Trăim într-o lume căzută, în care fiecare ne naştem cu o natură păcătoasă, imperfectă. Deşi este adevărat că Dumnezeu „m-a ţesut în pântecele mamei mele” (Psalmul 139:13), psalmistul arată, de asemenea, clar că „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5) O consecinţă inevitabilă a trăirii într-o lume căzută, având o natură păcătoasă, este că toţi dorim şi tânjim după lucruri interzise clar de Dumnezeu în Biblie. Unii se luptă cu mânia, alţii cu invidia, alţii cu ura, amărăciunea, gelozia, bârfa sau cu dorinţa de a fura, sau de a comite adulter, sau de a se răzvrăti împotriva părinţilor. Cei mai mulţi se luptă, într-o anumită măsură, cu pofta sexuală, iar pentru unii ea va fi poftă faţă de persoanele de acelaşi sex – Biblia o numeşte simplu poftă.

Evanghelia lui Isus Cristos ne răscumpără (salvează) din puterea şi consecinţele naturii noastre păcătoase şi începe să ne transforme, astfel încât tot mai mult, pas cu pas, dorim şi suntem împuterniciţi să trăim o viaţă care să se conformeze tiparului lui Dumnezeu din Biblie pentru trăire. Merită să observăm că, foarte adesea, „sentimentele homosexuale” maschează de fapt o nevoie legitimă, neîmplinită pentru un tip corect de intimitate, afecţiune, susţinere şi acceptare din partea persoanelor de acelaşi sex.

[Why does God allow people to have gay feelings? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Biblia păstrează tăcerea cu privire la orientarea homosexuală şi există doar câteva referinţe biblice care interzic în mod clar practicarea homosexualităţii. Este trist că Biserica şi mulţi creştini au avut tendinţa să plaseze practicarea homosexualităţii într-o imaginară „primă ligă” a păcatelor, în timp ce Biblia vorbeşte simplu despre ea doar ca despre o exprimare, printre multe altele, a naturii noastre umane păcătoase, căzute. Accentul în Biblie este pus pe interzicerea oricărei practici sexuale în afara căsătoriei heterosexuale exclusive dintre un bărbat şi o femeie.

Referinţa biblică importantă este Geneza 2:24, care vorbeşte despre căsătoria heterosexuală ca fiind o reunire a bărbatului şi femeii într-o relaţie emoţională şi sexuală într-un „singur trup”; versetul este întărit de Isus şi de apostolul Pavel în Noul Testament. (Matei 19:5-6 şi Efeseni 5:31-32) Isus este arătat în Evanghelii ca întinzându-le o mână, plin de îndurare şi compasiune, celor care s-au îndepărtat, din punct de vedere sexual, de căile lui Dumnezeu, şi îndemnându-i cu blândeţe la pocăinţă. (Ioan, capitolele 4 şi 8)

[What does the Bible say about homosexuality? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Biblia permite dezacordurile în anumite chestiuni, astfel încât în Romani 14, de exemplu, Pavel vorbeşte despre „păreri îndoielnice” şi îi îndeamnă pe cititori să fie pe deplin convinşi în mintea lor. (Romani 14:1, 5) Există totuşi adevăruri nenegociabile – ele sunt numite uneori „adevăruri biblice”, adică adevăruri semnificative, cu privire la care creştinii nu pot, pur şi simplu, să fie de acord să se afle în dezacord, deoarece ele impactează înţelegerea de către noi a Evangheliei şi, prin urmare, mântuirea noastră. Se pune întrebarea în care categorie intră practicarea relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex?

În 1 Corinteni 6:9-11, Pavel arată clar că practicarea relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex este un semn de nelegiuire şi avertizează că cei care, în mod consecvent şi continuu, trăiesc în modurile enumerate în acel pasaj (adică fără vreo dovadă a pocăinţei), nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Există, de asemenea, alte pasaje în Biblie care ne avertizează despre pericolele imoralităţii sexuale şi care îi mustră cu tărie pe învăţătorii falşi care îi conduc pe oameni în imoralitate sexuală. (Iuda 4, Apocalipsa 2:20-22)

În lumina acestor pasaje şi a principiului din Geneza 2:24, că singurul loc dat de Dumnezeu pentru ca dragostea şi atracţia să se exprime sexual este o căsătorie heterosexuală între un bărbat şi o femeie, credem că imoralitatea sexuală nu este o chestiune secundară, cu privire la care creştinii pot, pur şi simplu, să fie de acord să se afle în dezacord.

[Can Christians agree to disagree on the issue of same-sex practice? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Creştinii sunt uneori acuzaţi de căutarea şi alegerea anumitor legi din Vechiul Testament, despre care spun că li se aplică credincioşilor astăzi, în timp ce trec cu vederea, în mod convenabil, alte legi din Vechiul Testament, spunând că nu se mai aplică. Astfel, de exemplu, Levitic interzice consumarea crustaceelor şi purtarea hainelor făcute din fire amestecate şi, cu toate acestea, creştinii nu au probleme de conştiinţă când este vorba să consume creveţi sau să poarte o cămaşă din bumbac şi fibre de poliester! De ce atunci ne mai ţinem cu tărie de interdicţiile levitice faţă de anumite tipuri de relaţii sexuale, inclusiv faţă de practicarea relaţiilor între persoane de acelaşi sex?

Isus spune în predica de pe munte: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17) Prin urmare, credem că Vechiul Testament ar trebui interpretat în lumina învăţăturilor lui Isus şi ale apostolilor Săi din Noul Testament. Dacă Isus a venit să împlinească sau să desăvârşească Vechiul Testament, atunci trebuie să luăm în considerare care legi ale Vechiului Testament le-a împlinit Isus şi cum le-a împlinit.

Pe această bază, ştim că nu li se cere creştinilor să aducă jertfele animale prescrise în Vechiul Testament pentru a fi „curaţi” înaintea lui Dumnezeu. De ce? Ei bine, fiindcă Isus a împlinit toate legile jertfelor prin propria Sa moarte pe cruce, o dată pentru toate jertfele. Astfel încât scriitorul cărţii Evrei ne spune că „Cristos… S-a adus jertfă o singură dată.” (Evrei 9:28)

Ştim, de asemenea, că acum creştinii sunt liberi să mănânce orice mâncare, inclusiv porc şi crustacee. De ce? Fiindcă în Marcu 7:14-23 Isus explică faptul că lucrurile care ies din inima noastră ne fac „necuraţi” (impuri) în ochii lui Dumnezeu, nu lucrurile pe care le mâncăm. Şi „a zis astfel, făcând toate bucatele curate”. (Marcu 7:19)

Interesant, în acelaşi pasaj din Evanghelia după Marcu, Isus Se referă la imoralitatea sexuală ca la un lucru care vine, într-adevăr, din inimile noastre şi ne face necuraţi. Nicăieri în Noul Testament nu ni se spune că Isus a declarat toate practicile sexuale şi toate relaţiile sexuale ca fiind acum curate în ochii lui Dumnezeu. Dimpotrivă, învăţăturile lui Isus şi ale apostolilor Săi sprijină afirmaţia categorică şi consecventă a Vechiului Testament că orice fel de sex în afara căsătoriei heterosexuale este considerat de Dumnezeu imoralitate sexuală.

[Don’t Christians just pick selected Old Testament laws to condemn same-sex practice? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Nu este nevoie ca aceasta să se reducă la a alege între Dumnezeu şi prietenul tău.

Când este vorba de homosexualitate, cel mai simplu mod de a ne gândi la atitudinea Bisericii este să luăm în considerare trei perspective:

1. „Lumea gândeşte că relaţiile homosexuale sunt în ordine, deci şi Biserica ar trebuie să creadă la fel.”
2. „Să fii homosexual este un păcat, prin urmare creştinii ar trebui să îi condamne pe homosexuali.”
3. „Biblia ne învaţă că relaţiile homosexuale sunt păcătoase. Totuşi, cei care se identifică ca homosexuali sunt iubiţi foarte mult de Dumnezeu şi ar trebui încurajaţi să ajungă să-L cunoască mai bine – ca oricine altcineva.”

În continuare sunt analizate cele trei perspective.

Perspectiva 1: „Lumea gândeşte că relaţiile homosexuale sunt în ordine, deci şi Biserica ar trebuie să creadă la fel.”

Mulţi creştini încep să adopte această perspectivă.

True Freedom Trust nu crede că ea reflectă ce ne învaţă Biblia. Ce face lumea se reduce la ce face lumea, iar principala slujbă a Bisericii este să prezinte Evanghelia lumii şi să se roage ca ea să se întoarcă la Cristos. (Matei 28:19) Un creştin care Îl face pe Cristos Domnul vieţii sale ar trebui să urmeze învăţătura Bibliei (Iacov 1:22) şi să înţeleagă că Dumnezeu priveşte stilul de viaţă homosexual şi relaţiile homosexuale ca păcătoase.

Perspectiva 2: „Să fii homosexual este un păcat, prin urmare creştinii ar trebui să îi condamne pe homosexuali.”

Mulţi homosexuali cred că asta gândesc toţi creştinii. Dar greşesc. Unii creştini au gândit asta în trecut şi unii încă o cred, dar cei din urmă devin tot mai puţini. Chiar Isus, El Însuşi pur din punct de vedere sexual, a refuzat să condamne femeia care a fost găsită impură sexual. (Ioan 8:11) Mulţi creştini realizează cel puţin că această perspectivă este greşită şi că nu este deloc asemenea lui Cristos, şi trec la Perspectiva 1 sau 3.

Perspectiva 3: „Biblia ne învaţă că relaţiile homosexuale sunt păcătoase. Totuşi, cei care se identifică ca homosexuali sunt iubiţi foarte mult de Dumnezeu şi ar trebui încurajaţi să ajungă să-L cunoască mai bine – ca oricine altcineva.”

Se cunosc puţine motive pentru care unii dezvoltă sentimente homosexuale (în ciuda unei largi palete de afirmaţii cu privire la ele). Dar dacă simţim ceva pentru cineva sau dacă suntem atraşi de cineva, nu înseamnă că suntem obligaţi să dăm curs impulsurilor noastre. Putem să facem alegeri şi avem responsibilităţi faţă de noi înşine şi faţă de alţii. Toţi, în multe moduri şi de multe ori, ne înfrânăm sentimentele şi facem alegeri bune în ceea ce priveşte sentimentele şi impulsurile noastre.

Mulţi dintre cei care simt atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex decid să adopte identitatea „homosexuală”. Poate că nu pare că o aleg, dar în realitate ei fac alegerea să declare în mod public că „sunt homosexuali” şi să trăiască un stil de viaţă homosexual care reflectă aceasta. Totuşi, există mulţi (în special mulţi creştini) care aleg să se identifice ca fiind „în Cristos” (2 Corinteni 5:17) şi care dau identităţii de creştin o prioritate mai ridicată decât oricăror atracţii sexuale pe care le-ar simţi. Nu este uşor, dar Isus nu a spus niciodată că viaţa creştină va fi uşoară. De fapt, El a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Marcu 8:34) Dacă noi credem că relaţiile homosexuale sunt păcătoase, indiferent ce simţim şi cu orice preţ, ar trebui să nu participăm la ele.

La True Freedom Trust credem Perspectiva 3, care are un echilibru biblic între adevăr şi dragoste. (Efeseni 4:15)

Cum să răspundem

Poţi alege cum decizi să răspunzi prietenului tău, tu fiind creştin. Prietenul tău, de asemenea, poate alege cum vrea să-şi trăiască viaţa şi cum să se identifice. Poate că nu eşti de acord cu alegerile prietenului tău şi poate că el nu este de acord cu alegerile tale. Dacă există dragoste sinceră şi respect între voi, nu există niciun motiv ca neînţelegerea să pună capăt prieteniei voastre. Poţi continua să-L onorezi pe Dumnezeu şi să-ţi păstrezi prietenul.

Cu toate acestea, adevărata prietenie nu înseamnă o susţinere implicită a tuturor alegerilor prietenului tău. Isus a arătat că putea fi cel mai bun prieten, fără să-I fie teamă să-i înfrunte pe cei mai apropiaţi ai Lui când era nevoie. (Matei 16:23, Marcu 14:37-41, Luca 18:15-16)

Este posibil ca alţii să te judece fiindcă te întovărăşeşti cu „păcătoşii”, dar procedând astfel urmezi exemplul lui Isus (Matei 11:19), „prietenul păcătoşilor”.

[Do I need to choose between pleasing God and supporting my gay friend? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Întrebarea presupune că Dumnezeu a făcut pe cineva homosexual. Deci primul punct de subliniat este că nu s-a dovedit că oamenii se nasc cu atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. (A se vedea întrebarea Ce cauzează atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex?) În al doilea rând, întrebarea ignoră adevărul biblic că trăim într-o lume căzută, unde fiecare avem dorinţe la care Dumnezeu ne cere să renunţăm. De fapt, Isus cere oricărui urmaş al Său să renunţe la unele lucruri pe care i-ar plăcea să le facă (Matei 16:24) şi toţi suntem chemaţi să renunţăm la orice devine mai important pentru noi decât Dumnezeu. (Matei 19:16-22)

O altă presupunere din întrebare este că oricine are „dreptul” la o relaţie sexuală. În timp ce relaţia sexuală este indiscutabil o valoare a culturii noastre, ea nu este o valoare biblică: într-adevăr, viaţa de celibatar este foarte lăudată în Biblie, ca o viaţă împlinitoare (1 Corinteni 7:8, 32), iar ea este minunat oglindită în vieţile lui Isus şi Pavel.

De asemenea, întrebarea conduce la alte întrebări mai cuprinzătoare. Dacă „iubitoare şi dedicată” sunt singurele criterii care se aplică relaţiilor sexuale, cum rămâne cu căsătoriile poligame sau cu relaţiile poliamoroase? De ce să ne pese de vârsta consimţământului?

Mai mult, în loc să tratăm întrebarea în mod abstract, este nevoie să ne amintim că Dumnezeu Se ocupă de fiecare personal. De exemplu, Dumnezeu a îngăduit ca unui om numit Iov în Biblie să i se ia tot ce avea (familie, avere şi sănătate). Pentru Iov, a fost un test pentru a vedea dacă Îl va urma pe Dumnezeu chiar şi în dificultăţile extreme pe care le îndura. După ce Dumnezeu a răspuns plângerilor lui Iov, el a recunoscut că nu era demn să judece acţiunile lui Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu nu a justificat ce i se întâmplase. (Iov 40:1-5)

Totuşi, în final, întrebarea se reduce la: suntem dornici să-I permitem lui Dumnezeu să stabilească graniţe pentru viaţa noastră, chiar când nu are sens pentru noi? Dacă suntem gata să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu numai când suntem de acord cu el, atunci nu ne supunem cu adevărat Lui ca Dumnezeu – ci doar Îl alegem ca sfătuitor spiritual.

[Why would God make someone gay and then deny them a loving, committed same-sex relationship? Copyright © True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune.]