Archive for Articole

Schimbarea este posibilă prin Isus Cristos

de Dan Hitz

Dan Hitz

Dan Hitz

Dragi prieteni,

Scriu newsletter-ul din luna aceasta cu inima grea. Cu siguranţă, în ultima vreme războiul cultural în favoarea homosexualităţii s-a declanşat. Teologia pro-homosexualitate a câştigat susţinere în numeroase denominaţii şi organizaţii creştine. Sub aparenţa toleranţei şi a harului, numeroase biserici au renunţat la adevărurile fundamentale ale Scripturii. În loc să rostească adevărul în dragoste pentru a confrunta păcatul, ele îi încurajează pe cei care au nevoie de atingerea răscumpărătoare a lui Cristos să accepte păcatul pentru care Cristos a murit ca să-i elibereze.

Alte grupuri creştine au acceptat o versiune a harului fără pocăinţă. Ele sugerează că Isus nu a murit pentru o modificare comportamentală şi că Dumnezeu nu este mai mişcat de păcatul nostru decât de faptele noastre bune. Ele uită că Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24) Unele grupuri creştine spun că creştinii care au fost mântuiţi odată nu mai au nevoie să-şi mărturisească păcatele lui Dumnezeu. Acest gen de har se află în contradicţie cu 1 Ioan 1:6-9, unde citim: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Trebuie să fim atenţi să nu schimbăm „în desfrânare harul Dumnezeului nostru”. (Iuda 1:4)

Trebuie să ne ţinem tare de temeliile de bază ale credinţei noastre creştine, care proclamă cu îndrăzneală: „Dumnezeu… porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” (Fapte 17:30) Trebuie să ne ţinem tare de adevărul scriptural din 1 Corinteni 6:9-11, care numeşte cu îndrăzneală mai multe comportamente, inclusiv homosexualitatea, ca fiind păcătoase; dar oferă şi speranţă prin Isus Cristos, declarând: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Schimbarea este posibilă prin puterea răscumpărătoare a lui Isus Cristos şi prin lucrarea Lui împlinită pe cruce. Schimbarea este un proces. Vom continua să avem ispite de partea aceasta a eternităţii, la fel ca Isus când era aici, pe pământ. (Evrei 4:15) Lupta poate fi uneori feroce. Câteodată pare a fi cu totul lipsită de speranţă – ca şi cum nu ne vom schimba niciodată – dar în slăbiciunea noastră suntem făcuţi tari. (Evrei 11:34) Suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos. (Romani 8:37)

În Cristos,

Dan Hitz, Director

Reconciliation Ministries din Michigan

[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for April/May 2014. Copyright © Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Homofobia în Biserică

de Martin Hallett

Martin Hallet

Martin Hallet

Homofobia este, de obicei, definită ca teamă iraţională şi prejudecată faţă de homosexuali şi homosexualitate. Un raport recent publicat de Mişcarea Creştină Lesbiană şi Homosexuală intitulat Homofobia în Biserică include câteva studii de caz, ilustrând ceea ce ei definesc drept homofobie. Fără îndoială, este trist, ca în numeroase alte situaţii, creştinii au răspuns deseori la problema homosexualităţii mai mult din teamă şi prejudecată, decât cu înţelegerea, îndurarea şi compasiunea primite de la Cristos.

De exemplu, am întâlnit situaţii, în slujirea noastră la True Freedom Trust, când am fost îngrozit de experienţele creştinilor care ne-au contactat pentru ajutor şi suport. Unii au fost respinşi de aşa-zişii lor prieteni creştini, iar altora li s-a cerut să se mute din cartier. Cel mai comun răspuns experimentat de ei pare să fi fost unul al fricii – adică: „Să nu ai nimic de-a face cu copiii şi cu tinerii noştri!” Bineînţeles, în vasta majoritate a cazurilor, tinerii nu se află într-o situaţie de risc, cum nu se află nici în cazul creştinului heterosexual obişnuit. Acestea fiind spuse, sunt recunoscător că unii dintre cei care apelează la True Freedom Trust, care s-au temut de respingere din partea fraţilor şi surorilor în Cristos, experimentează de fapt exact opusul şi sunt iubiţi, susţinuţi şi sprijiniţi de prietenii lor creştini apropiaţi.

[Martin Hallett, Homophobia in the Church. Copyright © 2001 Martin Hallett. Tradus şi publicat cu permisiune. Martin a fost Director la True Freedom Trust.]

O zi importantă

Pentru mulţi dintre noi, 1 decembrie se poate să fi trecut ca doar o altă zi de vineri. Dar pentru mai mult de 5000 de bărbaţi, femei şi copii care trăiesc cu HIV/SIDA în Oregon şi pentru mai mult de 40000000 de oameni din toată lumea nu a fost doar o altă zi.

Portland Fellowship s-a implicat în două evenimente separate, care au ajutat la mărirea cunoştinţei şi la luarea de mai multe acţiuni în favoarea celor care trăiesc cu HIV/SIDA. Am fost invitaţi să vorbim despre răspunsul bisericilor la pandemia HIV/SIDA la Conferinţa Echipelor Medicale din Nord-Vest despre Probleme Internaţionale şi Domestice.

Steve Baliko, membru al personalului nostru, a împărtăşit o viziune plină de putere cu privire la ce ar putea face Biserica, fiind mâinile şi picioarele lui Isus Cristos în Portland. El a amintit adunării de lideri ai Bisericii ce nu a făcut Trupul ca răspuns la criza SIDA, care a început cu douăzeci şi cinci de ani în urmă. Sugestii despre o cale mai bună care ne stă înainte şi despre speranţa pe care creştinii le-o pot aduce celor care trăiesc cu HIV/SIDA au fost, de asemenea, parte a mesajului pe care l-a împărtăşit celor adunaţi.

O întâlnire ulterioară este planificată pentru a discuta despre câteva moduri practice în care bisericile se pot implica în împlinirea nevoilor spirituale, fizice şi emoţionale ale celor care trăiesc cu HIV/SIDA.

Vineri seara, Portland Fellowship, Biserica Well Community şi Imago Dei au sponsorizat o întâlnire de rugăciune. Patruzeci de oameni s-au întâlnit ca să se roage pentru Biserica din Portland şi ca să-i aducă în rugăciune pe cei care trăiesc în prezent cu HIV/SIDA. După un timp de mărturisire şi pocăinţă datorită lipsei unui răspuns plin de compasiune din partea Bisericii mai mari faţă de comunitatea HIV/SIDA, fiecare a luat numele a una sau două persoane care trăiesc cu SIDA şi s-a dedicat să se roage pentru ea sau pentru ele în următorul an. Formând grupuri mici, ne-am rugat pentru greutăţile şi stigma cu care se confruntă frecvent oamenii din cauza maladiei care le distruge trupul. S-au făcut multe rugăciuni ca să putem vedea ziua când se va discuta liber despre HIV în toate bisericile noastre. Unul dintre bărbaţii prezenţi are în prezent HIV/SIDA. Gândurile lui din acea seară au fost revelatoare: „Am aşteptat douăzeci de ani ca să văd o biserică făcând asta. Nu pot să vă spun cât de binecuvântat mă simt în seara aceasta. Dumnezeu face lucruri mari.” Toţi cei prezenţi în acea seară ar fi de acord din toată inima.

Continuaţi să vă rugaţi, în timp ce Portland Fellowship continuă să întindă o mână bisericilor şi să continue discuţia despre cum noi, ca Trupul lui Cristos, putem să rostim adevărul şi să dăruim dragoste în bisericile noastre şi în lumea noastră, discutând specific despre HIV/SIDA şi despre impactul ei permanent asupra comunităţii şi lumii noastre.

[An important day. Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Cum să răspund dacă cel drag al meu va cere să-și aducă partenerul acasă de sărbători?

de Drew Berryessa

Drew Berryessa cu familia

Drew Berryessa cu familia

Când sezonul sărbătorilor se apropie, aceasta se numără printre cele mai obişnuite întrebări pe care le primim de la părinţi şi rude care au pe cineva drag homosexual. Problema este că nu e o întrebare cu un răspuns uşor de dat, deoarece fiecare circumstanţă este diferită. Deci, în loc de a oferi o formulă definitivă pentru tratarea problemei, voi prezenta câteva principii călăuzitoare, care sper că le vor fi utile celor care se confruntă cu respectiva situaţie şi care sper că vor răspunde într-un mod care să fie atât folositor, cât şi salvator.

Primul lucru de luat în considerare este măsura în care a fost dezvăluită sexualitatea celui drag al tău. Şi-a făcut cunoscută homosexualitatea membrilor familiei care vor fi de faţă sau este încă oarecum un secret de familie? Dacă homosexualitatea sa nu este încă dezvăluită, cine păstrează secretul? Cu ani în urmă, consiliam părinţii unui fiu homosexual. În discuţia noastră s-a dovedit că, deşi fiul lor era homosexual pe faţă, avea un partener şi era deschis cu privire la sexualitatea sa, părinţii refuzaseră să dezvăluie informaţia celorlalţi membri de familie, parţial de ruşine şi parţial sperând că fiul lor „trecea doar printr-o fază şi o va depăşi”. Voi spune fără menajamente că, dacă nu vrei să-l primeşti pe cel important pentru cel drag al tău din cauză că nu vrei ca oamenii să ştie despre homosexualitatea lui, nu este un motiv valid. Aceasta îi transmite celui drag al tău lipsă de acceptare şi respingere. Astfel ai pune confortul tău mai presus de transmiterea dragostei, ceea ce nu ar fi un răspuns salvator.

Ceea ce ne conduce la următor punct de clarificat – Acceptarea şi aprobarea sunt diferite şi distincte. Adesea aud oameni care îşi fac cunoscută teama că, dacă le arată dragoste şi acceptare celui drag al lor care este homosexual şi partenerului său, faptul acesta va transmite aprobare şi susţinere faţă de relaţia lor. Este adevărat că s-ar putea interpreta aşa, dacă nu le-ai comunicat clar convingerile tale despre sexualitate. Totuşi, dacă cel drag al tău îţi cunoaşte atitudinea faţă de sexualitatea biblică, cele două rămân distincte. Ştiu că fratele meu şi partenerul lui cunosc exact ce atitudine am faţă de problema homosexualităţii (dat fiind cum îmi câştig existenţa, cum ar putea să nu ştie!). Chiar având convingeri diferite, ei ştiu că soţia mea şi cu mine îi iubim şi îi acceptăm. Acceptarea înseamnă să recunoşti că cel drag al tău este o fiinţă autonomă, care are puterea de a face propriile sale alegeri, corecte sau greşite, şi că, indiferent care sunt acele alegeri, este iubit şi invitat să aveţi o relaţie. Aprobarea merge câţiva paşi mai departe, considerând că deciziile şi acţiunile celui drag al tău care este homosexual sunt bune, corecte şi chiar lăudabile. Acceptarea susţine persoana; aprobarea susţine acţiunile ei.

Al treilea principiu călăuzitor – Ce îţi cere cel drag al tău te face doar să te simţi inconfortabil sau îţi violează conştiinţa? De exemplu, dacă cel drag al tău vrea să-şi aducă partenerul pentru o masă de sărbătoare, s-ar putea să fie doar inconfortabil. Dacă obiecţiile tale se referă la disconfort, înţeleg. Totuşi, dacă disconfortul este principala ta obiecţie, aş spune că împlinirea poruncii „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” este o poruncă ce ne călăuzeşte adesea să facem lucruri inconfortabile. Nu cred că tu, ca un creştin care crede în Biblie, ai o justificare, dacă aceasta este principala ta obiecţie. Totuşi, dacă cel drag al tău îţi cere să le îngădui să împartă patul în casa ta, aceasta poate fi o cerere care îţi violează, în mod justificat, conştiinţa şi, dacă aşa stau lucrurile, nu ar trebui să accepţi.

Acesta este testul decisiv. Confort versus conştiinţă. În final, nu eşti răspunzător pentru cum răspunde cel drag al tău la obiecţiile tale la problemele care îţi violează conştiinţa, dar eşti responsabil înaintea lui Dumnezeu de felul în care îţi iubeşti în mod practic „aproapele”. Cea mai bună încurajare pe care ţi-o putem da este să mergi în rugăciune înaintea Domnului şi să-I ceri să-ţi cerceteze inima şi să-ţi descopere inima Lui. Cere-I să-ţi clarifice domeniile din inima ta îndurerate de circumstanţele acestea şi să te lămurească ce aspecte ale situaţiei îţi violează conştiinţa. Cere-I să-ţi dea harul Său, care te împuterniceşte să faci ceea ce este doar inconfortabil şi să rămâi ferm (în mod iubitor) în privinţa deciziilor care sunt o problemă de conştiinţă.

[Drew Berryessa, How do I respond if my gay loved one asks to bring their partner/love interest home for holiday events? Extras din The Fellowship Message, noiembrie 2013. Copyright © 2013 Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ce vom face?

Ted Haggard și prostituatul său

Ted Haggard și prostituatul său

La începutul lunii noiembrie a apărut ştirea despre infidelitatea conjugală a lui Ted Haggard, Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor. Ştirile şi internetul au fost pline de relatări despre cum a consumat droguri şi a solicitat serviciile unui prostituat.

Pe 15 decembrie, aproape o sută şaptezeci de persoane, care susţin că au fost abuzate sexual de preoţi care au lucrat cândva în Oregonul de Vest, au căzut de acord să încheie o înţelegere în litigiul judiciar cu Arhiodeceza de Portland. Arhiodeceza de Portland a fost prima din naţiunea americană care a căutat protecţie împotriva creditorilor când a ajuns la Curtea Federală pentru Falimente, preîntâmpinând un proces major pentru abuzul sexual.

Sunt doar două exemple de pe lista în creştere de lideri ai bisericilor locale şi naţionale ale căror eşecuri sexuale/morale au fost expuse chiar în ochii publicului în ultimele luni şi încă într-un mod dureros. Se pare că oriunde ne întoarcem, realitatea păcatului sexual se distinge clar, ca urmele de noroi pe un covor alb.

Noi, fiind creştini, avem o problemă. Care, deşi nu este o problemă nouă, devine mai evidentă, cu consecinţe tot mai distructive. Avem o problemă cu onestitatea. În scrisoarea sa de demisie adresată bisericii, Haggard a declarat: „Când am încetat să comunic despre problemele mele, întunericul a crescut şi, în cele din urmă, a pus stăpânire pe mine. Drept rezultat, am făcut lucruri care erau contrare la tot ceea ce cred… Apoi, din cauza mândriei, i-am înşelat pe cei pe care îi iubesc cel mai mult, fiindcă nu am vrut să îi rănesc sau să îi dezamăgesc.”

Într-o declaraţie pătrunzătoare, pastorul şi vorbitorul internaţional Sy Rogers revelează mentalitatea predominantă din spatele unui asemenea tip de comportament. Citându-l pe Sy: „Creştinilor le este adesea ruşine să admită ceea ce ştie toată lumea: creştinismul nu ne face imuni la patimile sexuale. Nu este totul «reparat» doar fiindcă intrăm într-o relaţie cu Dumnezeu.” Fără îndoială, o ispită cu care ne confruntăm uneori este să pretindem că suntem sănătoşi, când în realitate întunericul este în creştere şi ar putea să i se îngăduie să ne stăpânească. Ce facem cu urmele de noroi?

Toţi a fost creaţi cu dorinţe sexuale. Adăugaţi la aceasta realitatea că trăim într-o societate tot mai compromisă din punct de vedere sexual. Dacă ne gândim că am depăşit vulnerabilitatea în domeniul luptei sexuale, suntem deja nesinceri cu noi înşine. Ignorarea urmelor de noroi nu face podeaua curată. Este necesar să învăţăm cum să fim ispravnici mai buni ai darului sexualităţii. Trebuie să trăim cu onestitate în ceea ce priveşte luptele pe care le ducem. Trebui să începem să venim în întâmpinarea celorlalţi şi să le dăm libertatea să fie oneşti cu privire la luptele lor.

Alăturaţi-vă nouă la seminarul nostru anual din 31 martie, unde ne vom adresa urmelor murdare, adesea evitate şi rareori aduse la lumină, din domeniul sexualităţii din viaţa noastră!

[What do we do? Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Cum răspunzi când un membru de familie îți dezvăluie că este homosexual?

de Drew Berryessa

Drew Berryessa

Drew Berryessa

La Portland Fellowship avem privilegiul de a păşi alături de câteva familii care au avut parte de descoperirea că cineva drag lor se identifică drept homosexual sau lesbiană. De mai bine de douăzeci şi cinci de ani, Portland Fellowship slujeşte familiilor în astfel de vremuri critice şi suntem binecuvântaţi să putem ajuta, oferind cunoaştere şi empatie familiilor în suferinţă.

Acestea fiind zise, fiecare familie este unică şi de aceea nu există o formulă fixă cu ce să faci când un membru de familie îţi dezvăluie că este homosexual. Impactul dezvăluirii de către cineva drag a homosexualităţii sale va varia semnificativ în funcţie de relaţie. De exemplu, dacă fiul tău sau fiica ta îţi spune că este homosexual sau lesbiană, aceasta va avea o încărcătură relaţională mai mare decât dacă un prieten îndepărtat îţi dezvăluie identitatea lui homosexuală. Indiferent de relaţie, există două aspecte cărora este nevoie să ne adresăm când ni se face o dezvăluire de o asemenea importanţă: răspunsul tău faţă de cel drag şi impactul pe care dezvăluirea îl are asupra ta personal.

Deci cum îi răspunzi celui drag al tău? În câteva cuvinte: cu dragoste şi respect. Este important să-ţi aminteşti că, deşi dezvăluirea este dureroasă pentru tine, realitatea este că cel pe care îl iubeşti a ajuns la concluzia referitoare la sexualitatea sa în mod dureros şi într-o perioadă îndelungată de timp. Mai mult, fără îndoială, să-şi adune curajul pentru a-ţi face destăinuirea a fost un proces lent, plin de anxietate pentru el. Există un mare risc personal în împărtăşirea unei astfel de informaţii, în special dacă este clar că perspectiva ta despre lume se află în opoziţie cu modul în care îşi înţelege sexualitatea. Există şansa ca el să se aştepte deja la respingere şi judecată.

Deci în ce constă practic un răspuns iubitor şi respectuos? Mai întâi, un astfel de răspuns va căuta să asculte şi să înţeleagă. Nimic nu întrerupe relaţia şi comunicarea ca eşecul de a asculta. Chiar dacă nu eşti de acord cu concluziile celui drag despre sexualitatea sa, el are experienţe care l-au făcut să se identifice ca homosexual, cel mai sigur, atracţiile faţă de persoane de acelaşi sex, pe care nici nu le-a ales, nici nu le-a cerut. Alegerea de a asculta te va ajuta să înţelegi mai bine ce drum a străbătut cel drag al tău, iar pe el îl va ajuta să se simtă respectat.

Este important să comunici celui drag iubirea şi acceptarea ta faţă de el ca persoană. Ceea ce este, în mod clar, diferit de acceptarea sau aprobarea concluziilor, acţiunilor sau viitoarelor sale decizii. Deşi, foarte probabil, momentul când cel drag îţi face dezvăluirea despre sexualitatea sa nu este timpul potrivit ca să intraţi într-o discuţie profundă despre obiecţiile tale cu privire la identitatea lui sexuală (mai mult ca sigur, probabil că el cunoaşte deja părerea ta despre chestiunea în cauză), poţi să îi transmiţi dragoste şi acceptare şi să afirmi, cu respect şi compasiune, că convingerile tale despre sexualitate rămân intacte şi că puteţi să nu fiţi de acord în această privinţă şi tot să vă iubiţi unul pe celălalt. Va fi timp mai târziu, când emoţiile se vor fi potolit, să vorbiţi mai sincer despre obiecţii; probabil că acum nu este momentul.

Dar cum rămâne cu reacţia ta interioară? Când cineva drag îţi dezvăluie homosexualitatea sa, te va impacta în mai multe moduri. Răspunsul cel mai obişnuit este durerea. Joe Dallas explică aceasta în cartea sa Când homosexualitatea îţi loveşte familia: Ce să faci când cineva drag îţi spune că este homosexual [When Homosexuality Hits Home: What to Do When a Loved One Says They’re Gay]. El afirmă: „Presupunerilor tale mor, şi încă presupunerile tale majore. Deci, ca răspuns la această moarte, ca răspuns la orice fel de moarte, jeleşti.” Este important să recunoşti că va exista un proces de ajustare la noua dinamică şi la noua realitate a relaţiei.

În această perioadă, este important să găseşti un loc sigur, în care să-ţi procesezi sentimentele de durere şi, mai ales, un loc în care să te afli separat de cel drag care ţi-a mărturisit că este homosexual. Durerea este un răspuns legitim, dar s-ar putea să nu fie folositor pentru relaţia ta cu cel drag, care este homosexual, să-i faci cunoscute sentimentele tale. Un consilier bun, un pastor sau un prieten de încredere, sau un grup de suport ar fi opţiuni mult mai sănătoase pentru a da frâu durerii.

Portland Fellowship oferă un grup de suport pentru familia şi prietenii celor care au adoptat o identitate homosexuală. Grupul Speranţa se întâlneşte în a doua zi de vineri a lunii. Grupul oferă un loc sigur, în care să treci prin sentimentele şi reacţiile tale, şi te ajută echipându-te mai bine pentru o relaţie sănătoasă şi respectuasă cu cel drag. Mai mult, Grupul Speranţa oferă familiilor o perspectivă răscumpărătoare. Oamenii pot să-şi supună sexualitatea stăpânirii lui Cristos şi chiar o fac, având parte de glorioasa Lui putere transformatoare. Este important să ne amintim că slujim unui Dumnezeu care, cu adevărat, îi izbăveşte pe cei zdrobiţi sexual.

[Drew Berryessa, How do you respond when a family member “comes out” to you? Extras din newsletter-ul The Fellowship Message, mai 2013. Copyright © 2013 Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. În 1996 Drew şi-a predat sexualitatea zdrobită domniei lui Cristos, renunţând la o relaţie homosexuală pentru promisiunea Scripturii că „oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga”. Căutând ajutor în lupta cu homosexualitatea, Drew a găsit misiunea Portland Fellowship în 1999. Dumnezeu l-a întâlnit acolo şi, prin programele de ucenicizare ale misiunii, Drew a avut parte de o vindecare şi o transformare uimitoare. Vrând să dea înapoi ce primise, Drew a început să facă voluntariat în 2001 şi s-a alăturat personalului Portland Fellowship în 2004. Drew şi soţia lui, Suzanne, sunt căsătoriţi din 2004 şi au împreună bucuria de a creşte trei fiice, Elaina, Olivia şi Bailey.]

1 11 12 13 14 15 64