen masculină. Identitatea de gen ambivalentă este mai obișnuită la femeile homosexuale (lesbiene). Puțini bărbați homosexuali sunt atrași de persoane transgender.

Intersex: Spre deosebire de transsexualitate, intersexualitatea se referă la un număr de condiții medicale rare, unde ambiguitatea sexuală există de la naștere sau se dezvoltă mai târziu. Unele condiții intersex pot să nu fie evidente până la pubertate. Condițiile intersex nu reprezintă transsexualitate. Condițiile intersex rezultă din anomalii cromozomiale.

Sexul: Diferența biologică între bărbat și femeie, care este determinată la scurt timp după concepție și este de obicei confirmată la naștere prin observare.

Trans, bărbat trans, femeie trans: Termeni folosiți în cadrul stilului de viață aferent, care se referă de obicei la indivizi care trăiesc în rolul de gen asumat.

Transgender: Interschimbabil cu transsexual.

Transsexual: Se referă la condiția, de obicei autodiagnosticată, a unei persoane transsexuale sau transgender. O astfel de persoană este aparent normală din punct de vedere biologic, dar ca rezultat al unei crize personale de identitate are o dorință copleșitoare de a fi identificată ca aparținând sexului opus. În mod obișnuit, astfel de persoane au convingerea că s-au născut într-un corp greșit.

Travestit: Travestismul (travestirea) reprezintă purtarea de îmbrăcăminte aparținând sexului opus, de obicei de către bărbați, rezultând adesea în excitație sexuală.

[Keith Tiller, Glossary. Copyright © Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Declarația de la Nashville

Peste 150 de lideri creştini au lansat „Declaraţia de la Nashville”, care proclamă relevanţa sexualităţii creştine în vremurile terifiate de confuzia sexuală în care trăim.

Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem… Psalmul 100:3

În zorii secolului 21, creștinii evanghelici se găsesc într-o perioadă de tranziție istorică. Astfel cultura occidentală a devenit tot mai post-creștină, s-a angajat într-o revizuire masivă a ceea ce înseamnă a fi o ființă umană.

Într-o largă măsură, spiritul epocii noastre nu mai discerne sau nu își mai găsește plăcerea în frumusețea creației lui Dumnezeu pentru viața umană. Mulți neagă faptul că Dumnezeu a creat ființele umane pentru gloria Sa și că scopurile Sale bune pentru noi includ crearea noastră fizică și personală ca bărbat și femeie. A devenit normal să credem că identitatea umană ca bărbat și femeie nu face parte din planul frumos al lui Dumnezeu, ci că este mai degrabă o expresie a preferințelor autonome ale unui individ. Calea spre bucuria deplină și durabilă prin buna creație a lui Dumnezeu pentru oameni este astfel înlocuită de calea alternativelor de scurtă durată, care mai devreme sau mai târziu ruinează viața umană și Îl dezonorează pe Dumnezeu.

Acest spirit secular al epocii noastre reprezintă o mare provocare pentru Biserică. Își va pierde Biserica lui Isus Hristos convingerea biblică, claritatea și curajul și se va contopi în spiritul veacului? Ori se va ține strâns de cuvântul vieții, va lua curaj de la Isus și va proclama fără rușine calea Lui ca și calea vieții? Își va menține mărturia clară, contraculturală într-o lume care pare a merge spre ruină?

Suntem convinși că a fi creștin în generația noastră înseamnă a declara din nou adevărata istorie a lumii și a scopului nostru în ea – în special ca bărbat și femeie. Scriptura creștină ne învață că nu există decât un singur Dumnezeu, care este Creatorul și Domnul tuturor. Numai Lui, fiecare persoană îi datorează mulțumire, o inimă de laudă și credință totală. Aceasta nu este doar calea glorificării lui Dumnezeu, ci și cunoașterii proprii. Să-L uităm pe Creatorul nostru înseamnă să uităm cine suntem, că ne-a creat pentru Sine. Și că nu ne putem cunoaște cu adevărat pe noi înșine fără să-L cunoaștem cu adevărat pe Cel care ne-a creat. Nu ne-am creat singuri. Nu ne aparținem. Adevărata noastră identitate, ca bărbat și femeie, ne este dată de Dumnezeu. Nu este doar prostesc, ci fără speranță să încercăm să fim ceea ce Dumnezeu nu ne-a conceput să fim.

Credem că proiectul lui Dumnezeu pentru creația Sa și pentru modul Său de mântuire au ca scop să-i aducă Lui cea mai mare glorie și să ne aducă nouă cel mai mare bine. Planul lui Dumnezeu ne oferă cea mai mare libertate. Isus a spus că a venit în lume pentru ca noi să putem avea o viață deplină. El este de partea noastră, nu împotriva noastră. Prin urmare, cu speranța slujirii Bisericii lui Hristos și pentru a mărturisi public intențiile bune ale lui Dumnezeu cu privire la sexualitatea umană relevată în Scriptura creștină, prezentăm următoarele aserțiuni și negări.

ARTICOLUL 1

AFIRMĂM că Dumnezeu a conceput căsătoria ca fiind uniunea de legământ, sexuală, procreativă, pentru toată viața, dintre un bărbat și o femeie, ca soț și soție, menită să semnifice dragostea legământului dintre Hristos și mireasa Lui, Biserica.

NEGĂM că Dumnezeu a proiectat căsătoria pentru a fi o relație homosexuală, poligamă sau poliamoroasă. Negăm, de asemenea, că aceasta este un simplu contract uman, mai degrabă decât un legământ făcut în fața lui Dumnezeu.

ARTICOLUL 2

AFIRMĂM că voia lui Dumnezeu relevată pentru toți oamenii este castitatea în afara căsătoriei și fidelitatea în cadrul căsătoriei.

NEGĂM că orice afecțiuni, dorințe sau angajamente justifică actul sexual înaintea sau în afara căsătoriei; de asemenea, nu justifică nicio altă formă de imoralitate sexuală.

ARTICOLUL 3

AFIRMĂM că Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva, primele ființe umane, după chipul Lui, egale ca persoane înaintea lui Dumnezeu și distincte ca bărbat și femeie.

NEGĂM că diferențele divin rânduite dintre bărbat și femeie sunt inegale în demnitate și valoare.

ARTICOLUL 4

AFIRMĂM că diferențele divin rânduite dintre bărbat și femeie reflectă creația originală a lui Dumnezeu și că sunt menite pentru binele și prosperitatea oamenilor.

NEGĂM că aceste diferențe sunt rezultatul marii Căderi sau o tragedie care trebuie depășită.

ARTICOLUL 5

AFIRMĂM că diferențele dintre structurile de reproducere masculine și cele feminine sunt parte integrantă a creației lui Dumnezeu pentru concepția de sine ca bărbat sau femeie.

NEGĂM că anomaliile fizice sau condițiile psihice anulează legătura creată de Dumnezeu între sexul biologic și conceperea ca bărbat sau femeie.

ARTICOLUL 6

AFIRMĂM că oamenii născuți cu o dereglare fizică a dezvoltării sexuale sunt creați în imaginea lui Dumnezeu și că au demnitate și valoare egală cu toți ceilalți semeni. Ei sunt recunoscuți de către Domnul nostru Isus în cuvintele Sale, „eunuci, care din pântecele mamei au fost născuți așa”. Ca toți ceilalți, ei sunt bine-veniți ca urmași credincioși ai lui Isus Hristos și ar trebui să-și îmbrățișeze sexul biologic, în măsura în care poate fi cunoscut.

NEGĂM că ambiguitățile legate de sexul biologic ale unei persoane fac ca un om să nu poată trăi o viață roditoare într-o supunere voioasă lui Hristos.

ARTICOLUL 7

AFIRMĂM că acceptarea de sine ca bărbat sau femeie ar trebui definită de scopurile sfinte de creație și răscumpărare ale lui Dumnezeu, așa cum este relevat în Scriptură.

NEGĂM că adoptarea unei concepții de sine homosexuală sau transsexuală este în concordanță cu scopurile sfinte de creație și răscumpărare ale lui Dumnezeu.

ARTICOLUL 8

AFIRMĂM că oamenii care experimentează atracție sexuală pentru persoane de același sex pot trăi o viață bogată și plăcută lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos, așa cum ei, ca toți creștinii, umblă în puritatea vieții.

NEGĂM că atracția sexuală pentru persoanele de același sex face parte din binele natural al creației inițiale a lui Dumnezeu sau că poziționează o persoană în afara speranței Evangheliei.

ARTICOLUL 9

AFIRMĂM că păcatul distorsionează dorințele sexuale, direcționându-le departe de legământul căsătoriei și către imoralitatea sexuală – o denaturare care include atât imoralitatea heterosexuală, cât și cea homosexuală.

NEGĂM că un tipar de lungă durată a dorinței pentru imoralitatea sexuală justifică un comportament sexual imoral.

ARTICOLUL 10

AFIRMĂM că este greșit să aprobăm imoralitatea homosexuală sau transgenderismul și că această aprobare constituie o deviere esențială de la mărturia și credința creștină.

NEGĂM că aprobarea imoralității homosexuale sau a transgenderismului este o chestiune de indiferență morală, cu care creștinii ar trebui să fie sau nu de acord.

ARTICOLUL 11

AFIRMĂM datoria noastră de a spune adevărul cu dragoste de fiecare dată, inclusiv atunci când vorbim cu unul sau despre altul ca bărbat sau femeie.

NEGĂM orice obligație de a vorbi în așa fel încât să dezonoreze creația imaginii lui Dumnezeu ca bărbat sau femeie.

ARTICOLUL 12

AFIRMĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos oferă atât iertare milostivă, cât și putere de transformare, și că această iertare și putere îi permit unui urmaș al lui Hristos să renunțe la dorințele păcătoase și să trăiască într-o manieră demnă Domnului.

NEGĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos este insuficient pentru iertarea tuturor păcatelor sexuale și pentru a da putere de sfințire fiecărui credincios care se simte atras în păcatul sexual.

ARTICOLUL 13

AFIRMĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos le dă posibilitatea păcătoșilor să renunțe la autoconcepțiile transsexuale și prin îndurarea divină să accepte legătura creată de Dumnezeu între sexul biologic și concepția de sine ca bărbat sau femeie.

NEGĂM că harul lui Dumnezeu în Hristos sancționează concepțiile de sine care sunt în antiteză cu voia lui Dumnezeu relevată.

ARTICOLUL 14

AFIRMĂM că Isus Hristos a venit în lume să-i salveze pe păcătoși și că prin moartea și învierea lui Hristos, iertarea păcatelor și viața veșnică sunt disponibile fiecărei persoane care se pocăiește de păcat și se încrede în Hristos ca Mântuitor, Domn și valoare supremă.

NEGĂM că brațul lui Dumnezeu este prea scurt pentru a salva sau că nu poate ierta orice păcătos.

[Nashville Statement. Copyright © 2017 CBMW – A Coalition for Biblical Sexuality. Traducere preluată de pe www.facebook.com/samytutac. Declarația în limba engleză este publicată pe site-ul www.cbmw.org.]

1 2 3 71