Archive for Întrebări frecvent puse

Cum rămâne cu posibilitatea ca Isus să fi avut o relație homosexuală cu Lazăr, care a venit la el noaptea, purtând doar o bucată de pânză ca să-i acopere goliciunea, și care a stat noaptea cu Isus?

Cum rămâne cu posibilitatea ca Isus să fi avut o relație homosexuală cu Lazăr, care a venit la el noaptea, purtând doar o bucată de pânză ca să-i acopere goliciunea, și care a stat noaptea cu Isus?

Această convingere vine din relatarea dintr-o carte care nu face parte din canonul Scripturii, cunoscută ca Evanghelia secretă după Marcu. Se spune că pasajul se referă la Lazăr și la relația de dragoste dintre el și Isus:

„Și au intrat în Betania. Și o anumită femeie, al cărei frate murise, era acolo. Și venind, s-a prosternat înaintea lui Isus și I-a zis: «Fiul lui David, ai milă de mine!» Dar ucenicii au mustrat-o. Și Isus, mâniindu-Se, S-a dus cu ea în grădina unde era mormântul și deîndată un strigăt puternic s-a auzit din mormânt. Și apropiindu-Se, Isus a rostogolit piatra de la ușa mormântului. Și deîndată, intrând unde se afla tânărul, Și-a întins mâna și l-a ridicat, luându-l de mână. Dar tânărul, privindu-L, L-a iubit și a început să-L roage stăruitor să fie cu El. Și ieșind din mormânt, au intrat în casa tânărului, pentru că era bogat. Iar după șase zile, Isus i-a spus ce să facă, iar seara tânărul a venit la el, purtând o bucată de pânză pe trupul gol. Și a rămas cu El în noaptea aceea, pentru că Isus l-a învățat misterul Împărăției lui Dumnezeu. Și astfel, sculându-Se, S-a întors de cealaltă parte a Iordanului.”

Această carte nu a fost acceptată de niciun învățat serios al Bibliei și este considerată a fi un fals medieval. Nu s-a găsit manuscrisul original. Totuși, argumentul respectiv apare în câteva cărți teologice, pentru a dovedi argumente teologice pro-homosexualitate și, în particular, că se poate foarte bine ca Isus să fi condus o bandă de bărbați homosexuali. Teologii pro-homosexualitate privesc uneori relația Lui cu Ioan ca homosexuală, ca și relația Lui cu Petru, deoarece L-a întrebat pe Petru dacă Îl iubea. Din perspectivă pro-homosexualitate, există suspiciunea că majoritatea oamenilor sunt în realitate homosexuali. Deci acest tip de raționament se potrivește unor asemenea scopuri. Pentru cineva care este homosexual și este atras de Isus, gândul că este posibil ca și El să fi fost homosexual ar fi o confirmare.

Există numeroase variații ale noilor teologii, cum că Isus ar fi fost intersex sau bisexual, sau că a avut relații atât cu ucenicii, cât și cu Maria Magdalena.

Este nevoie să le cunoaștem, deoarece ele pot să fie într-adevăr susținute de unii, iar dacă le cunoaștem, aceasta ne ajută să avem un anumit tipar de apărare a adevărului. Primii urmași ai lui Isus ar fi fost uimiți de asemenea interpretări moderne, de vreme ce acceptau pe deplin legea și moralitatea iudaică, așa cum o făcea și Isus.

[What about the possibility of Jesus having a gay relationship with Lazarus who came to him at night wearing only a linen cloth to cover his nakedness and who stayed the night with Jesus? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

O a doua perspectivă despre argumentul cu privire la Sodoma și Gomora

O a doua perspectivă despre argumentul cu privire la Sodoma și Gomora

Au fost Sodoma și Gomora distruse din cauza lipsei de ospitalitate?
O a doua perspectivă despre argumentul cu privire la Sodoma și Gomora

O a doua perspectivă despre argumentul cu privire la Sodoma și Gomora

Ezechiel 14.49: „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.”

Dacă ignorăm toate celelalte versete despre Sodoma și Gomora, precum Judecători 1:7, unde se afirmă clar că cele două cetăți s-au dedat la imoralitate sexuală și perversiune și că din acest motiv au fost distruse, ne putem lăsa convinși că textul prezentat ca dovadă din Ezechiel este tot ce se spune în Biblie pe tema respectivă.

În zilele de astăzi, mulți creștini se trezesc ca din somn la nevoia Bisericii de a fi mai plină de compasiune și mai puțin absorbită de sine. Ceea ce poate duce la proteste puternice din cauza nedreptății sociale și la lobby în media socială. Dar precum arată vesetul de mai sus, până nu vom fi dornici să împărțim marile noastre averi cu cei în nevoie sau să mâncăm mai simplu ca să poată și ei mânca, suntem niște ipocriți.

Trebuie să ținem seama că traiul egoist acoperă toate aspectele, iar sexualitatea a fost, cu siguranță, o parte importantă a ceea ce a simțit Dumnezeu. Cei care etalează Ezechiel 16:49 ca absolvind de păcat comportamentul homosexual, nu citesc versetul următor, 50: „Ele s-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea.”

Dumnezeu spune limpede că urăște mândria. Și El este clar că judecata Lui nu s-a datorat faptului că Lot nu i-a înștiințat pe conducătorii cetății despre sosirea vizitatorilor săi. Dacă lucrurile ar fi stat așa, Dumnezeu ar fi fost într-adevăr un Dumnezeu foarte crud și greu de mulțumit. De altminteri, El luase decizia să distrugă Sodoma și Gomora cu mult înainte ca cei doi îngeri să pună piciorul în cetate.

Cu siguranță, nimicirea cetății a fost nu numai din cauza actelor homosexuale, dar nu putem ignora că acestea au fost incluse în lista păcatelor lor.

[A Second view of the argument regarding Sodom and Gomorrah. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Tinerii din grupul nostru de tineret par să accepte tot mai mult homosexualitatea, pomenind adesea de prietenii lor de la școală care sunt homosexuali și spunând că nu văd nimic greșit în asta. Cum să mă adresez acestui fapt?

Tinerii din grupul nostru de tineret par să accepte tot mai mult homosexualitatea, pomenind adesea de prietenii lor de la școală care sunt homosexuali și spunând că nu văd nimic greșit în asta. Cum să mă adresez acestui fapt?

Întrebarea include presupunerea că noi, creștinii, credem că homosexualii sunt oameni „răi”. Prietenul homosexual al unui tânăr sau al unei tinere poate să fie cea mai agreabilă persoană pe care o cunosc ei. Și poate să aibă o relație care pare să fie afectuoasă și iubitoare. Ceea ce îi poate convinge pe tinerii creștini că tot ce au auzit la școală și în cultura lor este mai corect decât ce vrea biserica să creadă.

Mai întâi, este bine să afirmi că prietenii lor sunt, fără îndoială, oameni minunați. Oameni care, la fel ca oricine altcineva, au nevoie să-L cunoască pe Isus. Homosexualii nu merg în iad fiindcă sunt homosexuali. Merg în iad, la fel ca heterosexualii, fiindcă nu sunt vii în Cristos și, ca toți oamenii, în primul și în primul rând, au nevoie ca El să le fie prezentat.

Apoi, Isus ca Domn ne cheamă pe toți să murim față de lucrurile pe care le percepem a fi „bune”, dar Dumnezeu spune că nu sunt. Sentimentele noastre nu sunt adevărul absolut. Numai Dumnezeu exprimă adevărul absolut. Deci dacă Dumnezeu spune că a da curs atracției față de persoane de același sex nu este bine pentru noi și că nu aprobă așa ceva, atunci nu este bine, cum nu ar fi bine să fim activi sexual într-o relație cu parteneri multipli, chiar dacă așa ceva ne-ar da sentimentul că este bine.

Fundamentul îndoielii respective vine din convingerea că Dumnezeu le refuză ceva bun oamenilor care au sentimente predominante sau exclusive față de persoanele de același sex. Ceea ce pune sub semnul întrebării caracterul lui Dumnezeu. Întreaga Lui ființă este dragoste. Întreaga Lui ființă este bună. Deci dacă El spune că ceva nu este bun pentru noi, este datorită dragostei și bunătății Sale. Noi suntem cei care ne-am întunecat sau ne-am orbit în percepțiile noastre.

Apoi la tineri există convingerea că relațiile din adolescență sunt pentru totdeauna. Dar lucrurile stau rareori așa, fie că este vorba despre un băiat și o fată care intră într-o relație sexuală în adolescență, fie că este vorba de doi adolescenți de același sex. În majoritatea cazurilor, relațiile între persoane de același sex sunt notoriu de instabile. Deci în anii tinereții este prea devreme să se concluzioneze că astfel de relații sunt sănătoase.

Sunt doar câteva modalități de a discuta pe această temă cu tinerii.

[My youth in our youth group seem to be more accepting of homosexuality, often citing school friends who are gay and that they cannot see anything wrong with. How do I address this? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ca lideri, vrem să fim primitori, dar cum să ne adresăm diferitelor reacții pe care membrii bisericii noastre le au față de oameni? Uneori, cei care frecventează biserica reacționează sau se așteaptă ca noi, ca biserică, să cenzurăm oamenii, în special dacă sunt homosexuali sau transsexuali pe față.

Ca lideri, vrem să fim primitori, dar cum să ne adresăm diferitelor reacții pe care membrii bisericii noastre le au față de oameni? Uneori, cei care frecventează biserica reacționează sau se așteaptă ca noi, ca biserică, să cenzurăm oamenii, în special dacă sunt homosexuali sau transsexuali pe față.

Aici poate fi de mare ajutor să cereți cuiva din exterior să vină ca să clarifice subiectul homosexualității și să îi ajute pe oameni să îl înțeleagă mai bine. Când oamenii înțeleg că, în vasta majoritate a cazurilor, oamenii nu au „ales” să fie homosexuali și că homosexualitatea este ceva ce necesită mai degrabă compasiunea, decât judecata noastră, răspunsul lor poate deveni călduros.

Unii simt teamă față de homosexuali. Este o teamă naturală față de necunoscut. Deci este de ajutor, într-adevăr, ca subiectul homosexualității să fie înțeles mai bine. Cu siguranță, a-i învăța pe membrii bisericii să îi iubească pe oameni așa cum sunt și să le arate tipul de dragoste descrisă în 1 Corinteni 13, răbdătoare și îndură totul, este de cel mai mare ajutor. Când învățăm să ascultăm oamenii dezvăluindu-și povestea, descoperim că nu suntem chiar atât de diferiți.

Mulți frecventează biserica având secrete pe care le-ar fi teamă să le reveleze, dar transparența este o cale minunată pntru a ajunge la vindecare. Deseori, reacția față de cei care sunt în mod vizibil homosexuali sau transsexuali, include alte două mentalități. Mai întâi, o mentalitate de autoîndreptățire, care apare văzând un păcat evident care eclipsează propriile noastre neajunsuri, care astfel nu mai par atât de evidente. 1 Timotei 5:24 vorbește despre cum unii oameni au păcate evidente, pe când alții au lucruri care „vin pe urmă”. Fiind pastori și lideri, este adesea șocant pentru noi să descoperim ce se găsește câteodată în cel considerat a fi cel mai sfânt membru al bisericii, privit din exterior. Este nevoie să-L luăm pe Isus în serios și să-i învățăm pe oameni să nu practice judecata pe baza „buștenilor” altora.

În al doilea rând, există teama că cel care vine în biserică va infecta sau va influența cumva alți oameni vulnerabili, precum tinerii din biserică. Din nou, cea mai bună rezolvare este să-i învățăm pe tineri aceleași lecții despre înțelegere și primire iubitoare, dar să ne și asigurăm că sunt bine instruiți în modul în care înțeleg Biblia.

[Question: As leaders, we want to be welcoming, but how do we manage the many reactions our congregants may have to people? Sometimes, our church attenders can be reactive or may expect us as a church to censure people, especially if they are overtly gay or transsexual. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dacă două femei care vin la biserica noastră sunt „lipite” una de cealaltă într-o prietenie codependentă, este o situație de care ar trebui să ne ocupăm

Dacă două femei care vin la biserica noastră sunt „lipite” una de cealaltă într-o prietenie codependentă, este o situație de care ar trebui să ocupăm?

Uneori femeile formează prietenii nesănătoase. Prieteniile pot fi unilaterale, o femeie simțindu-se aproape „persecutată” de cealaltă. Aceasta se poate întâmpla când o consilieră petrece timp cu o femeie care are mare nevoie de ajutor sau când o lideră de grup se împrietenește cu o altă femeie. Astfel de prietenii se pot forma între femei căsătorite sau între tinere care locuiesc în aceeași locuință. Relațiile pot arăta aproape ca lesbianismul.

O astfel de relație este apropiată de lesbianism, deoarece, în cazul lesbienelor, este vorba mai adesea de conectare emoțională, decât de sexualitate fizică. În esență, ea poate fi idolatră. Uneori este subtilă, atunci când numeroase fete devin în adolescență niște „clone”; cele mai multe vor depăși aceasta, dar pentru unele este singurul mod în care știu să relaționeze.

Să încerci să desparți două femei care au format o relație de dependență emoțională poate fi dificil și uneori de prea puțin folos. Ele își găsesc speranța, bucuria și siguranța una în cealaltă, deci dacă li se va spune să se despartă și să formeze relații mai sănătoase vor simți mânie, autoîndreptățire sau teamă. Este o situație care solicită o intervenție plină de răbdare și înțelepciune.

A le învăța pe femei ce înseamnă dragostea este, cu siguranță, parte a Tit 2:3-5. Multe femei au avut parte de experiențe rele, poate de abuz, modele disfuncționale în familie și au avut la dispoziție puține informații despre relațiile cu alte femei. Ele cresc cu modele din filme și cu sfaturi seculare din reviste și de la tovarășii de aceeași vârstă.

Ce mare oportunitate pentru slujirea femeilor a le învăța adevărata valoare a prieteniilor sănătoase între femei! Faptul de a prezenta, fără grabă, alte femei perechii strâns legate, poate fi de ajutor și poate să câștige destulă încredere din partea lor pentru a le arăta apoi ce se întâmplă în relația lor. Femeile mai în vârstă din biserică pot să joace un rol prețios și valoros aici.

Consilierea este importantă, dar biserica și ajutorul de a fi un părinte surogat pentru copilul zdrobit din femeia care se află în acest gen de relație, din cauză că i-a lipsit o dezvoltare sănătoasă în viață, sunt și ele importante.

[Question: If we have two women who come to our church who are “glued” to each other in a codependent friendship, is this something we should address? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Este adevărat că cei care molestează sexual copii de același sex sunt pedofili și nu sunt de fapt homosexuali? Cei mai mulți așa-numiți molestatori homosexuali nu sunt de fapt pedofili heterosexuali?

Termenul „pedofil” a fost inventat de psihiatri pentru a-i clasifica pe cei care au interese sexuale pentru copii. Termenul încearcă să descrie motivația și dorințele interioare ale unui abuzator al copilului. De asemenea, el este folosit în mod obișnuit de „experții” în abuzul sexual și de academicieni pentru a „explica” faptul că abuzul sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin nu este un exemplu de homosexualitate, ci mai degrabă de pedofilie (când victima este un copil) sau poate de efebofilie (când victima este un adolescent).

Problema cu astfel de termeni este că motivațiile și dorințele sunt dificil de definit exact și se pot schimba în timp sau în circumstanțe diferite. Comportamentul este nu numai mai ușor de evaluat și cuatificat, dar este în general cea mai bună reflectare a motivațiilor unei persoane. De aceea la începutul epidemiei de SIDA, Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) au încetat să eticheteze indivizii după orientarea sexuală și i-au clasificat în schimb după comportament (de exemplu, bărbați care fac sex cu bărbați [BSB]). Conform acestei aprecieri, toate cazurile de abuz sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin sunt cazuri de molestare homosexuală, la fel cum toate cazurile de abuz sexual al copilului bărbat-copil de sex feminin sunt cazuri de molestare heterosexuală.

Dar mai există o diferență importantă. În timp ce psihiatria a definit pedofilia ca un interes sexual primar sau exclusiv față de copii, în realitate foarte puțini indivizi se potrivesc acestei definiții. Vasta majoritate a molestatorilor fac sex și cu adulți (adesea cu partenerul de căsătorie) sau cu indivizi de diferite vârste. Aceasta este adevărat în special pentru molestatorii copilului care abuzează homosexual, care adesea susțin că au orientare homosexuală sau dorințe homosexuale.

Studiile pe molestatorii copilului demonstrează că abuzatorii se identifică frecvent pe ei înșiși ca fiind homosexuali sau ca având înclinații homosexuale. Într-un studiu unde întrebarea s-a pus direct, 86% dintre bărbații care au abuzat sexual băieți s-au etichetat pe ei înșiși ca bisexuali sau homosexuali.[1] Alte investigați, pe grupuri de molestatori ai copilului condamnați (care a inclus toate tipurile de abuzatori și victime atât băieți, cât și fete), au raportat că proporția celor care erau homosexuali sau care aveau „experiențe homosexuale semnificative” a variat de la 22% la 60%.[2]

Legătura dintre homosexualitate și abuzul sexual al copilului este documentat și de studii pe scară largă făcute de homosexualii înșiși, sub conducerea unor cercetători favorabili homosexualilor. Studiul Kinsey original din 1948[3] a găsit că 28% dintre bărbații homosexuali nedelincvenți și 20% din întregul eșantion de homosexuali au recunoscut că, fiind adulți (18 +), au făcut sex cu băieți în vârstă de 15 ani sau mai puțin. Studiul ulterior al Institutului de Cercetare Kinsey din 1970[4] a găsit un rezultat similar: 23% dintre respondenți au recunoscut că au făcut sex ilegal cu băieți în vârstă de 16 ani sau mai mici când ei înșiși aveau cel puțin 21 de ani. Idem pentru studiul Raportul Homosexual din 1979 făcut pe 4300 de bărbați homosexuali, care a raportat că 22% au recunoscut abuzul sexual ilegal al copilului de tip homosexual.[5]

În realitate, cei cu interese homosexuale tind să fie destul de flexibili sexual, spre deosebire de cei care susțin că nu au dorințe homosexuale. Un studiu național aleator a găsit că majoritatea bărbaților care se autoidentificau ca fiind homosexuali fuseseră excitați sexual de persoane de sex opus (73%), făcuseră sex cu persoane de sex opus la vârsta adultă (54%), erau în prezent atrași sexual de persoane de sex opus (54) și/sau fuseseră îndrăgostiți de o membră al sexului pus (66%).[6] Alte studii au raportat că nu mai mult de 1-5% dintre cei care recunosc că sunt homosexuali susțin că au făcut sex numai cu bărbați. Majoritatea covârșitoare recunosc, de asemenea, că au făcut sex cu femei.[7]

Niciunul dintre participanții la studiul ulterior citat mai sus al Institutului Kinsey nu a susținut că este pedofil în sensul de a fi făcut sex exclusiv sau în principal cu copii. Toți cei 23% care au recunoscut sexul ilegal cu băieți au spus că minorii au reprezentat „jumătate sau mai puțin” dintre partenerii lor sexuali. Însuși cercetătorul sexual Alfred Kinsey a fost acuzat că era pedofil, dar fie că afirmația este sau nu adevărată, este bine documentat că nu era doar homosexual, având sute de parteneri homosexuali, ci era și căsătorit, avea copii și a făcut sex cu colegii lui și cu soțiile lor, ca și cu studenți.[8]

Referințe

[1] Erickson W. D. ș.a. (1988) Behavior patterns of child molesters. Archives of Sexual Behavior 17:77-86.

[2] Freund K. & Watson R. J. (1992) The proportions of heterosexual and homosexual pedophiles among sex offenders against children: an exploratory study. Journal of Sex & Marital Therapy 18:34-43; Freund K. ș.a. (1984) Pedophilia and heterosexuality vs. homosexuality. Journal of Sex and Marital Therapy 10:193-200; Boston Globe (1988) Citat de A. Bass, 8 august; (1971) Child molesting. Sexual Behavior 1:16-24; Knight R. A. (1991) Interviu la prezentarea sa Differential prevalence of personality disorders in rapists and child molesters. Eastern Psychological Association Convention, New York, 12 aprilie; Wasserman J. ș.a. (1986) Adolescent sex offenders, Vermont 1984. Journal American Medical Association 255:181-182; Marshal W. L. ș.a. (1991) Early onset and deviant sexuality in child molesters. Journal Interpersonal Violence 6:323-336; Bradford J. M. W. ș.a. (1988) The heterogeneity/homogeneity of pedophilia. Psychiatric Journal of the University of Ottawa 13:217-226.

[3] Kinsey A. ș.a. (1948) Sexual Behavior in the Human Male. Philadelphia: Saunders; Gebhard P. H. & Johnson A. B. (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.

[4] Bell A. P. & Weinberg M. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.

[5] Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. NY: Summit.

[6] Cameron P. ș.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron P. ș.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-219.

[7] Roberts S. & Turner C. (1991) Male-male sexual contact in USA. Journal Sex Research 28:491-519.

[8] Jones J. H. (1997) Alfred C. Kinsey: A Public/Private Life. New York: W. W. Norton & Co.

[Is it true that same-sex child molesters are pedophiles and not really homosexuals? Are not most so-called homosexual molesters actually heterosexual pedophiles? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 22