Archive for Transsexualitatea

Adevărul despre gen… „Ideologia de gen vatămă copiii.”

de Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller

Colegiul American al Pediatrilor a dat publicității o declarație de poziție excelentă despre răul făcut copiilor de către cei care proclamă că „genul este cum simți” și care le sugerează că un băiat poate să „devină” fată sau o fată poate să „devină” băiat, în special luând substanțe care blochează debutul pubertății sau hormoni și făcând operație de schimbare de sex.

Punctul 5 afirmă: „Conform DSM-V, nu mai puțin de 98% dintre băieții care suferă de confuzie de gen și 88% dintre fetele care suferă de confuzie de gen își vor accepta în cele din urmă sexul biologic, după ce vor trece, în mod firesc, prin pubertate.”

Punctul 7 evidențiază faptele reale cu privire la riscul ridicat de sinucidere la adulții transgender care iau hormoni și au făcut operație de schimbare de sex.

El continuă…

„Ce om compătimitor și rezonabil ar condamna niște copiii mici la această soartă, știind că după pubertate nu mai puțin de 88% dintre fete și 98% dintre băieți vor accepta, în cele din urmă, realitatea și vor ajunge la o stare de sănătate mintală și fizică?”

Paul McHugh vorbește din experiență…

Unul din autorii declarației Colegiului American al Pediatrilor este Dr. Paul McHugh, distins profesor universitar de psihiatrie la Johns Hopkins Medical School, unde a fost psihiatru-șef.

Paul McHugh era prezent când Johns Hopkins Medical School era primul spital care făcea operații de schimbare de sex transsexualilor. A fost acolo și când spitalul a încetat să facă astfel de operații, deoarece a realizat răul făcut oamenilor.

Paul a scris despre această situație…

El începe astfel: „Ideea că sexul persoanei este un sentiment, nu un fapt, a pătruns în cultura noastră, iar consecințele sale sunt dezastruoase. Disforia de gen ar trebui tratată prin psihoterapie, nu prin operație…”

Articolul: Johns Hopkins Psychiatrist: It Is Starkly, Nakedly False That Sex Change Is Possible, CNS, 17.06.2015.

[The truth about gender….’Gender ideology harms children’. Copyright © 2016 Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Pentru o înțelegere a comportamentelor transsexuale

de Keith Tiller

Realitatea științifică

Keith Tiller

Keith Tiller

„Nu există nicio dovadă că o anumită influență biologică sau socială va crea, în mod inevitabil, o identitate transsexuală la un anumit individ. Mai mult, dovezile din studiile pe gemeni arată că aceasta va fi întotdeauna situația. Niciunul dintre factorii descoperiți până acum nu va crea inevitabil o astfel de identitate.

Nu există nicio dovadă științifică zdrobitoare cu privire la inevitabilitatea transgenderismului, a dezvoltării sale sau a stabilității sale pe termen lung. Afirmațiile că există un consens privitor la inevitabilitatea sa reprezintă doar confundarea dorințelor cu realitatea.”[1]

Grupurile de lobby ale transgenderilor încearcă, de un deceniu și jumătate, să-și justifice comportamentele făcând apel la pretinse cercetări științifice.

Au clamat în fel și chip că:

  1. Transgenderismul este o condiție intersex.
  2. O anormalitate este localizată într-o regiune a creierului numită hipotalamus. (În mod specific, în zona BSTc.)
  3. Transgenderismul este rezultatul unei creșteri anormale a hormonilor prenatali.

Niciuna dintre aceste clamări nu are vreun merit științific.

  1. Spre deosebire de condițiile intersex, condiția transgender nu are o cauză științifică identificabilă.
  2. În legătură cu anormalitatea hipotalamusului din creier, Dr. Neil Whitehead, care a trecut în revistă toată literatura științifică disponibilă, afirmă:

„Totuși, în toate aceste studii, este posibil să fie implicată bine-cunoscuta neuroplasticitate a creierului. Este bine cunoscut faptul că regiunile din creier se schimbă ca răspuns la procese de gândire inense, care sunt cu siguranță prezente la transgenderi. Orice diferențe găsite sunt mai probabil rezultatul activității creierului, decât diferențe cauzate de diferențe anatomice. Primul fapt este bine cunoscut din numeroase studii – cel de al doilea este în cea mai mare parte speculativ.”[1]

  1. Privitor la chestiunea creșterilor prenatale de hormoni, el continuă spunând următoarele:

„Cei care susțin influențe prenatale (exprimate în mod inevitabil) ar putea să-și susțină argumentul numai prin studii longitudinale. Adică, timp de 30 de ani, copiii trebuie urmăriți de la naștere, iar dezvoltarea lor, ca și întregul lor mediu social, trebuie monitorizate.

Ceea ce nu s-a făcut și nu este probabil să se facă, deoarece transgenderismul este relativ neobișnuit, iar pentru a obține un număr suficient de persoane transgender în eșantionul final (să zicem 20) este nevoie ca mărimea eșantionului să se apropie de jumătate de million de persoane. Deci până se va realiza aceasta, cea mai probabilă explicație a oricărei corelații a transgenderismului cu funcția sau structura biologică este o anumită influență a mediului.”[1]

O broșură a Serviciului Național de Sănătate (NHS), intitulată Experiențe transgender – informații și suport pentru persoanele transgender, familiile lor și personalul pentru ocrotirea sănătății, publicată în anul 2009, afirmă că „Disforia de gen nu este o boală mintală. Disforia de gen este o condiție recunoscută, pentru care tratamentul medical este potrivit în unele cazuri. Condiția este tot mai bine cunoscută ca avându-și originile înainte de naștere…”

Manualul de Diagnostic și Statistică V (DSM) urmează să fie publicat în 2012. Comunitatea Lesbiană, Gay și Bisexuală (LGB) vrea ca toate problemele legate de sexualitate să fie declarate nepatologice. Aceasta ar înlătura tulburarea de identitate de gen din manual. În mod ironic, comunitatea transgender se opune, deoarece în unele cazuri diagnosticul unei boli mintale este singurul care permite operațiile.

Poziția biblică

Când comportamentele transgender apar în biserică, adesea există o reacție de uimire. Unii membri sunt relativ ostili, alții sunt confuzi, iar numeroase întrebări apar și sunt puse.

Conducătorii bisericii sunt probabil nesiguri în ceea ce privește modul de a răspunde. Întrebarea de bază este: „Ce are Biblia de spus cu privire la această chestiune?” Obișnuita explorare fugitivă este improbabil să descopere atitudinea lui Dumnezeu cu privire la chestiune – sau nu este așa?

Primul verset din Biblie care pare să se adreseze problemei comportamentelor transgender se află în Geneza 1:26-27: „Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.» Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

Isus confirmă intenția lui Dumnezeu în creație în Marcu 10:6-7: „Dar de la începutul lumii «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.»”

Deuteronom 22:5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” O poziție apreciativă, care susține intenția lui Dumnezeu în creație afirmată în Geneza.

Persoanele transgender spun adesea: „Trebuie să corectez această greșeală” și insistă, de asemenea, asupra dreptului lor personal de a adopta comportamentul rolului de gen preferat. Urmărirea compulsivă a ceea ce, din răzvrătire, este astfel invidiat, este distructiv pentru relații.

Dorința de a trăi înșelându-se pe sine și înșelându-i pe alții, adoptând comportamentul unui rol de gen asumat chiar și numai pentru scurt timp, este în cele din urmă o formă a urii de gen. Ura de gen este probabil să se fi dezvoltat în copilăria timpurie ca răspuns la evenimente traumatice și ar trebui luată în serios. Transgenderii afirmă frecvent – chiar și cei necreștini – că Dumnezeu a făcut o greșeală.

Mulți bărbați travestiți și transsexuali sunt căsătoriți sau au fost căsătoriți și au copii. Deoarece de obicei nu mai sunt acceptați în familie sau social în rolul lor de gen preferat, care este autodeterminat, separarea apare frecvent, după care urmează izolarea de familie. Alienarea de societate în general încurajează dezvoltarea grupurilor cu interese speciale. Aceste „grupuri speciale” susțin că o societate postmodernă ar trebui să îi accepte, iar creștinii sunt văzuți ca ostili perspectivei lor despre lume.

În cele mai multe cazuri, copiii (inclusiv copiii adulți) ai unui individ transgender vor un tată și o mamă care se prezintă și se comportă conform normelor de comportament ale societății. De aceea copiii pot fi speriați și traumatizați, iar în mod alternativ, propriul lor stil de viață poate deveni dependent de o anumită formă de comportament care este în detrimentul lor.

Avem un Dumnezeu care dorește să avem o relație cu El și care este interesat de relațiile centrate sănătos pe Hristos. Biblia formulează instrucțiuni pentru structurile familiei, dar aceste structuri sunt tot mai mult contestate de societatea contemporană. Urmărirea unui comportament transgender înstrăinează individul de Dumnezeu.

În zilele noastre, femeile poartă în mod obișnuit blugi, pantaloni și costume care, în afară de croială, par prea puțin diferite de îmbrăcămintea masculină. Cu un deceniu în urmă, ar fi purtat fuste sau rochii. Îmbrăcămintea pe care îndeosebi femeile, dar și bărbații o poartă se poate schimba destul de dramatic într-o perioadă relativ scurtă de timp. Clima poate să aibă și ea importanță, de exemplu, într-o climă caldă, atât bărbații, cât și femeile este mai puțin probabil să poarte blugi sau pantaloni lungi. Ceea ce este poate important este motivația pentru care individul poartă îmbrăcăminte preferată de sexul opus.

Realitatea în Biserică

Cu privire la dezvoltarea unui răspuns creștin potrivit atât la comportamentul homosexual, cât și la comportamentul transgender, Dr. Andrew Goddard a făcut observația: „Consensul, atât în teorie, cât și în practică, este pus sub semnul întrebării și chiar se află în colaps în numeroase denominații, biserici locale și rețele creștine. Structurile existente ale Bisericii se află sub amenințare ca niciodată înainte.”[2]

Biruința

Romani, capitolul 1 exprimă clar disponibilitatea lui Dumnezeu de a respecta voința noastră liberă. Ni s-a acordat libertatea să mergem pe drumul nostru, dar vor exista consecințe dacă deviem de la „criterile designului” nostru. Este un adevăr fundamental al creației pe care societatea îl respinge tot mai mult. Pavel ne spune în Romani 1:25: „…căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu…”

Învingerea comportamentelor transgender este frecvent legată direct de disponiblitatea individului de a intra într-o relație mai apropiată decât oricând cu Dumnezeu. O relație personală, de ascultare, de încredere cu El este necesară pentru a ajunge la un stil de viață mai sănătos. Dar numai ascultarea de poruncile biblice nu va aduce sănătatea sexuală. (Ieremia 31:33-34)

Indivizii transgender sunt oameni profund răniți, indiferent cât de maturi pot să pară priviți din exterior. Oamenii răniți simt o rușine profundă. Comportamentele adictive sunt înrădăcinate în rușine. Comportamentul transgender este adictiv și alimentat de rușine. Fantezia este un indicator al nivelului de adicție. Exprimarea în comportament a fanteziei, „așezarea” cu curaj într-un corp diferit, pentru o existență lipsită de durere, poate crea o suferință imensă.

Pentru ca oamenii răniți să clădească o relație intimă cu Dumnezeu este nevoie de timp. (Ezechiel 36:25-27) Locul pentru a începe cultivarea unei astfel de relații intime cu Domnul este în cadrul Bisericii.

Exprimarea în comportare a comportamentelor transgender este ciclică și poate fi identificată. Când există suficientă motivație prezentă, individul poate recunoaște rapid acest ciclul al comportamentului în viața sa – dacă vrea cu seriozitate să învingă comprtamentului.

Pentru alții, comportamentul devine o alinare falsă, pe care au ajuns să o cunoască și pe care au ajuns să se bazeze atunci când deficiențele în relație apar în viețile lor. Riscul și nesiguranța implicate în renunțarea la dependența de această falsă alinare și luarea crucii proprii sunt adesea inacceptabile pentru ei. Când renunțăm la un tipar de comportament fixat simțim o pierdere. Această pierdere trebuie jelită în același fel în care jelim pierderea unei persoane, a unei poziții sau a unei țări. Până se va stabili o relație cu Domnul, va exista rezistență.

La bărbați, operația de schimbare de sex este posibil să fi inclus mărirea sânilor, vaginoplastia, chirurgia facială, chirurgia pentru adaptarea vocii, corecția corpului și electroliză pentru îndepărtarea bărbii, deoarece tratamentul cu hormoni nu îndepărtează barba.

Femeile sunt deseori dispuse să treacă prin mamoplastie (reducerea sânilor), ca și prin terapie extensivă cu hormoni. Un astfel de tratatament este totuși mai mult cosmetic și poate produce doar o aproximare a noului gen.

Pentru ca transgenderii să-și reia identitatea de gen originală va fi nevoie de accptarea bărbatului transgender că operația pentru înlocuirea organelor sexuale primare îndepărtate are o valoare limitată și că va fi nevoie să ia hormoni de substituție tot restul vieții. Pentru femeia care a fost expusă considerabil la hormoni sexuali masculini și care a dezvoltat un aspect facial masculin, păr pe corp specific masculin și o pierdere a părului în partea din față a capului, schimbarea va fi lentă. Poate că va fi nevoie să suporte o electroliză prelungită și dureroasă.

Unii indivizi care au trecut prin operația de schimbare de sex devin ulterior creștini și decid să revină la sexul biologic original și să se căsătorească. Dacă sunt bărbați, nu vor putea să conceapă copii și este probabil să aibă parte de dificultăți dacă vor încerca să adopte. Drumul biruinței, pentru toi cei implicați în transgenderism, va fi plin de greutăți. Terapia de succes include dependența completă de îndurarea și harul lui Dumnezeu. Drumul către recuperare sau sfințire va fi plin de atât de multe obstacole, care este posibil să împiedice receptivitatea la harul lui Dumnezeu.

Când invidividul transgender este condus de Duhul Sfânt în călătoria de părăsire a rușinii și către plinătate, are nevoie de suport continuu și de înțelegere din partea unei comunități creștine afectuoase, dornice să urmeze conducerea Duhului Sfânt.

Isus a fost pe deplin pregătit să întâlnească oamenii „acolo unde erau ei”. Așa ar trebui să fim și noi, dacă sperăm să restaurăm transgenderii la plinătatea sexuală. În capitolul 3 din Evanghelia după Ioan, Îl vedem pe Isus înfățișat întâlnindu-Se cu un fariseu, un lider religios bine educat. În capitolul următor Îl vedem întâlnindu-Se cu o femeie samariteană, samaritenii fiind disprețuiți de evrei. În capitolul 8 Îl vedem pe Isus întâlnindu-Se cu cineva condamnat de lege pentru adulter. În loc să fugă de Isus, toți acești oameni par să fie atrași de El. Este nevoie să privim la exemplul Lui, pentru a ne îndruma în slujirea celor cu confuzie de gen.

Note

[1] N. E. Whitehead, Ph.D. Corespondență personală și raport nepublicat, aprilie 2009.

[2] Rev. A. Goddard. Ph.D. Elevating the conversation: Christians discussing homosexuality, august 2009.

[Extras din Keith Tiller, Towards an understanding of transsexual behaviours. Copyright © 2010 Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Glosar de termeni: Transsexualitatea

de Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller

Drag queen: De obicei un bărbat homosexual care caricaturizează femeile în scopuri teatrale. În afara scenei, astfel de interpreți sunt de obicei mulțumiți să-și asume rolul genului propriu. (Termenul „drag” provine din teatrul elisabetan. Atunci femeilor nu li se îngăduia să joace pe scenă. Rolurile feminine erau jucate de tineri care „târau” costume feminine grele – care aveau uneori mici roți atașate – de-a lungul scenei.)

Gender: Caracteristicile psihologice și sociale care, pentru cel în cauză indică sinele, iar pentru ceilalți, că un individ este bărbat sau femeie.

Tulburarea de identitate de gen: Tulburarea de identitate de gen (TIG) și disforia de gen sunt termeni clinici folosiți pentru a descrie condiția psihologică prin care trec cei care se referă la ei înșiși ca „transsexuali” sau „transgenderi”. Astfel de termeni clinici sunt mai preciși, deoarece implică faptul că problema este identitatea autopercepută, ceea ce este confirmat de ponderea opiniei medicale obiective.

Operația de reconstrucție a genului: Numită și operație de schimbare de sex (OSS). Operația de reconstrucție a genului se referă la o serie de operații chirurgicale care au ca scop să conformeze, în mod superficial, corpul persoanei cu sexul biologic opus.

Homosexualitatea: Atracția fizică și/sau emoțională (căreia nu i se dă neapărat curs) față de persoanele de același sex. Puțini bărbați homosexuali sunt confuzi cu privire la identitatea lor de gen masculină. Identitatea de gen ambivalentă este mai obișnuită la femeile homosexuale (lesbiene). Puțini bărbați homosexuali sunt atrași de persoane transgender.

Intersex: Spre deosebire de transsexualitate, intersexualitatea se referă la un număr de condiții medicale rare, unde ambiguitatea sexuală există de la naștere sau se dezvoltă mai târziu. Unele condiții intersex pot să nu fie evidente până la pubertate. Condițiile intersex nu reprezintă transsexualitate. Condițiile intersex rezultă din anomalii cromozomiale.

Sexul: Diferența biologică între bărbat și femeie, care este determinată la scurt timp după concepție și este de obicei confirmată la naștere prin observare.

Trans, bărbat trans, femeie trans: Termeni folosiți în cadrul stilului de viață aferent, care se referă de obicei la indivizi care trăiesc în rolul de gen asumat.

Transgender: Interschimbabil cu transsexual.

Transsexual: Se referă la condiția, de obicei autodiagnosticată, a unei persoane transsexuale sau transgender. O astfel de persoană este aparent normală din punct de vedere biologic, dar ca rezultat al unei crize personale de identitate are o dorință copleșitoare de a fi identificată ca aparținând sexului opus. În mod obișnuit, astfel de persoane au convingerea că s-au născut într-un corp greșit.

Travestit: Travestismul (travestirea) reprezintă purtarea de îmbrăcăminte aparținând sexului opus, de obicei de către bărbați, rezultând adesea în excitație sexuală.

[Keith Tiller, Glossary. Copyright © Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Este travestismul compatibil cu creștinismul?

de Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller

Ceea ce constituie îmbrăcăminte potrivită de gen variază în funcție de cultură. Travestismul este acceptabil în culturi precum societatea samoană [din sudul Pacificului, n. trad.] și în anumite secte din India. Indienii nativi din America care se travesteau erau priviți ca oameni sfinți.

Trecerea timpului și schimbarea modei, de asemenea, decid îmbrăcămintea potrivită. În societatea occidentală, ceea ce este posibil să nu fi fost îmbrăcăminte de gen potrivită cu treizeci sau patruzeci de ani în urmă a devenit acceptabil în zilele noastre. Purtarea de pantaloni de către femei într-o zonă cu climă rece poate fi ceva obișnuit, dar poate fi inconfortabil și nepotrivit într-o zonă cu climă foarte caldă. Un scoțian care poartă fustă scoțiană nu este un travestit.

Purtarea de îmbrăcăminte care aparține sexului opus este interzisă în Vechiul Testament: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22:5) Prin urmare, se aplică Deuteronom 22:5 și creștinului nou testamentar din secolul 21?

Interzicerea travestismului se află într-o listă de numeroase instrucțiuni amestecate, date lui Moise de către Dumnezeu. Aflându-se printre instrucțiuni precum: construiește un parapet pe casele cu acoperiș drept, fă-ți ciucuri la mantie și nu ara cu un bou și un măgar înjugați împreună – multe din ele, în mod clar, nemaiaplicându-se în societatea de astăzi. Prin urmare, unii conchid că nici Deuteronom 22:5 nu se mai aplică unui creștin din zilele noastre. Într-adevăr, unii raționează că, prin harul pe care îl avem prin moartea lui Isus pe cruce, travestismul este o activitate permisă creștinilor.

Nici cuvântul „travestism”, nici travestirea (sau în fond transsexualitatea) nu apar în Noul Testament. Cuvântul „travestism” a fost inițial un termen psihologic inventat abia la începutul secolului 20, pentru a-i descrie pe bărbații care aveau obiceiul de a se travesti. Faptul că interdicția apare în una din primele cărți ale Vechiului Testament evidențiază că travestirea, atât la bărbați, cât și la femei, nu este un fenomen exclusiv al secolului 20.

Cuvântul ebraic toebah este tradus ca „urâciune” sau „detestabil” în Deuteronom 22:5. El apare și în alte pasaje ale Scripturii Vechiului Testament, în mod notabil în Levitic 18:22 și Levitic 20:13. Folosit în context, cuvântul înseamnă „a schimba ce este bun”. De asemenea, înțelesul său conține un puternic element de idolatrie.

Cartea Geneza prezintă planul intenției lui Dumnezeu pentru creație, declarând că această creație a Sa, de bărbat și femeie, este foarte bună. Este clară din pasaj intenția lui Dumnezeu ca bărbatul și femeia să fie complementari.

Folosirea cuvântului ebraic toebah în Deuteronom 22:5 ar indica faptul că orice comportament uman care schimbă intenția lui Dumnezeu pentru creație, fie din neglijență, fie intenționat, este anatema pentru Dumnezeu. Implicația este că la evrei, a căror viață era decisă de Vechiul Testament, travestirea trebuia văzută ca un problemă de moralitate. (Se relatează că Însuși Isus S-a referit, în mod paradigmatic, la pasajul despre creație din Geneza 1:27.)

Cartea Romani începe cu o relatare despre starea de răzvrătire a omenirii împotriva lui Dumnezeu. Pentru a accentua gravitatea răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, Pavel repetă de trei ori că „Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Pavel clarifică faptul că, drept consecință a răzvrătirii omului și neascultării lui, va urma comportamentul imoral (păcatul). Imoralitatea sau comportamentul nedrept sunt rezultatul răzvrătirii omenirii împotriva lui Dumnezeu.

Vechiul Testament cuprindea legea civilă, legea ceremonială și legea morală. Noul Testament, prin autoritatea lui Isus, arată că legea civilă și cea ceremonială sunt înlăturate, în timp ce legea morală este menținută.

Prin urmare, omenirea ca întreg este văzută ca răzvrătită în Noul Testament, la fel ca în Vechiul Testament. (Când Pavel arăta în Epistola sa către Romani adevărata stare a omenirii, Noul Testament nu fusese încă scris.)

Afirmația lui Pavel despre natura răzvrătită a omenirii ca întreg este un nivelator. Adică nimeni nu este exclus din incriminarea lui. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23) Numai prin moartea lui Isus pe cruce poate fi omul răscumpărat. Numai astfel, ca o consecință a îndurării lui Dumnezeu, este considerat omul drept.

Creștinii care răspund prin nașterea din nou, sunt implicit de acord să onoreze îndurarea lui Dumnezeu, rămânând ascultători de cererile Sale cu privire la puritate și ascultare de codul sfințeniei Sale.

În prima sa epistolă către biserica din Corint, este clar că Pavel se așteptă ca ei să renunțe la stilurile de viață păcătoase din trecut precum idolatria, adulterul și efeminarea. Comentariile contemporane făcute la această epistolă arată că respectivele cuvinte grecești, traduse în prezent ca „homosexualitate”, se extind și la comportamente de identificare cu sexul opus, adică la travestism și transsexualitate.

Pavel continuă subliniind că dacă nu se pocăiesc, astfel de oameni nu vor moșteni Împărăția cerurilor.

Pavel afirmă în Epistola sa către Galateni că „noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită” (Galateni 3:23), după ce mai înainte declarase că înțelegerea lui venise prin revelație directă de la Isus Hristos.

Autorul Epistolei către Evrei, în capitolul 6, ne încurajează să trecem de la adevărurile începătoare ale lui Hristos la înțelegerea luminată și la maturitate. Epistola afirmă că este imposibil pentru cei care au primit adevărurile începătoare ale lui Hristos și care au căzut, neajungând la maturitate, să fie aduși înapoi la pocăință. Prin cădere, autorul afirmă că asemenea oameni Îl supun din nou pe Fiul lui Dumnezeu la ocara publică a crucii.

Prin urmare, suntem nevoiți să concluzionăm că un creștin care continuă să poarte îmbrăcăminte specifică sexului opus, pentru a crea iluzia că este un membru al sexului opus, rămâne de fapt într-o stare de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și atrage asupra sa pedeapsa pe care o merită. Nu contează dacă o face în ascuns sau cu participarea activă a altora – creștini sau necreștini.

Un răspuns pastoral

Participarea activă la travestire, fie de unul singur, fie în compania altora, va avea ca rezultat o dorință crescută de a da curs travestismului. Travestirea va ajunge să domine stilul de viață al celui în cauză. Pentru un creștin, orice comportament care îi domină stilul de viață sau care este probabil să conducă la dominarea stilului său de viață este idolatrie.

Experiența a arătat că acolo unde pocăința este sinceră, componentul adictiv al travestirii va fi recunoscut de cel interesat.

Pentru ca cel în cauză să ajungă la plinătate în Hristos și să învingă orice comportament adictiv, ca prim pas este necesară recunoașterea dependenței sale de Hristos. Astfel de comportamente pot să aibă o putere atât de mare, încât stabilirea unui regim strict de monitorizare este esențială.

Biserica ar trebui să ofere un mediu suportiv, adresându-se oricăror probleme nerezolvate care au condus, de la bun început, la dezvoltarea unui astfel de comportament.

Rugăciunea singură, fără suport activ din partea altora, probabil că nu va avea succes și va avea ca rezultat dezamăgirea. Învingerea acestui gen de comportamente poate fi dureroasă și lentă. Dedicarea personală puternică a celui implicat în travestism este esențială.

[Keith Tiller, Is transvestism compatible with Christianity? Copyright © Keith Tiller. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Practicarea travestismului

de Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller

Travestismul se desfășoară adesea în secret în izolare. Nu este neobișnuit să se desfășoare în spațiul privat al căminului, cu consimțământul soției. Totuși, cele mai multe soții găsesc dificil să îi facă față și ajung să se simtă profund ofensate.

Creșterea conștienței publice cu privire la travestism a dat naștere unor mici grupuri sociale de travestiți, care se întâlnesc cu regularitate. Astfel de grupuri dezvoltă și încurajează relațiile sociale, inclusiv adoptarea de nume specifice genului opus și îmbrăcarea completă în haine asociate cu sexul opus. Există lanțuri de îmbrăcăminte specializate pentru aprovizionarea transgenderilor.

Ca orice alt comportament repetat, este posibil ca travestismul să devină adictiv.

Travestiții pot adesea să mențină perioade lungi de abstinență (frecvent precedate de debarasarea de toate articolele de îmbrăcăminte pentru femei). Reactivarea poate fi declanșată de stres sau de o criză personală și poate implica, de asemenea, o schimbare a circumstanțelor.

Semnele travestismului care a devenit adictiv includ:

(1) Frecvența și/sau

(2) Dorința chinuitoare de a se travesti.

(3) Lipsa dorinței de a se opri și de a cere ajutor (negarea).

(4) Dorința de a-și asuma riscuri pentru a da curs activității de travestire.

(5) Înstrăinarea de prieteni și familie în urmărirea comportamentului de travestire.

(6) Cheltuirea compulsivă a unor sume excesive de bani pe îmbrăcăminte și activități de travestire.

(7) Debarasarea compulsivă de toate articolele de îmbrăcăminte, împreună cu luarea (fără succes) a angajamentului de a nu se mai travesti niciodată.

[Keith Tiller, The practice of transvestism (Acting out). Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Bine ați venit la Misiunea Parakaleo!

Parakaleo, însemnând „a face apel” sau „a sfătui”, este cuvântul grec original folosit în 1 Timotei 5:1-2.

Am ales acest nume pentru misiunea noastră fiindcă, așa cum arăta Pavel în scrisoarea sa către Timotei, reflectă atitudinea cu care căutăm să slujim celor care experimentează confuzia de gen.

Confuzia identității de gen sau tulburării de identitate de gen este termenul folosit pentru a-i descrie pe cei al căror sentiment de sine (identitate) este contradictoriu cu sexul lor biologic.

Cei care suferă de așa ceva sunt de obicei numiți travestiți, transsexuali sau transgenderi. Deși există exemple istorice ale confuziei de gen, termenii de travestiți și transsexuali sunt caracteristici secolului 20. Prin urmare, Bblia pare să aibă puține de spus direct despre acest subiect.

Din nefericire, asemenea stări sunt prost înțelese, iar când cei în cauză caută ajutor și înțelegere fie de la autorități seculare (adică medicale etc.), fie de la surse creștine, poate apărea confuzia. Consecințele, atât pentru individ, cât și pentru cei cărora le pasă de ei, pot fi devastatoare.

Isus le-a oferit alinare oamenilor fără a-i judeca, ca în cazul femeii prinse în adulter (Ioan, capitolul 8). Scopul Misiunii Parakaleo este să înceapă într-o stare de spirit similară și să le facă cunoscut acestor oameni mesajul Evangheliei și dragostea vindecătoare a Domnului Isus Cristos.

[Welcome to Parakaleo Ministry. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 4