de Alan Medinger

Alan Medinger

De ce nu ne vindecă Dumnezeu pe toţi instantaneu de homosexualitatea noastră?

Ar putea.

Vrem să o facă; Îi cerem să o facă.

Doar Îi cerem să fim eliberaţi de ceva ce El urăşte – să fim eliberaţi de un impuls puternic de a ne comporta într-un mod pe care El îl numeşte păcătos.

Răspunsul meu – unul pe care l-am auzit şi eu de la alţii de multe ori – este că homosexualitatea este doar un simptom şi că Dumnezeu nu vrea să Se ocupe doar de simptom. El vrea să ajungă la problemele mai adânci. Disconfortul luptei homosexuale este ceea ce ne face să ne deschidem ca El să facă o lucrare mult mai profundă, nu doar să Se ocupe de homosexualitatea noastră.

Deşi există un anumit adevăr aici, am ajuns să cred că nu este un răspuns pe deplin satisfăcător. Să presupunem că rădăcinile homosexualităţii unui bărbat ar fi ura pentru bărbatul care l-a molestat când era copil, o hotărâre de a-şi împlini întotdeauna propriile nevoi cu orice preţ şi un dispreţ continuu pentru tatăl lui. Nu l-ar putea Dumnezeu face să-l ierte pe molestator, să rupă jurământul lui de autosuficienţă şi să se pocăiască de atitudinea faţă de tatăl lui – totul, instantaneu şi din toată inima? Cred că ar putea. El este Dumnezeu şi poate să facă minuni în orice mod alege.

Văzând slăbiciunea vechiului meu răspuns, dar crezând că un răspuns este important, fiindcă întrebarea reflectă chinul adevărat al multora dintre cei care se luptă cu homosexualitatea, am căutat alte răspunsuri, în rugăciune. Cred că Dumnezeu mi-a arătat trei, iar eu sunt încântat de ele. Unul vorbeşte despre natura lui Dumnezeu şi realitate, al doilea, despre relaţia noastră cu Domnul, şi al treilea, despre cum vrea El să ne raportăm unul la celălalt. Îngăduiţi-mi să vi le fac cunoscute.

Primul răspuns este destul de simplu. Că suntem vindecaţi instantaneu astăzi sau că vom fi vindecaţi treptat în următorii douăzeci de ani, prea puţin contează în contextul eternităţii. Dintr-o perspectivă eternă, durata vieţii noastre pe pământ scade până la a fi nesemnificativă. Această perspectivă l-a făcut pe Pavel să spună că priveşte „toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu” (Filipeni 3:8). Cred că Dumnezeu vrea să avem o perspectivă eternă, iar luptele noastre în lume trebuie să ne facă să adoptăm perspectiva cea mai realistă – o perspectivă eternă – a vieţii.

Al doilea răspuns trebuie să aibă de-a face cu felul în care ne raportăm la Dumnezeu. El a ales să fie în relaţie cu noi şi, pentru că trăim în timp, relaţia Lui cu noi trebuie să aibă loc în timp. Natura vindecărilor miraculoase este de aşa fel încât ele au loc în afara timpului. Pentru ca Dumnezeu să lucreze cu noi în afara timpului, trebuie să schimbe natura relaţiei Lui cu noi.

Deşi lucrarea pe care o împlineşte în noi printr-o vindecare miraculoasă face ceva pentru relaţia noastră, ea nu este decât un mod în care Îl experimentăm pe El. În umblarea mea creştină, luptele şi problemele mele sunt cele care mă aşează de obicei pe genunchi, într-un mod mai profund şi mai deschis. Îl cunosc pe Dumnezeu într-un anumit mod pentru că sunt unul dintre cei care au avut o vindecare miraculoasă a părţii sexuale a homosexualităţii proprii acum şaptesprezece ani. Totuşi, Îl cunosc în mult mai multe moduri – şi cred că mai intim – din cauza luptelor şi problemelor pe care le-am întâmpinat de atunci. Acei mulţi ani de luptă cu mânia, judecata şi tendinţa mea către protecţie de sine continuă să înlăture straturile din jurul inimii mele, care mă împiedică să-L cunosc pe Dumnezeu în sensul cel mai deplin şi mai adevărat.

Un al treilea motiv pentru care cred că Dumnezeu rareori vindecă pe cineva de homosexualitate instantaneu are de-a face cu comunitatea – ceva la care evanghelicii nu se gândesc suficient de des. Calea obişnuită a lui Dumnezeu este ca vindecarea să aibă loc în comunitatea credincioşilor. În cele mai multe circumstanţe, El vrea ca noi – Trupul lui Cristos aici pe pământ – să fim agenţii vindecării Sale. Aceasta se aplică dacă vindecarea vine repede, ca răspuns la punerea mâinilor şi ungerea cu ulei de către bătrâni (Iacov 5:14), sau dacă are loc treptat, prin dragostea, grija şi sfatul altor credincioşi. În unele sensuri, există mai multe binecuvântări când Dumnezeu vindecă treptat, prin comunitatea creştină.

V-aţi întrebat vreodată de ce a trebuit să ne începem viaţa ca nişte copilaşi; neajutoraţi, scoţând sunete ascuţite, fiinţe mici şi în nevoie, care au nevoie de atâta îngrijire? Planul lui Dumnezeu a fost şi este ca fiecare dintre noi să crească, să se dezvolte, să înveţe şi să simtă dragostea prin alţii. Cu excepţia lui Adam şi a Evei – şi ei nu s-au descurcat prea bine – El a ales să nu ne facă de la început adulţi educaţi, pe deplin dezvoltaţi. Planul Lui a fost comunitatea – să avem grijă unul de celălalt.

Într-un cămin creştin, cine primeşte de obicei cea mai mare binecuvântare în creşterea copilului, copilul sau părintele? Pentru că am fost ambele, afirm că părintele. Dacă îţi slujesc în durerea ta emoţională sau fizică, cine primeşte cea mai mare binecuvântare, tu sau eu? Cred că eu.

Vindecarea homosexualului, ca cele mai multe vindecări, are loc de obicei în cadrul comunităţii credincioşilor. Astfel, nu numai cel care se luptă cu homosexualitatea este vindecat, ci binecuvântările îi copleşesc pe toţi cei care au fost folosiţi de Dumnezeu în vindecare. Dumnezeu este glorificat în ochii întregii comunităţi, iar comunitatea este binecuvântată şi zidită.

Dumnezeu face mai mult decât să creeze o relaţie perfectă între El şi mine; El Îşi întemeiază Împărăţia. Când Isus va domni, Împărăţia va fi pe deplin realizată. Între timp, El pregăteşte cetăţenii Împărăţiei. Un mod în care o face este învăţându-ne să ne slujim unul pe celălalt în comunitate.

Aici este un mesaj pentru biserica lărgită. Vindecarea bărbatului homosexual şi a femeii homosexuale oferă oportunităţi glorioase altor creştini de a fi binecuvântaţi şi întăriţi. Prin slujbele de vindecare, prin rugăciunea de mijlocire, prin consiliere şi simplă prietenie, creştinii au oportunitatea de a fi parte a planului glorios al lui Dumnezeu. Tu vei fi binecuvântat, Trupul va fi zidit, iar Dumnezeu va fi glorificat, când iei parte la acest proces.

Vindecarea instantanee oferă un semn convingător al marii puteri a lui Dumnezeu, un semn de care toţi avem nevoie, acum şi oricând. Vindecarea treptată, prin Trupul lui Cristos, face şi mai mult. Face şi mai evidentă realitatea prezenţei lui Isus aici, printre noi.

[Alan Medinger, Why So Few Instant Healings? Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]