de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

O femeie în vârstă de douăzeci și opt de ani, supraviețuitoare a abuzului sexual al copilului, a postat un video pe You Tube cu apelul ei telefonic către abuzatoare. A făcut-o fiindcă se temea că limitările legii nu vor permite ca abuzatoarea să plătească. Mai întâi de toate, Dumnezeu să fie lăudat că a găsit curajul să facă asta și să-și arate fața în public. Sperăm că videoul îi va încuraja pe spraviețuitori să spună povestea abuzării lor și să o raporteze. Numai aproximativ 25% dintre victimele abuzului sexual al copilului vor spune vreodată cuiva că au fost abuzate sexual. Alte studii arată că acest număr este probabil prea mare. Majoritatea supraviețuitorilor abuzului își iau secretul cu ei în mormânt.

Voi posta videoul la sfârșitul postării. Comentariile ridicole pe care le dau oamenii nu mă surprind: „Treci peste asta… s-a întâmplat cu șaisprezece ani în urmă”, „Treci mai departe…” etc. Nu este percepția pe care o au mulți? Și nu este exact atitudinea din cauza căreia le este teamă copiilor să spună cuiva? Imaginați-vă – ești un copil de trei ani și în sfârșit îți faci curaj să spui cuiva că unchiul tău ți-a mângâiat cu limba anumite părți ale trupului. Replica pe care o primești este: „Treci peste asta.” sau „Treci mai departe.” Teama este motivul numărul unu pentru care copiii nu spun. Teama că nimeni nu-i va crede. Teama că vor fi pedepsiți pentru că spun. Teama că dacă vor spune, se va ajunge la divorț. Teama că oamenii vor afla că au fost molestați. Teama că vor fi obligați să meargă la proces pentru a-și înfrunta abuzatorul. Înțelegeți cum stau lucrurile.

Am auzit oameni întrebându-i pe supraviețuitori de ce au așteptat atât de mult pentru a spune cuiva. Lucru de obicei încadrat într-o întrebare acuzatoare precum: „Dacă abuzul a fost cu adevărat atât de rău precum zici, de ce ai așteptat până ai devenit adult ca să spui ceva?”, întreabă cel care nu a fost niciodată atacat sexual în copilărie. Interesant, pedofilii folosesc în mod obișnuit același argument, dar având o agendă diferită. Ceea ce sună cam așa: „Dacă nu i-ar fi plăcut, mi-ar fi spus să încetez”, spune cel care l-a amenințat pe copil că dacă va spune, se va întâmpla ceva rău cu el sau cu familia lui.

„Jamie”, victima care a postat convorbirea cu abuzatoarea ei

În orice caz, o laud pe această femeie că a avut curajul să o sune pe abuzatoare și înțeleg de ce i-a luat atât de mult să o facă. Toți ar trebui să înțelegem. Este mai obișnuit ca cei care raportează efectiv abuzul să o facă după ani de zile, decât să o facă în momentul săvârșirii lui. Am aflat despre victime care ridiculizate de familie sau biserică pentru raportare, fiindcă: „Defăimezi numele bun al lui «cutare»”. Chiar așa? Putem și trebuie să facem ceva mai bun pentru supraviețuitorii abuzului.

Și un sfat: să nu simțiți simpatie pentru abuzatori fiindcă „s-au născut așa” sau „pur și simplu nu s-au putut stăpâni”. Videoul^[1] mi-a captat atenția, iar răspunsul abuzatoarei este tipic pentru pedofilii care sunt luați prima dată la întrebări pentru delictele lor.

Apelanta: „Aveam doar doisprezece ani când te-am întâlnit. Realizezi că m-ai spălat pe creier și m-ai manipulat, și că ce ai făcut a fost greșit?”

Abuzatoarea: „Da, și regret asta.”

Apelanta: „Faci asta și altor eleve?”

Abuzatoarea: „Nu.”

Interviurile cu molestatori ai copilului condamnați revelează că ei știu că este teribil de greșit, dar tot abuzează. Este regretul abuzatoarei sincer? Posibil. Dar regretul nu oprește pe nimeni să abuzeze sau să continue să abuzeze. Spune ea adevărul că nu face asta altor eleve? Este îndoielnic. Există o largă varietate de statistici cu privire la numărul de victime pe care poate să le facă un pedofil de-a lungul vieții – unii având 1000 (ceea ce înseamnă copii individuali pe abuzator; nu numărul de circumstanțe de abuz, care ar putea fi câteva mii). Dr. Gene Abel a făcut câteva studii și a găsit că pedofilii condamnați chestionați aveau în medie 73 de victime fiecare. Securitatea Statelor Unite a estimat 260 de victime pentru fiecare. Veți găsi numere similar de mari, iar scopul blogului meu nu este să discute motivele pentru care există o varietate de numere. Dar există un lucru concordant: indiferent cât de mulți abuzatori au pretins inițial că au avut o singură victimă, când au fost investigați ulterior s-a descoperit că aproape întotdeauna existau victime multiple.

Proverbe 24:24-25 spune: „Pe cine zice celui rău: «Tu eşti bun!» îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile. Dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.”

Notă

^[1] Woman posts call to alleged abuser on YouTube

[Jimmy Hinton, Survivor of Abuse Posts Her Call to Abuser. Copyright © 2014 Church Protect, Inc. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton ajută bisericile să prevină abuzul sexual al copilului.

Există o mulțime de pedofili care profită de copii foarte mici – exploatându-i, umilindu-i, sexualizându-i și dezumanizându-i. Odată cu marea dezvoltare a internetului, accesul la pornografia cu copii și abilitatea de a-și păstra anonimatului îi fac pe pedofili să stea la rând ca un banc de pești piranha, așteptând să-și înfigă colții în următorul copil nebănuitor. Experții spun că problema se înrăutățește, nu se îmbunătățește. Sunt de acord. Chiar de când am creat site-ul cu câteva luni în urmă, statisticile traficului către site-ul meu arată tot mai mulți bolnavi mintal. Dashboard-ul meu spune că astăzi în topul căutărilor care îi aduc pe oameni la site-ul meu se află „pornografie cu copii”, „pornografie cu copii rețele sociale” și „pronografie sexy cu copii mici” (greșelile de scriere sunt intenționate la cei care fac pornografie cu copii și încearcă să rămână nedetectați).

Aud o mulțime de povești personale de la copii exploatați de adulți, care își justifică comportamentul rău și strâmb printr-un număr de mijloace. Uite cum stau lucrurile: nimic nu justifică acest gen de comportament. N-I-M-I-C. Nici adicțiile, nici „pofta”, nici dorința, nici refuzul de sex din partea soțului sau soției și, cu siguranță, nici pretenția că copiii sunt cei care vin la abuzator. Delictele sexuale nu „se întâmplă pur și simplu”. Abuzatorul are fantezii cu ele. Le plănuiește. Fiecare detaliu este planificat meticulos până la măsura de plăcere pe care o va avea mâna abuzatorului când va atinge ușor, pentru prima dată, părțile genitale ale copilului.

Dulcica este o fetiță virtuală folosite pentru a prinde pedofili online.

De ce vă împărtășesc asemenea lucruri? Fiindcă nu vrem să credem că este adevărat sau că se întâmplă atât de des, sau că li s-ar putea întâmpla copiilor noștri. Ne-ar plăcea să credem că ele sunt o raritate sau că mass-media, pur și simplu, le acordă o atenție exagerată. Mă aflu aici pentru a vă spune că experiența și cunoașterea mi-au deschis o lume cu totul nou – o lume imensă. Și învăț că negarea nu face nimic pentru a-i opri pe pedofili. Teama nu-i oprește. Regulile nu-i opresc. Credința în Dumnezeu nu-i oprește. Atunci ce îi va opri? Tu o vei face. Oameni ca tine și ca mine care sunt vocali. Vreau să spun, oameni care sunt vocali fără să-și ceară scuze și care sunt o voce în sprijinul victimelor acestor delicte îngrozitoare. Oamenii cărora nu le este teamă să raporteze abuzul pot măcar să-i descurajeze pe molestatorii de copii și să le dea de știre că ne-am săturat. Nu ne mai este teamă să vorbim răspicat și să ne ridicăm pentru ceea ce este corect. Se poartă un război, iar partea care nu trebuia să se retragă se retrage de ani de zile. Este timpul să luăm înapoi teritoriul celor inocenți.

Încă un lucru… pentru aceia dintre voi care căutați pe internet „pronografie sexy cu copii mici”, asemenea eroi pot foarte bine să vă întindă o cursă când credeți că vă autosatisfaceți pe camera web cu un copil de zece ani. Căutare sigură!

Notă

^[1] Dulcica – în limba engleză Sweetie – este o fetiță virtuală folosită pentru a prinde pedofili online. [N. trad.]

[Jimmy Hinton, 10 Year Old Sweetie. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

În fiecare zi știrile la care sunt abonat abundă în relatări despre pedofili care exploatează și atacă niște copii inocenți. Dacă accepți să vezi adevărul, devine evident că aceasta a depășit stadiul de epidemie. Numai în Statele Unite există un număr estimat de peste 40 de milioane de supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului. Încercați să meditați la acest număr, dacă puteți. Am scris recent despre molestatorii de copii care se ascund la vedere. Dar mai există o dimensiune pe care mi-ar plăcea să o adaug cu privire la abuzatori – sunt o mulțime. Din nefericire, cei mai mulți molestatori ai copilului nu vor fi prinși niciodată. Deși este o realitate cruntă, cred că o putem schimba.

Să ne reamintim despre relatarea în care Isus și ucenicii coboară din barcă în ținutul Gadarei. Un bărbat posedat i-a întâmpinat din „morminte”. Sunt nevoit să mă întreb de ce se ascundeau spiritele rele în morminte. Cea mai bună presupunere pe care o pot face este că mormintele sunt un loc de mare durere pentru membrii supraviețuitori ai familiei. Vizitarea mormintelor este o ocazie solemnă și reverențioasă. Pentru mulți oameni, mormântul este un memento că cel pe care îl iubim și pe care îl considerăm atât de drag nu mai este cu noi. Răul există ca să distrugă chiar locurile unde oamenii merg pentru a încerca să înțeleagă și să biruie tragedia. Imaginați-vă scena de la mormintele din Gadara – oricine vroia să-i îngroape sau să-i viziteze pe cei dragi decedați nu putea, din cauză că acel om violent țipa și striga obscenități în cimitir. Ceea ce era o insultă care se adăuga traumei morții.

Un alt lucru care ne frapează la această relatare este puterea și persistența răului: „Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile şi nimeni nu-l putea domoli.” (Marcu 5:3-4) Cei familiarizați cu abuzul cunosc ce eforturi fac abuzatorii pentru a continua abuzul. Ascunzișurile, caracterul secret, rușinea și manipularea, toate acestea permit ca abuzul să continue chiar sub nasul nostru – în bisericile, în școlile, în centrele de zi pentru copii, la evenimentele sportive și în căminele noastre. Să confrunți un molestator al copilului și să-i spui să înceteze nu funcționează. Nu a funcționat niciodată. Răul este persistent. Nu-i pasă de voi, copiii lui Dumnezeu.

Noapte și zi acel om oscila între morminte și vârfurile munților, provocând multă teamă și distrugere. Sunt nevoit să mă întreb dacă locuitorii cetății erau atât de obișnuiți cu prezența lui, încât au învățat să-i ignore acțiunile. Lucrul care îmi atrage cel mai mult atenția este răspunsul lui sinistru, când Isus îi cere numele: „Numele meu este legiune, pentru că suntem mulţi.” (Marcu 5:9) O legiune romană era un termen militar și putea să aibă până la șase mii de oameni. Nu încerc să provoc teamă aici, dar este singura categorie care se potrivește cu numărul abuzatorilor de copii care trăiesc printre noi. Ei sunt pretutindeni, la vedere. Iar experiența îmi spune că, din variate motive, am ales să fugim și să ne ascundem de ei sau am ignorat că există legiuni de pedofili printre noi.

În cartea sa din 2001, Dincolo de toleranță: Pornografia cu copii pe internet,^[1] Philip Jenkins a intrat în camerele de chat ale rețelelor de pedofili pentru a observa comunitatea lor secretă. A pus filtre, pentru ca să nu poată viziona nicio imagine, deoarece vizionarea pornografiei cu copii este o ilegalitate gravă. Ceea ce a aflat a fost uimitor și șocant pentru el. Literalmente exista o comunitate atât de mare de pedofili, care își împărtășeau poveștile și făceau schimb de imagini a sute de victime pe care le abuzau fiecare dintre ei, încât concluzia lui Jenkins este că pornografia cu copii nu este accesibilă poliției. Rețineți, se întâmpla în 2001, când internetul nu era nici pe departe atât de accesibil ca astăzi. Precum spune un pedofil într-o cameră de chat: „Când te gândești la asta, câți iubitori de fetițe avem aici? 10000, 15000 vizitează acest chat, dar celelalte chat-uri, dar cei care nu pot găsi acest chat și alte chat-uri? Am văzut statistici de la câteva motoare de căutare, iar prima căutare este pornografia cu copii, și toți iubitorii de fetițe care nu au computer trebuie să fie milioane. ;)”

Elijah Fernandez a violat fetița de patru luni a prietenei lui, apoi i-a dat doi pumni în cap, provocând moartea copilei.

Mă gândesc la Elijah Fernandez, care chiar luna trecută a violat bebelușul de patru luni al prietenei lui, apoi i-a dat doi pumni în cap, provocând decesul creierului copilei.^[2] Copila a murit la scurt timp după aceea la spitalul din Albuerque. Iată declarația Departamentului de Poliție: „Și efectiv nu vă pot explica ce s-a întâmplat, fiindcă este atât de grafic, încât nu ați putea să transmiteți acuzațiile”, a spus Simon Drobik de la Departamentul de Poliție din Albuerque. „Apeluri ca acesta întotdeauna îi afectează pe ofițeri, iar eroii anonimi ai acestui departament sunt cei din Unitatea Crimelor Împotriva Copiilor. Ei văd asta tot timpul, zi de zi.”

Ei văd asta tot timpul, zi de zi. Vorbiți cu orice departament de poliție. Sunați la departamentul local. Întrebați-i dacă afirmația este adevărată. Vă asigur că veți primi același răspuns, indiferent dacă locuiți într-un sat sau într-o metropolă, indiferent dacă faceți parte dintr-o adunare satanică sau dintr-o biserică ortodoxă. Faceți o cercetare despre „copil de patru luni violat”. Povestea nu este singulară. Se întâmplă mereu. Este timpul să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem că este mai mult decât o simplă problemă. Trebuie să ne ridicăm și să înfruntăm răul. Să numim răul drept ceea ce este. Îmi amintesc că Președintele Bush a fost batjocorit pentru faimoasa lui expresie „făcători de rău”. O să-i batjocorim pe cei care numesc răul drept ceea ce este? Este amuzant? În timp ce tastez aceste cuvinte, nu-mi vine să râd.

Lucrul interesant la relatarea despre acel om posedat de demoni este că Isus nu a îngăduit răului să continue. A confruntat legiunea și i-a scos. Nu mai erau bineveniți să terorizeze satul, să intre în morminte sau să strige de pe vârful muntelui. Isus nu a spus: „Karma îi va face să plătească în cele din urmă.” Nu! S-a ridicat împotriva răului și efectiv a spus: „Nu mai sunteți bineveniți aici.” Aceasta se numește justiție. Vă imaginați cum ar fi dacă bisericile și comunitățile noastre s-ar uni și ar spune: „Acest rău nu mai este binevenit în orașul nostru”? Cred că putem face asta și că ar trebui să o facem. Haideți să ne unim eforturile pentru a-i elibera pe cei inocenți de efectele acestui rău!

Note

^[1] Philip Jenkins, Beyond Tolerance: Child Pornography on the Internet

^[2] Laura Thoren, Suspect accused of raping, beating 4-month-old child makes court appearance

[Jimmy Hinton, I Am Legion, For We Are Many. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton ajută bisericile să prevină abuzul sexual al copilului.

Cu câteva săptămâni în urmă am avut șansa să vorbesc în Tulsa, Oklahoma. Oriunde vorbesc, 25-50% dintre cei prezenți au fost abuzați sexual în copilărie. Recent am primit un mesaj de la un predicator care îmi este prieten, care mi-a spus: „40% dintre femeile din biserica mea au fost abuzate sexual în copilărie.” Cifrele sunt probabil mai mari, dat fiind că mulți supraviețuitori ai abuzului nu dezvăluie niciodată abuzul. Totuși, este vorba de mai mult decât doar cifre. Personal ascult relatări, aud și văd durerea din ochii victimelor când îmi vorbesc. Există efecte care le afectează fiecare aspect al vieții – de la probleme de intimitate, la depresie și promiscuitate sexuală, la lipsă de încredere și tulburare de stres posttraumatic. Și orice vă mai vine în minte, iar cei mai mulți supraviețuitori ai abuzului le-au experimentat. Deși este luna națională de conștientizare a agresiunii sexuale, acest subiect tabu va primi puțină atenție în mass-media.

Sasha a fost abuzat sexual în copilărie de unchiul său.

Aud mereu relatări ale supraviețuitorilor care sunt împuterniciți să ajute la mărirea gradului de conștientizare și la ajutorarea altor supraviețuitori ai abuzului. Un prieten mi-a trimis un link către un video produs de Sasha Neulinger. Poate că îl cunoașteți ca băiatul care a jucat în Shallow Hal când era copil. L-a interpretat și pe copilul obez din filmul Când bursucul Zachary a venit în oraș. În orice caz, Sasha a fost filmat acasă de către tatăl lui timp de două sute de ore, relatând povestea copilăriei sale prin aceste videouri realizate în familie. Vedeți, dincolo de momentele fericite înregistrate pe videoul familiei se afla un secret de familie întunecat – Sasha era molestat sexual de cei doi unchi ai lui. Amândoi unchii l-au molestat sexual și pe tatăl lui Sasha când acesta era copil. Sasha și tatăl lui folosesc filmul ca pe un mod de vindecare pentru ei și pentru alți supraviețuitori.

Vizionați videoul de trei minute^[1] și făceți-i cunoscut lui Sasha că îi apreciați inițiativa. El încearcă să găsească susținere ca să producă videoul. Să ajutăm la împuternicirea supraviețuitorilor abuzului, ascultând ce au de spus ei.

Notă

^[1] Sexual Abuse Is Terrifying To A Child. One Survivor Is Responding With Something Even Scarier

[Jimmy Hinton, Rewind to Fast-Forward. Copyright © Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Ieri am privit în întregime interviul de cincizeci de minute cu Dottie Sandusky. Dottie apără deplina nevinovăție a soțului ei Jerry. Mulți sunt indignați de ceea ce a zis. Recunosc, nici eu nu am fost încântat și cred că ceea ce a făcut revictimizat și mai mult victimele lui Jerry. Dar, în locul unei reacții automate, doresc să ofer o perspectivă din partea cuiva al cărui tată este pedofil și care, în mod ironic, a fost condamnat în 2012 în aceeași săptămână în care a avut loc procesul lui Jerry Sandusky.^[1] Și mai ciudat, tata a fost transferat de la Camp Hill la Bellefonte exact în aceeași zi în care Jerry Sandusky a fost transferat de la Bellefonte la Camp Hill.

Mai întâi de toate, mi se pune deseori întrebarea: „Știa cineva din familia voastră că tatăl tău abuza sexual copii?” Vă pot asigura că niciunul dintre noi nu avea idee. Noi toți am avut o relație foarte apropiată cu tata, dar nu am avut idee că abuza sexual copii. Dacă vreunul dintre noi ar fi știut, ar fi fost denunțat imediat. De asemenea, vă pot asigura din proprie experiență că este extrem de ușor pentru abuzatorii sexuali să abuzeze copii ani de zile chiar sub nasul altora și să scape nedescoperiți. Dr. Gene Abel estimează că molestatorii de copii au o șansă de numai 3% să fie prinși pentru fiecare abuz în parte. Să inversăm numărul. Înseamnă că în 97% dintre cazuri un abuzator violează cu succes un copil fără să se afle vreodată. Am întrebat-o despre aceasta pe Dr. Anna Salter, expertă renumită în delicte sexuale. Ea intervievează și consiliază delincvenți sexuali de mai bine de douăzeci de ani. Mi-a răspuns: „Conform experienței mele, 3% este probabil mult. Pur și simplu, nu sunt prinși.”

Jerry Sandusky, fost antrenor de fotbal american și pedofil condamnat

În al doilea rând, vreau să afirm că eu cred cu fermitate că (1) Jerry Sandusky este vinovat de delicte sexuale împotriva copiilor și (2) cred că Dottie este pe deplin convinsă în mintea ei că Jerry este nevinovat. Cu alte cuvinte, nu se amăgește – pur și simplu, nu știe cum gândesc pedofilii și, prin urmare, este manipulată cu ușurință de soțul ei. Voi oferi un comentariu care cred că va fi util celor mai mulți dintre cei care citesc articolul de față, cu privire la câteva puncte cheie din interviul lui Dottie Sandusky. Perspectiva lui Dottie nu este unică. Nu cunosc numărul exact, dar există studii care arată că un număr semnificativ de victime nu sunt niciodată crezute. Prin urmare, ideea că cineva este efectiv pedofil este rapid respinsă, permițându-i-se să continue să abuzeze copii nestânjenit. Iată doar câteva puncte cheie din interviu care mi-au atras atenția:

„Ar fi recunoscut, dacă ar fi făcut-o.”

Atât Dottie, cât și John Ziegler au fost fermi în interviu în această privință. De fapt, Ziegler a spus: „Dacă a făcut-o, de ce nu a mărturisit? Cel mai apropiat lucru de o confesiune de la Jerry a fost: «Am încălcat niște granițe.»” Această premisă presupune două lucruri: (1) că pedofilii sunt sinceri și (2) că ar recunoaște că ceea ce au făcut a fost greșit. Bazele abuzului sunt caracterul secret, înșelăciunea (minciunile) și distragerea atenției (seducerea). Presupunerea că Jerry ar simți dintr-odată remușcare și că ar fi sincer cu privire la faptul că a abuzat copii este o presupunere periculoasă. De fapt, Dr. Salter și-a amintit următoarea conversație, care a avut loc în timp ce consilia un pedofil condamnat: „Nu înțelegi, Anna, așa-i?… Tu crezi că atunci când sunt întrebat: «Ai făcut asta?», mint. Dar am mințit în fiecare zi, în ultimii douăzeci și cinci de ani.” (Salter, 42)

Știm, de asemenea, că Jerry a recunoscut că făcea duș cu băieții, că se lupta cu ei când erau nud și că se băteau cu săpun (el aruncând mingi de săpun lichid la copii, apoi frecându-le săpunul pe întreg corpul). S-ar putea ca Jerry să fie un molestator de copii care se amăgește singur că nu este. Doctorii Gene Abel și Judith Becker au făcut un studiu extensiv de cinci ani pe un subgrup de molestatori de copii – indivizi care au avut fantezii sexuale cu copii, dar nu au abuzat niciodată. Într-o metropolă cu 7 milioane de locuitori, în final au găsit numai 8 indivizi care se încadrau în această categorie. Iată ce spune Abel: „Totuși, când am discutat cu acei bărbați, am descoperit că toți erau de fapt molestatori de copii… Acei bărbați își construiseră propria definiție pentru molestarea copilului. Unii spuneau că nu au molestat niciodată un copil pentru că doar l-au mângâiat. Pe cât de straniu ar părea, câțiva chiar au susținut că, deși au făcut sex vaginal sau anal cu un copil, nu au molestat niciodată un copil pentru că nu au folosit forța.” (Abel & Harlow, 97) Presupunerea că Jerry ar fi mărturisit sau și-ar fi recunoscut crimele dacă ar fi făcut-o realmente, pur și simplu nu funcționează.

„Jerry îl privea ca pe un fiu și de aceea făcea duș cu el… Nu este cineva pe care Jerry îl privea ca pe un străin.”

Dottie a insistat de câteva ori că da, Jerry a făcut duș în mod repetat cu minori, dar „asta e generația în care a crescut el”. În viața mea am întâlnit sute de bărbați din „generația lui Jerry”. Face cineva o încercare să-mi spună câți dintre ei au insistat să facă duș cu mine? Ați ghicit! Niciunul! Nu este normal. Punct. Am citit sute de pagini de transcrieri ale înregistrărilor de la proces. Iată o parte dintr-un interviu cu „Victima # 4”, care avea 13-14 ani în momentul abuzului.

Î: „Le poți spune doamnelor și domnilor din juriu de câte ori aproximativ acuzatul, fie în vestiarul din zona estică, fie în dușul din clădirea Lasch sau în sauna din clădirea Lasch, și-a pus penisul în gura ta?”

R: „Trebuie că s-a întâmplat de cel puțin 40 de ori.”

Î: „Ai vrut să o facă?”

R: „Nu.”

Î: „În niciuna dintre acele ocazii?”

R: „Nu.”

Insistența lui Dottie că Jerry făcea duș cu băieții numai fiindcă îi cunoștea și îi iubea dă crezare mitului „pericolul străinului” – conform căruia prădătorii sexuali abuzează străini, nu oameni pe care îi cunosc. De fapt, tocmai opusul este adevărat. Aproximativ 90% sau mai mult dintre victime își cunosc abuzatorul. (Snyder, 2000)

„Fiul nostru Matt este un mincinos… A vândut inelele lui Jerry… A mințit total. Banii au fost unul dintre motive.”

Profesioniștii din domeniu spun că copiii neprivilegiați sunt adesea aleși de abuzatori tocmai fiindcă sunt înfometați după dragoste și atenție, și fiindcă nu sunt crezuți. Altfel spus, copiii din cămine rele adesea mint și intră în necaz. Când un abuzator este luat la întrebări, un răspuns tipic este: „Pe cine o să crezi? Pe mine sau pe copilul acela, care minte în mod constant despre orice?” Este o tehnică de seducție care, din nefericire, funcționează foarte bine. Este fiul lor Matt un mincinos? A furat de la ei? A avut sau are probleme? Nu-l cunosc, dar este destul de posibil. Dar aceasta nu înseamnă că a inventat abuzul.

Este greu de crezut că toți acei oameni au ieșit în față și au fabricat povești elaborate despre abuz, cu detalii minuțioase. Am citit manuscrisele. Tehnicile de care a fost acuzat Jerry că le-a folosit sunt atât de comune pedofililor încât sunt categoric predictibile… Îi lovea peste stomacul gol, le făcea masaje nepotrivite pe spate, își punea mâna pe coapsele lor și le mângâia zona genitală în timp ce conducea mașina, făcea duș cu ei, sex oral etc. Detaliile pe care victimele le-au dat sub jurământ nu ar fi putut fi fabricate de cineva care nefamiliarizat cu tiparele pedofililor. Și ce ar avea victimele de câștigat, supunându-se la acest gen de rușine publică?

Aș putea să scriu mult mai multe despre interviul lui Dottie, dar mă voi opri aici. Este ușor să înșeli și să fii înșelat. Scriu aceasta numai fiindcă familia mea și cu mine am fost înșelați toată viața. Din fericire, tata a mărturisit și nu și-a obligat victimele să se prezinte la proces. Sper să îi ajut pe cei abordați de copii care dezvăluie abuzul să devină mai conștienți de acest fenomen. Primul lucru pe care ar trebui să îl faceți este ca, în ciuda a ceea ce vă spune „instinctul”, să credeți copilul. Raportați pretinsul abuz și lăsați-i pe investigatorii profesioniști să descopere cine spune adevărul. Nu presupuneți niciodată că copiii mint sau că doar au interpretat greșit o interacțiune fizică.

Și nu presupuneți că abuzul nu s-a întâmplat doar pentru că cineva așteaptă până ce este adult ca să dezvăluie abuzul. Este mai obișnuit ca cineva să dezvăluie prima dată abuzul când este adult, decât când este copil. Simțiți-vă liberi să priviți interviul și faceți-mi cunoscute gândurile voastre.

Notă

^[1] Gerald Arthur „Jerry” Sandusky este un molestator sexual al copilului în serie și un fost antrenor de fotbal american. În 2011, după o investigație de doi ani, Sandusky a fost arestat și acuzat de 52 de capete de acuzare de abuz sexual al unor băieți pe o perioadă de 15 ani, din 1994 în 2009. În 2012 a fost găsit vinovat de 45 dintre cele 48 de capete de acuzare rămase și condamnat la 30-60 de ani de închisoare, la vârsta lui, aceasta fiind efectiv o condamnare pe viață. Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki [N. trad.]

[Jimmy Hinton, Commentary on Dottie Sandusky’s Interview. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Cât de conștienți suntem de ceea ce ne înconjoară la un moment dat? Mărturisesc că obișnuiesc că observ oamenii. Întotdeauna am făcut-o. Când merg în locuri publice, întotdeauna privesc în jur până la a mă lăsa distras. Ce caut? În cea mai mare parte, pericolul – pe oricine pășește nervos, pe oricine care are mâinile în locuri greșite, copii care arată stingheriți lângă cei care îi au în grijă, indivizi fără scrupule – acest gen de lucruri. Intru total în modul de funcționare ADHD când sunt în oraș. Știți acele lese pentru copii? Ei bine, ar trebui să port una când ies în oraș cu soția mea, ca să nu mă piardă.

De ce sunt atât de atent? Ați putea argumenta că este vorba de paranoia, dar vă asigur că nu sunt un om paranoic. Dar într-adevăr îmi place să fiu conștient de ceea ce mă înconjoară. Poate că toți ar trebui să fim mai conștienți de ceea ce ne înconjoară. Îmi amintesc că lucram la un magazin Pennzoil în timp ce eram la seminar. Într-o zi șeful ne-a strâns pe toți și ne-a spus: „Ați văzut ieri la spălătoria de mașini un tip care trezea suspiciuni?” Niciunul dintre noi nu văzuse. A continuat, explicându-ne că poliția s-a oprit la magazin și a cerut înregistrările video, din cauză că o fată de la colegiu, când își aspira mașina, a observat un bărbat care îi făcea poze în timp ce se autosatisfăcea. Din câte știu, nu l-au găsit niciodată pe tip.

Îmi amintesc de un moment, anul trecut, când soția mea și fiica noastră în vârstă de doi ani erau cu socrii mei într-un mall în Grand Rapids. În timp ce fiica noastră se dădea în carusel cu bunica și bunicul, am observat un bărbat care ședea lângă carusel și arăta nelalocul lui. Cu cât îl priveam mai mult, cu atât observam mai mult că era înnebunit după niște fetițe care se dădeau în carusel. I-am spus cumnatului meu să privească fața bărbatului când cele două fete treceau prin dreptul lui. Era îngrijorător. L-am raportat pe bărbat operatoarei caruselului, care mi-a zis: „Acum că mă gândesc, omul acesta a stat în același loc câteva ore noaptea trecută.” După ce l-am raportat, a chemat paza pentru el.

Erau conștienți părinții fetelor că un pedofil avea fantezii mentale în care le dezbrăca în gând fiicele? Din perspectiva mea, nu aveau idee. Acest gen de lucru se întâmplă de milioane de ori pe zi în orice moment. Vă amintiți de Jaycee Lee Dugard? A fost răpită de delincventul sexual Phillip Garrido și de soția lui în 1991 și a fost ținută prizonieră în curtea lui din spate până a fost descoperită în 2009. El a folosit o tactică comună multor pedofili – vechea înșelătorie: „Filmez ceva interesant aici”, în timp ce filma efectiv copii. Priviți clipul^[1] de la minutul 2:30.

Nu este o tactică neobișnuită. Unele tactici sunt mai evidente decât altele. Următoarea relatare^[2] este despre un pedofil care își oferă o tratație prin fiicele unui bărbat, cu vârsta de cinci și opt ani, în timp ce ele se deplasează pe jos către stația pentru autobuzul școlar. Tatăl își amintește: „Am văzut un tip într-o mașină argintie cu patru uși, care nu arăta ca făcând parte din peisaj. Se uita ciudat la fiicele mele.” Așa că a înconjurat mașina ca să vadă ce făcea omul. Ați ghicit, l-a prins în timp ce se autosatisfăcea. Tatăl i-a tras un pumn bărbatului, care apoi a pornit mașina și a plecat.

Tony Leyva, fost predicator penticostal și pedofil condamnat

Cum de se întâmplă atât de des asemenea lucruri? Vă pot asigura că nu reușesc să mă refer decât superficial la această epidemie pe site-ul meu. Ca fiu al unui pedofil, pot să vă asigur că într-adevăr, ei se ascund la vedere, un termen pe care l-am împrumutat dintr-un articol din 1988^[3] despre pedofilul Tony Leyva.^[4] El a abuzat sexual 100 de băieți, dar investigatorii estimează că de fapt a abuzat în jur de 800 de victime. „Fratele Tony” era un predicator penticostal care și-a petrecut timpul pe drumuri, fiind un evanghelist foarte renumit A introdus băieții într-o rețea de prostituție pedofilă, din care făceau parte alți predicatori, un organist și oficiali din guvern. Cum atacă sexual cineva 800 de victime înainte de a fi prins? Din nefericire, cifrele nu sunt singulare. Statisticile sunt descumpănitoare. Pedofilii chiar se ascund la vedere.

Trebuie să fim mai atenți la ce ne înconjoară. Trebuie să fim mai vocali. Trebuie să ne ridicăm pentru justiție și prevenție. Dacă vreți să aflați ce puteți face în comunitatea voastră, vă puteți înregistra pentru webinarul meu gratuit de trei ore. Îl voi avea ca oaspete pe Les Ferguson, Jr. care se va alătura discuției în ultima oră. Seminarul va avea loc sâmbătă între orele 9-12 a.m. Webinarul este deschis, deci vă puteți alătura oricând în perioada celor trei ore. Această opțiune este pentru cei care nu pot participa la tot webinarul, dar ar dori să asculte o parte din el. Mă voi întâlni cu unii din voi sâmbătă!

Note

^[1] Jehovah’s Witness connection to Nancy and Phillip Garrido ABC Diane Sawyer Special Joycee Dugard

^[2] Jason Howerton, Dad Finds Man With His ‘Pants Down’ Doing ‘Every Parent’s Nightmare’ – So He Did What Any Father Would Do, www.theblaze.com

^[3] Ronald Smothers, Preacher’s Journey: Long Trail of Abuse

^[4] Fratele Tony, pe numele său Mario Ivan Leyva, Jr., de descendență cubaneză, s-a născut în Carolina de Nord, Statele Unite. Tony, cum i se spunea, a fost el însuși o victimă a molestării în copilărie. Precum a declarat public, a fost molestat o dată la grădiniță și din nou când avea paisprezece ani, pe un teren de baseball lângă liceul său. A devenit predicator penticostal la șaptesprezece ani și s-a căsătorit cu prietena sa din copilărie.

În timpul adolescenței și în anii de început ai vieții sale de adult, fiind predicator penticostal, a descoperit că era atras de băieți din adunarea bisericii sale. Obișnuia să ademenească băieți cu vârste cuprinse între zece și paisprezece ani pe drumurile lăturalnice din Carolina de Nord, promițându-le că îi va învăța să conducă mașina, dar în schimb le făcea sex oral și îi punea să îi facă sex oral, numind aceasta „modul special al lui Dumnezeu, pentru oamenii Săi, de a se iubi unul pe celălalt.” În acest mod, fratele Tony, cum a ajuns să fie numit, a violat zeci de băieți.

La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, Levya și-a îndreptat atenția către trezirile religioase, străbătând sudul Statelor Unite. Obișnuia să invite băieți, atât din orașul său, cât și din orașele unde călătorea, să vină cu el, promițându-le să-i învețe căile Bibliei. Băieții își plăteau cheltuielile aranjând luminile, cântând la un instrument sau conducând camionul cu cortul pentru trezire al lui Levya. Apoi, în timpul nopții, la camera sa de motel din orașul respectiv, el îi molesta. Părinții băieților erau adesea înșelați de șarmul său, iar băieții victimizați nu au vorbit niciodată, din cauza rușinii. Celor care totuși au vorbit li s-a cerut adesea să tacă, nefiind crezuți. Sursa: Brother Tony Leyva, https://en.wikipedia.org/wiki/Brother_Tony_Leyva [N. trad.]

[Jimmy Hinton, Hiding in Plain Sight. Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul www.churchprotect.org.]