Teofil Gavril – Interviu la Credo TV (2010)

Pentru a viziona sau a downloada în format video, clic aici.

Delia Filip: Bună! Sunt Delia Filip. Suntem la o nouă ediţie a emisiunii Bucuria de a fi tânăr. Teofil Gavril a fost unul dintre oamenii care au adoptat un stil de viaţă controversat. Mai multe despre aceasta ne spune chiar el. Bine ai venit!

Teofil Gavril: Bine v-am găsit!

D.F.: Spune mai multe despre problema în care te-ai implicat.

T.G.: Contra Curentului este un site care se doreşte a fi un punct de informare pentru tineri şi nu doar pentru tineri, dar în special pentru tineri care luptă cu atracţii homosexuale, fie băieţi, fie fete. Este adevărat că ne concentrăm mai mult pe băieţi, pentru că la ei procentul este mai mare, dar în general site-ul se vrea a fi un punct de plecare, un punct de informare şi un punct de evanghelizare a oamenilor, vorbindu-le despre Isus, despre Dumnezeu, despre dragostea Lui oamenilor cărora alţi oameni n-ar merge să le vestească Evanghelia.

D.F.: Oameni cărora societatea, Biserica le închide uşile în nas.

T.G.: Sigur, societatea le închide uşile, cu toate demersurile care se fac pentru a fi acceptaţi. Biserica are o oarecare reticenţă, chiar foarte mare, poate mai mare decât societatea, la aşa ceva.

D.F.: Ţi se pare corect că Biserica îi respinge pe oamenii aceştia, în loc să…? Biserica în general.

T.G.: Da, sunt şi biserici care adoptă alte atitudini, de la o permisivitate foarte mare până la o anumită permisivitate mai scăzută. Însă Biserica ar trebui să fie – cum a fost şi pentru mine, un sprijin, un loc în care să mă întăresc – ar trebui să fie şi pentru ei, pentru că şi ei sunt vinovaţi de păcat înaintea lui Dumnezeu, cum am fost şi eu şi cum sunt mulţi alţi oameni.

D.F.: Cum priveşte societatea comunitatea de homosexuali, ca să spunem aşa?

T.G.: Societatea, dacă vorbim de cea laică…

D.F.: Da.

T.G.: Se fac diferite demersuri. Sunt programe europene care lucrează ca oamenii să cunoască despre ei, să-i considere normali. Însă se pare că România este ceva mai rezistentă la aspectul acesta şi se încăpăţânează să nu-i considere normali şi-i consideră oameni cu probleme.

D.F.: Că tot vorbim despre societate, despre Biserică, ca reacţie asupra unei comunităţi, asupra unor oameni. La urma urmei, sunt şi ei oameni. Dar s-au născut aşa? De unde provine influenţa, ce s-a întâmplat?

T.G.: Psihologii zilelor noastre, psihiatrii şi aşa mai departe caută să ne planteze ideea că se nasc aşa şi este o alternativă a normalităţii. Biblia însă ne spune un lucru contrar acestei idei şi cred că acceptăm punctul de vedere al Bibliei. Oamenii nu se nasc aşa. Cele mai multe probleme de genul acesta, 90%, 95% aş îndrăzni să spun, sunt datorate educaţiei şi relaţiei din familie, de acasă. Poate îi şochează pe mulţi.

D.F.: Practic, totul se naşte în copilărie.

T.G.: Da, totul se naşte în copilărie. Poate îi şochează pe mulţi lucrul acesta, dar este un deficit în educarea, în educaţia copiilor.

D.F.: Vorbim despre un deficit la capitolul dragoste, arătarea dragostei din partea părinţilor pentru copii?

T.G.: Ce se întâmplă? Copiii, când se nasc, se nasc cu un rezervor afecţional care are o anumită cantitate de afecţiune necesară până în momentul naşterii. Din momentul naşterii până la momentul în care se despart de familie, ei trebuie să aibă rezervorul acela afecţional plin. Într-un mod echilibrat, mamă-tată. Sunt cazuri în care tatăl pleacă în Spania la muncă şi atunci umplerea aceea se face disproporţional şi niciodată nu va fi plin rezervorul afecţional. Sau invers, mama pleacă. Sau pleacă ambii şi rămân bunicii. Sau tata este violent sau mama este foarte autoritară şi atunci…

D.F.: Intervin schimbări.

T.G.: Au loc dezechilibre emoţionale severe în privinţa aceasta, şi ele nu se văd în momentul acela. Un specialist le‑ar vedea. Dar consecinţele apar mult mai târziu. Iar una dintre consecinţe este stilul de viaţă homosexual.

D.F.: Lucrezi cu tineri care trec prin asta. Chiar sunt şi oameni maturi?

T.G.: Da, da, avem foarte mulţi oameni. Nu ştiu dacă e locul să o spun, dar din mediul evanghelic avem destul de mulţi oameni care ne solicită sprijinul.

D.F.: E surprinzător pentru mine şi probabil şi pentru telespectatori că sunt oameni care apelează şi care recunosc că trec prin asta.

T.G.: Da. Sub protecţia anonimatului au curaj să se deschidă şi să ceară ajutor. Pentru ei o recunoaştere publică a aspectului acesta i-ar îndepărta, i-ar rupe practic de Biserică, de societate, de rude şi aşa mai departe.

D.F.: Practic, Contra Curentului lucrează sub anonimat. Ce te-a motivat pe tine să intri în aceasta?

T.G.: Iniţial, prima dată am fost solicitat să fac câteva intervenţii asupra site-ului – îmi place programarea – şi ulterior, aflând că fac consiliere, am început să colaborăm pe teme teologice mai mult, îmi cereau anumite păreri şi, până la urmă, am ajuns într-o relaţie în care conlucrăm, căutăm să vedem unde-i putem plasa, la ce consilier, în ce zonă. Iar aici avem un deficit mare, fiindcă nu există o reţea de consilieri creştini în România, şi lucrez în momentul acesta la ea.

D.F.: Şi ai ceva succes? Sunt oameni care se implică?

T.G.: Deocamdată am o bază de date cu vreo douăzeci de persoane. Sperăm să mai găsim. Nu ştiu prin ce metodă să facem publicitate, să se poată găsi măcar din fiecare oraş din ţară câte un om care… Domnule, se iveşte un caz, să poţi să-l direcţionezi în direcţia aceea.

D.F.: Cred că cea mai mare problemă ţine de prejudecăţile noastre vizavi de aceasta.

T.G.: Da, foarte mult. Nici mie nu mi-e uşor să mă întâlnesc cu alţi bărbaţi. Eu sunt căsătorit, am doi copii, am o oarecare implicare în biserică, şi oamenii se uită cu alţi ochi la tine când ai de-a face cu persoane, cu bărbaţi homosexuali. Avantajul este pe undeva că aceşti bărbaţi nu sunt cunoscuţi ca homosexuali. Mă întâlnesc cu ei la o întâlnire de consiliere normală. Este un avantaj, cel puţin pentru mine.

D.F.: Îţi influenţează viaţa că lucrezi cu oameni care au o mentalitate, să spunem, diferită de cea a restului?

T.G.: Tot ceea ce se întâmplă în vieţile noastre particulare ne influenţează viaţa, orice întâlnire. Acum, trebuie să ne fie influenţată viaţa. Trebuie să avem principii corecte, biblice, însă viaţa, dacă nu este influenţată, nu progresăm, nu creştem, nu ne mişcăm, rămânem în acelaşi punct. Deci îmi este influenţată viaţa şi în mod pozitiv, şi în mod negativ. În mod negativ, fiindcă sunt speriat uneori de ameninţările pe care le primesc şi aşa…

D.F.: Ameninţări?

T.G.: Sigur, sigur.

D.F.: Din partea cui?

T.G.: Dacă vă uitaţi pe Contra Curentului sunt unele postate acolo. Unele sunt chiar ameninţări cu moartea, telefoane şi aşa mai departe. Deci nu este o muncă lipsită de riscuri. Nu ştiu dacă sunt chiar serioase, dar le primim.

D.F.: Automat îţi influenţează starea.

T.G.: Sigur. Nu poţi să faci abstracţie de ele. Suntem oameni şi noi.

D.F.: Am văzut cum societatea îi priveşte pe cei care sunt homosexuali. Cum văd homosexualii societatea?

T.G.: Homosexualii văd societatea ca pe un loc care îi respinge, ca pe un loc care nu e de dorit. De aceea homosexualii se organizează. Sunt anumite localităţi în care sunt comunităţi de homosexuali, anumite cartiere, cel puţin în afară. În România sunt puţine, sunt două locaţii din acestea. Dar în afară există zone ale oraşului Los Angeles unde este o concentraţie mai mare. Ei acolo se simt acceptaţi, acolo se simt primiţi. Iar aici este o problemă mare, fiindcă dacă ei s-ar simţi acceptaţi şi primiţi ori în societate, ori în Biserică, ar avea şanse mult mai mari să se schimbe.

D.F.: Aici intervine şi cealaltă problemă, frica de a nu încuraja atitudinea lor.

T.G.: Da, este adevărat. Însă un om cu principii biblice, sănătoase poate să fie un real sprijin pentru un om care are atracţii homosexuale. Vreau să vă spun că ei nu sunt nişte oameni care toată ziua merg pe stradă şi vânează alţi bărbaţi sau alte femei, nu sunt nişte oameni agresivi. Însă adoptă stilul acesta de viaţă pentru că efectiv au fost canalizaţi în direcţia aceea. Ei nu sunt veseli. Apropo de titlul emisiunii, Bucuria de a fi tânăr, ei nu au bucurie. Sunt câteva postere cu diferiţi actori sau diferite actriţe care au un stil de viaţă homosexual şi acolo apar veseli, sărutându-se sau aşa mai departe. Însă ei, în adâncul lor, dintre câte cazuri am avut la consiliere, de un an şi jumătate de când consiliez homosexuali – sunt măcar cincisprezece cazuri care au fost sau care sunt încă – niciuna dintre aceste persoane nu a venit la mine fiind bucuroasă în vreun fel oarecare. Dintre cei care ne scriu pe site feedbackuri, niciunul nu arată bucurie.

D.F.: Practic e o frustrare permanentă că ceva nu e în regulă.

T.G.: Sigur, este o nemulţumire. Pentru că ei caută dragoste, găsesc o dragoste greşită în relaţiile homosexuale, şi atunci nu pot să fie împliniţi. Nu pot să aibă bucurie.

D.F.: Ai văzut de-a lungul timpului oameni care au ales să renunţe şi chiar au reuşit?

T.G.: Da. Eu cunosc o singură persoană, pe care nu am consiliat-o eu. În momentul acesta am două persoane care au renunţat la homosexualitate. Renunţarea la homosexualitate nu înseamnă că niciodată nu vor mai avea probleme cu păcatul respectiv. Înseamnă conştientizarea lui şi lupta cu el. Iar Dumnezeu, dacă Îi cerem putere, ne călăuzeşte pas cu pas mai departe. Nu este ca la o operaţie de apendicită, te operează, îţi scoate, se vindecă rana şi atât. Este un proces de durată mai lungă.

D.F.: Cam cât durează să renunţi?

T.G.: Din experienţele altora pe care le-am citit şi din cazurile pe care le consiliez eu, cred că în mai puţin de un an nu poate fi vorba. Mă gândesc la procesul de consiliere cu mine, ca şi consilier. Dar cel în cauză va trebui plasat în grupuri suport mai departe, în Biserică. Iar aici am o mare, mare problemă.

D.F.: De ce?

T.G.: Pentru că Biserica nu este gata să-i accepte. Am un caz, am avut, acum s-a rezolvat, într-o biserică din Timişoara. O fată care s-a pocăit în mod miraculos. Efectiv, a primit o înştiinţare pe hi5 de la cineva că este o evanghelizare nu ştiu unde, a mers acolo. Dumnezeu i-a vorbit într-un mod atât de clar, încât a ieşit în faţă la sfârşit şi a mărturisit că trăieşte cu o altă femeie şi că au relaţii, a mărturisit tot, în faţa întregii audienţe.

D.F.: Practic totul a pornit de la un mesaj pe hi5.

T.G.: Da. Avantaje şi la reţelele de socializare. Îi încurajez pe tineri să trimită astfel de mesaje. S-a pocăit, în biserică însă toată lumea… Ea nu avea curaj încă să-şi ridice ochii de jos, simţea încă presiunea păcatului respectiv, chiar dacă a mărturisit, a fost iertată. Iar anumite surori, foarte „amabile”, îi spuneau mereu: „Ştii, de aceea păcătoşii nu pot ţine capul sus în adunarea celor vii” şi tot felul de „complimente” din acestea. Şi atunci femeia a zis: „Domnule, acolo mă simţeam iubită. În relaţia aceea cineva mă preţuia, mă iubea, mă aprecia aşa cum eram. Aici nu sunt.” Iar atunci singura variantă este să cauţi să extragi omul din comunitatea aceea şi să îl plasezi într-o comunitate care îl acceptă.

D.F.: Şi e greu de găsit o astfel de comunitate.

T.G.: Sunt foarte puţine.

D.F.: Care e rolul lui Dumnezeu în tot procesul acesta?

T.G.: Rolul lui Dumnezeu… De fapt, dacă am vorbi despre consiliere cu homosexualii şi L-am scoate pe Dumnezeu din ecuaţie, atunci ar fi nul totul. Pentru că omeneşte, psihologia clasică, seculară, să-i spun aşa, nu mai consideră o problemă homosexualitatea. Nu mai găseşti niciun material ajutător de care să te foloseşti în consilierea lor, pentru că nu mai este o problemă. Iar atunci singurul punct de reper sau singura sursă de informare este Dumnezeu prin Sfânta Scriptură, prin Biblie şi prin călăuzirea Duhului Sfânt. Deci fără o călăuzire a Duhului Sfânt în procesul de consiliere, atât a consilierului, cât şi a consiliatului, cred că este inutil să te apuci de consiliere cu homosexualii.

D.F.: Practic singura soluţie este…

T.G.: Singura soluţie este Dumnezeu. Pentru mine este câteodată o dezamăgire că procesele acestea de consiliere durează foarte mult, dar nu vă pot spune ce bucurie am în inimă când văd un astfel de om zâmbind la sfârşitul unei şedinţe de consiliere sau când se consideră încurajat, când se simte apreciat, când se simte acceptat.

D.F.: E un pas înainte.

T.G.: Un zâmbet la un om din acesta chiar este preţios, apropo de titlul emisiunii. Chiar ar vrea să zâmbească şi ei, dar ar trebui să fie mai mulţi oameni dispuşi să-i ajute să zâmbească.

D.F.: Pentru că suntem tineri şi lucrăm cu tinerii, ar trebui să avem o bucurie şi bucuria despre care ziceai tu, pe care o găsim în Cristos, la urma urmei. Şi ei nu o au. Şi poate că sunt telespectatori care ne urmăresc şi trec prin problema homosexualităţii, o problemă cu care se confruntă de ceva timp şi în care nimeni nu le este alături. Ce le spui lor? Cum îi încurajezi? Cum îi motivezi să meargă înainte? Să meargă înainte în sensul de a face o diferenţă.

T.G.: Să fii tânăr implică de obicei sau s-ar subînţelege că e o viaţă a bucuriei. Mă uit şi la tinerii care nu sunt creştini neapărat. Se duc, caută anturaj, caută să socializeze cumva cu ceilalţi şi să fie bucuroşi. Oamenii care sunt implicaţi în relaţii homosexuale nu pot să aibă bucuria aceasta. Au nişte satisfacţii de foarte scurtă durată, dar nu pot să aibă bucuria aceasta. Şi atunci, dacă eşti un tânăr care te loveşti de problema aceasta, dacă în inima ta eşti măcinat de gândul că nu este bună situaţia în care te afli, primul pas este să recunoşti înaintea lui Dumnezeu şi să ceri ajutor oamenilor. Caută o persoană de încredere căreia ai putea să-i spui. Dacă este nevoie, noi, la Contra Curentului, la rubrica de contact suntem acolo. Eventual putem să purtăm o discuţie în anonimat. Putem să te încurajăm, să te direcţionăm către cineva, doar cu acordul tău. Dar trebuie să acţionezi, pentru că ieşirea din păcat nu înseamnă doar rugăciune, înseamnă acţiune.

D.F.: Sunt mai multe tinere sau mai mulţi tineri care apelează la voi, la serviciile voastre?

T.G.: Băieţii sunt mai mulţi. Din cincisprezece cazuri pe care le-am avut într-un an şi jumătate, am avut doar trei fete. Una căsătorită, două necăsătorite.

D.F.: Ştii de ce te-am întrebat?

T.G.: Trebuie să recunosc că mai uşor se rezolvă cazurile fetelor.

D.F.: Dar tocmai de aceea te-am întrebat, pentru că ştiu că de obicei noi, femeile, avem mai multe frustrări, mai multe probleme şi ne refulăm într-un fel în relaţii.

T.G.: Da, într-adevăr, stilul de consiliere diferă foarte mult de la bărbaţi la femei. Bărbaţii au şi alte riscuri. Este o viaţă foarte, foarte riscantă. HIV/SIDA e un cuvânt de ordine printre ei şi foarte rapid se îmbolnăvesc. La femei este cu totul altă situaţie. Dacă unei femei îi oferi o alternativă în dragostea lui Cristos, o femeie fiind emoţională, mult mai uşor interacţionează şi acceptă dragostea lui Cristos sau o înţelege. În schimb, un bărbat altfel vede dragostea, la un bărbat dragostea înseamnă foarte mult şi partea sexuală. Şi atunci dragostea lui Dumnezeu este, în primul rând, una care apelează la intelectul nostru, la inima noastră, şi pentru bărbaţi e un pic mai dificil. Dar există speranţă şi pentru bărbaţi, şi pentru femei.

D.F.: E o lucrare foarte frumoasă ceea ce voi faceţi, ceea ce tu faci şi vreau să-ţi mulţumesc că ai acceptat invitaţia mea la emisiune ca să povestim despre aceasta.

T.G.: Mulţumesc. Nu ştiu, sper să puteţi să încurajaţi. Să ştiţi că tinerii care au atracţii homosexuale sunt în biserici, sunt în anturaje şi nu spun nimănui. Ei nu recunosc faţă de nimeni, pentru că ar însemna să se extermine singuri. Dacă aţi putea promova în vreun fel să apeleze la cineva, să caute ajutor, ar fi un lucru minunat. Pentru că altfel stau aşa, în starea în care se află, nu caută ajutor pentru că se tem şi se pot pierde.

D.F.: De astăzi am auzit de o nouă alternativă: www.contracurentului.ro.

T.G.: .com şi .ro, cum vreţi.

D.F.: Acolo au posibilitatea în anonimat, sub anonimat, să…

T.G.: În anonimat, numai dacă vor ei să-şi dezvăluie identitatea. Deci în anonimat se poartă toate discuţiile şi, dacă acceptă la un moment dat să meargă la un consilier… Deci totul depinde de ei.

D.F.: Mulţumesc foarte mult pentru informaţiile acestea şi, cu siguranţă, tinerii care ne urmăresc îţi mulţumesc pentru amabilitatea de a împărtăşi informaţiile acestea cu noi. Dacă şi tu treci prin aceasta, nu uita să vizitezi site-ul lor. şi dacă ai nevoie de ajutorul lor, cere-l. Trebuie să-l ceri şi cu siguranţă vei fi ajutat. Îţi mulţumesc pentru că ai stat şi ne-ai urmărit şi astăzi la o altă emisiune, la o altă ediţie a emisiunii Bucuria de a fi tânăr. Pe data viitoare!

[Interviul a fost realizat în anul 2010 de Credo TV şi poate fi vizionat pe www.resursecrestine.ro. Transcriere realizată de ContraCurentului.com. Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România, al cărei Preşedinte a fost între anii 2011-2014. În prezent este prezbiter la Biserica Baptistă Agârbiciu. Locuieşte în Mediaş, este căsătorit şi tatăl a doi copii. Poate fi contactat prin e-mail la adresa ajutor@consiliere.org sau telefonic la numărul 0740432898.]