Archive for Întrebări frecvent puse

Cum rămâne cu posibilitatea ca Isus să fi avut o relație homosexuală cu Lazăr, care a venit la el noaptea, purtând doar o bucată de pânză ca să-i acopere goliciunea, și care a stat noaptea cu Isus?

Această convingere vine din relatarea dintr-o carte care nu face parte din canonul Scripturii, cunoscută ca Evanghelia secretă după Marcu. Se spune că pasajul se referă la Lazăr şi la relaţia de dragoste dintre el şi Isus:

„Şi au intrat în Betania. Şi o anumită femeie, al cărei frate murise, era acolo. Şi venind, s-a prosternat înaintea lui Isus şi I-a zis: «Fiul lui David, ai milă de mine!» Dar ucenicii au mustrat-o. Şi Isus, mâniindu-Se, S-a dus cu ea în grădina unde era mormântul şi de îndată un strigăt puternic s-a auzit din mormânt. Şi apropiindu-Se, Isus a rostogolit piatra de la uşa mormântului. Şi de îndată, intrând unde se afla tânărul, Şi-a întins mâna şi l-a ridicat, luându-l de mână. Dar tânărul, privindu-L, L-a iubit şi a început să-L roage stăruitor să fie cu El. Şi ieşind din mormânt, au intrat în casa tânărului, pentru că era bogat. Iar după şase zile, Isus i-a spus ce să facă, iar seara tânărul a venit la el, purtând o bucată de pânză pe trupul gol. Şi a rămas cu El în noaptea aceea, pentru că Isus l-a învăţat misterul Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi astfel, sculându-Se, S-a întors de cealaltă parte a Iordanului.”

Această carte nu a fost acceptată de niciun cercetător serios al Bibliei şi este considerată un fals medieval. Nu s-a găsit manuscrisul original. Totuşi, argumentul respectiv apare în câteva cărţi teologice, pentru a dovedi argumente teologice pro-homosexualitate şi, în particular, că se poate foarte bine ca Isus să fi condus o bandă de bărbaţi homosexuali. Teologii pro-homosexualitate privesc uneori relaţia Lui cu Ioan ca homosexuală, ca şi relaţia Lui cu Petru, deoarece L-a întrebat pe Petru dacă Îl iubea. Din perspectivă pro-homosexualitate, există suspiciunea că majoritatea oamenilor sunt în realitate homosexuali. Deci genul acesta de raţionament se potriveşte unor asemenea scopuri. Pentru cineva care este homosexual şi este atras de Isus, gândul că este posibil ca şi El să fi fost homosexual, ar fi o susţinere a stilului său de viaţă.

Există numeroase variaţii ale noilor teologii, cum că Isus ar fi fost intersex sau bisexual, sau că a avut relaţii atât cu ucenicii, cât şi cu Maria Magdalena.

Este nevoie să le cunoaştem, deoarece ele pot să fie într-adevăr susţinute de unii, iar dacă le cunoaştem, aceasta ne ajută să avem un anumit tipar de apărare a adevărului. Primii urmaşi ai lui Isus ar fi fost uimiţi de asemenea interpretări moderne, de vreme ce acceptau pe deplin legea şi moralitatea iudaică, aşa cum o făcea şi Isus.

[What about the possibility of Jesus having a gay relationship with Lazarus who came to him at night wearing only a linen cloth to cover his nakedness and who stayed the night with Jesus? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

O a doua perspectivă despre argumentul cu privire la Sodoma și Gomora

Au fost Sodoma și Gomora distruse din cauza lipsei de ospitalitate?

Ezechiel 14.49: „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.”

Dacă ignorăm toate celelalte versete despre Sodoma şi Gomora, precum Judecători 1:7, unde se afirmă clar că cele două cetăţi s-au dedat la imoralitate sexuală şi perversiune şi că din acest motiv au fost distruse, ne putem lăsa convinşi că textul din Ezechiel, prezentat ca dovadă, este tot ce spune Biblia pe tema respectivă.

În zilele de astăzi, mulţi creştini se trezesc ca din somn la nevoia Bisericii de a fi mai plină de compasiune şi mai puţin absorbită de sine. Ceea ce poate duce la proteste puternice din cauza nedreptăţii sociale şi la lobby în media socială. Dar precum arată versetul de mai sus, până nu vom fi dornici să împărţim averile noastre impresionante cu cei în nevoie sau să mâncăm mai simplu ca să poată şi ei mânca, suntem nişte ipocriţi.

Trebuie să ţinem seama că traiul egoist acoperă toate aspectele, iar sexualitatea a fost, cu siguranţă, o parte importantă în ceea ce a simţit Dumnezeu faţă de Sodoma şi Gomora. Cei care etalează Ezechiel 16:49 ca absolvind de păcat comportamentul homosexual, nu citesc versetul următor, 50: „Ele s-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea.”

Dumnezeu spune limpede că urăşte mândria. Şi El este clar că judecata Lui nu s-a datorat faptului că Lot nu i-a înştiinţat pe conducătorii cetăţii despre sosirea vizitatorilor săi. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, Dumnezeu ar fi fost într-adevăr un Dumnezeu foarte crud şi greu de mulţumit. De altminteri, El luase decizia să distrugă Sodoma şi Gomora cu mult înainte ca cei doi îngeri să pună piciorul în cetate.

Cu siguranţă, nimicirea cetăţii a fost nu numai din cauza actelor homosexuale, dar nu putem ignora că acestea au fost incluse în lista păcatelor lor.

[A Second view of the argument regarding Sodom and Gomorrah. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Tinerii din grupul nostru de tineret par să accepte tot mai mult homosexualitatea, pomenind adesea de prietenii lor homosexuali de la şcoală şi spunând că nu văd nimic greşit la ei. Cum să mă adresez acestui fapt?

Întrebarea include presupunerea că noi, creştinii, credem că homosexualii sunt oameni „răi”. Prietenul homosexual al unui tânăr sau al unei tinere poate să fie cea mai agreabilă persoană pe care o cunosc ei. Şi poate să aibă o relaţie care pare să fie afectuoasă şi iubitoare. Ceea ce îi poate convinge pe tinerii creştini că tot ce au auzit la şcoală şi în cultura lor este mai corect decât ce vrea biserica să creadă ei.

Mai întâi, este bine să afirmi că prietenii lor sunt, fără îndoială, oameni minunaţi. Oameni care, la fel ca oricine altcineva, au nevoie să-L cunoască pe Isus. Homosexualii nu merg în iad fiindcă sunt homosexuali. Merg în iad, la fel ca heterosexualii, fiindcă nu sunt vii în Cristos şi, ca toţi oamenii, au nevoie, în primul şi în primul rând, ca El să le fie prezentat.

Apoi, Isus ca Domn ne cheamă pe toţi să murim faţă de lucrurile pe care le percepem a fi „bune”, dar despre care Dumnezeu spune că nu sunt. Sentimentele noastre nu sunt adevărul absolut. Numai Dumnezeu exprimă adevărul absolut. Deci dacă Dumnezeu spune că a da curs atracţiei faţă de persoane de acelaşi sex nu este bine pentru noi şi că nu aprobă aşa ceva, atunci nu este bine, cum nu ar fi bine să fim activi sexual într-o relaţie cu parteneri multipli, chiar dacă aşa ceva ne-ar da sentimentul că este bine.

Fundamentul îndoielii respective vine din convingerea că Dumnezeu le refuză ceva bun oamenilor care au sentimente predominante sau exclusive faţă de persoanele de acelaşi sex. Ceea ce pune sub semnul întrebării caracterul lui Dumnezeu. Întreaga Lui fiinţă este dragoste. Întreaga Lui fiinţă este bună. Deci dacă El spune că ceva nu este bun pentru noi, este datorită dragostei şi bunătăţii Sale. Noi suntem cei care ne-am întunecat sau am orbit în percepţiile noastre.

Apoi la tineri există convingerea că relaţiile din adolescenţă sunt pentru totdeauna. Dar lucrurile stau rareori aşa, fie că este vorba despre un băiat şi o fată care intră într-o relaţie sexuală în adolescenţă, fie că este vorba despre doi adolescenţi de acelaşi sex. În majoritatea cazurilor, relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt notoriu de instabile. Deci, în anii tinereţii este prea devreme să se concluzioneze că astfel de relaţii sunt sănătoase.

Sunt doar câteva modalităţi de a discuta pe această temă cu tinerii.

[My youth in our youth group seem to be more accepting of homosexuality, often citing school friends who are gay and that they cannot see anything wrong with. How do I address this? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ca lideri, vrem să fim primitori, dar cum să ne adresăm diferitelor reacţii pe care membrii bisericii noastre le au faţă de unii oameni? Uneori, cei care frecventează biserica reacţionează sau se aşteaptă ca noi, ca biserică, să cenzurăm oamenii, în special dacă sunt homosexuali sau transsexuali pe faţă.

Aici poate fi de mare ajutor să cereţi cuiva din exterior să vină pentru a clarifica subiectul homosexualităţii şi a-i ajuta pe membrii bisericii să îl înţeleagă mai bine. Dacă vor înţelege că, în vasta majoritate a cazurilor, oamenii nu au „ales” să fie homosexuali şi că homosexualitatea este ceva ce necesită mai degrabă compasiunea, decât judecata noastră, membrii bisericii ar putea să răspundă cu căldură.

Unii simt teamă faţă de homosexuali. Este o teamă naturală faţă de necunoscut. Deci este de ajutor, într-adevăr, ca subiectul homosexualităţii să fie înţeles mai bine. Cu siguranţă, a-i învăţa pe membrii bisericii să îi iubească pe oameni aşa cum sunt ei şi să le arate tipul de dragoste descrisă în 1 Corinteni 13, răbdătoare şi care îndură totul, este de cel mai mare ajutor. Când învăţăm să ascultăm oamenii dezvăluindu-şi povestea, descoperim că nu suntem chiar atât de diferiţi. Mulţi frecventează biserica având secrete pe care le-ar fi teamă să le reveleze, dar transparenţa este o cale minunată pentru a ajunge la vindecare.

Deseori, reacţia faţă de cei care sunt în mod vizibil homosexuali sau transsexuali, include alte două mentalităţi. Mai întâi, o mentalitate de autoîndreptăţire, care apare văzând un păcat evident care eclipsează propriile noastre neajunsuri, care astfel nu mai par atât de evidente. 1 Timotei 5:24 vorbeşte despre cum unii oameni au păcate evidente, pe când alţii au lucruri care „vin pe urmă”. Fiind pastori şi lideri, este adesea şocant pentru noi să descoperim ce se găseşte câteodată în cel considerat a fi cel mai sfânt membru al bisericii, privit din exterior. Este nevoie să-L luăm pe Isus în serios şi să-i învăţăm pe oameni să nu practice judecata pe baza „buştenilor” altora.

În al doilea rând, există teama că cel care vine în biserică va infecta sau va influenţa cumva pe cei vulnerabili, precum tinerii din biserică. Din nou, cea mai bună rezolvare este să-i învăţăm pe tineri aceleaşi lecţii despre înţelegere şi primire iubitoare, dar să ne şi asigurăm că sunt bine instruiţi în modul în care înţeleg Biblia.

[Question: As leaders, we want to be welcoming, but how do we manage the many reactions our congregants may have to people? Sometimes, our church attenders can be reactive or may expect us as a church to censure people, especially if they are overtly gay or transsexual. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dacă două femei care vin la biserica noastră sunt „lipite” una de cealaltă într-o prietenie codependentă, este o situație de care ar trebui să ne ocupăm

Uneori femeile formează prietenii nesănătoase. Prieteniile pot fi unilaterale, o femeie simţindu-se aproape „persecutată” de cealaltă. Aceasta se poate întâmpla când o consilieră petrece timp cu o femeie care are mare nevoie de ajutor sau când o lideră de grup se împrieteneşte cu o altă femeie. Astfel de prietenii se pot forma între femei căsătorite sau între tinere care împart aceeaşi locuinţă. Relaţiile pot arăta aproape ca lesbianismul.

O astfel de relaţie este apropiată de lesbianism, deoarece, în cazul lesbienelor, este vorba mai adesea de conectare emoţională, decât de sexualitate fizică. În esenţă, ea este idolatră. Uneori este subtilă, atunci când numeroase fete devin în adolescenţă nişte „clone”; cele mai multe vor depăşi faza, dar pentru unele este singurul mod în care ştiu să relaţioneze.

Să încerci să desparţi două femei care au format o relaţie de dependenţă emoţională poate fi dificil şi uneori de prea puţin folos. Ele îşi găsesc speranţa, bucuria şi siguranţa una în cealaltă, deci dacă li se va spune să se despartă şi să formeze relaţii mai sănătoase vor simţi mânie, autoîndreptăţire sau teamă. Este o situaţie care necesită o intervenţie plină de răbdare şi înţelepciune.

A le învăţa pe femei ce înseamnă dragostea este, cu siguranţă, parte a Tit 2:3-5. Multe femei au avut parte de experienţe rele, poate de abuz, modele disfuncţionale în familie sau au avut la dispoziţie puţine informaţii despre relaţiile cu alte femei. Ele cresc cu modele din filme şi cu sfaturi seculare din reviste şi de la tovarăşele de aceeaşi vârstă.

Ce mare oportunitate pentru slujirea femeilor să le înveţi adevărata valoare a prieteniilor sănătoase între femei! Faptul de a prezenta, fără grabă, alte femei perechii strâns legate, poate fi de ajutor şi să câştige destulă încredere din partea lor, pentru a le arăta apoi ce se întâmplă în relaţia lor. Femeile mai în vârstă din biserică pot să joace un rol preţios şi valoros aici.

Consilierea este importantă, dar biserica şi ajutorul de a fi un părinte surogat pentru copilul zdrobit din femeia care se află într-o astfel gen de relaţie, din cauză că i-a lipsit o dezvoltare sănătoasă în viaţă, sunt şi ele importante.

[Question: If we have two women who come to our church who are “glued” to each other in a codependent friendship, is this something we should address? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Este adevărat că cei care molestează sexual copii de același sex sunt pedofili și nu sunt de fapt homosexuali? Cei mai mulți așa-numiți molestatori homosexuali nu sunt de fapt pedofili heterosexuali?

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Termenul „pedofil” a fost inventat de psihiatri pentru a-i clasifica pe cei cu interese sexuale pentru copii. Termenul încearcă să descrie motivaţia şi dorinţele interioare ale unui abuzator al copilului. De asemenea, este folosit în mod obişnuit de „experţii” în abuzul sexual şi de academicieni, pentru a „explica” faptul că abuzul sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin nu este un exemplu de homosexualitate, ci mai degrabă de pedofilie (când victima este un copil) sau poate de efebofilie (când victima este un adolescent).

Problema cu astfel de termeni este că motivaţiile şi dorinţele sunt dificil de definit exact şi că ele se pot schimba în timp sau în circumstanţe diferite. Comportamentul este nu numai mai uşor de evaluat şi cuantificat, dar este în general cea mai bună reflectare a motivaţiilor unei persoane. De aceea la începutul epidemiei SIDA, Centrele pentru Controlul Bolii au încetat să eticheteze indivizii după orientarea sexuală şi i-au clasificat în schimb după comportament (de exemplu, bărbaţi care fac sex cu bărbaţi). Conform acestei opinii, toate cazurile de abuz sexual bărbat-copil de sex masculin sunt cazuri de molestare homosexuală, la fel cum toate cazurile de abuz sexual bărbat-copil de sex feminin sunt cazuri de molestare heterosexuală.

Dar mai există o diferenţă importantă. Deşi psihiatria a definit pedofilia ca un interes sexual primar sau exclusiv faţă de copii, în realitate foarte puţini indivizi se potrivesc unei asemenea definiţii. Vasta majoritate a molestatorilor fac sex şi cu adulţi (adesea cu partenerul de căsătorie) sau cu persoane de diferite vârste. Ceea ce este adevărat în special pentru molestatorii copilului care abuzează homosexual, care adesea susţin că au orientare homosexuală sau dorinţe homosexuale.

Studiile pe molestatorii copilului demonstrează că abuzatorii se autoidentifică frecvent ca homosexuali sau ca având înclinaţii homosexuale. Într-un studiu unde întrebarea s-a pus direct, 86% dintre bărbaţii care au abuzat sexual băieţi s-au autoetichetat ca bisexuali sau homosexuali.[1] Alte investigaţii, pe grupuri de molestatori ai copilului condamnaţi (care au inclus toate tipurile de abuzatori şi victime atât băieţi, cât şi fete), au raportat că proporţia celor care erau homosexuali sau care aveau „experienţe homosexuale semnificative” a variat de la 22% la 60%.[2]

Legătura dintre homosexualitate şi abuzul sexual al copilului este documentată şi de studii ample făcute chiar de homosexuali, sub conducerea unor cercetători favorabili homosexualilor. Studiul Kinsey original din 1948[3] a găsit că 28% dintre bărbaţii homosexuali nedelincvenţi şi 20% din întregul eşantion de homosexuali au recunoscut că, adulţi fiind (18+), au făcut sex cu băieţi în vârstă de 15 ani sau mai puţin. Studiul ulterior al Institutului de Cercetare Kinsey din anul 1970[4] a găsit un rezultat similar: 23% dintre respondenţi au recunoscut că au făcut sex ilegal cu băieţi în vârstă de 16 ani sau mai mici, când ei înşişi aveau cel puţin 21 de ani. Idem pentru studiul Raportul Homosexual din 1979 făcut pe 4300 de bărbaţi homosexuali, care a raportat că 22% au recunoscut abuzul sexual ilegal al copilului de tip homosexual.[5]

În realitate, cei cu interese homosexuale tind să fie destul de flexibili sexual, spre deosebire de cei care susţin că nu au dorinţe homosexuale. Un studiu naţional aleatoriu a găsit că majoritatea bărbaţilor care se autoidentificau ca homosexuali fuseseră excitaţi sexual de persoane de sex opus (73%), făcuseră sex cu persoane de sex opus la vârsta adultă (54%), erau în prezent atraşi sexual de persoane de sex opus (54%) şi/sau fuseseră îndrăgostiţi de o membră al sexului pus (66%).[6] Alte studii au raportat că nu mai mult de 1-5% dintre cei care recunosc că sunt homosexuali susţin că au făcut sex numai cu bărbaţi. Majoritatea covârşitoare recunosc, de asemenea, că au făcut sex cu femei.[7]

Niciun participant la studiul ulterior al Institutului Kinsey citat mai sus nu a susţinut că era pedofil în sensul de a fi făcut sex exclusiv sau în principal cu copii. Toţi cei 23% care au recunoscut sexul ilegal cu băieţi au spus că minorii au reprezentat „jumătate sau mai puţin” dintre partenerii lor sexuali. Însuşi cercetătorul sexual Alfred Kinsey a fost acuzat că era pedofil, dar indiferent dacă afirmaţia este sau nu adevărată, este bine documentat faptul că el nu era doar homosexual, având sute de parteneri homosexuali, ci era şi căsătorit, avea copii şi a făcut sex cu colegii lui şi cu soţiile lor, ca şi cu studenţi.[8]

Referinţe

[1] Erickson W. D. ş.a. (1988) Behavior patterns of child molesters. Archives of Sexual Behavior 17:77-86.

[2] Freund K. & Watson R. J. (1992) The proportions of heterosexual and homosexual pedophiles among sex offenders against children: an exploratory study. Journal of Sex & Marital Therapy 18:34-43; Freund K. ş.a. (1984) Pedophilia and heterosexuality vs. homosexuality. Journal of Sex and Marital Therapy 10:193-200; Boston Globe (1988) Citat de A. Bass, 8 august; (1971) Child molesting. Sexual Behavior 1:16-24; Knight R. A. (1991) Interviu la prezentarea sa Differential prevalence of personality disorders in rapists and child molesters. Eastern Psychological Association Convention, New York, 12 aprilie; Wasserman J. ş.a. (1986) Adolescent sex offenders, Vermont 1984. Journal American Medical Association 255:181-182; Marshal W. L. ş.a. (1991) Early onset and deviant sexuality in child molesters. Journal Interpersonal Violence 6:323-336; Bradford J. M. W. ş.a. (1988) The heterogeneity/homogeneity of pedophilia. Psychiatric Journal of the University of Ottawa 13:217-226.

[3] Kinsey A. ş.a. (1948) Sexual Behavior in the Human Male. Philadelphia: Saunders; Gebhard P. H. & Johnson A. B. (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.

[4] Bell A. P. & Weinberg M. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.

[5] Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. New York: Summit.

[6] Cameron P. ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron P. ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-219.

[7] Roberts S. & Turner C. (1991) Male-male sexual contact in USA. Journal Sex Research 28:491-519.

[8] Jones J. H. (1997) Alfred C. Kinsey: A Public/Private Life. New York: W. W. Norton & Co.

[Is it true that same-sex child molesters are pedophiles and not really homosexuals? Are not most so-called homosexual molesters actually heterosexual pedophiles? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 21