Archive for Bărbaţi care se luptă cu homosexualitatea

Iacob

Cum puteţi ajuta un om care suferă de boala (?) sau are probleme cu atracţiile faţă de cei de acelaşi sex?

Am treizeci şi şase de ani, sunt un creştin – deşi e greu de spus – căruia îi plac teologia şi psihologia, dar care a avut numai de suferit în viaţă. Sunt conştient şi cred că Dumnezeu nu acceptă asemenea păcate (de fapt, niciunul dintre ele), dar parcă acest păcat (boală), patimă întrece orice/pe oricare dintre ele.

Din copilărie am suferit boli, internări în spitale, operaţii, am fost gras întotdeauna, am fost evitat şi batjocorit de copii, m-am jucat mai mult cu fetele şi am fost invidios pe băieţi, pe bărbaţi care arătau bine.

L-am cunoscut pe Dumnezeu şi totuşi nu mă pot abţine de la această atracţie. Am un copil, o soţie, relaţii intime cu bărbaţi nu am avut, doar autosatisfacere cu gândul la ei. Chiar nu mai ştiu ce să fac. Orice ajutor este binevenit. Mulţumesc.

Copyright © ContraCurentului.com

Adelin

Mă numesc Adelin, am patruzeci şi opt de ani, sunt căsătorit, am copii şi am fost ademenit de păcatul homosexualităţii, dar am plătit foarte scump acest păcat teribil în viaţa mea. În prezent mă bucur de biruinţa pe care mi-o dă Dumnezeu asupra păcatului şi experimentez bucuria trăirii cu El în viaţa mea.

M-am născut într-o familie creştină evanghelică. Am fost ultimul băiat într-o casă cu cinci copii, două surori şi doi fraţi mai mari decât mine. Am avut părinţi grijulii, care ne-au asigurat un trai fericit, am fost învăţaţi de mici să ascultăm de Dumnezeu, am ştiut întotdeauna la ce se aşteaptă părinţii de la noi şi cum putem fi plăcuţi în ochii lui Dumnezeu.

Pe când aveam opt ani, un bărbat matur de vârsta tatălui meu s-a găsit aşa, din senin, să-mi facă cunoştinţă cu înzestrarea lui sexuală, să mă îmbrăţişeze şi să mimeze cu mine actul sexual. Omul era considerat credincios, onest şi predica Evanghelia când venea în biserica noastră. Am fost foarte nedumerit în momentul acela, nu a fost nimic interesant sau plăcut pentru mine, dar nu am avut o reacţie de respingere. Mai târziu, scena s-a repetat de câteva ori. Am început să simt aşa, un mister în asta, am devenit foarte curios, m-a întrebat dacă şi bunicul meu se joacă aşa cu mine, i-am spus că nu… şi ajunsesem să zic în sinea mea: „Ce bunic rău am!”

Atunci am început să simt o anumită vinovaţie şi am vrut să le spun fraţilor mei, dar pentru că erau cu mult mai mari decât mine, nu am putut să le zic nimic, şi nici tatălui meu nu i-am zis. Mă gândeam că dacă e ceva foarte rău în asta nu sunt eu vinovat, ci omul acela, pentru că el ştie mai bine ce face. Începusem să găsesc plăcere în asta şi nu mai eram aşa inocent cum îmi sugera Diavolul, că sunt copil şi trebuie să învăţ lucrurile acestea de la cei care au experienţă.

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu omul acela, nu l-am mai văzut, dar a început să-mi lipsească. Mă gândeam la un alt bărbat matur ca el, cu care aş fi putut fi prieten, pe care să-l pot explora. Am visat ani de-a rândul la un vecin care nu avea copii, cu care jucam fotbal şi care era foarte prietenos. Deşi nu eram deloc timid, nu am avut curajul să întreprind vreodată ceva, pentru că îmi era frică să nu afle tatăl meu. Pentru băieţii de vârsta mea nu aveam nicio atracţie, la acea vreme voiam să am parte de prietenia unui om matur cu care să pot discuta orice şi probabil pe care să-l pot folosi şi ca pe o jucărie când vroiam eu.

Anii au trecut, am uitat de acele lucruri, am fost un copil şi un tânăr normal, m-am instruit pentru muncă şi viaţă, aşa cum se făcea atunci. Ca tânăr în biserică, m-am hotărât pentru Dumnezeu, m-am botezat, eram în largul meu, mă simţeam bine în biserică, am fost activ la tineret şi la cor. Mai târziu m-am împrietenit cu o tânără minunată din biserica mea, cu care m-am şi căsătorit, au venit copiii şi am fost binecuvântat de Dumnezeu pe toate planurile.

În mintea mea am păstrat acolo, într-un colţişor acele amintiri la care mai apelam din când în când. Mă gândeam uneori ce drăguţ a fost acel om cu mine, că a vrut să mă facă să simt altfel de fericire, altădată eram furios şi ziceam ce bine ar fi fost să nu-l fi cunoscut. Duhul lui Dumnezeu mă cerceta, ştiam că acele lucruri nu trebuiau să se întâmple şi mă simţeam vinovat pentru că am început să cred că nu e un lucru chiar aşa de condamnat la cei care fac asta, atât timp cât nu deranjează cu nimic pe cei care cred altfel. Ştiam că este păcat şi că mă poate despărţi de Dumnezeu, dar am zis că nu păcătuiesc cu trupul şi pot avea şi eu nişte fantezii doar în mintea mea.

Când am început să am acces la informaţii pe internet, am zis că acum văd eu cum stau lucrurile în domeniul acesta şi o să ştiu cum să mă raportez la asta. Ştiam că părerea celor din biserică e la fel ca cea a Bibliei şi nu mai aveam nevoie de alte asigurări care nu erau pe placul meu. Am intrat pe forumuri, am întrebat pe oameni de ce au ales să facă asta, dacă sunt împliniţi şi fericiţi… şi încet, încet „am găsit de buni pe cei ce fac aceste lucruri” (Romania 1:32). Am început să zic că sunt bisexual şi că am nevoie să-mi împlinesc această latură.

Apoi a urmat cea mai tristă perioadă a vieţii mele, am început să „mă cultiv” pe site-uri pornografice, să am tendinţe homosexuale, îmi lipsea curajul să mă arunc în lumea homosexuală, dar cu mintea eram deja acolo. După ce am vorbit aproape un an de zile prin e-mail cu un bărbat, până la urmă ne-am întâlnit, dar a fost o dezămagire totală pentru mine. Chiar dacă a fost o fericire de moment, ce a urmat după m-a făcut să zic că nu merita.

Am devenit nesigur pe mine, lăsam toate lucrurile să meargă de la sine şi mergeau prost, nu mai eram în stare să iau decizii la serviciu. Parcă nu mai puteam să mă uit în ochii oamenilor, să zâmbesc, persoane cu care până atunci mă tutuiam au început să vorbească cu mine cu dumneavoastră. Fără să vreau, am creat în jurul meu bariere de netrecut pentru toate cunoştinţele mele. Nu mai zic de remuşcări, îmi vedeam viitorul fără Dumnezeu şi era groaznic.

Curând m-am obişnuit cu noul meu statut. Ştiam că este rău, dar numai acolo îmi stăteau gândurile. Dacă la început Diavolul îmi spunea că am dreptul să experimentez şi eu ceva să văd cum e şi, dacă nu-i bine, pot să-I cer lui Dumnezeu să mă ierte, acum îmi spunea că, la ce-am făcut eu, nu mai pot să-I pretind lui Dumnezeu iertarea.

Nu a mai trecut mult timp şi am început să zic că nu am fost foarte compatibil cu bărbatul cu care m-am întâlnit şi că trebuie să caut pe altcineva. M-am întâlnit cu încă unul şi nu a fost nici pe departe fericirea la care visam.

Am trăit în starea aceasta, am continuat să frecventez biserica şi am cărat în spinare povara pe care Cel Rău mi-a pus-o şi cu care am fost de acord. În acea perioadă am fost un om trist şi nefericit. Din seara când am stabilit prima întâlnire cu un bărbat, am simţit că am căzut într-un hău, că Dumnezeu nu mai era cu mine, că I-am întors spatele.

Dar Dumnezeu S-a îndurat de familia mea şi soţia mea s‑a îngrijit de lucrurile spirituale pentru copiii mei. Eu eram tot timpul amărât, descurajat şi ofuscat, dar îi ziceam soţiei că e din cauza serviciului.

Am fost cercetat de Dumnezeu tot timpul, El a avut răbdare cu mine şi nu a îngăduit să rămân în starea aceea nenorocită. Într-o seară am auzit la un program de evanghelizare într-o biserică strofa unui cântec: „Nu schimba iubirea sfântă pe-un fior/Nu-ţi închide veşnicia pentr-un dor/Nu schimba zâmbetul mamei în al lacrimei suspin/Nu trăda onoarea Mielului Divin!”

Atunci am zis: „Doamne, acesta sunt eu, m-am îndepărtat de lucrurile care au adus bucurie, împlinire şi fericire în viaţa mea, am ajuns să mă hrănesc cu mizeriile din lumea asta, să fiu necredincios soţiei mele, să-mi orientez singur viaţa spre iad, să-L trădez pe Cel care Şi-a dat viaţa pentru mine!” Am plâns, m-am rugat Domnului şi am cerut iertare şi izbăvire din acest păcat.

Am mărturisit soţiei mele starea în care mă găseam şi că m-am hotărât să pun capăt comportamentului meu, am rugat-o să mă ierte. Ce a urmat nu a fost deloc uşor pentru ea, aşa cum mă aşteptam eu. Ştiam că are o inimă mare şi iertătoare şi credeam că o să se bucure că m-am schimbat, pentru că îi spusesem cu mult timp înainte că mă confrunt cu mici probleme, dar nu a ştiut niciodată adevărul. A fost furioasă, dezamăgită, a plâns foarte mult. Atunci am realizat cât de mult am rănit-o şi că problema mea a fost foarte gravă. După o săptămână mi-a spus că m-a iertat şi am avut un nou început, bazat pe încredere şi dăruire în relaţia noastră. Dumnezeu mi-a dăruit din nou dragoste şi dorinţă sexuală pentru soţia mea. Povestea cu bisexualitatea e doar o poveste, acum nu mai pot să-i cred pe cei care o răspândesc.

În acea perioadă mi-am adus aminte că atunci când căutam pe site-uri cu anunţuri homosexuale am văzut de câteva ori reclamă la Contra Curentului. Bănuiam la ce se referă, dar nu am intrat, ca să nu aud altceva decât ce-mi plăcea mie atunci. Eram arogant, credeam că eu ştiu cel mai bine ce se întâmplă cu mine şi credeam că suntem acuzaţi pe-acolo, fără să ni se dea vreo şansă. Dacă aş fi citit atunci mărturia cuiva care a trecut prin asta, poate mi-aş fi dat seama unde se ajunge, fără să mai experimentez eu încă o dată.

Am citit şi citesc cu durere astfel de mărturii. Mă regăsesc în fiecare dintre ele şi mă rog la Dumnezeu să-i ajute pe toţi aceia care au astfel de probleme. Vreau să le mulţumesc aici celor de la site-ul Contra Curentului, care se implică în aceste probleme, pentru că vor să ne asculte, le pasă de noi. Cred că Dumnezeu mai are de oferit multe lucruri prin ei, prin materialele pe care le publică. Eu am primit multe clarificări şi încurajări pentru a fi biruitor cu acest păcat.

N-aş putea spune că în prezent nu mă mai confrunt cu ispita aceasta, dar mi-am încredinţat viaţa în mâna lui Dumnezeu şi mă împotrivesc prin puterea pe care El mi-o dă. Acum ştiu că pot fi ispitit, dar păcatul intervine atunci când dau curs ispitelor. Am bătut mult pasul pe loc, fiind amăgit de Satan, care îmi trecea ceva prin minte şi pe urmă îmi spunea că nu pot să mai aparţin lui Dumnezeu dacă am astfel de gânduri. E adevărat că nu trebuie să-mi las mintea să cugete lucruri nelegiuite, dar dacă sunt ademenit printr-o privire pe stradă, pot să întorc capul în cealaltă parte şi să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute.

Lucrurile rele care au apărut în viaţa mea au avut un început. Eram leneş în citirea Cuvântului şi la rugăciune, până am ajuns să fiu complet formal, eram foarte prins cu serviciul şi cu standardele lumii moderne. Cu toate acestea, Dumnezeu nu m-a pedepsit, afectându-mi sănătatea sau prin altă suferinţă, ca să mă trezească, ci am fost zdrobit în sufletul meu, când am văzut cât de mizerabil pot să ajung din cauza păcatului, îndepărtându-mă de Dumnezeu şi devenind un străin pentru cei din jurul meu.

Acum am reînvăţat că dorinţele soţiei mele ţin de ocrotirea şi afecţiunea mea, iar copiii au nevoie de toată atenţia, grija şi exemplul bun pe care trebuie să le dau. Nu-mi mai permit să stau la taifas cu oameni care m-ar putea atrage în păcat şi mă pregătesc în rugăciune şi în citirea Cuvântului, ca să pot înfrunta „săgeţile arzătoare ale Celui Rău”. (Efeseni 6:16)

Dacă aveţi atracţii homosexuale şi nu aveţi putere să scăpaţi de ele, trebuie să ştiţi că „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

Nu-l lăsaţi pe Diavolul să se folosească de capacităţile voastre, de inteligenţa voastră, pentru că el vrea să vă distrugă, dar Dumnezeu are planuri bune pentru voi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)

Rugaţi-L pe Dumnezeu să intervină în viaţa voastră, punându-vă toată încrederea în El: „Nu te teme, căci Eu sunt cu Tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

În Dumnezeu găsiţi adevărata dragoste, împlinire şi fericire. Să nu vă fie frică să lăsaţi în urma voastră „prietenia cu lumea”, care „este vrăjmăşie cu Dumnezeu” (Iacov 4:4), iar aici este vorba de păcatele pe care le face lumea.

„Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:16-17)

Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute pe toţi să cerem de la El iertarea pentru orice păcat şi să trăim în curăţie şi ascultare faţă de El. Doamne, ajută-ne!

Copyright © 2016 ContraCurentului.com

Olivian

Am descoperit acest site prin intermediul altui site şi într-adevăr este foarte interesant. Am să îl citesc în totalitate, pentru că simt că am nevoie de ajutor divin.

Voiam deci să vă pun o întrebare. Eu sunt din judeţul Prahova. Cunoaşteţi cumva un duhovnic care a mai ajutat şi pe alţi oameni care se confruntă cu aceeaşi problemă pe care o am şi eu?

Nu mă pot spovedi şi cere ajutorul duhovnicului meu, pentru că, în primul rând, mi-ar fi o ruşine foarte mare, iar în al doilea rând, nu ştiu cât de mult ar respecta regula spovedaniei, şi anume să nu afle şi altcineva de asta. Nu vreau sub nicio formă ca părinţii mei să sufere.

Dacă cunoaşteţi vreun bun duhovnic din Câmpina sau Ploieşti – oraşele acestea sunt cel mai aproape de mine, sau de ce nu şi din Bucureşti, pentru că toamna o să urmez acolo facultatea, ar fi de mare ajutor pentru mine. Vă rog mult!

Copyright © ContraCurentului.com

Abel

Salutare tuturor! Vreau înainte de toate să fac ce se cuvine şi să mă aplec înaintea lui Dumnezeu care m-a salvat, prin aceste cuvinte: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci!

Să îmi zic Abel, am aproximativ douăzeci de ani şi dau slavă numai Domnului că îmi dă o viaţă de biruitor împotriva păcatului homosexualităţii!

Este aşa de minunat să fiu copilul lui Dumnezeu, să am prezenţa Lui neîncetat în viaţa mea! Prin toate momentele prin care trec, şi bune şi mai grele, Îl văd că îmi este aproape. Şi sunt bucuros că Îl am pe psihoterapeutul meu: Isus Cristos, şi nu îmi trebuie nimic altceva, decât prezenţa Lui pe veci. Eu nu am niciun merit pentru ceea ce sunt. Meritul Îl are doar Isus Cristos. Mă reprezintă acel verset din 1 Corinteni 6:11: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Înainte de a începe să-mi scriu mărturia, vreau să mă adresez în mod special unor categorii de oameni:

  • Pentru voi, cei care condamnaţi homosexualii şi sunteţi gata să vă purtaţi cât mai rău cu ei, în caz de aţi întâlni unul, fiţi atenţi cum vă purtaţi cu aceia pentru care s-a vărsat acelaşi sânge al lui Isus Cristos ca şi ei să fie salvaţi. Dumnezeu iubeşte foarte mult homosexualii, dar urăşte în aceeaşi măsură păcatul homosexualităţii. Noi trebuie să facem voia Lui, care este să iubim păcătosul, dar să urâm păcatul până la sânge. Deci şi voi, cei care îi condamnaţi, „Pocăiţi-vă… şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (Fapte 3:19)
  • Pentru voi, cei care aveţi atracţii pentru cei de aceleaşi sex, dar nu vreţi să renunţaţi la stilul vostru de viaţă păcătos. Cu mare regret vă spun: îndreptaţi-vă până nu e prea târziu şi veniţi la Isus cu povara voastră, şi El este gata să vă ierte. „Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” (Evrei 4:1) „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)

Dumnezeu vă iubeşte atât de mult! El aşteaptă să vă întoarceţi la El, să lăsaţi toate păcatele voastre şi să vă pocăiţi (pocăinţă = să vă căiţi amarnic de tot trecutul vostru, să Îl mărturisiţi înaintea Domnului şi să părăsiţi păcatul complet), însă dacă nu veţi face asta, voi singuri vă veţi alege destinul: iazul de foc pentru o veşnicie.

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9-10)

Atunci ce vă aşteaptă dacă nu vreţi să ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu? „Doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10:27) Însă Dumnezeu vrea să vă întoarceţi la El astăzi, ca să nu ajungeţi în locul acela de chin.

  • Pentru voi, toţi cei care vă luptaţi cu homosexualitatea şi nu doriţi să ascultaţi imboldurile firii pământeşti, dar nu puteţi sau nu ştiţi ce să faceţi. Dumnezeu v-a pregătit soluţia, voi doar să o acceptaţi. Nu vă luaţi după vocea Diavolului, care vă spune: „Nu mai există nicio şansă pentru tine! Aşa m-am născut! Nu mă pot schimba! Am mai încercat!” Pocăiţi-vă sincer din toată inima şi căutaţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu! El este gata să vă ajute. Porniţi înainte în Numele scump a lui Isus Cristos!
  • Pentru toţi copiii Domnului mântuiţi: vă rog, fraţilor, purtaţi-vă vrednici de chemarea pe care v-a făcut-o Dumnezeu, căutând cu durere şi dragoste să smulgeţi din foc pe aceşti oameni. „Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi, fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” (Iuda 1:23)

Provin dintr-o familie evanghelică din regiunea Cluj. De mic am frecventat biserica, fiind activ în multe slujbe. Am fost dus la binecuvântare şi Domnul chiar m-a binecuvântat atunci, căci la rugăciune S-a coborât Domnul Isus. Slavă Lui!

Am avut o copilărie cât se poate de normală, mă simţeam băiat între băieţi, plăceam fete, eram cum puteam fi la acea vârstă de şase, şapte ani. Vârstele le scriu cu aproximaţie şi poate unele le greşesc, fiindcă nu le mai ştiu exact.

Ţin să precizez, cu toate acestea, de mic am crescut cu unele evenimente nepotrivite în familie, de genul certurilor şi violenţelor, care se manifestau din când în când. Erau făcute în principal de către părintele de acelaşi sex, pe care îl iubesc şi pe care l-am iertat.

Acum nu prea îmi place să scriu despre el ce a fost, fiindcă mă am bine cu el şi Dumnezeu m-a ajutat să îl iert, dar scriu ca să vedeţi factorii care au determinat confuzia mea homosexuală de mai târziu. Nu o numesc orientare, pentru că nici nu e, deşi aşa o numesc unii.

Îmi aduc aminte că fiecare bătaie ce o primeam făcea ca ura să crească în mine faţă de el, deoarece pedeapsa nu îmi era dată după Biblie. (Biblia susţine pedeapsa cu dragoste, fără duritate, cu motive întemeiate întotdeauna.)

În vecinătatea locuinţei noastre era o familie tot evanghelică, cu care treptat am devenit prieteni de familie foarte buni. Iar mie îmi plăcea să merg la acea familie ca să mă joc cu păpuşile fetei de vârsta mea, cu care m-am împrietenit. Curând jocul cu păpuşile a devenit o adevărată plăcere. Între timp a început să-mi placă să mă îmbrac femeieşte, cu tocuri şi fuste, de exemplu, şi recunosc că simţeam ceva când le purtam. Cu siguranţă, demonii lucrau.

Tot în acea perioadă am încercat să fac ceea ce vedeam la filmele pornografice, când mă duceau prietenii mai mari, iar asta am încercat chiar cu cineva apropiat, tot băiat, de o vârstă apropiată cu a mea.

Cred că atunci erau anii de şcoală ai claselor primare. Tot în acea vreme am început să am o relaţie cu Dumnezeu, dar era mai mult una formală, care nu a ţinut mult.

Cam prin gimnaziu am avut o experienţă ce a făcut ca relaţiile mele cu prietenii de joacă să se dizolve. Eu şi încă doi prieteni de vârsta mea stăteam într-o debara când, nu ştiu cum, s-au înţeles să mă închidă acolo singur. Nu mai ştiu cât a trecut, dar ştiu că m-am hotărât să nu mai vorbesc cu ei niciodată. Şi aşa am şi făcut, pentru aproape doi ani am făcut „pe mutul” cu ei. Aici sunt absolut sigur că este vorba de un alt factor care a contribuit la confuzia mea: atracţia pentru cei de acelaşi sex. În timpul acela stăteam aproape numai în casă.

Tot pe atunci am ajuns robit de pornografia homosexuală. Iar toate acestea, împletite cu comportamentul tatălui meu, rece şi distant uneori, au contribuit la atracţia mea puternică pentru cei de acelaşi sex. Încă o precizare, dacă aveam o relaţie stabilă cu Dumnezeu şi îmi iertam „apropiaţii”, nu cred că se ajungea aici.

Şi astfel am devenit o persoană foarte timidă, nu aveam legături cu aproape nimeni, iar din cauza vieţii mele duble, nu mai puteam privi în ochi unele persoane, în mod special pe tata.

Mai erau unele zile în care mă întrebam: „De ce trebuie să-mi placă bărbaţii? Nu vreau asta!” Şi eram aşa robit, încât îmi doream să fiu violat, deoarece nu cunoşteam pe nimeni homosexual pe atunci. Trăiam cu dorinţe emoţionale şi sexuale de a fi cu un bărbat, aşa cum mi-l imaginam eu. Nu îmi plăceau toţi bărbaţii, doar unii, alţii desigur mi se păreau chiar şi atunci greţoşi. Aşa am fost stăpânit de demoni şi aveam fantezii mereu.

Până când eram cam pe la mijlocul liceului, iar de la un masaj s-a ajuns la un act sexual, şi apoi altele la rând, cu alţi băieţi, şi aşa am ajuns departe, în groapa mocirlei. Am avut chiar şi un „iubit”, după care am ajuns să plâng zile în şir ca după un mort, imediat ce mi-am dat seama că mă înşela. Puneam mult la inimă şi am suferit mult. Sunt genul de om extrem de sentimental. Ai mei erau siguri că sufeream pentru o fată.

Pe atunci eram un om fără Dumnezeu în mod făţiş, ateu, rocker, doar că mă ascundeam de mulţi că eram homosexual. Ai mei se rugau şi slavă Domnului că El a lucrat!

Nu mai aveam pacea din inimă, mă simţeam teribil de singur, neiubit, îmi venea să plâng deseori, uneori chiar plângeam până nu mai puteam din cauza golului sufletesc ce îl simţeam şi din cauză că nu mă simţeam iubit. Credeam că muzica mă va elibera, însă mă uşura doar puţin, apoi simţeam mai mare golul sufletesc. Acum mă simt iubit de Domnul Isus. Glorie Lui în veci!

Toate acestea până într-o seară de ianuarie, la finele liceului, când stăteam în pat şi am zis o scurtă rugăciune: „Dumnezeule, dacă exişti, Te implor, schimbă-mă Tu! Eu nu pot. Şi nu vreau să mă forţez să nu-mi mai placă muzica, bărbaţii, dar dacă nu eşti de acord cu astea, atunci schimbă-mă Tu!” Şi ceva s-a întâmplat: pacea lui Dumnezeu mi-a inundat inima. De aici începe partea mea preferată.

Mai că nu vroiam să scriu despre viaţa mea veche, fiindcă nu mă mai interesează, e uitată şi spălată de Domnul meu Isus. Dar am scris întreaga mărturie în mod special pentru voi, cei care vă confruntaţi cu homosexualitatea, ca să vă încurajez că există biruinţă, dar doar la Dumnezeu, şi la propunerea celor de la Contra Curentului. Mă doare pentru voi, cei care vă luptaţi cu aceste lucruri. Şi mai mult Îl doare pe Dumnezeu. El doreşte ca niciunul să nu piară şi toţi să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Continui. De atunci viaţa mea a luat o altă turnură. Simţeam că Dumnezeu nu e de acord cu homosexualitatea, am început să verific şi în Biblie. Am văzut cu câtă compasiune vorbeşte Duhul lui Dumnezeu despre cei ce vor să Îl primească. Treptat, am început să mă rog şi să petrec timp mai mult la biserică (înainte mergeam mai rar), citeam Biblia, mai ascultam pe atunci Pasiune pură de la Alfa Omega TV, emisiuni legate de homosexualitate.

Nu după mult timp, nu am mai simţit nevoia sexuală de a mă destrăbăla cu un bărbat, mai mult, nici nevoia emoţională de a mă simţi protejat de un bărbat. (Înainte eram mai feminin şi tânjeam după masculinitatea altor bărbaţi.) Şi aşa Domnul m-a eliberat de homosexualitate. De atunci Domnul mi-a dat biruinţa Sa, iar eu mă lupt să rămân în ea.

Nu zic că nu mai am lupte, de multe ori nu am, dar sunt şi momente când am, însă total diferit, nu mai simt acele dorinţe cum le aveam înainte. Uneori nu am atracţii deloc. Îl laud pe Domnul că nu mai simt acele nevoi nebuneşti, diavoleşti şi scârboase! Poate atât a îngăduit Domnul, ca să fiu smerit, să-mi iau crucea şi să o port până la capăt.

Acum fac parte dintr-o biserică evanghelică, sunt botezat şi trăiesc o altă viaţă, la care nu vreau să renunţ, iar Domnul mă ţine. Am tot ce am nevoie, pace, bucurie şi fericire, cele după care am tânjit atât de mult. Doar Isus Cristos mi le-a dat în dar.

M-am axat mai mult pe homosexualitate, dar vreau să precizez că, dacă vreţi cu adevărat o eliberare, trebuie să vă pocăiţi complet de toate păcatele, în Numele lui Isus.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16) El a murit ca tu să scapi din toate păcatele tale şi să fii mântuit. „Vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20)

Poţi să vii la El aşa cum eşti, cu deplină încredere: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37) „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16)

Dacă acum vii la El, spune-I Lui toate păcatele tale şi cere-ţi iertare, căci El te iartă. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9)

Dacă ai venit la El şi ţi-ai cerut iertare, citeşte Biblia. „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)

Fii atent! Veghează şi roagă-te! „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14:38) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

Iar acum, dacă ai făcut toate acestea, Dumnezeu îţi face o promisiune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Cum să trăieşti o viaţă de biruinţă? Atenţie, punctele următoare sunt vitale şi pentru mântuirea ta, deoarece Isus spune: „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa 3:5)

  • Poartă-te aspru cu trupul tău! (1 Corinteni 9:27)
  • Nu te asemăna cu lumea în nimic! Nu căuta ce caută ea, nu te îmbrăca precum ea, nu vorbi ca ea, nu face ce face ea etc. (Romani 12:2)
  • Caută o biserică ai cărei membri se luptă să trăiască o viaţă de creştin autentică, nu după felul lumii care caută distracţii, modă şi divertisment (Faptele Apostolilor 2:42), ci având o închinare cu frică şi evlavie şi ascultând învăţăturile Noului Testament. (Evrei 12:28)
  • Mergi pe calea îngustă care a fost trasată de Domnul Isus. (Matei 7:13-14)

Mă opresc aici. Dacă vei citi Biblia, mai ales Noul Testament, acolo vei găsi tot ce trebuie să faci pentru o viaţă de biruinţă şi ca să ai viaţă veşnică împreună cu Isus. Domnul să te întărească! Viaţa de creştin merită orice sacrificiu. Este singura viaţă care merită trăită. Pentru că prin toate suferinţele cu Isus treci biruitor, cu bucurie. „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18)

Domnul să îi binecuvânteze pe cei de la Contra Curentului şi să îi însoţească cu Duhul Sfânt în lucrarea pe care o fac! Nu îşi vor pierde răsplata.

Să trăim cu aşteptarea aceasta: Isus vine foarte curând: „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” (Apocalipsa 16:15) „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1:7) Domnul Isus Cristos să vă binecuvânteze pe toţi!

Copyright © 2016 ContraCurentului.com

Nicolae

Nici nu ştiu cum să încep… Am o problemă mare prin care trec şi nu reuşesc să ies singur din ea. Cum să ies din lanţul vicios în care am intrat? De felul meu sunt o persoană foarte sensibilă, iar la vârsta de cincisprezece ani am simţit ceva ciudat faţă de persoanele de acelaşi sex. Iniţial am crezut să e ceva trecător şi aşa am zis până astăzi, când îmi este frică să nu fie prea târziu.

Din fericire, nu am avut parte de experienţe homosexuale, îmi plac bărbaţii trupeşte, doar atât… Nu am prietenă, deşi printre prietenii mei, foarte puţini, nici pe o mână nu-i pot număra, sunt doar fete. Nu ştiu ce să fac.

Cred în Dumnezeu, sunt sigur că există în fiecare moment printre noi. Am încercat de nenumărate ori să mă rog Lui pentru problema mea, dar în zadar. Cu toate acestea, cred că doar El mă poate scoate din aceasta, împreună cu cineva care să mă ajute. Poate nu am destulă voinţă sau nu am ajutor. Vă mulţumesc şi vă rog să îmi daţi un sfat despre ce pot face să lupt cu acest păcat.

Copyright © ContraCurentului.com

Ionel

Nu ştiu cu ce să încep. Nu sunt sigur şi nici nu prea am mare încredere că aş putea primi ajutorul dumneavoastră în ceea ce priveşte înclinaţia mea sexuală pentru persoane de acelaşi sex. Ştiu însă doar că am nevoie să mă confesez unei persoane, să spun ce am pe suflet şi să ştiu că cineva mă sprijină şi mă ajută.

Mă lupt de ceva vreme cu mine însumi, însă rezultate prea mari nu sunt. Am de ceva timp în minte gândul să merg la un psiholog, însă nu am susţinere financiară. Am reuşit o bună perioadă de timp să mă „deconectez” de această lume, de posibile relaţii homosexuale, însă ispita este mare şi mi-e teamă ca într-o zi să nu ajung iar la acele obiceiuri sau atracţii.

Deşi nu mai interacţionez cu astfel de persoane şi nu mai pierd vremea pe site-uri de gen, în mintea mea şi în corpul meu însă persistă, şi nu ştiu cum să scap de aceste gânduri.

Vă rog din suflet să mă ajutaţi să scap de „boala” aceasta. Aştept un răspuns de la dumneavoastră cât mai curând…

Copyright © ContraCurentului.com

1 2 3 16