de Alan Medinger

Alan Medinger

Apelul telefonic era atât de diferit de celelalte pe care le primisem de la acel bărbat numit Gary. În ultimii ani, sunase de câteva ori ca să ne împărtăşească bucuria libertăţii lui nou aflate. După ani de zile de activitate homosexuală, găsise o misiune Exodus. Liderul ei – un bărbat de o mare sensibilitate – îl consilia, iar viaţa lui se schimbase complet.

Era în alt oraş, dar pentru că era ajutat de articolele noastre din buletinul de ştiri şi pentru că îşi dăduse seama că eram cam de aceeaşi vârstă, telefona, din când în când, la Regeneration.

Una dintre bucuriile noii lui vieţi era prietenia pe care o avea cu bărbaţii heterosexuali şi cu cuplurile căsătorite din biserica lui. Una dintre acele relaţii determinase apelul. Unul dintre bărbaţi, cu totul pe neaşteptate, îi făcuse un avans sexual, iar Gary cedase. Gary îşi asuma întreaga responsabilitate pentru ceea ce făcuse, dar de fapt avusese parte de o surpriză neplăcută. Nu avea idee că acel bărbat căsătorit era interesat de sexul homosexual.

Când încercam să îl consiliez, m-a întrebat dacă am scris vreodată despre ce ar trebui să facă o persoană dacă are o cădere sexuală. Nu scrisesem, dar era o idee bună pentru un articol, deci iată-l.

Aveam de gând să intitulez articolul „Dacă ai o cădere sexuală”, dar m-am hotărât pentru „Când ai o cădere sexuală”, recunoscând adevărul că toţi cădem din când în când. A fost un singur om desăvârşit. Desigur, aici ne interesează păcatul sexual, dar ceea ce se spune nu se limitează la căderile sexuale care implică o altă persoană; se poate aplica la consumarea de pornografie, la masturbare sau doar la cedarea la poftă. În cele ce urmează, mă bazez pe propria mea experienţă, pe cea a lui Gary şi pe ceea ce am văzut întâmplându-se în vieţile altor oameni pe care i-am consiliat.

Tipul de situaţie căreia mă adresez aici va fi cea a lui Gary; cea a unei persoane care a avut în mare parte biruinţă şi apoi, spre marea sa supărare, cade.

Când are de-a face cu o cădere sexuală, reacţiile persoanei sunt de obicei un amestec de răspunsuri potrivite şi nepotrivite. Dacă persoana este un creştin destul de matur în credinţă şi este în legătură cu Domnul, de obicei vor urma răspunsurile potrivite, iar ele le vor reduce la tăcere pe cele nepotrivite. Să ne uităm la ambele tipuri de răspunsuri.

Răspunsuri nepotrivite

Pentru cineva ca Gary, care a fost „curat” trei ani – sau trei luni – şi apoi cedează acestui gen de păcat, despre care crezuse că îl lăsase în urmă, iată câteva răspunsuri tipice greşite:

1. Disperare din cauza „recordului” pătat – „Mă descurcam aşa de bine şi acum am stricat totul.” Atitudinea persoanei este că tot ce a fost bun în ultimele luni sau în ultimii ani a fost anulat, iar acum trebuie să o ia de la început. Nu este deloc aşa. Cu siguranţă, Dumnezeu a lucrat în timpul perioadei de ascultare. A existat creştere şi schimbare. Un moment de slăbiciune nu anulează luni sau ani de succes.

Disperarea revelează o anumită mândrie în cel care se luptă cu homosexualitatea. În adâncul inimii lui, este un glas care spune: „Sunt o persoană prea bună ca să mi se întâmple asta.” Sau este posibil ca recordul cumpătării să fi devenit mai degrabă o chestiune de mândrie decât de recunoştinţă.

2. Folosirea psihologiei pentru justificare – După ce disperarea începe să se estompeze, uneori, oamenii încep să caute motivele pentru care au făcut ce au făcut. Nu este nimic greşit în aceasta – numai dacă nu devine o justificare subtilă pentru păcat. De obicei, există anumite lucruri care ne fac deosebit de vulnerabili la păcat, dar nu ele sunt cauza. Cauza este întunericul care locuieşte în inima noastră.
3. Retragerea faţă de cei care pot ajuta – Iar şi iar descoperim că atunci când cineva încetează să vină la unul din grupurile noastre şi/sau încetează să meargă la biserică, este din cauză că a căzut din nou în păcatul sexual. Când are cea mai mare nevoie de Trupul lui Cristos, aleargă în cealaltă direcţie. Uneori de ruşine; alteori pentru că se simte un ipocrit. Mai neliniştitor, aceasta poate să însemne că fuge de Dumnezeu, fiindcă nu suportă condamnarea pe care o simte când se află în prezenţa Lui.
4. Folosirea căderii pentru a justifica mai mult păcat – Aceasta se leagă de răspunsul numărul 1 de mai sus. „Ei bine, mi-am pătat recordul acum; pot la fel de bine să merg până la capăt.” Sau persoana simte că, deoarece oricum va trebui să treacă prin întregul proces de pocăinţă şi recuperare, poate la fel de bine să se distreze puţin acum, iar mai târziu să mărturisească şi să se ocupe de problemă. Este posibil ca acest lucru să fie cauza tendinţei oamenilor de a se lăsa pradă poftei. Din nou, aceasta arată că s-au concentrat asupra recordului lor alb ca zăpada, şi nu asupra felului în care păcatele lor Îl rănesc pe Domnul.
5. „Dumnezeu trebuie să fie total dezgustat de mine” – Omul vede tot ce a făcut Domnul pentru el, tot ajutorul pe care i l-a pus la dispoziţie, şi simte ca şi cum I-ar fi aruncat toate acestea în faţă lui Dumnezeu. Cum l-ar mai putea iubi Dumnezeu acum? În realitate, Dumnezeu a ştiut întotdeauna că era capabil de acele lucruri, dar, cu toate acestea, l-a iubit.

Fiecare dintre răspunsuri oferă o oportunitate de aur pentru duşman, ca să-şi ducă la îndeplinire cel mai mare plan, să ridice o barieră între noi şi Dumnezeu. Satan este mai interesat să ne îndepărteze de Dumnezeu, decât să ne facă să păcătuim sexual. Pentru el, păcatul sexual este mai ales mijlocul prin care vrea să‑şi împlinească scopul diabolic. De aceea, răspunsurile noastre la căderile pe care le avem sunt atât de critice.

Răspunsuri potrivite

Sunt multe feluri în care putem răspunde în mod potrivit la o cădere. Iată câteva dintre ele:

1. Lasă ca supărarea ta să fie pentru întristarea pe care I-ai provocat-o Domnului! – O anumită supărare este potrivită când păcătuim. Ni se cere să ne căim din inimă. Dar supărarea şi pocăinţa noastră ar trebui să fie din cauză că L-am rănit pe Cel care ne iubeşte cel mai mult. Uneori, după ce am păcătuit, mă imaginez mergând la cruce şi aruncând un alt păcat pe umerii lui Isus; adăugând încă un păcat la greutatea care Îi sfâşie trupul. „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit” (Psalmul 51:4). Aceasta este adevărata întristare pentru păcatele noastre, nu un simplu regret că ne-am dezamăgit pe noi înşine.
2. Mărturiseşte păcatul tău lui Dumnezeu şi oamenilor potriviţi! – Nu te simţi ca şi cum ar trebui să rămâi în stadiul de jelire. Nu întristarea ta plăteşte pentru păcatele tale; Isus a făcut‑o deja. Odată ce ai recunoscut realitatea păcatului, mărturiseşte-l repede şi complet lui Dumnezeu şi oricui altcuiva căruia ar trebui să i-l mărturiseşti; partenerului tău de căsnicie, pastorului tău, celui în faţa căruia eşti responsabil, liderului tău de grup.

Din mărturisirea ta faţă de o altă persoană, pot să iasă lucruri mari. Un slujitor al bisericii pe care îl cunosc a avut recent o cădere sexuală – prima pentru el – cu o altă persoană şi în mai puţin de 24 de ore a mărturisit soţiei lui şi supraveghetorului său din biserică. Consecinţele, deşi dureroase, au fost minunate. Slujitorul şi soţia lui au început să comunice la o profunzime la care nu comunicaseră niciodată înainte. Supraveghetorul l-a suspendat din slujba de slujire pentru un timp, dar l-a şi trimis ca să primească ajutor. Bărbatul a fost nevoit să se confrunte cu chestiuni pe care le suprimase ani de zile. Niciunul dintre acele lucruri nu s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi mărturisit oamenilor potriviţi.

3. Lasă ca mărturisirea şi pocăinţa ta să fie o împăcare cu Domnul! – Nu, nu trebuie să păcătuim mai mult ca să se înmulţească harul (Romani 6:1), dar am descoperit că unele dintre momentele când am fost cel mai mult copleşit de dragostea şi îndurarea Domnului au fost când am mărturisit un păcat. Înţelegerea harului Său minunat devine un motivator puternic pentru a nu păcătui din nou.
4. Pune-te iar pe treabă! – Nu înceta să mergi la întâlnirile de grup. Nu înceta să mergi la biserică. Nu contribui la victoria lui Satan.
5. Lasă ca acea cădere să fie o treaptă spre atingerea unui ţel, nu o piatră de moară! „Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot” (Psalmul 37:24). Am văzut multe lucruri bune întâmplându-se în vieţile oamenilor, după ce au păcătuit şi s-au pocăit. De exemplu, unii au devenit mai smeriţi şi mai ancoraţi în realitatea că au nevoie de Isus în fiecare zi din viaţa lor.

I-am văzut pe alţii cărora, când au păcătuit după o lungă perioadă de abstinenţă, li s-au deschis ochii cu privire la vulgaritatea păcatului lor. Ei înţeleg că nu este ceea ce au vrut cu adevărat, iar acel păcat devine ultimul cui în sicriul vechii lor vieţi.

Romani 8:28 prezintă toate aceste răspunsuri potrivite. Domnul poate face să apară binele în toate circumstanţele, dacă Îl iubim şi căutăm să ne trăim viaţa în acord cu scopurile Lui. Nu dispera niciodată!

[Alan Medinger, When You Fall: Distinguishing between Right & Wrong Responses. Regeneration News, septembrie 2000. Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]