Această convingere vine din relatarea dintr-o carte care nu face parte din canonul Scripturii, cunoscută ca Evanghelia secretă după Marcu. Se spune că pasajul se referă la Lazăr şi la relaţia de dragoste dintre el şi Isus:

„Şi au intrat în Betania. Şi o anumită femeie, al cărei frate murise, era acolo. Şi venind, s-a prosternat înaintea lui Isus şi I-a zis: «Fiul lui David, ai milă de mine!» Dar ucenicii au mustrat-o. Şi Isus, mâniindu-Se, S-a dus cu ea în grădina unde era mormântul şi de îndată un strigăt puternic s-a auzit din mormânt. Şi apropiindu-Se, Isus a rostogolit piatra de la uşa mormântului. Şi de îndată, intrând unde se afla tânărul, Şi-a întins mâna şi l-a ridicat, luându-l de mână. Dar tânărul, privindu-L, L-a iubit şi a început să-L roage stăruitor să fie cu El. Şi ieşind din mormânt, au intrat în casa tânărului, pentru că era bogat. Iar după şase zile, Isus i-a spus ce să facă, iar seara tânărul a venit la el, purtând o bucată de pânză pe trupul gol. Şi a rămas cu El în noaptea aceea, pentru că Isus l-a învăţat misterul Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi astfel, sculându-Se, S-a întors de cealaltă parte a Iordanului.”

Această carte nu a fost acceptată de niciun cercetător serios al Bibliei şi este considerată un fals medieval. Nu s-a găsit manuscrisul original. Totuşi, argumentul respectiv apare în câteva cărţi teologice, pentru a dovedi argumente teologice pro-homosexualitate şi, în particular, că se poate foarte bine ca Isus să fi condus o bandă de bărbaţi homosexuali. Teologii pro-homosexualitate privesc uneori relaţia Lui cu Ioan ca homosexuală, ca şi relaţia Lui cu Petru, deoarece L-a întrebat pe Petru dacă Îl iubea. Din perspectivă pro-homosexualitate, există suspiciunea că majoritatea oamenilor sunt în realitate homosexuali. Deci genul acesta de raţionament se potriveşte unor asemenea scopuri. Pentru cineva care este homosexual şi este atras de Isus, gândul că este posibil ca şi El să fi fost homosexual, ar fi o susţinere a stilului său de viaţă.

Există numeroase variaţii ale noilor teologii, cum că Isus ar fi fost intersex sau bisexual, sau că a avut relaţii atât cu ucenicii, cât şi cu Maria Magdalena.

Este nevoie să le cunoaştem, deoarece ele pot să fie într-adevăr susţinute de unii, iar dacă le cunoaştem, aceasta ne ajută să avem un anumit tipar de apărare a adevărului. Primii urmaşi ai lui Isus ar fi fost uimiţi de asemenea interpretări moderne, de vreme ce acceptau pe deplin legea şi moralitatea iudaică, aşa cum o făcea şi Isus.

[What about the possibility of Jesus having a gay relationship with Lazarus who came to him at night wearing only a linen cloth to cover his nakedness and who stayed the night with Jesus? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Au fost Sodoma și Gomora distruse din cauza lipsei de ospitalitate?

Ezechiel 14.49: „Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.”

Dacă ignorăm toate celelalte versete despre Sodoma şi Gomora, precum Judecători 1:7, unde se afirmă clar că cele două cetăţi s-au dedat la imoralitate sexuală şi perversiune şi că din acest motiv au fost distruse, ne putem lăsa convinşi că textul din Ezechiel, prezentat ca dovadă, este tot ce spune Biblia pe tema respectivă.

În zilele de astăzi, mulţi creştini se trezesc ca din somn la nevoia Bisericii de a fi mai plină de compasiune şi mai puţin absorbită de sine. Ceea ce poate duce la proteste puternice din cauza nedreptăţii sociale şi la lobby în media socială. Dar precum arată versetul de mai sus, până nu vom fi dornici să împărţim averile noastre impresionante cu cei în nevoie sau să mâncăm mai simplu ca să poată şi ei mânca, suntem nişte ipocriţi.

Trebuie să ţinem seama că traiul egoist acoperă toate aspectele, iar sexualitatea a fost, cu siguranţă, o parte importantă în ceea ce a simţit Dumnezeu faţă de Sodoma şi Gomora. Cei care etalează Ezechiel 16:49 ca absolvind de păcat comportamentul homosexual, nu citesc versetul următor, 50: „Ele s-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea.”

Dumnezeu spune limpede că urăşte mândria. Şi El este clar că judecata Lui nu s-a datorat faptului că Lot nu i-a înştiinţat pe conducătorii cetăţii despre sosirea vizitatorilor săi. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, Dumnezeu ar fi fost într-adevăr un Dumnezeu foarte crud şi greu de mulţumit. De altminteri, El luase decizia să distrugă Sodoma şi Gomora cu mult înainte ca cei doi îngeri să pună piciorul în cetate.

Cu siguranţă, nimicirea cetăţii a fost nu numai din cauza actelor homosexuale, dar nu putem ignora că acestea au fost incluse în lista păcatelor lor.

[A Second view of the argument regarding Sodom and Gomorrah. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Întrebarea include presupunerea că noi, creştinii, credem că homosexualii sunt oameni „răi”. Prietenul homosexual al unui tânăr sau al unei tinere poate să fie cea mai agreabilă persoană pe care o cunosc ei. Şi poate să aibă o relaţie care pare să fie afectuoasă şi iubitoare. Ceea ce îi poate convinge pe tinerii creştini că tot ce au auzit la şcoală şi în cultura lor este mai corect decât ce vrea biserica să creadă ei.

Mai întâi, este bine să afirmi că prietenii lor sunt, fără îndoială, oameni minunaţi. Oameni care, la fel ca oricine altcineva, au nevoie să-L cunoască pe Isus. Homosexualii nu merg în iad fiindcă sunt homosexuali. Merg în iad, la fel ca heterosexualii, fiindcă nu sunt vii în Cristos şi, ca toţi oamenii, au nevoie, în primul şi în primul rând, ca El să le fie prezentat.

Apoi, Isus ca Domn ne cheamă pe toţi să murim faţă de lucrurile pe care le percepem a fi „bune”, dar despre care Dumnezeu spune că nu sunt. Sentimentele noastre nu sunt adevărul absolut. Numai Dumnezeu exprimă adevărul absolut. Deci dacă Dumnezeu spune că a da curs atracţiei faţă de persoane de acelaşi sex nu este bine pentru noi şi că nu aprobă aşa ceva, atunci nu este bine, cum nu ar fi bine să fim activi sexual într-o relaţie cu parteneri multipli, chiar dacă aşa ceva ne-ar da sentimentul că este bine.

Fundamentul îndoielii respective vine din convingerea că Dumnezeu le refuză ceva bun oamenilor care au sentimente predominante sau exclusive faţă de persoanele de acelaşi sex. Ceea ce pune sub semnul întrebării caracterul lui Dumnezeu. Întreaga Lui fiinţă este dragoste. Întreaga Lui fiinţă este bună. Deci dacă El spune că ceva nu este bun pentru noi, este datorită dragostei şi bunătăţii Sale. Noi suntem cei care ne-am întunecat sau am orbit în percepţiile noastre.

Apoi la tineri există convingerea că relaţiile din adolescenţă sunt pentru totdeauna. Dar lucrurile stau rareori aşa, fie că este vorba despre un băiat şi o fată care intră într-o relaţie sexuală în adolescenţă, fie că este vorba despre doi adolescenţi de acelaşi sex. În majoritatea cazurilor, relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt notoriu de instabile. Deci, în anii tinereţii este prea devreme să se concluzioneze că astfel de relaţii sunt sănătoase.

Sunt doar câteva modalităţi de a discuta pe această temă cu tinerii.

[My youth in our youth group seem to be more accepting of homosexuality, often citing school friends who are gay and that they cannot see anything wrong with. How do I address this? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Aici poate fi de mare ajutor să cereţi cuiva din exterior să vină pentru a clarifica subiectul homosexualităţii şi a-i ajuta pe membrii bisericii să îl înţeleagă mai bine. Dacă vor înţelege că, în vasta majoritate a cazurilor, oamenii nu au „ales” să fie homosexuali şi că homosexualitatea este ceva ce necesită mai degrabă compasiunea, decât judecata noastră, membrii bisericii ar putea să răspundă cu căldură.

Unii simt teamă faţă de homosexuali. Este o teamă naturală faţă de necunoscut. Deci este de ajutor, într-adevăr, ca subiectul homosexualităţii să fie înţeles mai bine. Cu siguranţă, a-i învăţa pe membrii bisericii să îi iubească pe oameni aşa cum sunt ei şi să le arate tipul de dragoste descrisă în 1 Corinteni 13, răbdătoare şi care îndură totul, este de cel mai mare ajutor. Când învăţăm să ascultăm oamenii dezvăluindu-şi povestea, descoperim că nu suntem chiar atât de diferiţi. Mulţi frecventează biserica având secrete pe care le-ar fi teamă să le reveleze, dar transparenţa este o cale minunată pentru a ajunge la vindecare.

Deseori, reacţia faţă de cei care sunt în mod vizibil homosexuali sau transsexuali, include alte două mentalităţi. Mai întâi, o mentalitate de autoîndreptăţire, care apare văzând un păcat evident care eclipsează propriile noastre neajunsuri, care astfel nu mai par atât de evidente. 1 Timotei 5:24 vorbeşte despre cum unii oameni au păcate evidente, pe când alţii au lucruri care „vin pe urmă”. Fiind pastori şi lideri, este adesea şocant pentru noi să descoperim ce se găseşte câteodată în cel considerat a fi cel mai sfânt membru al bisericii, privit din exterior. Este nevoie să-L luăm pe Isus în serios şi să-i învăţăm pe oameni să nu practice judecata pe baza „buştenilor” altora.

În al doilea rând, există teama că cel care vine în biserică va infecta sau va influenţa cumva pe cei vulnerabili, precum tinerii din biserică. Din nou, cea mai bună rezolvare este să-i învăţăm pe tineri aceleaşi lecţii despre înţelegere şi primire iubitoare, dar să ne şi asigurăm că sunt bine instruiţi în modul în care înţeleg Biblia.

[Question: As leaders, we want to be welcoming, but how do we manage the many reactions our congregants may have to people? Sometimes, our church attenders can be reactive or may expect us as a church to censure people, especially if they are overtly gay or transsexual. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Uneori femeile formează prietenii nesănătoase. Prieteniile pot fi unilaterale, o femeie simţindu-se aproape „persecutată” de cealaltă. Aceasta se poate întâmpla când o consilieră petrece timp cu o femeie care are mare nevoie de ajutor sau când o lideră de grup se împrieteneşte cu o altă femeie. Astfel de prietenii se pot forma între femei căsătorite sau între tinere care împart aceeaşi locuinţă. Relaţiile pot arăta aproape ca lesbianismul.

O astfel de relaţie este apropiată de lesbianism, deoarece, în cazul lesbienelor, este vorba mai adesea de conectare emoţională, decât de sexualitate fizică. În esenţă, ea este idolatră. Uneori este subtilă, atunci când numeroase fete devin în adolescenţă nişte „clone”; cele mai multe vor depăşi faza, dar pentru unele este singurul mod în care ştiu să relaţioneze.

Să încerci să desparţi două femei care au format o relaţie de dependenţă emoţională poate fi dificil şi uneori de prea puţin folos. Ele îşi găsesc speranţa, bucuria şi siguranţa una în cealaltă, deci dacă li se va spune să se despartă şi să formeze relaţii mai sănătoase vor simţi mânie, autoîndreptăţire sau teamă. Este o situaţie care necesită o intervenţie plină de răbdare şi înţelepciune.

A le învăţa pe femei ce înseamnă dragostea este, cu siguranţă, parte a Tit 2:3-5. Multe femei au avut parte de experienţe rele, poate de abuz, modele disfuncţionale în familie sau au avut la dispoziţie puţine informaţii despre relaţiile cu alte femei. Ele cresc cu modele din filme şi cu sfaturi seculare din reviste şi de la tovarăşele de aceeaşi vârstă.

Ce mare oportunitate pentru slujirea femeilor să le înveţi adevărata valoare a prieteniilor sănătoase între femei! Faptul de a prezenta, fără grabă, alte femei perechii strâns legate, poate fi de ajutor şi să câştige destulă încredere din partea lor, pentru a le arăta apoi ce se întâmplă în relaţia lor. Femeile mai în vârstă din biserică pot să joace un rol preţios şi valoros aici.

Consilierea este importantă, dar biserica şi ajutorul de a fi un părinte surogat pentru copilul zdrobit din femeia care se află într-o astfel gen de relaţie, din cauză că i-a lipsit o dezvoltare sănătoasă în viaţă, sunt şi ele importante.

[Question: If we have two women who come to our church who are “glued” to each other in a codependent friendship, is this something we should address? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

În cartea sa Cele mai frecvente 101 întrebări despre homosexualitate, Mike Haley explică faptul că sărutul era şi încă este o practică obişnuită la bărbaţii din Răsărit. El nu sugerează nimic erotic. Apoi Haley continuă să discute despre David şi de ce ar părea improbabil ca el să fi fost homosexual.

„Vorbim, la urma urmei, despre David – un bărbat al cărui călcâi al lui Ahile a fost dorinţa şi pofta insaţiabilă pentru femei. Amintiţi-vă, este acelaşi bărbat care a avut numeroase concubine şi soţii şi care tot nu s-a simţit împlinit, deci a luat soţia altui bărbat – pe Batşeba – şi l-a ucis pe soţul ei ca să-şi acopere nelegiuirea. Nu se aseamănă prea mult cu cei mai mulţi homosexuali pe care i-am cunoscut eu.

Iar, pe lângă aceasta, când s-au jenat vreodată Scripturile de exprimarea nepotrivită a relaţiilor sexuale? Dacă Dumnezeu ar fi intenţionat ca relaţia lor să fie o aprobare a homosexualităţii (ceea ce ar contrazice natura Lui şi restul Bibliei), Biblia ar fi afirmat ceva de genul: „şi Ionatan l-a cunoscut pe David” sau „şi Ionatan s-a culcat cu David”. Niciodată Biblia nu este neclară când relaţiile sexuale au fost evidente.”

Haley concluzionează că, dacă am adopta ideea că David şi Ionatan au fost homosexuali, ar însemna să cădem victime ale autoînşelării. Alţii sugerează că în Vechiul şi Noul Testament se găsesc cupluri homosexuale şi lesbiene precum Daniel şi Aşpenaz, Naomi şi Rut, Isus şi Ioan, ca şi Isus şi Petru. Acestea sunt abuzuri ale imaginaţiei din partea unora care caută să găsească o aprobare în relaţii cu privire la care nu există dovezi autentice.

[Were David and Jonathan gay lovers? 1 Sam 20:41 tells us that they kissed goodbye and in 2 Sam 1:26, David says that the love of Jonathan was “more wonderful than that of a woman”. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]