de Jack Hickey

Jack Hickey cu soția

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” 1 Corinteni 10:13

Dacă ar fi să aleg întrebarea care apare cel mai des în consilierea pe care o oferim, ea ar fi cea despre ispită. Mulţi simt că nu au fost niciodată eliberaţi pe deplin de păcatul lor, fiindcă încă se luptă cu ispite. „Cum să fiu liber de homosexualitate”, sunt adesea întrebat, „când am încă ispite homosexuale?” Mare parte din acest gen de întrebări se datorează unei înţelegeri greşite a ceea ce este ispita.

Pentru a începe, Isus nu a spus niciodată că va îndepărta ispita. A spus că ne va ajuta să o învingem şi ne va scăpa din ea. A doua epistolă a lui Petru ne spune că „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.” (2 Petru 2:9) El nu îndepărtează ispita, ci ne scoate din ea.

Duşmanul, Satan, este un luptător fără scrupule. Nu ne va ispiti într-un domeniu de care nu ne pasă. Va ţinti locul cel mai slab, într-un domeniu familiar. Să luăm, de exemplu, pe cineva care a fost în stilul de viaţă homosexual cea mai mare parte a vieţii sale. Vine la Cristos şi se întoarce de la păcatele lui. În acel moment devine o creaţie nouă (2 Corinteni 5:17) şi un copil al lui Dumnezeu. (1 Ioan 3:2) Există încă domenii care au nevoie de vindecare şi slujire, dar eliberarea este prezentă. Când Satan îl ispiteşte – aşa cum o va face – ar fi inutil să recurgă la pofta heterosexuală. Nu ar exista o luptă, fiindcă nu ar exista dorinţă. Permiteţi-mi să adaug aici, pofta este păcat, indiferent în ce formă este ea. Nu există poftă „normală”. [Nota editorului din 2010: Când problemele care alimentează pofta homosexuală sunt vindecate şi/sau individul se pocăieşte de ele în inima sa, bărbaţii şi femeile care înainte au adoptat homosexualitatea pot dezvolta atracţii sexuale potrivite faţă de membrii sexului opus şi o vor face. Ca în cazul oricărui păcat, este nevoie de timp ca tiparele păcătoase vechi să fie rupte şi ca noi tipare sănătoase să se formeze. Pe măsură ce se dezvoltă ispite noi, vechile ispite pot să rămână.]

Mai mult, nu suntem identificaţi de ispitele noastre. Doar fiindcă suntem ispitiţi într-un domeniu din trecutul nostru nu înseamnă că suntem încă robiţi de el. Cel mai bun exemplu al acestui lucru se află în Evrei 4:15: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” Cred că Isus S-a confruntat şi cu ispitele homosexuale. Trebuie să fi fost, dacă poate să aibă milă faţă de slăbiciunea mea. Totuşi, El a fost fără păcat. Acele Ispitele nu L-au făcut homosexual, un adulterin sau un beţiv. Era tot Cristosul, fără păcat.

Dacă Isus, care a fost la fel de om ca oricare dintre noi, nu a fost identificat de ispitele Lui, de ce am fi noi? El a fost ispitit ca să poată fi un ajutor şi un exemplu pentru noi. „Şi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

Evrei 4:15 ne face să înţelegem ceva foarte important: ispita nu este păcat! Mulţi simt că oricând sunt ispitiţi, au păcătuit. Aminteşte-ţi, Isus a fost ispitit şi a fost fără păcat. Păcatul vine când cineva nu rezistă poftei sau chiar îi dă curs. Când vine ispita, trebuie să îi întoarcem spatele. Scăpăm umblând pe calea pe care Isus a deschis-o pentru noi. (1 Corinteni 10:13)

Odată ce vedem că ispitele fac parte din lupta spirituală în care ne aflăm, putem începe să ne confruntăm cu ele ca atare. Avem biruinţă asupra ispitei prin Isus Cristos. El a mers înaintea noastră ca să deschidă o cale pentru noi. El este Marele nostru Preot înaintea tronului lui Dumnezeu.

Unul din cele mai bune pasaje din Scriptură care se referă la ispită este Iacov 1:12-16: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit de Dumnezeu.» Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”

În încheiere, permiteţi-mi să spun: dacă nu înţelegem ispita şi i-am cedat, tot există speranţă. Dumnezeu, cunoscându-ne slăbiciunile, îngrijeşte de noi. 1 Ioan 1:9 spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Aceasta nu reprezintă o uşă deschisă pentru a păcătui, ci un mod prin care şi cel mai slab poate să trăiască biruitor cu Isus.

[Jack Hickey, Why I Am Still Temped? Copyright © 1985, 2010 Jack Hickey. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul a fost publicat iniţial într-un newsletter din 1985 al Reconciliation Ministries. El are aplicaţie pentru cei care se luptă cu orice păcat, nu doar cu homosexualitatea. Când a scris articolul, Jack Hickey, fondatorul misiunii Reconciliation Ministries, era şi Directorul ei. În prezent el continuă să celebreze peste treizeci şi cinci de ani de umblare în împlinire sexuală şi relaţională.]

de Alan Medinger

Alan Medinger

De ce nu ne vindecă Dumnezeu pe toţi instantaneu de homosexualitatea noastră?

Ar putea.

Vrem să o facă; Îi cerem să o facă.

Doar Îi cerem să fim eliberaţi de ceva ce El urăşte – să fim eliberaţi de un impuls puternic de a ne comporta într-un mod pe care El îl numeşte păcătos.

Răspunsul meu – unul pe care l-am auzit şi eu de la alţii de multe ori – este că homosexualitatea este doar un simptom şi că Dumnezeu nu vrea să Se ocupe doar de simptom. El vrea să ajungă la problemele mai adânci. Disconfortul luptei homosexuale este ceea ce ne face să ne deschidem ca El să facă o lucrare mult mai profundă, nu doar să Se ocupe de homosexualitatea noastră.

Deşi există un anumit adevăr aici, am ajuns să cred că nu este un răspuns pe deplin satisfăcător. Să presupunem că rădăcinile homosexualităţii unui bărbat ar fi ura pentru bărbatul care l-a molestat când era copil, o hotărâre de a-şi împlini întotdeauna propriile nevoi cu orice preţ şi un dispreţ continuu pentru tatăl lui. Nu l-ar putea Dumnezeu face să-l ierte pe molestator, să rupă jurământul lui de autosuficienţă şi să se pocăiască de atitudinea faţă de tatăl lui – totul, instantaneu şi din toată inima? Cred că ar putea. El este Dumnezeu şi poate să facă minuni în orice mod alege.

Văzând slăbiciunea vechiului meu răspuns, dar crezând că un răspuns este important, fiindcă întrebarea reflectă chinul adevărat al multora dintre cei care se luptă cu homosexualitatea, am căutat alte răspunsuri, în rugăciune. Cred că Dumnezeu mi-a arătat trei, iar eu sunt încântat de ele. Unul vorbeşte despre natura lui Dumnezeu şi realitate, al doilea, despre relaţia noastră cu Domnul, şi al treilea, despre cum vrea El să ne raportăm unul la celălalt. Îngăduiţi-mi să vi le fac cunoscute.

Primul răspuns este destul de simplu. Că suntem vindecaţi instantaneu astăzi sau că vom fi vindecaţi treptat în următorii douăzeci de ani, prea puţin contează în contextul eternităţii. Dintr-o perspectivă eternă, durata vieţii noastre pe pământ scade până la a fi nesemnificativă. Această perspectivă l-a făcut pe Pavel să spună că priveşte „toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu” (Filipeni 3:8). Cred că Dumnezeu vrea să avem o perspectivă eternă, iar luptele noastre în lume trebuie să ne facă să adoptăm perspectiva cea mai realistă – o perspectivă eternă – a vieţii.

Al doilea răspuns trebuie să aibă de-a face cu felul în care ne raportăm la Dumnezeu. El a ales să fie în relaţie cu noi şi, pentru că trăim în timp, relaţia Lui cu noi trebuie să aibă loc în timp. Natura vindecărilor miraculoase este de aşa fel încât ele au loc în afara timpului. Pentru ca Dumnezeu să lucreze cu noi în afara timpului, trebuie să schimbe natura relaţiei Lui cu noi.

Deşi lucrarea pe care o împlineşte în noi printr-o vindecare miraculoasă face ceva pentru relaţia noastră, ea nu este decât un mod în care Îl experimentăm pe El. În umblarea mea creştină, luptele şi problemele mele sunt cele care mă aşează de obicei pe genunchi, într-un mod mai profund şi mai deschis. Îl cunosc pe Dumnezeu într-un anumit mod pentru că sunt unul dintre cei care au avut o vindecare miraculoasă a părţii sexuale a homosexualităţii proprii acum şaptesprezece ani. Totuşi, Îl cunosc în mult mai multe moduri – şi cred că mai intim – din cauza luptelor şi problemelor pe care le-am întâmpinat de atunci. Acei mulţi ani de luptă cu mânia, judecata şi tendinţa mea către protecţie de sine continuă să înlăture straturile din jurul inimii mele, care mă împiedică să-L cunosc pe Dumnezeu în sensul cel mai deplin şi mai adevărat.

Un al treilea motiv pentru care cred că Dumnezeu rareori vindecă pe cineva de homosexualitate instantaneu are de-a face cu comunitatea – ceva la care evanghelicii nu se gândesc suficient de des. Calea obişnuită a lui Dumnezeu este ca vindecarea să aibă loc în comunitatea credincioşilor. În cele mai multe circumstanţe, El vrea ca noi – Trupul lui Cristos aici pe pământ – să fim agenţii vindecării Sale. Aceasta se aplică dacă vindecarea vine repede, ca răspuns la punerea mâinilor şi ungerea cu ulei de către bătrâni (Iacov 5:14), sau dacă are loc treptat, prin dragostea, grija şi sfatul altor credincioşi. În unele sensuri, există mai multe binecuvântări când Dumnezeu vindecă treptat, prin comunitatea creştină.

V-aţi întrebat vreodată de ce a trebuit să ne începem viaţa ca nişte copilaşi; neajutoraţi, scoţând sunete ascuţite, fiinţe mici şi în nevoie, care au nevoie de atâta îngrijire? Planul lui Dumnezeu a fost şi este ca fiecare dintre noi să crească, să se dezvolte, să înveţe şi să simtă dragostea prin alţii. Cu excepţia lui Adam şi a Evei – şi ei nu s-au descurcat prea bine – El a ales să nu ne facă de la început adulţi educaţi, pe deplin dezvoltaţi. Planul Lui a fost comunitatea – să avem grijă unul de celălalt.

Într-un cămin creştin, cine primeşte de obicei cea mai mare binecuvântare în creşterea copilului, copilul sau părintele? Pentru că am fost ambele, afirm că părintele. Dacă îţi slujesc în durerea ta emoţională sau fizică, cine primeşte cea mai mare binecuvântare, tu sau eu? Cred că eu.

Vindecarea homosexualului, ca cele mai multe vindecări, are loc de obicei în cadrul comunităţii credincioşilor. Astfel, nu numai cel care se luptă cu homosexualitatea este vindecat, ci binecuvântările îi copleşesc pe toţi cei care au fost folosiţi de Dumnezeu în vindecare. Dumnezeu este glorificat în ochii întregii comunităţi, iar comunitatea este binecuvântată şi zidită.

Dumnezeu face mai mult decât să creeze o relaţie perfectă între El şi mine; El Îşi întemeiază Împărăţia. Când Isus va domni, Împărăţia va fi pe deplin realizată. Între timp, El pregăteşte cetăţenii Împărăţiei. Un mod în care o face este învăţându-ne să ne slujim unul pe celălalt în comunitate.

Aici este un mesaj pentru biserica lărgită. Vindecarea bărbatului homosexual şi a femeii homosexuale oferă oportunităţi glorioase altor creştini de a fi binecuvântaţi şi întăriţi. Prin slujbele de vindecare, prin rugăciunea de mijlocire, prin consiliere şi simplă prietenie, creştinii au oportunitatea de a fi parte a planului glorios al lui Dumnezeu. Tu vei fi binecuvântat, Trupul va fi zidit, iar Dumnezeu va fi glorificat, când iei parte la acest proces.

Vindecarea instantanee oferă un semn convingător al marii puteri a lui Dumnezeu, un semn de care toţi avem nevoie, acum şi oricând. Vindecarea treptată, prin Trupul lui Cristos, face şi mai mult. Face şi mai evidentă realitatea prezenţei lui Isus aici, printre noi.

[Alan Medinger, Why So Few Instant Healings? Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Frank Carrasco

Frank Carrasco

Existând atât de multă dezinformare despre homosexualitate în mass-media zilelor noastre, nu este de mirare că cei care încearcă să părăsească homosexualitatea sunt atât de greşit înţeleşi. O teorie populară în cultura pop de astăzi pare să fie că cei cu atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex şi-ar accepta în mod firesc sexualitatea şi ar trăi fericiţi cu ea, dacă nu ar exista homofobii bigoţi, înguşti la minte, care le fac constant viaţa imposibilă bărbaţilor homosexuali şi femeilor homosexuale. Dacă societatea ar înceta să fie atât de intolerantă, fiecare ar fi împăcat cu sexualitatea pe care a dezvoltat-o şi ar trăi fără să se gândească la ea… întocmai ca cineva care este stângaci sau care preferă verdele în loc de albastru.

Dar precum ştim, sexualitatea este complicată, iar încercarea de a o reduce la o definiţie simplă nu face altceva decât să ne lase cu mai multe întrebări decât răspunsuri. În realitate, adevărul se află undeva la mijloc, ceea ce nu ar trebui să ne surprindă. Este adevărat că homofobia este puternică astăzi; grupuri ca Biserica Baptistă Westborough nu fac lucrurile mai uşoare pentru nimeni. Îmi închipui că există mulţi bărbaţi şi multe femei care trăiesc speriaţi şi singuri, de teamă de a nu fi respinşi de prietenii şi familiile lor. Dar şi opusul este adevărat, există mulţi bărbaţi şi femei care cândva au acceptat homosexualitatea, dar au lăsat-o în urmă… pentru motive care nu au nimic de-a face cu teama de respingere.

Chiar dimpotrivă. Mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor au fost în trecut homosexuali pe faţă, unii erau activişti homosexuali, iar alţii trăiau de ani de zile cu partenerii lor. Dacă ar fi căutat acceptare, cu siguranţă, răspunsul nu ar fi fost să devină „foşti homosexuali” (cum ne-au etichetat unii). Aceia dintre noi care am ieşit din homosexualitate ne confruntăm cu o dublă respingere comparativ cu cei mai mulţi, chiar şi în biserică, ca şi în lumea seculară, iar lumea pro-homosexualitate pune la îndoială validitatea schimbării noastre. Deci de ce ne-am schimba?

Un motiv ar fi că mulţi găsesc homosexualitatea ca fiind incompatibilă cu credinţa lor. Multe texte religioase arată clar că homosexualitatea este păcat. Este adevărat că mulţi dintre cei care caută schimbarea sunt motivaţi, în primul rând, de credinţă, dorind să-şi pună întreaga viaţă (finanţe, sexualitate şi moralitate) în acord cu ea. Este un motiv perfect valid pentru a părăsi homosexualitatea. Credinţa oamenilor este o parte integrală a identităţii lor, definind pentru unii chiar şi ceea ce mănâncă (dar nimeni nu critică comunitatea evreiască pentru că mănâncă kosher.)

În cazul altora, sentimentele nu sunt în acord cu ceea ce profesioniştii din domeniul sănătăţii mintale numesc schema personală. Oricine are o schemă personală, o concepţie prin care ne vedem pe noi înşine şi lumea. Ea este strâns legată de imaginea de sine şi de stima de sine. Eu unul m-am luptat foarte mult când lumea continua să-mi spună că eram homosexual, iar eu nu credeam că sunt. Ceea ce nu era negare, era conflict.

Sexualitatea mea nu se potrivea cu cine credeam eu că eram ca om sau cu cine vroiam să fiu. Ca o piesă de puzzle care nu se potrivea, sexualitatea nu se potrivea în imaginea pe care o aveam pentru viaţa mea. Trebuia să iau o decizie. Aveam să trăiesc în acord cu valorile mele şi cu cel care credeam eu că sunt? Sau aveam să trăiesc numai conform cu anumite sentimente sexuale?

Am întâlnit şi oameni care şi-au acceptat homosexualitatea şi au trăit în cu o identitate homosexuală zeci de ani. Poveştile lor diferă în anumite aspecte, unii aveau relaţii pe termen lung, alţii au trăit în promiscuitate şi periculos, dar toţi au găsit că stilul lor de viaţă i-a lăsat neîmpliniţi. Pur şi simplu, nu au ştiut că puteau alege – dar odată ce au aflat că libertatea era posibilă, au urmat calea de ieşire din homosexualitate.

Cu toate acestea, aţi fi surprinşi să aflaţi că există alţii… oameni celebri, care au părăsit homosexualitatea pentru niciun alt motiv decât cel că gusturile lor s-au schimbat. În America este bine cunoscută Anne Hesche, care a avut o relaţie foarte mediatizată cu Ellen DeGeneres, dar care acum este exclusiv heterosexuală, având relaţii doar cu bărbaţi. Dar sunt şi alţii care s-au schimbat, mai puţin mediatizaţi. Shephen Daldry, de exemplu, care a regizat Billy Elliot şi Orele, a fost mult timp cunoscut ca homosexual, până s-a îndrăgostit de o femeie, s-a căsătorit şi s-a aşezat la casa lui.

Jackie Clune, de asemenea, o comediană britanică celebră, a trăit ca lesbiană mai mult de doisprezece ani până s-a schimbat. Scriind în ziarul britanic The Guardian, Clune spune: „După o despărţire deosebit de dureroasă şi lentă, am decis că pentru mine să fiu lesbiană nu era ceea ce se presupunea. Toate relaţiile mele urmaseră acelaşi tipar: început idilic, intensitate pasională, conflict masiv, contopire lentă a identităţilor, răzvrătire, mai mult conflict, terapie de cuplu… În multe feluri, toate acestea reprezintă modul de despărţire standard, heterosexual sau homosexual; dar nu mă puteam opri să simt că răspunsul se afla de cealaltă parte. Tânjeam să am din nou propriul punct de vedere…” (14 iunie 2003)

Este trist, dar adevărat, că homofobia le face viaţa imposibilă unor homosexuali. Dar când alegem să ne schimbăm, nu este din cauza „homofobiei interioare”, cum ne-au acuzat unii. Venim de pe traiectorii diferite şi toţi căutăm ce este mai bine pentru viaţa noastră. Indiferent de motiv, fie că suntem stimulaţi de credinţa noastră sau de convingerea noastră că s-ar putea să existe ceva dincolo de identitatea homosexuală… rămâne un fapt că factorul comun unificator în viaţa noastră este că toţi încercăm să ne trăim viaţa în modul cel mai potrivit.

[Frank Carrasco, Why Would Anyone Want to Change? Copyright © 2009 Frank Carrasco. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Deoarece nu cunoaştem situaţia ta exactă şi unde te afli tu personal în lupta cu homosexualitatea, îţi oferim câteva îndemnuri valabile pentru cei care vor să renunţe la homosexualitate. Urmează ca tu să dai la o parte ce nu ţi se potriveşte, de exemplu, dacă nu accesezi pornografie şi niciun homosexual nu are ID-ul tău, nu este nevoie să-ţi instalezi filtru anti-pornografie şi să-ţi blochezi ID-ul.

Cel mai important în lupta pentru învingerea homosexualităţii este să ai o relaţie corectă cu Dumnezeu. Când El va fi prima prioritate pentru tine, vei vrea să duci o viaţă curată pentru a-I arăta că Îl iubeşti şi nu vei mai ezita să renunţi la homosexualitate. Deci, dacă eşti creştin, roagă-te cu seriozitate şi studiază Cuvântul lui Dumnezeu zilnic, posteşte şi nu lipsi de la nicio strângere a bisericii tale. Vei vedea rezultate care te vor bucura.

Dacă Dumnezeu nu a fost Cel mai important pentru tine până acum, cultivă relaţia ta cu El. Ia o Biblie şi începe să citeşti, mai ales Noul Testament. Vei vedea cum Dumnezeu a hotărât să-i izbăvească pe oameni, să-i scape de osânda păcatului. Asupra ta atârnă osânda păcatului, iar singura modalitate de a scăpa de această osândă este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, oricât de mizerabil te-ai simţi, oricât de murdar ai fi, ia Scriptura în mână şi citeşte. Şi nu te lăsa de cititul Scripturii, pentru că în ea este putere. Nu spunem că Scriptura are ceva magic. Dar cititul Scripturii, cu siguranţă, te ajută să-ţi descoperi identitatea, să afli cine eşti tu, cine este Dumnezeu şi, de fapt, vei descoperi că poţi fi eliberat de păcatul tău.

Nu asculta clişeele manipulatoare ale seculariştilor şi ale promotorilor agendei homosexuale, care îţi spun că te-ai născut homosexual şi nu te poţi schimba, ci găseşte cărţi şi alte resurse care prezintă corect dezvoltarea homosexualităţii. Educă-te cu privire la factorii care contribuie la atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex, şi vei găsi răspuns la multe dintre întrebările tale.

O altă recomandare utilă este: „Evită compătimirea!” Nu spune, pentru nimic în lume: „Vai, săracul de mine!” Nici măcar în mintea ta. „Ce-am ajuns, cum am ajuns, eu nu mai am scăpare, eu nu mai reuşesc, eu sunt blestemat.” Nu, nu eşti. Eşti perfect la fel ca ceilalţi oameni. Există diferenţe între noi ca indivizi, dar cei care au atracţii homosexuale nu sunt mai nenorociţi decât alţii, pentru că ar avea ceva în plus de dus. Cum ai tu bătălii, au şi ceilalţi oameni bătălii. Cum ai tu ispite, au şi ceilalţi oameni ispite. Cu alte cuvinte, nu te compătimi, nu-ţi plânge de milă. Pentru că în momentul în care îţi plângi de milă, nu ai timp să acţionezi.

Cei care vor să facă ceva cu privire la viaţa lor trebuie să plătească un preţ. Iar în preţul acesta, nu ai timp să te plângi, să spui: „Vai, săracul de mine, ce cruce grea mi-a dat Dumnezeu!” Această compătimire niciodată nu-ţi va face bine, ci te va sili să te complaci în starea respectivă. Într-un fel, deplângi starea în care ai ajuns, dar în alt fel, găseşti o plăcere deosebită în a te plânge de starea în care eşti şi niciodată nu vei ieşi de acolo. Dacă vrei să scapi de homosexualitate, nu te mai plânge. Acţionează!

Un alt sfat. Nu te resemna! Nu spune: „Am încercat tot ce a fost posibil şi am epuizat toate soluţiile.” Nu le-ai epuizat pe toate. Câtă vreme încă trăieşti şi respiri, soluţiile nu s-au terminat. Dacă le-ai terminat chiar pe toate, le iei iarăşi de la capăt. Nu ai încotro. Viaţa pe pământul acesta este o luptă şi pentru tine, şi pentru ceilalţi. Ei au lupte la un anumit capitol, tu ai lupte la un alt capitol. Aceasta nu înseamnă că tu eşti mai nenorocit, iar ei mai puţin nenorociţi. Da, tu s-ar putea să fii mai nenorocit din cauză că deja ai muşcat din păcatul acesta şi poate ai vreo boală cu transmitere sexuală, sau poate ai tot felul de afecţiuni pricinuite de stilul de viaţă pe care l-ai adoptat. Dar bătălia este aceeaşi. Luptă! Cei care nu se resemnează, nu se dau bătuţi, nu se compătimesc, ci iau decizii radicale cu privire la viaţa lor, pot să-şi uşureze extraordinar de mult bătălia şi pot să o câştige.

Un alt lucru de făcut este automotivarea. Automotivarea înseamnă opusul a ceea ce spuneam mai înainte, compătimire şi resemnare. Automotivarea înseamnă: pot, cu siguranţă pot. Visează la viaţa sănătoasă şi eliberată, gândeşte-te la ea. Ea să fie dorinţa permanentă din inima ta. Gândeşte-te cât de bine este să fii un bărbat curat la capitolul acesta, neimplicat, fără să ai tot felul de zbateri în mintea ta şi tot felul de pofte care să te chinuiască. Este o viaţă extraordinară, mult mai uşoară decât bătălia pe care o ai acum de dat.

Trebuie să fii un om care se automotivează. Pentru că riscul în viaţa ta este să te dai bătut. Riscul este să te resemnezi, să cazi într-o pantă a autocompătimirii şi să nu mai ieşi de acolo. Fugi de asta! Caută automotivarea. Uită-te pe You Tube, decât să te uiţi pe tot felul de canale pornografice, şi caută filme motivaţionale. Vei găsi oameni care nu au mâini şi nu au picioare, totuşi se aruncă şi învaţă să înoate, conduc maşini şi pilotează avioane, predau la universitate, scriind cu piciorul la tablă, dau concerte şi cântă cu picioarele la orgă sau pian. Vei găsi oameni extraordinari, care luptă pentru viaţa lor. Iar tu ai şi picioarele, ai şi mâinile, aşadar ai avantaje faţă de ei. Nu te lăsa dus încoace şi încolo, spunându-ţi  că nu se poate, că bătălia este pierdută. Nu există aşa ceva. Atâta vreme cât vrei, atâta vreme cât Îl chemi şi pe Dumnezeu în ajutor, reuşita este garantată.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci este să ieşi din mediul homosexual. Nu rămâne în acel mediu, cât timp nu-ţi face bine pentru sănătatea ta, pentru psihicul tău, pentru spiritul tău. Ieşi din mediul care te provoacă la păcat, te ispiteşte, te poate îmbolnăvi, îţi întreţine homosexualitatea. Da, este greu. După ce te-ai obişnuit o anumită perioadă într-un asemenea mediu, după ce ţi-ai construit viaţa pe relaţii cu oameni dintr-un asemenea mediu, după ce poate ţi-ai găsit un serviciu, anumiţi doctori, dacă ai contractat şi o boală, să ieşi, să te duci într-o altă localitate, într-un alt loc este un gest colosal, este ca aruncarea în necunoscut. Dar este un gest absolut necesar.

Când păcatul te înfăşoară şi te strânge şi vezi că nu mai ai încotro, când vezi că bătălia este imensă şi grea, fă tot ce poţi ca să ieşi din mediul acela. Da, s-ar putea ca aceasta să însemne ani de zile de trăit la limita existenţei, s-ar putea să trebuiască să construieşti relaţii noi, să dai socoteală unora de ce ai dispărut şi unde ai dispărut. Sunt lucruri care nu sunt comode deloc. Dar, pentru sănătatea ta, trebuie să faci un asemenea gest. Şi nu oricum, nu te arunca înainte în orice condiţii, ci caută să cântăreşti foarte bine decizia pe care o iei. Caută, dacă se poate, să găseşti un mediu în care să ajungi, spre care să mergi, pentru că o asemenea decizie îţi poate uşura mult bătălia. Deci, mediul este unul dintre lucrurile care trebuie schimbate şi costă foarte mult să schimbi mediul, dar este un lucru posibil. Iar în momentul în care viaţa îţi este pusă în pericol, când rişti să te afunzi în păcat tot mai tare, să mori de anumite boli, nimic nu este prea mult. Atunci trebuie pur şi simplu să iei decizii radicale cu privire la viaţa ta.

Deci, ieşi din mediu şi intră într-un mediu mai sănătos. De regulă, împrejurul bisericilor sunt comunităţi de oameni care ţi-ar prinde foarte bine. Da, este reticenţă când aud despre bărbaţi care se confruntă cu homosexualitatea, şi ştim lucrul acesta, pentru că am încercat să integrăm astfel de oameni în diferite comunităţi religioase. Dar dacă Dumnezeu te ajută şi găseşti un mediu bun, aceasta contribuie la sănătatea ta.

Următorul nostru sfat este: renunţă la pornografie! Dacă accesezi pornografie, apelează la cineva de încredere care să-ţi instaleze un filtru. Nu trebuie să-l instalezi tu, fiindcă dacă ştii parola vei putea deseta oricând vei vrea. Dacă nu ai la cine să apelezi pentru filtru, unul dintre noi ţi-l poate instala gratuit, fără deplasare. Dacă îţi cunoaşte vreun homosexual ID-ul, va trebui să ţi-l blochezi, iar dacă ai conturi pe site-uri homosexuale, să ţi le ştergi. Pentru telefon însă, orice program ai folosi pentru web filter nu asigură securitate maximă, de aceea ar fi indicat să nu ai internet pe telefon. Deocamdată este singura soluţie viabilă. Noi am compilat o listă utilă de materiale pe pagina pe care le poţi accesa sau descărca, iar la x3watch.com găseşti un program care, odată instalat, îi permite celui care te monitorizează să vadă pe ce site-uri intri. Există speranţă pentru eliberarea de pornografie.

Trebuie să renunţi la autosatisfacere. Este dificil, fiindcă atunci când te autosatisfaci se produc reacţii chimice asemănătoare cu cele din creierul celor care se droghează, dar nu este imposibil. În lupta ta cu autosatisfacerea vei mai avea eşecuri, dar evită ca în căderile tale să recurgi la fantezii. Cu cât vei apela mai mult la fantezii cu bărbaţi, cu atât îţi vei întări homosexualitatea.

Aruncă toate materialele care îţi trezesc gânduri nepotrivite faţă de bărbaţi. Amintiri ale trecutului, suveniruri ale unor excursii speciale cu fostul iubit, brăţări, ceasuri de mână sau alte daruri semnificative de la prietenii homosexuali, fotografii, filme, benzi video legate de homosexualitate. Înregistrări ale unor cântăreţi homosexuali, filme cu teme homosexuale, benzi care promovează imoralitatea sau senzualitatea nepotrivită, cântece care erau „speciale” pentru tine şi pentru un anumit prieten sau iubit homosexual. „Micul carneţel” cu numere de telefon ale foştilor prieteni din stilul de viaţă homosexual. Îmbrăcăminte, precum accesorii care erau folosite pentru a-i seduce pe alţii, haine cumpărate din cauza asocierii cu moda „homosexuală”, lenjerie intimă sau îmbrăcăminte „sexy” care declanşează sentimente de poftă greşită, geci sau pantaloni de piele care îţi amintesc de anumite baruri, de oameni sau practici sexuale imorale. Uneori este nevoie şi ca posesiuni importante din casa sau apartamentul tău, poate chiar maşina ta, să fie date sau vândute, datorită asocierii strânse cu o persoană sau cu un eveniment pe care trebuie să-l laşi în urmă. Pentru mai multe pe această temă, vezi Ţine-te bine de puritatea sexuală!

Deoarece, de obicei, bărbaţii cu atracţii homosexuale sunt prea apropiaţi de mamă, ajungând să se identifice cu ea, nu cu tatăl, de care sunt prea îndepărtaţi, lipsa dragostei şi susţinerii masculine din partea tatălui, reală sau fals percepută, se erotizează în adolescenţă şi se transformă în atracţie homosexuală. Astfel, până ce nevoia ta normală de dragoste şi susţinere masculină nu va fi satisfăcută în mod sănătos prin relaţii apropiate, nesexuale, cu bărbaţi care se simt confortabil cu masculinitatea lor, atracţiile tale sexuale şi emoţionale nesănătoase faţă de bărbaţi nu se vor diminua. De aceea, petrece cât mai mult timp cu tatăl tău şi alocă mai puţin timp mamei tale. Dezvoltă prietenii sănătoase cu bărbaţii care sunt siguri de masculinitatea lor.

Evită mediul feminin. Dacă eşti învăţat să stai mai mult cu mama, ia o măsură cu privire la aceasta. Dacă te simţi foarte bine în preajma colegelor, la şcoală sau la serviciu, fă ceva. Schimbă mediul. S-ar putea să râdă unii de tine că ai vocea nu ştiu cum, că te mişti mai nu ştiu cum. Este preţul pe care trebuie să-l plăteşti. Cum vrei, să renunţi la bătălie din cauza unor vorbe? Nu sta într-un mediu feminin decât strictul necesar! Îţi prinde bine să stai într-un mediu masculin.

Deci, nu sta prea mult cu fetele şi apropie-te de grupurile de bărbaţi. Petrece timp cu bărbaţii care nu au probleme cu homosexualitatea, făcând activităţi de interacţiune de grup tipic masculine; dacă eşti încă tânăr, sport, în primul rând. Alte activităţi de grup masculine ar fi: vizionarea de meciuri de handbal, baschet, aventura parc (un fel de alpinism în spaţii special amenajate în aer liber), bowling, patinoar. Vezi ce activităţi se practică în biserica personală: tabără de schi, tabără de supravieţuire, căţărat, oferirea unei mâini de ajutor celor în nevoie, prin construirea a diferite case sau alte facilităţi. Totuşi, evită să petreci timp cu un singur bărbat, pentru a nu dezvolta o atracţie nepotrivită sau o dependenţă emoţională faţă de el.

Încă un aspect la calupul acesta „de evitat”. Ieşi! Du-te! Dacă spuneam că este nevoie să ieşi dintr-un mediu care favorizează homosexualitatea, să te muţi într-un alt mediu, acest „ieşi” pe care îl spunem acum este: ieşi afară, ieşi în relaţii, ieşi la efort, ieşi la joacă. Da, la joacă. Du-te şi integrează-te într-o echipă de fotbal de cartier, de unde stai tu. Nu rata niciun meci. Du-te la meciuri, du-te în anturajul bărbaţilor sănătoşi care aleargă, fug, fac efort. Dacă ai un serviciu sedentar, care îţi permite să stai la computer multă vreme, ia în considerare să-l schimbi pe unul care este plătit mai puţin, dar în care faci efort fizic. Ai nevoie să te simţi bărbat. Stând pe scaun la un birou şi lucrând pe computer, nu-ţi simţi masculinitatea din tine. Nu simţi împlinită menirea ta de bărbat, ci, într-un anumit mod, intră în mintea ta informaţia că faci o slujbă feminină, iar aceasta nu te ajută absolut deloc. Ai nevoie de o slujbă masculină, bărbătească.

Care dintre prietenii tăi îşi construieşte casă? Du-te să-l ajuţi să construiască la casă. Sau du-te să lucrezi pe şantier. Cum adică, tu, care eşti poate bolnav, să munceşti pe şantier? Da, du-te şi munceşte pe şantier! De la muncă nu a murit nimeni, şi nu spunem lucrul aceasta cu vreo răutate sau dorinţă de răzbunare. Îl spunem pentru că noi, bărbaţii, avem nevoie să simţim bărbăţia, masculinitatea din noi, care ne este inhibată. Societatea modernă parcă complotează împotriva identităţii noastre sexuale, pe femei le masculinizează, iar pe bărbaţi îi feminizează.

De aceea trebuie să ieşi. Ai părinţi, du-te la ţară, sapă grădina, ajută-i pe acolo, bate o scândură la locul ei, construieşte, repară la acoperiş, repară gardul! Fă ceva bărbătesc neapărat. Ai o echipă, ai nişte prieteni care joacă fotbal, caută în cartier o sală de sport. Vezi cine se joacă pe acolo, încearcă să te integrezi într-o echipă de fotbal, de baschet, de orice sport. Du-te la ceva la care se face sport şi mişcare, şi este specific bărbătesc. Pentru că te va ajuta extraordinar de mult să redescoperi bărbatul din tine. Sau să-l descoperi, dacă încă nu l-ai descoperit. Să vezi că eşti bărbat. Să-ţi stabileşti, să-ţi delimitezi bine identitatea pe care o ai.

Deci, ieşi la muncă fizică, ieşi dintr-un mediu preponderent feminin într-un mediu masculin, implică-te în tot felul de proiecte. Uită-te în localitatea ta, în jurul tău, se desfăşoară anumite activităţi sportive, competiţii, întâlniri. Uită-te în ziarele locale. De regulă acolo găseşti că se anunţă un maraton, o competiţie, un concurs de săniuş, o acţiune a unei asociaţii voluntare de igienizare a unui parc. Du-te în astfel de locuri, pentru că îţi prinde extraordinar de bine.

Apoi, dacă ai un comportament efeminat, uită-te cu atenţie cum vorbesc, cum se mişcă şi cum se poartă bărbaţii şi imită-i. Evită diminutivele şi lungirea sunetelor, ca şi tonul alintat. Ai grijă cum te îmbraci. Unii dintre cei care se luptă cu homosexualitatea ies în evidenţă pentru că sunt prea aranjaţi şi „asortaţi”. Tinerii de astăzi devin tot mai efeminaţi, dar tu nu-ţi poţi permite un asemenea „lux”. Nu te lua după metrosexuali, urmează exemplul bărbaţilor care emană masculinitate sănătoasă.

Pentru o îmbunătăţire a situaţiei, consilierea ajută. Dacă îi spui unui terapeut: vreau să mă ajuţi să devin hetero, cel mai probabil va spune: este imposibil, sau neetic. Dacă îi spui: am nevoie să mă ajuţi să mă simt mai mult ca un bărbat şi mai conectat cu alţi bărbaţi, sau să mă ajuţi să-l iert pe tatăl meu, sau să scap de mama mea care mă sufocă, sau să mă eliberez de mânie, sau să înving adicţia sexuală, sau să mă vindec de abuzul sexual…, orice terapeut competent ar trebui să fie capabil şi dispus să lucreze cu tine în ceea ce priveşte acestea. Homosexualitatea este un simptom. Vindecă problema de bază, iar homosexualitatea se va îngriji de ea însăşi.

Pe lângă consiliere, este nevoie să găseşti unul sau doi bărbaţi serioşi în credinţă, care să te monitorizeze şi cu care să te întâlneşti ritmic pentru a da socoteală, răspunzând concret la întrebările pe care ţi le vor pune cu privire la gânduri homosexuale, fantezii homosexuale, autosatisfacere, pornografie, tentativa de a contacta homosexuali. În afara întâlnirilor voastre regulate, când simţi o nevoie puternică de a te autosatisface, de a viziona pornografie sau de a contacta homosexuali, vei putea să îi suni, să le dai un SMS sau să le trimiţi un e-mail, anunţându-i cu ce te confrunţi şi cerându-le să se roage pentru tine, urmând ca la prima întâlnire să te întrebe dacă te-ai păstrat curat. În acest sens, vezi Crearea unui plan personal de acţiune şi Monitorizarea.

Pentru suport emoţional online, poţi vorbi cu câţiva dintre noi. Pentru a ne cunoaşte mai bine, îţi punem la dispoziţie emisiuni audio, interviuri la Radio Vocea Evangheliei Cluj-Napoca, Radio Vocea Evangheliei Timișoara şi Credo TV, precum și o conferință pe tema homosexualităţii.

Dacă doreşti să discuţi cu un slujitor al Domnului la telefon, îţi putem face legătura cu cineva potrivit.

Dacă vrei să te alături unui grup de suport online sau unui grup de discuţii pentru foştii homosexuali, prietenii şi partenerii de căsătorie ai unor homosexuali şi foşti homosexuali şi cunoşti limba engleză, poţi să o faci. Poţi doar să citeşti postările sau să te alături oricând discuţiei, cu speranţele, luptele, întrebările şi gândurile tale.

Ai auzit de Alcoolicii Anonimi? Poate ar fi bine să iei în considerare spusele lui Dave din Un mod mai bun de a trăi: „OK, nu eşti alcoolic. Ai băut vreodată alcool în exces? AA este părintele programelor în 12 paşi, iar aceste programe au ca scop modificarea comportamentelor adictive. Scopul final al programelor în 12 paşi este să ne ajute să ne corectăm, să ne schimbăm sau să ne reparăm gândirea, ca să facem alegeri mai bune, mai sănătoase.

Programul în 12 paşi este o opţiune disponibilă pentru tine, ca să începi să îmbunătăţeşti viaţa ta şi vieţile celor din jurul tău. Programele în 12 paşi oferă un loc unde nu numai că ne putem destăinui altora, dar putem să şi lucrăm asupra unor chestiuni pe care le împărtăşim numai lui Dumnezeu sau cuiva de încredere.

Odată ce îţi permiţi să participi pe deplin la program, vei fi capabil să te adresezi problemei, să lucrezi în ceea ce o priveşte, să te vindeci şi să creşti, învăţând să te ierţi pe tine însuţi şi pe alţii. Vei fi capabil să dai drumul resentimentelor şi ranchiunelor, să accepţi responsabilitatea pentru binele şi răul din trecutul tău, să ceri iertare, să cauţi să repari greşelile şi să corectezi relele din trecut. Aceste programe îţi prezintă, de asemenea, conceptul de grup de suport, unde poţi da socoteală pentru acţiunile tale şi unde poţi dezvolta abilităţi pentru prevenirea recăderii.”

Reţine, este important să ai aşteptări realiste cu privire la ieşirea din homosexualitate. Opusul homosexualităţii nu este heterosexualitatea, ci sfinţenia. Schimbarea constă în stoparea comportamentului homosexual şi este realizabilă pentru toţi cei care doresc cu adevărat acest lucru. Unora dintre foştii homosexuali le apar atracţii sexuale pentru femei. Dintre aceştia, cei mai mulţi dezvoltă atracţii sexuale pentru o singură femeie, şi anume, pentru soţia lor. De obicei, atracţiile sexuale pentru bărbaţi rămân la foştii homosexuali. Ele nu au legătură cu căsătoria, ci sunt ispite sexuale cu care un fost homosexual se va lupta toată viaţa şi pe care trebuie să le învingă. Satan este abil, de aceea îl va lovi întotdeauna în punctul lui slab. În acest sens, vezi Dacă sunt ispitit, înseamnă că nu sunt eliberat? Totuşi, atracţiile pentru bărbaţi se pot diminua, dacă fostul homosexual îşi face partea. Pentru a descoperi în ce constă schimbarea, vezi Un nou studiu despre terapiile reparative.

Păstrează în minte că, pentru bărbaţi, implicarea într-o relaţie cu o femeie, înainte de rezolvarea problemei homosexualităţii, duce doar la agravarea acesteia, fiindcă o femeie oferă ceva diferit faţă de un bărbat. O relaţie cu o femeie nu trebuie să aibă loc înainte de cel puţin trei ani de la ultima relaţie sexuală de orice gen cu un bărbat, cel mai bine nu înainte de cinci ani şi nu mai devreme de doi ani de la ultima relaţie de dependenţă emoţională faţă de un bărbat. Pentru a afla mai multe despre dependenţa emoţională, accesează Dependenţa emoţională.

Nu-ţi fă iluzii! Căsătoria nu vindecă nici homosexualitatea, nici bisexualitatea. O dovadă în acest sens este faptul că unul din cinci homosexuali au fost căsătoriţi. De asemenea, bisexualii care nu primesc ajutor pentru ieşirea din homosexualitate sunt chinuiţi de atracţii homosexuale şi, indiferent cât de bună este relaţia lor emoţională şi sexuală cu soţia, au impulsuri puternice de a comite adulter cu bărbaţi.

Deci, dacă eşti deja căsătorit, va trebui să te controlezi ca să nu te gândeşti la bărbaţi când întreţii relaţii sexuale cu soţia, ci să te concentrezi asupra ei. Dacă nu eşti căsătorit, dar ai de gând să-ţi întemeiezi o familie, pregăteşte-te să îi spui viitoarei soţii, înainte de căsătorie, despre lupta ta cu homosexualitatea. O femeie are dreptul să aleagă în cunoştinţă de cauză. În această privinţă, vezi Ar trebui un fost homosexual să le spună celor dragi despre trecut? De asemenea, soţia unui fost homosexual trebuie să îl susţină în lupta lui cu homosexualitatea, iar dacă nu ştie despre ea, nu o poate face. Femeile care, fără să ştie, se căsătoresc cu bărbaţi homosexuali sau dependenţi sexual, sunt adesea atrase de ei din cauza slăbiciunii sau zdrobirii lor. O femeie care se teme de sexualitatea masculină puternică poate fi atrasă de „blândeţea” unui bărbat homosexual. O femeie care are dificultăţi în a relaţiona cu cineva altfel decât să-i poarte de grijă, codependentă, este atrasă de un bărbat cu probleme, precum un dependent de sex. Nu ai nevoie de o astfel de soţie!

Dar nu numai viitoarea ta soţie trebuie informată, ci şi părinţii, fraţii şi prietenii tăi apropiaţi. Susţinerea familiei şi a grupului de suport de prieteni are un rol esenţial în lupta cu homosexualitatea. De obicei, homosexualii se ascund de membrii familiei, dar nu uita: nimeni nu te cunoaşte cu adevărat până nu ştie adevărul despre tine. În acest sens, vezi Ar trebui să strigăm de pe acoperişul caselor?

Şi, nu în ultimul rând, dacă ai practicat orice formă de sex homosexual şi dacă nu te-ai testat regulat pentru HIV/SIDA, te sfătuim să faci testul. Infectarea se poate produce în orice tip de contact sexual. Dacă eşti infectat, este important să afli cât mai repede, pentru a începe terapia, ceea ce îţi va da şanse de viaţă mai mari, dar şi pentru a-i proteja pe cei din jurul tău. Dacă doreşti să afli mai multe despre infectarea cu HIV/SIDA, contactează-ne în acest sens. De asemenea, deoarece bărbaţii care fac sex cu bărbaţi prezintă un risc crescut pentru infectarea cu hepatită, pe lângă testul HIV, este nevoie să te testezi şi pentru virusurile hepatice A, B şi C, dar şi pentru virusul papiloma uman (HPV), care poate cauza anumite tipuri de cancer anal.

Mai este un punct pe care foarte mulţi nu-l abordează. De ce unii nu simt atracţie sexuală faţă de persoanele de sex opus? Oare căsătoria, sexul, sunt un dat obligatoriu? Oare acesta este drumul pe care trebuie să mergem toţi?

Te-ai întrebat dacă nu cumva rolul tău în viaţa aceasta este unul mai important decât să ai o relaţie cu cineva şi să-ţi trăieşti viaţa într-un mod firesc, obişnuit, banal? Dacă Dumnezeu a pregătit pentru tine ceva măreţ? Ceva pentru care nu mai este loc de o relaţie, ceva care îţi va solicita toată atenţia şi efortul, ceva care îţi va da o valoare nemăsurată, comparativ cu firescul unei vieţi obişnuite? Dacă eşti chiar tu omul care va schimba ceva în lume?

Poţi să ai o viaţă împlinită şi semnificativă chiar dacă te lupţi cu homosexualitatea. Renunţarea la homosexualitate cere un efort considerabil, dar merită. Dumnezeu dă biruinţă.

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Institutul pentru Cercetarea Familiei (FRI) este adesea întrebat despre misiunile foştilor homosexuali.

În general dăm referinţe cu un punct de vedere moderat cu privire la astfel de eforturi. La urma urmei, intenţiile lor sunt bune. Totuşi, aceste organizaţii nu sunt o binecuvântare pură. Să luăm în considerare următoarele fapte:

Nu există îndoială că unii dintre cei care sunt atraşi în comportamentul homosexual sunt convertiţi sau lecuiţi de stilul de viaţă homosexual de acele grupuri. Acest fapt îi supără pe activiştii homosexuali, deoarece majoritatea susţin că s-au născut aşa şi nu se pot schimba. Existenţa celor care s-au schimbat este o adevărată „deficienţă în argumentaţia homosexuală”, fiindcă arată minciuna uneia dintre tacticile lor. Şi îi forţează pe apologeţii homosexuali să argumenteze că cei care s-au schimbat nu erau cu adevărat homosexuali sau altfel nu şi-ar fi schimbat o tautologie mai degrabă naivă, care ignoră dovezile clare.

În ciuda recomandărilor călduroase ale multor foşti homosexuali, există îndoieli că ratele de vindecate ale organizaţiilor foştilor homosexuali sunt ceva cu care se pot lăuda. Toate adicţiile, îndeosebi adicţiile sexuale, sunt greu de frânt şi mult mai mulţi oameni încearcă să scape de ele decât cei care reuşesc în final. Este nevoie de mult timp, efort şi bani pentru fiecare vindecare. În dolari, rata de vindecare pentru adicţiile sexuale este printre cele mai rele, dintre toate păcatele obişnuite.

Alcoolicii Anonimi par să fi popularizat sloganul „este nevoie de cineva pentru a salva pe cineva”. Deşi tema respectivă a influenţat mulţi lucrători sociali în ultimele câteva decenii, dovada că ea într-adevăr funcţionează nu este atât de clară. FRI a încercat să găsească dovada că foştii drogaţi fac cea mai bună treabă convertind drogaţii să renunţe la droguri, foştii beţivi fac cea mai bună treabă dezvăţându-i pe alcoolici de alcool şi foştii homosexuali fac cea mai bună treabă convertindu-i pe homosexuali să renunţe la homosexualitate. Până acum nu am găsit o dovadă convingătoare că vreunul dintre programele pentru foşti, conduse de foşti, au mai mult succes decât programele încurajate de neprofesionişti care nu sunt foşti sau decât cele conduse de psihologi, lucrători sociali sau psihiatri. Oricare ar fi, rata de succes la dependenţi nu este foarte ridicată.

Fiindcă profită de principiul „este nevoie de cineva pentru a salva pe cineva”, liderii misiunilor foştilor homosexuali nu trebuie să aibă licenţe la colegiu şi, în general, nu au. Entuziasmul convertiţilor este considerat la fel de bun sau mai bun decât calificările. Dar poate că educaţia formală nu produce nicio diferenţă când este vorba de a ajuta oameni. La urma urmei, multe studii care au comparat ratele de vindecare ale studenţilor la psihologie sau psihiatrie, adesea raportează ca bune sau mai bune ratele de vindecare ale studenţilor, decât cele ale doctorilor în filozofie sau ale doctorilor în medicină din domeniu. O asemenea încredere solidă în entuziasm este totuşi îngrijorătoare pentru cei care vor fapte solide, de încredere. La urma urmei, cei care nu sunt instruiţi din punct de vedere tehnic vor avea dificultăţi în a evalua literatura ştiinţifică pe tema homosexualităţii (sau pe orice altă temă). Entuziasmul nu este un substitut pentru instruirea care face posibilă evaluarea critică a rapoartelor şi afirmaţiilor ştiinţifice.

Orice funcţionează uneori

Un fapt important de amintit când evaluăm afirmaţiile oricărui remediu sau program, este tocmai că aproape orice tratament sau remediu funcţionează pentru unii oameni. De fapt, FRI nu cunoaşte niciun program căruia i se face publicitate, de la terapia nudului la terapia de şoc şi orice altele între ele, care să nu poată susţine un anumit succes şi care să nu prezinte unele recomandări pentru a-l dovedi. Întotdeauna există unii care depun mărturie că un program dat a fost, într-o anumită măsură, bun pentru ei sau i-a vindecat.

Adevărata problemă deci nu este dacă unii sunt ajutaţi, ci mai degrabă dacă o proporţie cât de cât rezonabilă a celor contactaţi de programul foştilor sunt vindecaţi. Mai mult, se compară proporţia celor care sunt vindecaţi cu proporţiile celor vindecaţi de alte programe sau se aşteaptă pur şi simplu până ce persoana îmbătrâneşte (ceea ce funcţionează pentru cele mai multe adicţii, dacă persoana nu moare mai întâi)?

De obicei, grupurile orientate spre vindecare sau spre tratamente susţin o rată de succes de aproximativ 1/3 pentru cei care rămân pe toată durata tratamentului. Desigur, mulţi dependenţi trec pe la grupurile foştilor ca să arunce o privire. Unii chiar încearcă programul sau tratamentul pentru un timp. Dar mulţi, probabil şi mai mulţi, nu rămân în cursă. Cum numărăm aceste persoane? Dacă le considerăm eşecuri, atunci programul arată mai rău. Dar dacă nu le numărăm deloc, nici aceasta nu este tocmai corect. În mod clar, exprimarea în cifre a ratelor de vindecare, pentru orice program al foştilor, este excepţional de dificilă.

Exprimarea în cifre a ratelor de vindecare este chiar şi mai dificilă când programul sau organizaţia refuză deliberat colectarea datelor. Exodus, cel mai mare consorţiu al foştilor, nu colectează nicio formă de date despre vindecări sau convertiri. În schimb, colectează date despre numărul de cărţi vândute, numărul de întrebări, numărul de participanţi la conferinţe etc. Ca multe organizaţii de servicii sociale, Exodus nu are dovezi solide că abordarea sa funcţionează, altele în afara setului obişnuit de recomandări.

În mai am vorbit cu un membru al bordului de directori al Exodus. Ne-a oferit replica oficială obişnuită a serviciului social, că nu ştim cât de mulţi au fost atinşi, dar ştim că unii au fost. Şi dacă este unul sau mulţi, cel puţin… Am vorbit cu liderii unui alt grup al foştilor homosexuali în iunie şi ne-au dat acelaşi răspuns. Este oarecum frustrant, deoarece întotdeauna există oameni care ar vrea să finanţeze, sub pretextul ajutorării altora. Prudenţa dictează ca programele să demonstreze cât de mult se face cu banii care li se dau. Din nefericire, ca atât de multe servicii sociale sau programe de ajutor, misiunile foştilor homosexuali nu pot oferi informaţia crucială.

Când programele guvernului sunt evaluate cu atenţie, de obicei nu reuşesc să realizeze mult. Deci dovada eficienţei este o cerere atât legitimă, cât şi prudentă. Când Bob Davis, Director la Exodus North America, a fost pus la zid de activiştii homosexuali la mijlocul lui iulie 1998, fiindcă doi lideri iniţiali ai Exodus îşi părăsiseră soţiile pentru homosexualitate, a spus: „Nu susţinem că avem 100% succes. Ştim că există mulţi oameni care vin la Exodus, iar după o perioadă de timp realizează că din cauza dificultăţii din procesul de schimbare devin descurajaţi şi renunţă… Aceasta nu neagă faptul că sunt mulţi oameni care rămân şi experimentează o schimbare semnificativă.” (Christian News, 27 iulie 1998)

Aşa cum sugerează exemplul Exodus, unii din liderii mişcării foştilor homosexuali par să fie încă pe jumătate prinşi în mrejele stilului de viaţă homosexual. Ca o consecinţă, un număr semnificativ al celor din conducere cad din nou în homosexualitate, când, dacă pur şi simplu ar fi plecat, ar fi scăpat, ar fi stat departe şi ar fi mers mai departe, poate că ar fi scăpat complet.

Este un adevăr trist că cei care au fost cândva serios implicaţi într-o adicţie sunt mai susceptibili la ispitele acelei adicţii decât cei care de la început nu au fost dependenţi de ea. Înregistrările publice documentează câteva cazuri de lideri ai programelor foştilor alcoolici şi foştilor consumatori de droguri care „au început din nou să bea mult”.

De exemplu, imaginaţi-vă că aveţi o biserică mare. Adulterul este o problemă obişnuită. Într-o congregaţie mare, este previzibil că mulţi se luptă cu faptul că au comis adulter sau că sunt ispitiţi serios să o facă. Să ne imaginăm mai departe că organizaţi un program pentru a ajuta astfel de indivizi. Anunţaţi că la o anumită oră, într-o anumită încăpere, toţi cei care au comis adulter sau doresc să o facă, se vor întâlni împreună ca să se consoleze unul pe celălalt, să se roage, să citească Biblia, să asculte discursurile celor care au învins etc.

Ce se va întâmpla? Previzibil, haos.

De ce?

Fiecare bărbat din încăpere va şti că fiecare femeie din încăpere fie a comis adulter, fie vrea să comită. Fiecare femeie din încăpere va şti că fiecare bărbat din încăpere fie a comis adulter, fie vrea să comită. În timp ce mulţi ar putea fi ajutaţi de această misiune, este sigur că programul va fi, de asemenea, un stimul pentru formarea unor perechi de indivizi adulteri, servind ca un fel de prezentare. Prin concentrarea unei misiuni asupra unui anumit păcat sau a unei anumite probleme şi prin aducerea împreună a celor cu respectiva dificultate, probleme semnificative sunt aproape garantate.

Să luăm în considerare mărturia lesbienei Sandi Wiggins: „Cu puţin peste zece ani în urmă am fost implicată în două misiuni diferite ale foştilor homosexuali. Am fost implicată până la a fi liderul unui grup mic şi consilieră la o linie telefonică fierbinte. Gândirea mea a fost schimbată complet şi imperativ. M-am angajat în misiunile foştilor homosexuali din cauza suferinţei mele profunde, cognitive şi spirituale, datorită faptului de a fi creştină şi lesbiană. Am întâlnit-o pe partenera mea la o conferinţă Exodus. Cu aproximativ cinci ani în urmă, m-am îndreptat către o a treia misiune a foştilor homosexuali.

În ultimii doi ani m-am rugat şi m-am gândit mai intens pentru decizie în sufletul meu. Aveam homofobie profund interiorizată, din cauza felului în care am înţeles că Biblia şi, în consecinţă, Dumnezeu, gândea despre mine. Credeam întru totul că nu puteam trăi o viaţă împlinită sau să fiu creştină sau să fiu autorealizată, dacă atracţiile mele pentru acelaşi sex nu dispăreau.

Acum am văzut că toate aceste lucruri sunt posibile în viaţa mea şi că pot să continui să-L urmez pe Isus.”

Observaţi progresia.

Sandi avea „homofobie interiorizată”. Adică se simţea rău cu privire la implicarea ei în homosexualitate. Dar nu vroia să renunţe la ea, deci şi-a petrecut timpul în preajma celor cu dorinţe homosexuale, la suprafaţă ajutându-i (şi, crede FRI, ea vroia sincer să-i ajute să renunţe). Totuşi, homosexualii erau peste tot în jurul ei. Dacă îşi schimba din nou gândirea, oamenii „potriviţi” erau acolo ca să o ajute să respingă acest lucru şi să-şi „revină”. Sandi şi-a petrecut timpul în preajma homosexualităţii şi homosexualilor, iar, în cele din urmă, a întâlnit-o pe adevărata ei dragoste [homosexuală].

Isus a spus: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”, inclusiv poruncile împotriva imoralităţii sexuale. Din nefericire, când li se cere să aleagă între împlinirea sexuală şi/sau personală şi a-L urma pe Cristos, oamenii adesea o aleg pe cea dintâi şi o reinterpretează pe cea de a doua.

Dacă doamna Wiggins ar fi scăpat şi ar fi mers mai departe, astăzi viaţa ei ar fi putut fi foarte diferită. Dar acum ea este un cancer atât în mişcarea foştilor homosexuali, cât şi în biserică, susţinând şi argumentând, prin viaţa ei, că cineva poate afirma că Îl urmează pe Isus, fără să o facă de fapt.

[Just How Effective Are the Ex-Gay Ministries? Copyright © 1998 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]

de Alan Medinger

Alan Medinger

Apelul telefonic era atât de diferit de celelalte pe care le primisem de la acel bărbat numit Gary. În ultimii ani, sunase de câteva ori ca să ne împărtăşească bucuria libertăţii lui nou aflate. După ani de zile de activitate homosexuală, găsise o misiune Exodus. Liderul ei – un bărbat de o mare sensibilitate – îl consilia, iar viaţa lui se schimbase complet.

Era în alt oraş, dar pentru că era ajutat de articolele noastre din buletinul de ştiri şi pentru că îşi dăduse seama că eram cam de aceeaşi vârstă, telefona, din când în când, la Regeneration.

Una dintre bucuriile noii lui vieţi era prietenia pe care o avea cu bărbaţii heterosexuali şi cu cuplurile căsătorite din biserica lui. Una dintre acele relaţii determinase apelul. Unul dintre bărbaţi, cu totul pe neaşteptate, îi făcuse un avans sexual, iar Gary cedase. Gary îşi asuma întreaga responsabilitate pentru ceea ce făcuse, dar de fapt avusese parte de o surpriză neplăcută. Nu avea idee că acel bărbat căsătorit era interesat de sexul homosexual.

Când încercam să îl consiliez, m-a întrebat dacă am scris vreodată despre ce ar trebui să facă o persoană dacă are o cădere sexuală. Nu scrisesem, dar era o idee bună pentru un articol, deci iată-l.

Aveam de gând să intitulez articolul „Dacă ai o cădere sexuală”, dar m-am hotărât pentru „Când ai o cădere sexuală”, recunoscând adevărul că toţi cădem din când în când. A fost un singur om desăvârşit. Desigur, aici ne interesează păcatul sexual, dar ceea ce se spune nu se limitează la căderile sexuale care implică o altă persoană; se poate aplica la consumarea de pornografie, la masturbare sau doar la cedarea la poftă. În cele ce urmează, mă bazez pe propria mea experienţă, pe cea a lui Gary şi pe ceea ce am văzut întâmplându-se în vieţile altor oameni pe care i-am consiliat.

Tipul de situaţie căreia mă adresez aici va fi cea a lui Gary; cea a unei persoane care a avut în mare parte biruinţă şi apoi, spre marea sa supărare, cade.

Când are de-a face cu o cădere sexuală, reacţiile persoanei sunt de obicei un amestec de răspunsuri potrivite şi nepotrivite. Dacă persoana este un creştin destul de matur în credinţă şi este în legătură cu Domnul, de obicei vor urma răspunsurile potrivite, iar ele le vor reduce la tăcere pe cele nepotrivite. Să ne uităm la ambele tipuri de răspunsuri.

Răspunsuri nepotrivite

Pentru cineva ca Gary, care a fost „curat” trei ani – sau trei luni – şi apoi cedează acestui gen de păcat, despre care crezuse că îl lăsase în urmă, iată câteva răspunsuri tipice greşite:

1. Disperare din cauza „recordului” pătat – „Mă descurcam aşa de bine şi acum am stricat totul.” Atitudinea persoanei este că tot ce a fost bun în ultimele luni sau în ultimii ani a fost anulat, iar acum trebuie să o ia de la început. Nu este deloc aşa. Cu siguranţă, Dumnezeu a lucrat în timpul perioadei de ascultare. A existat creştere şi schimbare. Un moment de slăbiciune nu anulează luni sau ani de succes.

Disperarea revelează o anumită mândrie în cel care se luptă cu homosexualitatea. În adâncul inimii lui, este un glas care spune: „Sunt o persoană prea bună ca să mi se întâmple asta.” Sau este posibil ca recordul cumpătării să fi devenit mai degrabă o chestiune de mândrie decât de recunoştinţă.

2. Folosirea psihologiei pentru justificare – După ce disperarea începe să se estompeze, uneori, oamenii încep să caute motivele pentru care au făcut ce au făcut. Nu este nimic greşit în aceasta – numai dacă nu devine o justificare subtilă pentru păcat. De obicei, există anumite lucruri care ne fac deosebit de vulnerabili la păcat, dar nu ele sunt cauza. Cauza este întunericul care locuieşte în inima noastră.
3. Retragerea faţă de cei care pot ajuta – Iar şi iar descoperim că atunci când cineva încetează să vină la unul din grupurile noastre şi/sau încetează să meargă la biserică, este din cauză că a căzut din nou în păcatul sexual. Când are cea mai mare nevoie de Trupul lui Cristos, aleargă în cealaltă direcţie. Uneori de ruşine; alteori pentru că se simte un ipocrit. Mai neliniştitor, aceasta poate să însemne că fuge de Dumnezeu, fiindcă nu suportă condamnarea pe care o simte când se află în prezenţa Lui.
4. Folosirea căderii pentru a justifica mai mult păcat – Aceasta se leagă de răspunsul numărul 1 de mai sus. „Ei bine, mi-am pătat recordul acum; pot la fel de bine să merg până la capăt.” Sau persoana simte că, deoarece oricum va trebui să treacă prin întregul proces de pocăinţă şi recuperare, poate la fel de bine să se distreze puţin acum, iar mai târziu să mărturisească şi să se ocupe de problemă. Este posibil ca acest lucru să fie cauza tendinţei oamenilor de a se lăsa pradă poftei. Din nou, aceasta arată că s-au concentrat asupra recordului lor alb ca zăpada, şi nu asupra felului în care păcatele lor Îl rănesc pe Domnul.
5. „Dumnezeu trebuie să fie total dezgustat de mine” – Omul vede tot ce a făcut Domnul pentru el, tot ajutorul pe care i l-a pus la dispoziţie, şi simte ca şi cum I-ar fi aruncat toate acestea în faţă lui Dumnezeu. Cum l-ar mai putea iubi Dumnezeu acum? În realitate, Dumnezeu a ştiut întotdeauna că era capabil de acele lucruri, dar, cu toate acestea, l-a iubit.

Fiecare dintre răspunsuri oferă o oportunitate de aur pentru duşman, ca să-şi ducă la îndeplinire cel mai mare plan, să ridice o barieră între noi şi Dumnezeu. Satan este mai interesat să ne îndepărteze de Dumnezeu, decât să ne facă să păcătuim sexual. Pentru el, păcatul sexual este mai ales mijlocul prin care vrea să‑şi împlinească scopul diabolic. De aceea, răspunsurile noastre la căderile pe care le avem sunt atât de critice.

Răspunsuri potrivite

Sunt multe feluri în care putem răspunde în mod potrivit la o cădere. Iată câteva dintre ele:

1. Lasă ca supărarea ta să fie pentru întristarea pe care I-ai provocat-o Domnului! – O anumită supărare este potrivită când păcătuim. Ni se cere să ne căim din inimă. Dar supărarea şi pocăinţa noastră ar trebui să fie din cauză că L-am rănit pe Cel care ne iubeşte cel mai mult. Uneori, după ce am păcătuit, mă imaginez mergând la cruce şi aruncând un alt păcat pe umerii lui Isus; adăugând încă un păcat la greutatea care Îi sfâşie trupul. „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit” (Psalmul 51:4). Aceasta este adevărata întristare pentru păcatele noastre, nu un simplu regret că ne-am dezamăgit pe noi înşine.
2. Mărturiseşte păcatul tău lui Dumnezeu şi oamenilor potriviţi! – Nu te simţi ca şi cum ar trebui să rămâi în stadiul de jelire. Nu întristarea ta plăteşte pentru păcatele tale; Isus a făcut‑o deja. Odată ce ai recunoscut realitatea păcatului, mărturiseşte-l repede şi complet lui Dumnezeu şi oricui altcuiva căruia ar trebui să i-l mărturiseşti; partenerului tău de căsnicie, pastorului tău, celui în faţa căruia eşti responsabil, liderului tău de grup.

Din mărturisirea ta faţă de o altă persoană, pot să iasă lucruri mari. Un slujitor al bisericii pe care îl cunosc a avut recent o cădere sexuală – prima pentru el – cu o altă persoană şi în mai puţin de 24 de ore a mărturisit soţiei lui şi supraveghetorului său din biserică. Consecinţele, deşi dureroase, au fost minunate. Slujitorul şi soţia lui au început să comunice la o profunzime la care nu comunicaseră niciodată înainte. Supraveghetorul l-a suspendat din slujba de slujire pentru un timp, dar l-a şi trimis ca să primească ajutor. Bărbatul a fost nevoit să se confrunte cu chestiuni pe care le suprimase ani de zile. Niciunul dintre acele lucruri nu s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi mărturisit oamenilor potriviţi.

3. Lasă ca mărturisirea şi pocăinţa ta să fie o împăcare cu Domnul! – Nu, nu trebuie să păcătuim mai mult ca să se înmulţească harul (Romani 6:1), dar am descoperit că unele dintre momentele când am fost cel mai mult copleşit de dragostea şi îndurarea Domnului au fost când am mărturisit un păcat. Înţelegerea harului Său minunat devine un motivator puternic pentru a nu păcătui din nou.
4. Pune-te iar pe treabă! – Nu înceta să mergi la întâlnirile de grup. Nu înceta să mergi la biserică. Nu contribui la victoria lui Satan.
5. Lasă ca acea cădere să fie o treaptă spre atingerea unui ţel, nu o piatră de moară! „Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot” (Psalmul 37:24). Am văzut multe lucruri bune întâmplându-se în vieţile oamenilor, după ce au păcătuit şi s-au pocăit. De exemplu, unii au devenit mai smeriţi şi mai ancoraţi în realitatea că au nevoie de Isus în fiecare zi din viaţa lor.

I-am văzut pe alţii cărora, când au păcătuit după o lungă perioadă de abstinenţă, li s-au deschis ochii cu privire la vulgaritatea păcatului lor. Ei înţeleg că nu este ceea ce au vrut cu adevărat, iar acel păcat devine ultimul cui în sicriul vechii lor vieţi.

Romani 8:28 prezintă toate aceste răspunsuri potrivite. Domnul poate face să apară binele în toate circumstanţele, dacă Îl iubim şi căutăm să ne trăim viaţa în acord cu scopurile Lui. Nu dispera niciodată!

[Alan Medinger, When You Fall: Distinguishing between Right & Wrong Responses. Regeneration News, septembrie 2000. Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]