O supraviețuitoare a abuzului

admin | 13/08/2016

O supraviețuitoare a abuzului postează apelul ei către abuzatoare

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

O femeie în vârstă de douăzeci și opt de ani, supraviețuitoare a abuzului sexual al copilului, a postat un video pe You Tube cu apelul ei telefonic către abuzatoare. A făcut-o fiindcă se temea că limitările legii nu vor permite ca abuzatoarea să plătească. Mai întâi de toate, Dumnezeu să fie lăudat că a găsit curajul să facă asta și să-și arate fața în public. Sperăm că videoul îi va încuraja pe spraviețuitori să spună povestea abuzării lor și să o raporteze. Numai aproximativ 25% dintre victimele abuzului sexual al copilului vor spune vreodată cuiva că au fost abuzate sexual. Alte studii arată că acest număr este probabil prea mare. Majoritatea supraviețuitorilor abuzului își iau secretul cu ei în mormânt.

Voi posta videoul la sfârșitul postării. Comentariile ridicole pe care le dau oamenii nu mă surprind: „Treci peste asta… s-a întâmplat cu șaisprezece ani în urmă”, „Treci mai departe…” etc. Nu este percepția pe care o au mulți? Și nu este exact atitudinea din cauza căreia le este teamă copiilor să spună cuiva? Imaginați-vă – ești un copil de trei ani și în sfârșit îți faci curaj să spui cuiva că unchiul tău ți-a mângâiat cu limba anumite părți ale trupului. Replica pe care o primești este: „Treci peste asta.” sau „Treci mai departe.” Teama este motivul numărul unu pentru care copiii nu spun. Teama că nimeni nu-i va crede. Teama că vor fi pedepsiți pentru că spun. Teama că dacă vor spune, se va ajunge la divorț. Teama că oamenii vor afla că au fost molestați. Teama că vor fi obligați să meargă la proces pentru a-și înfrunta abuzatorul. Înțelegeți cum stau lucrurile.

Am auzit oameni întrebându-i pe supraviețuitori de ce au așteptat atât de mult pentru a spune cuiva. Lucru de obicei încadrat într-o întrebare acuzatoare precum: „Dacă abuzul a fost cu adevărat atât de rău precum zici, de ce ai așteptat până ai devenit adult ca să spui ceva?”, întreabă cel care nu a fost niciodată atacat sexual în copilărie. Interesant, pedofilii folosesc în mod obișnuit același argument, dar având o agendă diferită. Ceea ce sună cam așa: „Dacă nu i-ar fi plăcut, mi-ar fi spus să încetez”, spune cel care l-a amenințat pe copil că dacă va spune, se va întâmpla ceva rău cu el sau cu familia lui.

„Jamie”, victima care a postat convorbirea cu abuzatoarea ei

În orice caz, o laud pe această femeie că a avut curajul să o sune pe abuzatoare și înțeleg de ce i-a luat atât de mult să o facă. Toți ar trebui să înțelegem. Este mai obișnuit ca cei care raportează efectiv abuzul să o facă după ani de zile, decât să o facă în momentul săvârșirii lui. Am aflat despre victime care ridiculizate de familie sau biserică pentru raportare, fiindcă: „Defăimezi numele bun al lui «cutare»”. Chiar așa? Putem și trebuie să facem ceva mai bun pentru supraviețuitorii abuzului.

Și un sfat: să nu simțiți simpatie pentru abuzatori fiindcă „s-au născut așa” sau „pur și simplu nu s-au putut stăpâni”. Videoul^[1]mi-a captat atenția, iar răspunsul abuzatoarei este tipic pentru pedofilii care sunt luați prima dată la întrebări pentru delictele lor.

Apelanta: „Aveam doar doisprezece ani când te-am întâlnit. Realizezi că m-ai spălat pe creier și m-ai manipulat, și că ce ai făcut a fost greșit?”

Abuzatoarea: „Da, și regret asta.”

Apelanta: „Faci asta și altor eleve?”

Abuzatoarea: „Nu.”

Interviurile cu molestatori ai copilului condamnați revelează că ei știu că este teribil de greșit, dar tot abuzează. Este regretul abuzatoarei sincer? Posibil. Dar regretul nu oprește pe nimeni să abuzeze sau să continue să abuzeze. Spune ea adevărul că nu face asta altor eleve? Este îndoielnic. Există o largă varietate de statistici cu privire la numărul de victime pe care poate să le facă un pedofil de-a lungul vieții – unii având 1000 (ceea ce înseamnă copii individuali pe abuzator; nu numărul de circumstanțe de abuz, care ar putea fi câteva mii). Dr. Gene Abel a făcut câteva studii și a găsit că pedofilii condamnați chestionați aveau în medie 73 de victime fiecare. Securitatea Statelor Unite a estimat 260 de victime pentru fiecare. Veți găsi numere similar de mari, iar scopul blogului meu nu este să discute motivele pentru care există o varietate de numere. Dar există un lucru concordant: indiferent cât de mulți abuzatori au pretins inițial că au avut o singură victimă, când au fost investigați ulterior s-a descoperit că aproape întotdeauna existau victime multiple.

Proverbe 24:24-25 spune: „Pe cine zice celui rău: «Tu eşti bun!» îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile. Dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei.”