de Katie Yee

Cu trei ani în urmă, când m-am mutat în clădirea Emmaus ca să-mi încep stagiul, l-am întâlnit pe Paul în parcare.

Încărca unelte în camion, după ce lucrase la peisajul din jurul clădirii. Cu un zâmbet prietenos şi o strângere de mână fermă, s-a prezentat şi mi-a spus că făcuse parte din misiune.

Deşi Paul continuă să vină la misiune, nu o mai face ca unul dintre „bărbaţi”. De fapt, numai câţiva dintre cei care lucrăm aici acum, l-am cunoscut pe Paul când a venit prima dată la Emmaus.

… Îl cunosc ca pe un om prietenos, care îl ajută pe John să aibă grijă de clădire şi se asigură întotdeauna că avem flori care înfloresc în jurul clădirii pe timpul verii.

… Îl cunosc pe Paul, care învaţă să citească şi încearcă să-şi şteargă cazierul.

… Îl cunosc ca pe un membru devotat al bisericii, care de zece ani nu a mai băut.

… Îl cunosc pe Paul, care a fost total reclădit pe Cristos.

Totuşi, dacă aş fi fost aici când a venit prima dată la Emmaus, aş fi cunoscut un om complet diferit…

Paul a crescut într-o furtună de instabilitate. Mama lui a murit pe când era doar un copilaş care începea să umble, iar el a fost împins din casă în casă, în timp ce rudele se străduiau să aibă grijă de el. Schimba adesea şcoala şi nu avea pe nimeni ca să-l ajute să se acomodeze cu o nouă clasă.

Nu a învăţat niciodată ceea ce cei mai mulţi dintre noi învăţăm la şcoală – a învăţat în schimb să supravieţuiască pe cont propriu, vânzând droguri şi petrecând timp cu oameni nepotriviţi. În cele din urmă, aceasta l-a condus la o viaţă de străzi – să consume droguri, să se prostitueze, să facă tot ce putea pentru a rămâne în viaţă.

Când Emmaus l-a întâlnit pe Paul prima dată, era un bărbat dur, cu o mulţime de bagaje. Dar s-a încălzit surprinzător de repede într‑o comunitate creştină căreia îi păsa de el. Obosise să fie influenţat de oameni negativi şi era deschis faţă de o forţă pozitivă în viaţa lui.

În 1997 a urmat tratament, iar după aceea s-a mutat cu John şi Carolyn pentru un an şi jumătate. Iar de atunci Paul nu s-a mai drogat.

Paul realizează că mulţi dintre cei de la Emmaus şi-au asumat un risc şi au investit mult în el, fiindcă au văzut în el o valoare şi un potenţial pe care el nu le văzuse niciodată pentru sine. Paul atribuie succesul şi sobrietatea lui îndurării şi tăriei lui Dumnezeu şi, în al doilea rând, asentimentului său de a renunţa la tot. Ştie că, dacă nu ar fi predat puterii transformatoare a lui Dumnezeu vreun domeniu al vieţii lui, aceasta l-ar fi condus, în cele din urmă, înapoi pe străzi. Este ceea ce Paul vrea ca ceilalţi bărbaţi de la Emmaus să facă: să‑I predea totul lui Dumnezeu. Paul ştie că este singura cale spre libertate.

Uneori, când suntem alături de bărbaţii noştri, parcă mai mult mergem în cerc, decât pe un drum care duce undeva. Poate să fie atât de greu pentru ei să se elibereze de lanţurile care îi ţin pe străzi! Dar dacă suntem vreodată descurajaţi, Dumnezeu ne aduce pe cineva ca Paul în minte, ca să ne amintească faptul că o transformare incredibilă este posibilă prin puterea Lui.

[Katie Yee, Seeing his potential: Paul’s life 10 years later. Extras din buletinul de știri Distant Country, noiembrie 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Haydn Sennitt

În ultima vreme m-am gândit destul de mult la felul în care am ieșit prima dată din lumea homosexuală și la ce simt acum pentru bărbații cu care m-am culcat în trecut. Au fost atât de mulți, încât nu mi-i pot aminti pe toți, dar aceasta nu diminuează ceea ce simt acum pentru ei. În trecut, în mare parte îi învinuiam pentru situațiile în care ne-am aflat, pentru că am încălcat granițele și am făcut lucruri sexuale care am crezut că ne vor da dragoste, acceptare și pe bărbatul viselor noastre, care urma să ne ofere stabilitate și să facă din nou ca totul să fie în ordine. Trista realitate este că făceam sex, ne foloseam unul pe celălalt și chiar renunțam unul la celălalt pentru a căuta pe altcineva. Nu era ceva neobișnuit să se întâmple asta și, în timp ce eu îi examinam pe bărbații homosexuali pe care îi cunoșteam, ei făceau același lucru.

Foștii mei iubiți și cu mine credeam că ne iubim și ne străduiam din greu să credem că ne iubim, dar ca să fiu sincer, cred că ar fi mai exact să spun că încercam să găsim dragoste pentru noi înșine și ne foloseam unul pe celălat încercând să facem asta.

Este trist, dar când întrețineam relații sexuale cu o mulțime de bărbați homosexuali, de obicei nu mă întrebau cum mă cheamă și deseori nici eu nu îi întrebam cum îi cheamă. De ce nu? Deoarece faptul de a ști că celălalt avea o identitate mi-ar fi dat mai puține motive pentru a-l folosi într-un mod atât de crud, de indiferent. Uneori le-am cerut numele și câteodată când am făcut asta au plâns, fiindcă puțini îndrăzniseră până atunci să îi întrebe.

Deci cum îi privesc pe acei bărbați acum? Îi urăsc? Îi urăsc pe homosexuali și pe lesbiene? După toate cele prin care am trecut și după ce m-am luptat cu eșecurile și slăbiciunile mele, nu pot spune că urăsc pe vreunul dintre ei. Urăsc acum ce am făcut împreună, dar nu îi urăsc pe ei, chiar dacă unii dintre ei m-au rănit emoțional, m-au trădat și m-au insultat, au încercat să mă agreseze sexual și să mă violeze și m-au tratat ca pe un gunoi. Știu că și eu i-am rănit, chiar dacă nu în moduri atât de dure, și că și eu am fost la fel de mult ca ei un făptuitor al rănirii. Am înțeles, de asemenea, că pentru a mă folosi și a mă răni precum au făcut-o, trebuie să fi fost destul de zdrobiți și de mânioși, adânc în interiorul lor, întocmai cum eram și eu. Nu pot să clamez pentru mine însumi o moralitate înaltă; nu sunt nici mai bun, nici mai rău decât ei, indiferent ce au făcut. Ei toți sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu, iar El dorește foarte mult să Se împace și să Se reconecteze cu ei. El le înțelege durerea și Își dorește mult să o vindece în Isus.

Speranța mea? Ca ei să Îl cunoască pe Isus, dacă nu prin mine, atunci prin altcineva. Sper ca într-o zi să ne împăcăm și să fim din nou prieteni adevărați, să le dau o îmbrățișare, să le spun că îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am făcut și să restabilim ceva nou, chiar dacă ei nu sunt creștini!

Dar și mai bine, (încă îmi amintesc numele multora dintre ei) mă rog neîncetat pentru ei ca într-o zi să Îl aibă pe Isus în inimă și astfel să petreacă veșnicia împreună cu mine în siguranță, sfințenie, securitate, desăvârșire și protecție, nemaifiind răniți și nemairănindu-i pe alții. De multe ori când am rostit această rugăciune, am rostit-o cu lacrimi.

Cât de mult au nevoie acești bărbați de Isus! Cât de mult au nevoie toate persoanele LGBT de El! Am o pasiune deosebită în inima mea pentru bărbații cu care m-am culcat, fiindcă în momentele în care am avut relații fizice, am împărtășit unul cu celălalt o latură ascunsă din noi înșine care suferea, era singură, vulnerabilă, disperată, însetată de dragoste și încă neîmplinită. Atunci ne-am dus la sursele greșite pentru a ne împlini nevoile, dar acum că mă aflu într-o relație corectă cu Dumnezeu, vreau ca și ei să guste și să afle că numai Isus poate să le împlinească nevoile.

Unii dintre bărbații cu care m-am culcat erau mai mari decât mine, erau cu aproape paisprezece ani mai în vârstă și, din multe puncte de vedere, a fost realmente trist să văd asemenea bărbați. Ei erau, într-un fel, ca niște frați mai mari pentru mine, dar la fel de pierduți cum eram eu. Anul trecut l-am întâlnit pe primul meu iubit în Sydney și era din nou cu un alt iubit. Ce trist și singur arăta, deși încerca din greu să se prezinte în exterior ca fiind fericit. Nu sunt de acord cu stilul de viață pe care l-a ales, dar îmi pasă de el și vreau să cunoască cea mai mare Dragoste care există. Este cel mai bun lucru pe care îl pot face acum pentru cei pe care i-am lăsat în urmă.

[Haydn Sennitt, Loving Past Lovers. Copyright © Haydn Sennitt. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Tim Wilkins

Cu câțiva ani în urmă am vorbit la o audiență formată din 1400 de persoane care frecventau biserica, reprezentând mai mult de douăzeci de biserici. Umplând până la refuz sala și revărsându-se într-o zonă supraglomerată, echipată cu televiziune cu circuit închis, motivația lor de a mă auzi pe mine, un fost homosexual, a rezultat dintr-o serie de anunțuri publicitare pro-homosexualitate în ziarul local.

Au cântat cu fervoare, s-au rugat cu pasiune, iar apoi au luat loc alene, iar eu am povestit ce lucruri mărețe a făcut Domnul pentru mine. Și în tot acest răstimp, eram dureros de conștient că doreau să audă ce lucru îngrozitor făcuse Dumnezeu Sodomei și Gomorei – în parte fiindcă cei care plătiseră anunțurile erau prezenți.

Era înfiorător de vizibil că vroiau o denunțare puternică a homosexualității. Într-adevăr, când am afirmat planul creator al lui Dumnezeu – un bărbat pentru o femeie pentru toată viața – sala a răsunat de aplauze acordate din motive greșite.

Fără doar și poate, cred că Biblia numește homosexualitatea păcat și am spus asta. Dar nu am fost de părere că era nevoie să repet acea convingere pe întreaga durată a mesajului meu – deși cel puțin un pastor așa gândea. Stând înaintea mulțimii ațâțate, am fost ispitit să urmez calea bătătorită a predicării, dar am urmat drumul mai puțin bătătorit și le-am spus despre Dumnezeu, care ne separă de păcat pe cât de departe este răsăritul de apus.

De-a lungul timpului am descoperit că atunci când este vorba de homosexualitate, creștinii arată pasiune în unul din două domenii. Sunt pătimași fie în ceea ce privește distrugerea mișcării pro-homosexualitate, fie în ceea ce privește lărgirea mișcării lui Dumnezeu, prezentându-le homosexualilor pe Fiul Său. Ultimul obiectiv s-a evidențiat printr-o abordare a predicării care, precum a spus James C. Stewart, „dă naștere la mai multă înfierbântare decât lumină”.

Susțin că împlinirea celui de al doilea obiectiv va avea un efect direct și dramatic asupra primului obiectiv, dar nu și invers.

Prefer termenul „persoană cu atracții față de cei de același sex” pentru că nu implică – așa cum face termenul „homosexual” – că cineva este activ din punct de vedere sexual sau că face parte dintr-un grup de advocacy homosexual. O persoană cu atracții față de cei de același sex este mai întâi de toate o persoană – înainte de a fi atrasă de cei de același sex. Aceste distincții sunt cruciale.

Homosexualii vizibili – în primul rând celebritățile – i-au făcut pe mulți evanghelici să creadă, în mod greșit, că toți cei care au astfel de atracții sunt mulțumiți; astfel, singura datorie a Bisericii ar fi să contracareze acceptarea crescândă a homosexualității prin organizații de politică publică, care proliferează ca iarba asiatică invazivă din sud-estul Statelor Unite. Din nefericire, eforturile concertate de a-i câștiga pe homosexuali la Hristos și de a-i uceniciza sunt practic inexistente.

Ce rol joacă predicatorul, dacă joacă vreunul, în această enigmă bazată pe un joc de cuvinte?

Eliberarea de ispite

Predicatorii au propriul lor set de ispite – un fapt care poate fi ilustrat în viața lui John Bunyan. După ce a predicat un mesaj impresionant, Bunyan a fost salutat de un laic, care a exclamat: „A fost cea mai remarcabilă predică pe care am auzit-o vreodată!” Bunyan a replicat cu o onestitate brutală: „Omule, nu e nevoie să mi-o spui. Diavolul mi-a șoptit asta cu mult înainte de a fi plecat de la amvon.”

Dar cum se raportează aceasta la predicarea noastră despre homosexualitate? Suntem ispitiți să ne exprimăm zgomotos sau profetic. Un coleg dintr-o misiune care încearcă să ajungă la homosexuali mi-a spus odată că nu îl deranja „să-i ofeseze pe homosexuali cu adevărul”. M-am întrebat de ce nu a folosit „să iubească” în loc de „să ofeseze”, ca în Efeseni 4:15. În mod ironic, în trecut fusese homosexual și o țintă a limbajului ofensator. William Quayle avertizează: „Nu spune niciodată lucruri care să stârnească aclamații. Este jalnic de ușor să cedezi dorinței după aplauze.” În teatru aceasta se numește „a juca pentru public”.

Ce spui și nu ar trebui să spui? Invers, ce nu spui și ar trebui să spui? Charles Spurgeon, care a auzit pe cineva spunând că un anumit predicator nu avea mai multe daruri pentru slujire decât o stridie, a zis: „După părerea mea, a fost o calomnie pentru stridie, fiindcă această creatură demnă, care are două valve, arată o mai mare discreție când începe și știe când să pună punct.”

Orice remarcă înjositoare pe care o faci despre homosexuali îi rănește pe aproximativ 70% dintre ascultătorii tăi, care au membri de familie sau prieteni cu atracții față de cei de același sex. Mama unui fiu homosexual mi-a spus că descrierea frecventă de către pastor a homosexualilor este ca un cuțit împlântat și răsucit unui cuțit în măruntaiele ei – motiv pentru care nu a divulgat „vestea” bisericii ei. (Această mamă a avut nevoie de trei ani, de când m-a întâlnit și mi-a auzit prima dată mărturia, pentru a-mi dezvălui homosexualitatea fiului ei.) De ce este atât de dificilă destănuirea?

Așa cum mi-au spus unii părinți: „Dacă fiul nostru ar fi implicat în droguri sau alcool, credincioșii s-ar ruga pentru noi.” Dacă ar fi încarcerat, „biserica noastră s-ar strânge în jurul nostru, susținându-ne.” Dar acești părinți rămân tăcuți din cauză că fiii și fiicele lor se luptă cu homosexualitatea. Ei suferă într-o tăcere continuă, din cauză că „au auzit glumele”, „au văzut sprâncenele ridicate” și „au îndurat batjocorirea verbală a homosexualilor” venind chiar de la oamenii în fața cărora, în mod tipic, își descarcă sufletul – de la biserica lor. Și predicatorule, poți fi sigur, oamenii tăi te imită pe tine.

Într-un articol care mi-a zdrobit inima, o mamă care slujește în personalul unei biserici, scrie: „De ce nu vă pot spune? Fiindcă nu am nevoie de judecata voastră, de teoriile voastre sau de analiza voastră. Vă pot asigura că sentimentele mele de vină, inadecvență și eșec, întărite de protestele publice zgomotoase ale comunității creștine împotriva homosexualilor și familiilor lor, sunt mai mult decât suficiente.” Ea pledează să îi tratăm pe toți oamenii cu respect, o premisă întărită de Phillips Brooks, care a scris: „Un element al puterii predicatorului este respectul sincer pentru oamenii cărora le predică.” John Stott scrie: „Oricât de puternic am dezaproba practicile homosexuale, nu avem libertatea de a-i dezumaniza pe cei care se implică în ele.”

Așa cum interpretezi Scriptura, așa trebuie să-i interpretezi pe cei care te ascultă. Cu ce ispite se luptă? Cine pare să se afle în marasmul suferinței? Este posibil ca distanța dintre amvonul tău și oamenii tăi să fie măsurată nu în metri, ci în ani lumină?

Fără îndoială, predici în fiecare săptămână unor oameni cu atracții homosexuale. Ei se află printre oaspeții tăi și da, printre membrii bisericii tale. Bărbați și femei, căsătoriți sau necăsătoriți, adolescenți sau adulți în vârstă. Sunt mai puțin vizibili decât un cameleon într-o furtună de nisip la miezul nopții. Dar este nevoie să știi că sunt acolo. Deși unii sunt „satisfăcuți” cu homosexualitatea lor camuflată, mulți (eu cred că cei mai mulți) nu sunt. Ei nu sunt în dulap în sensul că sunt activi din punct de vedere homosexual în secret – ci pentru că se află în conflict cu ei înșiși și sunt profund răniți. Vor eliberare de gândurile neîncetate și vor de la tine un cuvânt care să treacă dincolo de condamnare. R. Albert Mohler scrie: „Homosexualii așteaptă să vadă dacă Biserica creștină mai are ceva de spus după ce declară că homosexualitatea este păcat.” Evanghelicii au comunicat, fără echivoc, diagnosticul, dar refuză o discuție folositoare deoarece „este o treabă murdară” – ca și cum ar exista „păcate curate”.

Dacă un medic i-ar da unui pacient un diagnostic, fără a-i da un plan de tratament și o prognoză, ar face un deserviciu profesiei sale. Faptul că urmăm acest tipar ne face vinovați de malpraxis eclezial? Jay Kesler scrie: „Predicarea unei predici care este densă în informații, dar slabă în aplicație, este ca a-i striga unui om care se îneacă: «Înoată, înoată!» Mesajul este adevărat, dar nu este folositor.

Ascultătorii tăi sunt ca fiul care a oprit brusc sfaturile tatălui său cu privire la educația sa la colegiu, spunând: „Acum am mai multe informații decât îmi trebuie ca să știu ce să fac cu ele.” Homosexualii, ca toți oamenii care suferă, au nevoie de mai mult decât informații: au nevoie de compasiune.

Responsabilitatea de drept

În 2007, Grupul Barna a publicat rezultatele unei cercetări care arătau că „91% dintre tinerii necreștini și 80% dintre tinerii care merg la biserică” cred că creștinii arată „un dispreț excesiv… față de homosexuali și lesbiene” și afirmă că „biserica lor nu i-a ajutat să aplice învățătura biblică despre homosexualitate în relațiile de prietenie pe care le au cu homosexuali și lebiene”.

Mohler face observația că „Noi, creștinii evanghelici, trebuie să ne punem nouă înșine niște întrebări foarte dificile, dar cea mai dură ar putea fi aceasta: De ce am fost atât de ineficienți în a ajunge la oamenii aflați în capcană (capcana homosexualității)?” Deoarece este puțin probabil ca noi, creștinii, să evanghelizăm oameni față de care avem un „dispreț excesiv”. Compasiunea creștină a devenit un oximorom!

De asemenea, în anul 2007, un grup care a făcut o cercetare denominațională și-a publicat constatările, ale căror rezultate cuprinzătoare au fost eclipsate de o afirmație șocantă: „Celor mai mult creștini nu le plac oamenii pierduți.” Această antipatie pare să fi făcut Biserica să externalizeze lucrarea lui Dumnezeu, îndeosebi în ceea ce privește homosexualitatea.

La data la care scriu acest articol, Asociația Americană de Psihologie (APA), care s-a aflat sub rafalele evanghelicilor, decide dacă să interzică formele de consiliere pentru cei cu atracții nedorite față de cei de același sex. Deși cred că o astfel de consiliere ar trebui să continue, evanghelicii trebuie să-și amintească faptul că Dumnezeu nu a împuternicit APA să se ocupe de homosexualitate; responsabilitatea de drept aparține Bisericii, iar tu, care te afli sub conducerea Păstorului, trebuie să arăți drumul.

Începe cu 1 Corinteni 6:9-11: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Dacă suntem gata să cităm acest text ca dovadă a puterii lui Dumnezeu de a transforma, trebuie să punem întrebarea: „Care a fost dinamica Bisericii primare care i-a scos pe oameni din homosexualitate?” O adunare admirabilă? Un model de unitate creștină? Lipsită de egoism și centrată pe Hristos? La toate acestea răspunsul este nu. Prima biserică din Corint, care a manifestat bârfă și care duhnea de neînțelegeri, a aprobat implicit o relație incestuoasă și se întrecea în argumente cu privire la darurile spirituale.

Acea biserică, precum cele mai multe din zilele noastre, a fost asemenea corabiei lui Noe. „Dacă nu ar fi fost furtuna de afară, nu ai fi rezistat duhorii dinăuntru.” Totuși, ceva plin de putere era la lucru în acea biserică. APA nu exista. Cross Ministry, pe care o conduce autorul acestui articol, nu fusese înființată. Terapia psihanalitică nu apăruse.

Cum se face că acea biserică, cu două mii de ani în urmă, putea să-i facă pe oameni să iasă din homosexualitate? Mai mult, de ce nu o mai putem face în zilele noastre? Fiindcă adunarea din Corint avea o atitudine „implicată/nu externalizată” față de ispită și păcat. Dacă scuzăm inabilitatea noastră de a face acum ceea ce acea biserică a făcut atunci, din cauza unei mișcări pro-homosexualitate bine finanțate, ne înșelăm pe noi înșine și golim Evanghelia de puterea ei.

De-a lungul țării am auzit predicatori numind grupul homosexualilor ca „greu de atins”. Eu afirm că tocmai contrariul este adevărat. Cei care suferă cel mai mult sunt mai copți pentru Evanghelie decât cei din fereastra 10/40 [zona cea mai neevanghelizată de pe glob, n. trad.]. C. S. Lewis a scris: „Prostituatele nu sunt în pericol să considere viața lor din prezent satisfăcătoare, ca să nu se poată întoarce la Dumnezeu; cei mândri, avari, ipocriți se află în acest pericol.” G. K. Chesterton a scris: „Fiecare bărbat care bate la ușa unui bordel Îl caută pe Dumnezeu.”

După ce am vorbit într-o biserică din Louisiana, o lesbiană vizibil lividă s-a apropiat de mine, fierbând de mânie împotriva surorii ei, care credea că comportamentul homosexual este păcătos. (Nu a fost nevoie să mă arăt a fi de partea surorii ei, deoarece îmi prezentasem mărturia în mesaj.) Am înțeles că ar trebui să iradiez bunătate, să-mi țin gura închisă și să ascult – toate, treburi destul de dificile pentru evanghelici atunci când homosexualitatea apare la suprafață! După o declamație de trei minute, și-a sfârșit tirada în lacrimi care au început să i se prelingă pe obraji. Întinzându-mă, am atins-o pe braț și am întrebat-o: „De ce plângi?” Replica ei, sacadată și concisă, nu a răspuns direct la întrebarea mea, dar a dezvăluit multe: „Eu – plâng – tot – timpul.” Am stat așezat lângă ea în următoarea oră și am ascultat povestea abuzului sexual și emoțional pe care le suferise în copilărie. Când a terminat, nu a fost nevoie să o întreb dacă puteam să vorbesc; ca un pianist în devenire ascultându-l pe Van Cliburn, mi-a sorbit fiecare cuvânt, deoarece câștigasem dreptul de a-i vorbi despre iertarea lui Dumnezeu.

Un tânăr predicator, discutând cu Spurgeon, s-a plâns că puțini oameni au răspuns când a predicat. Spurgeon l-a întrebat: „Chiar te aștepți ca oamenii să ia decizii pentru Hristos de fiecare dată când predici?” Predicatorul a zis: „Ei bine, nu – nu de fiecare dată.” Spurgeon a replicat: „De aceea nici nu iau.” Dar dilema noastră poate fi de mai mare importanță decât atât; se pare că nu numai că nu ne așteptăm ca homosexualii să vină la Hristos, ci noi, ca Iona, nu vrem ca ei să vină la Hristos.

Aflându-ne pentru prima dată ca vizitatori la o școală duminicală unde mărturia mea nu era cunoscută, soția mea și cu mine am ascultat o discuție despre un cuplu creștin din alt stat, care a respins să facă o estimare de aranjare a grădinii pentru un cuplu de homosexuali. Învățătorul a spus că el le-ar fi făcut estimarea, pentru că aceasta i-ar fi oferit oportunitatea de a le sluji. Am fost fermecat de răspunsul lui, dar îngrozit de replica unui membru al clasei: „Doar dacă Dumnezeu nu a vrut ca acelor homosexuali să li se slujească” – o convingere care nu ar putea fi mai străină Scripturii (2 Petru 3:9, 1 Timotei 2:4).

Hazarduri hermeneutice

Imaginează-ți că predici câtorva mii de homosexuali care așteaptă cu nerăbdare să te audă. Ei doresc sincer să afle ce perspectivă biblică le oferi. Ce ai de gând să le spui?

Înainte de a răspunde, examinează-ți motivațiile și scopurile. Ce vrei să se întâmple în viețile acestor oameni? Amintește-ți, nimeni nu a fost scos din homosexualitate și nu a fost adus în Împărăția lui Dumnezeu prin argumente.

Îi vei îndemna să „se convertească la heterosexualitate”? Mulți predicatori încearcă să vândă heterosexualitatea ca și cum ar fi „o altă Evanghelie”. (Galateni 1:6) Convertirea este la Hristos, care, rând pe rând, ne transformă după chipul Său. Isus nu a spus: „Duceţi-vă și faceți heterosexuali”, ci „Duceţi-vă şi faceţi ucenici.” (Matei 28:19) În mod similar, de ce nu încercăm să-i convertim pe alcoolici la moderație?

Heterosexualitatea și homosexualitatea nu sunt egale (o convingere menținută de cei mai mulți evanghelici), dar nu sunt nici două contrarii, un adevăr aparent necunoscut „oamenilor Cărții”. Homosexualitatea, ca toate formele de imoralitate sexuală, este o contrafacere a planului creator al lui Dumnezeu – nu opusul.

Le vei propune să iasă cu persoane de sex opus? A încuraja o lesbiană: „Ieși la întâlniri cu mai mulți bărbați, nu l-ai întâlnit pe cel potrivit”, dovedește o totală lipsă de înțelegere a problemei. Un asemenea sfat este la fel de eficient ca o armă care trage asupra unul val de reflux. Ce bine faci dacă îi spui unei anorexice să mănânce mai mult și mai frecvent?

Greșim crezând că ar trebui să le prezentăm homosexualilor sexul opus; este nevoie să li-L prezentăm pe Isus Hristos. Iar dacă sunt deja credincioși, este nevoie să facem ucenici din ei.

Le vei sugera să „se încreadă în Domnul”? Le vei repeta refrenul plictisitor „Dumnezeu i-a făcut pe Adam și Eva, nu pe Adam și Ștefan”, care este mai mult antagonist decât evanghelistic? Deși este o afirmație adevărată, nu dovedește înțelegere față de problema homosexualității. Înainte de a-i da lui Adam un ajutor, Dumnezeu i S-a dat pe Sine Însuși lui Adam, i-a dat relația care precede toate relațiile pământești.

Abordări alternative

Ocupându-te de această temă, adresează-te problemei într-un mesaj despre „toate formele de imoralitate sexuală” – sexul premarital, de asemenea. Referă-te la problema homosexualității în contextul unui „grup de păcate”, așa cum face Pavel în 1 Corinteni 6. F. B. Meyer a scris că o predică bună ar trebui să fie ca un portret bun – în care ochii predicatorului intră în contact cu fiecare privitor, indiferent unde se află.

Urmează o abordare opusă. În loc să le spui oamenilor din biserica ta ce este greșit la relațiile între persoane de același sex, spune-le ce este bun la relațiile sănătoase între persoane de același sex – David și Ionatan, Rut și Naomi, Pavel și Timotei, Isus și Ioan. Ai auzit vreodată o predică despre arătatea legitimă de afecțiune dintre Isus și Ioan cel iubit la ultima cină? (Ioan 13:23-25)

Introdu în mesajul tău o parte din mărturia cuiva. Iată un exemplu. Un tânăr de nouăsprezece ani din Singapore mi-a trimis prin e-mail acest scurt comentariu: „Pastorul meu a urcat pe scenă și a început să-i insulte pe homosexuali și să facă glume despre homosexuali. Nu mi s-au părut amuzant, dar le-am ascultat și am râs, pentru că nu vroiam ca ei să creadă că sunt homosexual. Păstorul meu, omul care m-a învățat o mulțime de lucruri despre creștinism când m-am alăturat bisericii, m-a numit «aqua», care înseamnă homosexual. M-am simțit efectiv rănit de acel cuvânt. Destui oameni îmi spun așa, dar nu m-am așteptat ca păstorul meu să spună un asemenea lucru despre mine. Atunci am decis că m-am născut fără suflet și că am fost trimis în această lume ca să sufăr. Dumnezeu nu a vrut niciodată să fiu copilul Lui.”

În cazul în care cuvintele acestui tânăr îți frâng inima, lasă-ți inima să se frângă atunci când predici. În cazul în care cuvintele lui nu-ți frâng inima, fă orice altceva, dar nu predica. Misiunea noastră, atunci când predicăm, este să transmitem dragostea lui Dumnezeu, ca să eclipsăm dragostea artificială găsită în homosexualitate.

[Tim Wilkins, Preaching on Homosexuality. Articol publicat în Preaching Magazine în mai 2008. Copyright © 2008 Cross Ministry, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Încetează să te condamni! Nu poţi să-ţi asumi răspunderea pentru alegerea pe care a făcut-o copilul tău. Renunţă la autocompătimire, realizează că nu există doar un factor care să constituie cauza de bază a homosexualităţii.

Nu încerca să dai sfaturi! Decât să joci rolul consilierului/psihologului, mai bine iubeşte-ţi şi acceptă-ţi necondiţionat copilul care se luptă cu identitatea sa.

Fă o „cutie a bucuriei”, o colecţie de versete şi poezii care te inspiră, care să te ajute să faci mai uşoare zilele când simţi instalându-se ceaţa depresiei.

Menţine deschise canalele de comunicare cu copilul tău – chiar şi atunci când a plecat de acasă. Dacă ai dat greş în confruntarea iniţială, întinde-i mâna cu dragoste, recunoscând că ai făcut o greşeală reacţionând exagerat. Concentrează-te ca să faci din căminul tău un loc plin de căldură şi de iubire pentru restul familiei tale.

Implică-te într-o biserică centrată pe laudă, într-un grup de rugăciune, în hobby-uri, în misiuni care folosesc înregistrările, în ajutorarea altor oameni în suferinţa lor. Aceasta îţi va muta atenţia în afara ta şi a suferinţei tale.

Laudă-L pe Domnul neîncetat, în ciuda circumstanţelor tale. Crede că El cunoaşte rezultatul final – şi va aduce binele din el.

Găseşte un prieten căruia să-i poţi împărtăşi gândurile tale, cu care să poţi râde sau plânge. Puterea pe care o primeşti în mod obişnuit de la prieteni este de nepreţuit.

Poartă-ţi mereu copilul în rugăciune! Aminteşte-ţi că Dumnezeu deţine controlul.

Agaţă o spatulă mare într-un loc vizibil, ca să-ţi aminteşti că mâna ta şi mâna lui Dumnezeu sunt singurele care te pot scoate din blocajul emoţional al autocompătimirii.

[Barbara Johnson, When Homosexuality Hits Your Home… Copyright © Barbara Johnson. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Cum ajungeţi la bărbaţii implicaţi în prostituţia de supravieţuire?

Echipele noastre de ajutorare, alcătuite din personal şi voluntari, petrec noaptea pe străzi, acolo unde lucrează bărbaţii. Pe toată perioada anului suntem o prezenţă consecventă în aceste zone.

Cum pot să le explic altora despre Emmaus?

Emmaus slujeşte bărbaţilor din Chicago care sunt implicaţi în prostituţia de supravieţuire pe străzi.

Clienţii acestor bărbaţi sunt femei?

100% dintre clienţii lor sunt bărbaţi.

Bărbaţii implicaţi în prostituţia de supravieţuire sunt homosexuali?

Bărbaţii implicaţi în prostituţia de supravieţuire se autoidentifică drept heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. Într-un studiu, numai 17,9% dintre bărbaţii examinaţi s-au autoidentificat ca homosexuali.

Care este relaţia dintre comunitatea homosexuală şi bărbaţii cărora le slujiţi?

Deşi unii membri ai comunităţii homosexuale cu tradiţii din Chicago se folosesc, într-adevăr, de serviciile prostituaţilor, mulţi clienţi vin cu maşina din altă parte. Nu toţi clienţii sunt în mod public homosexuali.

Prostituţia masculină este în creştere?

Vedem o creştere a numărului de bărbaţi pe străzi. Arestările pentru prostituţie care au implicat bărbaţi au crescut de la 20,7% în 1970, la 42% în 1998. Între 1989 şi 1998, arestările pentru prostituţia feminină au scăzut la 13,3%; în aceeaşi perioadă, la bărbaţi arestările au crescut la 16%.

Cum poate o femeie să lucreze la o misiune pentru bărbaţi?

Pentru bărbaţii implicaţi în prostituţie, să vadă relaţii sănătoase între bărbaţi şi femei este de mare preţ; mulţi au crescut în familii destrămate. Prin femeile de la Emmaus, bărbaţii au oportunitatea să aibă parte de relaţii sănătoase de camaraderie cu femeile şi să observe bărbaţii şi femeile interacţionând unii cu ceilalţi.

Cum faceţi ca bărbaţii să vină la Centrul Misiunii?

Îi invităm. Cei care vin, au dorinţa de a începe procesul de renunţare la viaţa pe străzi şi recunosc nevoia schimbării în viaţa lor.

De unde începeţi când vin la centru?

Emmaus ia în considerare imaginea de ansamblu a vieţii unui bărbat şi începe acolo unde el însuşi percepe cea mai mare nevoie. Dându-le mese calde şi îmbrăcăminte curată într-un mediu sigur, Emmaus le oferă bărbaţilor un loc pentru a se concentra asupra relaţiilor lor, adicţiilor lor, îngrijirii sănătăţii, educaţiei, obţinerii unei slujbe şi asupra altor probleme de viaţă. Mâncăm împreună, îi ascultăm şi îi trimitem la alte servicii, biserici şi grupuri de suport.

Câţi bărbaţi ajutaţi?

Asistenţa medie la Centrul Misiunii este de două, trei sute de bărbaţi pe an şi de peste două sute de bărbaţi la misiunea pe străzi; există peste o mie de contacte cu bărbaţii în fiecare an. Pentru cele mai recente numere, avem Raportul Anual.

Cum mă pot implica în calitate de voluntar?

Cei care sunt voluntari o singură dată pot ajuta cu proiecte speciale sau oferind o masă. Deoarece relaţia este baza misiunii noastre cu bărbaţii, cerem ca voluntarii care vor să petreacă timp făcând misiune pe străzi sau oferind ospitalitate la Centrul Misiunii să urmeze un training de un weekend, care este oferit de trei, patru ori pe an, şi să se dedice unei slujiri de cel puţin un an, lunar sau săptămânal.

[Frequently Asked Questions. Copyright © 2014 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Să crezi că te-ai născut homosexual este una dintre cele mai mari înşelări cu care îţi poţi sabota viaţa, dacă ai atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Totuşi, asta cred mulţi dintre cei care au încercat să scape de homosexualitate, ajutaţi de cei „toleranţi”, care le vor „binele”. Pentru că lupta e grea şi nu reuşesc singuri să învingă patima, o bună parte dintre homosexuali sau lesbiene renunţă şi cred că nu mai există nicio scăpare. Însă realitatea e diferită. Orice viaţă poate fi schimbată. Atât timp cât există Dumnezeu şi El are un plan bine organizat pentru orice, atunci e clar că are un plan şi pentru fiecare dintre noi. El este punctul de pornire, indiferent unde suntem, iar îndrumarea oferită de El prin Cuvântul Său (Biblia), transformă orice punct mort într-un izvor de viaţă.

• O tânără a aflat întâmplător că bărbatul pe care îl iubeşte şi cu care urma să se căsătorească are înclinaţii homosexuale. El şi-a uitat e-mailul deschis, iar ea a găsit mai multe newsletter-uri de la site-uri homosexuale cu noutăţi în materie de pornografie, ca şi mesaje constând în poze cu alţi bărbaţi. Intrând în contul lui de pe un site homosexual, a descoperit poze cu el în care apărea dezbrăcat şi sute de mesaje scrise de el către alţi homosexuali. Iniţial el nu a vrut să stea de vorbă, dar într-un final a acceptat o scurtă discuţie, în care a mărturisit că nu a întreţinut relaţii homosexuale, dar are această atracţie. Acum ea este dezorientată pentru că cel care a dorit foarte mult relaţia lor este el. Amândoi sunt evanghelici.

UN CREŞTIN

Dacă el vrea să renunţe, este decizia lui, tu nu îl poţi forţa cu nimic să rămână cu tine, însă înainte de a-i spune la revedere sau adio, spune-i că greşeşte.

O căsătorie nu ar fi rezolvat nimic, ba dimpotrivă, ţi-ar fi amărât viaţa şi nu l-ar fi ajutat pe el cu nimic, cel mult se căsătorea cu tine de faţadă, ca să pară că este heterosexual în ochii lumii. Ai fi fost doar un acoperământ al păcatului lui, o mască. Slavă Domnului că nu ai făcut pasul acesta!

El trebuie să ştie că ceea ce face este total greşit şi că nu va avea o viaţă fericită, ci îl va paşte nefericirea şi condamnarea la chin veşnic. Dumnezeu nu va tolera şi nu va accepta niciodată homosexualitatea. Dacă eşti credincioasă, atunci ştii că scrie clar în Biblie că homosexualitatea este urâciune înaintea lui Dumnezeu şi ce s-a întâmplat cu cetăţile Sodoma şi Gomora.

Însă transmite-i vestea bună că Dumnezeu, prin Iisus Cristos, restaurează orice viaţă stricată, orice patimă, orice dependenţă, orice rău. Prietenul tău trebuie să recunoască puterea lui Cristos şi să se roage să fie salvat.

Faptul că se uita pe site-uri pornografice nu înseamnă automat că atracţia lui faţă de bărbaţi este foarte puternică, ci că atracţia lui faţă de pornografie este. Nici nu ai idee cât de periculoasă este pornografia, tocmai prin faptul că provoacă dependenţă, una atât de mare încât doar cu ajutorul lui Dumnezeu mai scapi din ea.

De aceea îţi spun, şi trebuie să îi spui şi tu lui, că trebuie să apeleze urgent la Dumnezeu dacă vrea să fie salvat, să scape din homosexualitate, din pornografie, din tot ce îl ţine departe de bine şi de normal.

Roagă-te pentru el din tot sufletul dacă ţii la el! La cât de prins este de Diavol în cursa asta, cu siguranţă nu realizează în ce stadiu este şi în ce groapă se adânceşte. Dar Dumnezeu îl poate salva oricând. Trebuie să vrea şi să creadă cu adevărat. Fii binecuvântată!

• O soţie disperată se confruntă cu o realitate monstruoasă, care o macină zilnic şi care o copleşeşte: partenerul ei de viaţă, care îi este soţ de şapte ani şi cu care are o fetiţă, i-a mărturisit că şi-a descoperit o altă identitate sexuală, homosexualitatea. Din păcate, psihiatrul care l-a consultat a spus, sec şi cinic, că e o situaţie de viaţă şi nu o tulburare, întărindu-i practic hotărârea de a-şi urma calea.

UN CREŞTIN

Homosexualitatea este o problemă de ordin mental şi relaţional. Mulţi dintre psihiatrii din ziua de astăzi sunt la fel de adormiţi ca şi restul societăţii, care promovează tot felul de păcate şi de tulburări, deci era de aşteptat să îi spună soţului tău: „Eşti OK.”

Sincer, îmi pare extrem de rău de situaţia prin care treci, nici nu vreau să îmi imaginez cum e, dar ştiu sigur un lucru: Dumnezeu te iubeşte. Şi pe tine, şi pe fiica ta, chiar şi pe soţul tău, care pare că Îi întoarce spatele.

Problema soţului tău poate fi de moment, pricinuită de un dezechilibru psihoafectiv (posibil provocat de traumele sexuale din copilărie – mai ales dacă a avut experienţe homosexuale atunci) sau poate fi una permanentă, dar aici deja vorbim despre o alegere conştientă a lui.

Rezolvarea nu va sta la psihiatrie, căci ei vor spune că homosexualitatea este o chestiune de alegere, de identitate sexuală. Înţelegi despre ce vorbesc. Vor considera că nu e o tulburare.

Problema soţului tău poate fi rezolvată de Dumnezeu, dar pentru asta el trebuie să fie de acord să intre într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu. De asemenea, tu trebuie să te rogi la Dumnezeu să îl ajute să depăşească cu bine nenorocirea aceasta.

Negarea problemei nu te va ajuta cu nimic, dimpotrivă. Şocul, deşi de înţeles, trebuie înlăturat. Este nevoie să fii puternică, să judeci drept şi să nu te laşi doborâtă de impactul acestei realităţi. Nu uita că, orice s-ar întâmpla, Dumnezeu vrea să te ştie bine, nu căzută la pământ!

Trebuie să vorbeşti cu el (ar fi bine ca şi prietenii lui să vorbească cu el) despre efectele negative pe care le va avea trecerea lui la homosexualitate, care este un mod de viaţă păcătos şi distrugător.

În primul rând, Dumnezeu urăşte homosexualitatea, deci el nu va fi fericit. Cel mult va avea impresia falsă că va fi, dar va regreta amarnic alegerea. Aceasta ar trebui să ştie foarte bine înainte de a renunţa la căsnicia voastră.

În al doilea rând, să se gândească la fetiţa voastră, care are nevoie de un tată, nu de o altă mamă second-hand. Să se gândească la onoarea şi la demnitatea ei, căci fetiţa voastră va creşte, iar când va fi întrebată despre tatăl ei ar fi bine să nu se ruşineze.

În al treilea rând, să se gândească foarte bine la anii pe care i-aţi petrecut fericiţi împreună, ani de care nu se va mai bucura în veci, odată ce va alege să fie homosexual. Toate bucuriile (fizice şi spirituale) aferente căsniciei îi vor deveni străine. Se va hrăni doar cu surogate ieftine şi nesatisfăcătoare.

Mă rog din tot sufletul la Dumnezeu să îl readucă pe calea cea dreaptă şi să vă salvaţi căsnicia. Însă ţine minte: salvarea este la Dumnezeu, prin multă rugăciune şi prin îndreptarea lui către cele sfinte. Nu există viaţă pe care Dumnezeu să nu o poată reabilita. Trebuie doar să crezi!

Orice s-ar întâmpla, oricare ar fi alegerea lui, să nu uiţi niciodată că Dumnezeu te iubeşte şi te vrea fericită, iar El nu te va părăsi niciodată. A promis aceasta. Iar Dumnezeu nu minte!

• O femeie disperată ne scrie că de ani de zile soţul ei duce o viaţă homosexuală. Ea s-a gândit chiar şi la sinucidere. Acum se întreabă ce este mai bine să facă pentru copilul lor.

UN CREŞTIN

Relaţia ta nu este una de dorit şi cred că niciun om nu ar trebui să treacă prin ce treci tu. Faptul că soţul tău duce o viaţă paralelă de homosexual este trist, însă nu trebuie să fie un capăt de lume pentru tine. Sunt momente grele în viaţă prin care trecem toţi, fiecare după puterea lui. Dacă ai rezistat atâţia ani, înseamnă că ai putere să înfrunţi situaţia.

Copilul poate fi influenţat negativ de tatăl lui, dacă acesta îşi expune latura homosexuală în faţa micuţului, ceea ce ar fi de evitat. Dacă băiatul este conştient că este adoptat, mai târziu îi va fi foarte greu să accepte anumite realităţi (spun aceasta, pentru că şi eu am fost adoptat şi cu unele situaţii negative trăite în copilărie încă mă mai lupt). Lipsa dragostei dintre părinţi lasă urme în viaţa oricărui copil, iar aceasta îl va influenţa pe tot parcursul dezvoltării sale.

Nu sunt în măsură să îţi dau sfatul perfect, dar eu aş încheia această relaţie care face mai mult rău decât bine. Dumnezeu urăşte divorţul, dar îl îngăduie în situaţia curviei. Soţul tău a făcut mai mult decât curvie, drept urmare nu văd de ce ai petrece alţi ani alături de un om care a ales să trăiască într-un păcat pentru care Dumnezeu a distrus personal (cu foc!) două oraşe. Cel mai bine este să te rogi la El să te ilumineze, să te îndrume să iei o decizie corectă, astfel încât şi tu, şi copilul tău să aveţi o viaţă liniştită.

Sinuciderea este cea mai proastă decizie pe care cineva o poate lua în viaţă. Înseamnă autocondamnare, în niciun caz ieşirea dintr-o situaţie proastă. Nu faci niciun bine punându‑ţi capăt zilelor, crede-mă! M-am gândit şi eu la asta într-un anumit moment al vieţii mele. E un gând de la Diavol, care vrea doar să distrugă. Am depăşit momentul cu ajutorul lui Dumnezeu, care m-a ridicat şi m-a repus într-o stare pozitivă.

Totul este să înţelegi voia Lui. El vrea binele tuturor, însă binele pe care-l vede El deseori nu e acelaşi pe care îl vedem noi. Roagă-te zilnic şi cere îndrumare, apoi ascultă răspunsul Lui. E cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da.

Sunt sigur că vei trece peste această perioadă nefastă din viaţa ta şi te vei bucura din nou, alături de copilul tău. Eşti o femeie puternică şi Domnul te va scoate din necaz!

• O tânără mărturiseşte că de zece luni se luptă cu lesbianismul, locuind cu chirie într-o casă alături de un cuplu de lesbiene, dintre care una este satanistă, iar cealaltă a vrut să facă o operaţie parţială de schimbare de sex. Văzându-le făcând tot felul de lucruri, tânăra noastră a început să creadă că lesbianismul nu este păcat, dar tot ea spune: „Trăiesc cu această frică că Dumnezeu Şi-a tras mâna de la mine, nu mă mai aude… Am greşit înaintea Lui şi nu mai văd nicio scăpare.”

UN CREŞTIN

Trebuie să te îndepărtezi de acele persoane cât mai repede. Cine stă în jurul păcatului se va murdări, mai devreme sau mai târziu. Dacă nu le poţi da afară din locuinţa în care stai cu chirie, atunci încearcă să îţi găseşti tu o altă casă unde să locuieşti.

Aşa cum probabil ştii deja, lesbianismul (la fel ca orice formă de sexualitate deviantă) este un păcat major. Adu-ţi aminte de Sodoma şi Gomora, ca să vezi atitudinea lui Dumnezeu faţă de această patimă. El nu glumeşte cu aşa ceva!

Se pare că ai intrat într-un cerc de prieteni foarte periculos. Trebuie să ieşi din el cât de repede. Întoarce-te la Dumnezeu cu totul, căci El nu te-a abandonat, ci doar te lasă să vezi cât de depravat poate ajunge omul în afara Lui.

Roagă-te să poţi ieşi din această situaţie şi fă tot posibilul să îţi găseşti o altă locuinţă unde să stai, departe de tot anturajul actual. Domnul să fie cu tine!

MARIAN

Vă scriu aceste rânduri, stimată doamnă, găsind cazul dumneavoastră suficient de grav, raportat în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

În situaţia de faţă pe care dumneavoastră aţi prezentat-o, am înţeles că înainte de aceste zece luni Îl cunoşteaţi pe Dumnezeu într-o formă sau alta. De ce spun acest lucru? „Trăiesc cu această frică că Dumnezeu Şi-a tras mâna de la mine, nu mă mai aude… Am greşit înaintea Lui şi nu mai văd nicio scăpare.” Este o parte din mărturia scrisă de dumneavoastră.

De aici am dedus că, înaintea acestui teribil incident, aveaţi o legătură frumoasă cu Creatorul lumii acesteia. Plecând de la această plăcută premisă, cu permisiunea dumneavoastră vă voi aminti că Acest minunat Dumnezeu nu S-a schimbat cu nici măcar un milimetru din atributele Sale, nici înaintea căderii şi nici după aceasta. Bineînţeles, să nu fiu înţeles greşit că El ar fi în vreun mod de acord cu păcatul comis sau că ar fi permisiv. Nicidecum! Dimpotrivă, este aspru cu păcatul, dar nu şi cu păcătosul.

Doresc să vă amintesc că în una din Epistolele (cărţile) apostolului Ioan, El spune desluşit că avem prin Domnul nostru Isus Cristos un mare Mijlocitor, care Se roagă înaintea tronului îndurării neîncetat pentru noi. Vă amintesc încă un lucru: El a ştiut mult mai înaintea dumneavoastră despre această cădere că va avea loc şi că El, prin ea, vă va da oportunitatea de a cunoaşte, într-o formă cu totul nouă, mila pe care o va revărsa peste dumneavoastră, dacă veţi veni cu sinceritate, cum aţi făcut-o cu noi prin intermediul acestui site, pentru a vă cere iertare.

Acum paşii pe care trebuie să îi urmăriţi cu stricteţe sunt:

1. Căutaţi cât mai curând posibil să plecaţi din acel loc „infectat”.
2. Căutaţi urgent un creştin/o creştină foarte sincer(ă) cu care să vă puteţi ruga pentru iertare şi deplină vindecare.
3. Reintegraţi-vă într-un grup de creştini pentru a sta cât mai mult posibil cu ei, studiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Vă dau un sfat: nu vă mai jucaţi cu focul! Doresc din inimă ca Bunul Dumnezeu să Se îndure de dumneavoastră!

• După două tentative de sinucidere, o tânără lesbiană se gândeşte din nou serios să-şi ia viaţa, după ce partenera ei a părăsit-o pentru un bărbat.

UN CREŞTIN

După cum singură ai aflat după atâta timp de relaţii eşuate, lesbianismul (la fel ca homosexualitatea masculină) nu oferă împlinire. De altfel, nici nu are cum. E doar o iluzie, o goană după vânt. Nicio femeie din lumea aceasta nu va fi împlinită cu o altă femeie, la fel cum niciun bărbat nu va fi împlinit printr-un alt bărbat. Nu este natural în primul rând, iar în al doilea rând, Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia să fie complementari. Ceea ce încercaţi tu şi alţii prinşi în această patimă este acelaşi lucru cu a pune doi magneţi să se atragă la aceiaşi poli. Nu merge! Poţi să aplici presiune un timp asupra amândurora (adică să încerci să ai o relaţie cu o persoană de acelaşi sex, să tot apelezi la diverse plăceri, subterfugii, scheme, compromisuri), dar odată şi odată tot se vor respinge. E o chestiune de timp până când se duce totul de râpă.

Fiecare om a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă, între altele, că a fost creat după principiul comuniunii perfecte, al relaţiei desăvârşite, pentru că Domnul are trei Persoane, iar toate sunt Una în iubire. Ca să poţi avea o relaţie de dragoste împlinitoare, trebuie să fii una cu celălalt, iar acest lucru nu se întâmplă decât între un bărbat şi o femeie. Şi încă nu e suficient! Bărbatul şi femeia trebuie să fie credincioşi, astfel încât să cunoască, să respecte şi să manifeste valorile reale şi legile după care viaţa funcţionează normal (trecute în Scriptură), pentru a se completa în armonie unul pe celălalt.

Nu există împlinire în afara acestui gen de relaţie. Tot ce se afişează în societate ca fiind bun, în afara lui Dumnezeu, nu este. O dovedesc clar atâtea vieţi distruse, atâtea căsnicii eşuate, atâtea crime, violuri, abuzuri de tot felul, eşecuri şi atâta suferinţă. Lumea este plină de minciună, iar relaţiile între persoanele de acelaşi sex sunt o cursă diavolească perfectă pentru distrugerea unor vieţi care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ar putea fi întoarse pe calea normalităţii şi a împlinirii.

Sinuciderea nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată o soluţie pentru nimic. Încheierea vieţii înainte de vreme nu va rezolva neîmplinirea, nu va sfârşi chinul pe care poate acum îl suporţi, ci doar îl va permanentiza, căci nedându-I şansa lui Dumnezeu de a te ajuta să biruieşti greutăţile din prezent, automat Îl obligi să îţi permită să suferi pentru veşnicie. Nu te înşela, nimeni dintre cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu şi nu I-au urmat Fiului Său, Iisus Cristos, în această viaţă nu se vor bucura de cea veşnică, unde nu mai este durere, nici întristare (Matei 7:21). După cum probabil ştii, oamenii care sunt prinşi în relaţii homosexuale nu vor moşteni Împărăţia Cerurilor (1 Corinteni 6:9-11), iar aceasta înseamnă că trebuie să începi acum să te întorci spre Dumnezeu şi să Îl laşi să îţi refacă viaţa. Nu există mai încolo când e vorba de El, ci doar de azi înainte.

Viaţa e o roată care se tot învârte doar pentru cei care fac aceeaşi greşeală mereu. Roata aceasta se va opri şi tu vei merge înainte spre o viaţă mai bună doar când vei renunţa la lesbianism şi Îl vei lăsa pe Dumnezeu să-ţi conducă viaţa spre un viitor cu adevărat fericit. Altfel, vei continua să te învârţi în jurul aceluiaşi munte, exact cum s-au învârtit evreii în deşert timp de patruzeci de ani, din cauza încăpăţânării şi neascultării. E alegerea ta!

Lumea îţi va spune o grămadă de minciuni, pentru că adevărul doare şi nu e de dorit celor cărora le place să trăiască în mocirlă. Dar Dumnezeu îţi spune că poţi avea o viaţă împlinită, iar pentru aceasta va trebui să îţi pui toată încrederea în El, să începi să trăieşti după voia Lui, după Cuvântul Lui (Biblia) şi să Îl urmezi în tot ce gândeşti, spui şi faci.

E timpul să încerci şi altceva! Dă-I o şansă Domnului să îţi arate că se poate reabilita viaţa ta, că poţi fi altfel, o femeie adevărată, una împlinită şi binecuvântată de El!

• O femeie lesbiană care lucrează la un site destinat celor ca ea ne sugerează că ar trebui să tratăm problema homosexualităţii ca pe o alegere a fiecăruia, nu ca pe ceva ce trebuie vindecat, cu atât mai mult apelând la Cuvântul Domnului. Ea nu crede că poate depăşi această perioadă urâtă şi murdară din viaţă pentru a fi cu adevărat fericită, ci se vede doar în postura de a duce o viaţă paralelă (lesbiană alături de o altă femeie) şi „normală”, alături de un bărbat cu care s-ar căsători doar „de ochii lumii”. Îşi pune aceeaşi întrebare pe care mulţi homosexuali şi-o pun pentru a-şi motiva alegerea greşită: „Oare Dumnezeu nu vrea ca oamenii să se iubească între ei?” O întrebare bună, dar cu un răspuns greşit acordat de cei împătimiţi.

UN CREŞTIN

A fi homosexual într-adevăr ţine de alegerea fiecăruia, dar alegerea aceasta este una profund greşită. La fel cum este greşit să alegi drogurile, fumatul, sexul în afara căsătoriei, băutura şi altele. Toate sunt alegeri greşite.

Nu mă încadrez în categorii de genul hate mail, căci astfel de categorii nu au nimic în comun cu binele, cu Dumnezeu, cu iubirea sau cu dorinţa de ajutor în general.

Dumnezeul creştin, de altfel Unicul existent, vrea ca toţi oamenii să se iubească între ei exact atât de mult cum Persoanele Dumnezeirii Se iubesc între Ele. Adică Tatăl cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Îţi poţi imagina iubirea dintre Ei? Nu vom putea cuprinde vreodată cu mintea noastră limitată o astfel de iubire, dar Dumnezeu ne-a dat un indiciu puternic, o explicaţie de netăgăduit: Iisus Cristos. Una dintre Persoanele Dumnezeirii a explicat pe viu ce înseamnă iubirea şi cum trebuie ea înţeleasă, asumată, practicată, demonstrată şi, mai ales, trăită.

Fiul lui Dumnezeu, Iisus Cristos, este Calea, Adevărul şi Viaţa. Sunt trei cuvinte cărora nu prea le acordăm importanţă sau, mai bine zis, nu le înţelegem aşa cum ar trebui.

El este Calea, adică noi trebuie să fim, să trăim şi să iubim ca El.

El este Adevărul, adică tot ce este adevărat şi lucrează în slujba adevărului este de la El. Restul sunt minciuni, deci sunt de la Diavol (numit şi „tatăl minciunii”). Să nu uităm că Diavolul din aceasta se hrăneşte, din minciuni, pe care le introduce în minţile oamenilor ca să-i piardă din rândul celor iubiţi de Dumnezeu şi să-i câştige pentru el. De ce crezi că vrea oameni? Ca să-i iubească şi să le dea tot ce este mai bun? Nu! Ca să aibă alături de cine să se chinuie veşnic şi pe cine să chinuie la rândul lui.

El este Viaţa pentru că Iisus este Creatorul Universului, este Autorul vieţii în toate formele ei. El este Începutul a tot ce este, a fost şi va fi.

Iar dacă El este demonstraţia iubirii pe care noi suntem chemaţi să o trăim şi să o arătăm, la rândul nostru, celor din jur, atunci cum poţi spune că homosexualitatea este normală?

A fost Iisus la vreo uniune de homosexuali? A fost vreunul dintre ucenicii Lui homosexual? A vorbit Iisus vreodată despre homosexualitate? Este vreun cuvânt în care Dumnezeu promovează sau aprobă relaţiile de acelaşi sex în Biblie? Nu! Dimpotrivă, a condamnat ferm, încă din Vechiul Testament, aceste practici.

Fac o paranteză aici şi spun următorul lucru, pe care toţi homosexualii trebuie să-l înţeleagă: homosexualitatea nu este CINE eşti, ci CE FACI! Tu nu eşti homosexual sau lesbiană, tu doar practici homosexualitatea sau lesbianismul, să fim foarte clari!

Eşti o fiinţă minunată, creată de Iisus Cristos, deci nu poţi fi creată greşit de un Autor perfect! Eşti o fiinţă de origine divină, nu o greşeală genetică sau mai ştiu eu ce ar putea lumea să spună.

Însă revenind, Diavolul te-a prins într-una din cele mai bine gândite şi mişeleşti minciuni de când i-a prostit pe Adam şi Eva: că eşti homosexual sau lesbiană, că trebuie să îţi îndrepţi pornirile sexuale către persoane de acelaşi sex.

După cum ştii, nu eşti singura. Sunt o mulţime de oameni care au luat de bună minciuna aceasta sfruntată. Însă Dumnezeu nu renunţă uşor. Când Iisus a fost bătut, răstignit şi a murit pe cruce, a făcut aceasta pentru ca toţi să poată fi iertaţi şi salvaţi din cursele Diavolului. A făcut-o şi pentru tine, şi pentru mine, şi pentru toată lumea, fără excepţie. Ca să arate dragostea Lui nemărginită pentru oameni. Ca să arate ce înseamnă dragostea de fapt, spre deosebire de ce arată Diavolul că ar însemna.

Există vindecare! Pornirile greşite pot fi îndreptate. Sunt atâtea şi atâtea cazuri de oameni care nu doar că au scăpat de ele, ci duc o viaţă perfect normală de mulţi ani, după ce L-au rugat pe Dumnezeu să-i ajute.

Dumnezeu nu spune niciodată NU unei rugăciuni de îndreptare. Nu refuză niciodată un om care vrea să fie transformat în bine, pentru că El este Binele, deci nu are cum să Se refuze pe Sine.

Mesajul pe care ţi-l scriu acum este mesajul Lui către tine, precum şi Biblia este mesajul Lui către toţi, căci El pune în mintea oamenilor cuvintele, iar noi le scriem, ca niciunul să nu piară, ci toţi să îşi găsească fericirea.

Dar trebuie să vrei să fii vindecată! Trebuie, în primul rând, să conştientizezi că ai o problemă care trebuie rezolvată imediat şi să Îi ceri ajutorul. Singură nu vei putea să faci nimic.

Sigur, te poţi căsători de ochii lumii (mizerabilele căsătorii de convenienţă, cu acordul reciproc pentru relaţii în paralel) şi să îţi înşeli partenerul de căsătorie, dar aceasta nu te-ar face decât să îţi dublezi nefericirea şi, în final, pedeapsa. Ar fi o altă minciună ordinară pe care ai lua-o de bună. Cred că realizezi că Dumnezeu nu numai că nu ar accepta, dar S-ar scârbi şi mai tare de ce faci. Repet, de CE FACI, nu de CINE EŞTI! Simte diferenţa! El nu Se scârbeşte de tine, ci de ce faci!

Calea pentru a reveni la normal este începerea unei relaţii cu El. Porneşte o relaţie sinceră cu Dumnezeu, cere-ţi iertare pentru greşelile făcute, roagă-L să te ajute să ieşi din homosexualitate şi să îţi ofere vindecarea. O va face negreşit, căci El este singurul care vindecă. Singurul!

Repet, pentru a mia oară dacă este cazul, Dumnezeu nu te urăşte, ci te iubeşte până în ultima clipă, când vei da ochii cu Cristos şi El îţi va spune unde îţi vei petrece veşnicia: fie alături de El şi de restul oamenilor care au înţeles ce înseamnă iubirea, au practicat-o şi au demonstrat-o şi celorlalţi, fie alături de Diavol, dacă rămâi prinsă în homosexualitate.

Depinde doar de tine ce alegere faci. Eşti din nou într-un moment al alegerii. Mă rog din tot sufletul să faci alegerea corectă de această dată. Aşa să te ajute Dumnezeu!