Deoarece nu cunoaştem situaţia ta exactă şi unde te afli tu personal în lupta cu homosexualitatea, îţi oferim câteva îndemnuri valabile pentru cei care vor să renunţe la homosexualitate. Urmează ca tu să dai la o parte ce nu ţi se potriveşte, de exemplu, dacă nu accesezi pornografie şi niciun homosexual nu are ID-ul tău, nu este nevoie să-ţi instalezi filtru anti-pornografie şi să-ţi blochezi ID-ul.

Cel mai important în lupta pentru învingerea homosexualităţii este să ai o relaţie corectă cu Dumnezeu. Când El va fi prima prioritate pentru tine, vei vrea să duci o viaţă curată pentru a-I arăta că Îl iubeşti şi nu vei mai ezita să renunţi la homosexualitate. Deci, dacă eşti creştin, roagă-te cu seriozitate şi studiază Cuvântul lui Dumnezeu zilnic, posteşte şi nu lipsi de la nicio strângere a bisericii tale. Vei vedea rezultate care te vor bucura.

Dacă Dumnezeu nu a fost Cel mai important pentru tine până acum, cultivă relaţia ta cu El. Ia o Biblie şi începe să citeşti, mai ales Noul Testament. Vei vedea cum Dumnezeu a hotărât să-i izbăvească pe oameni, să-i scape de osânda păcatului. Asupra ta atârnă osânda păcatului, iar singura modalitate de a scăpa de această osândă este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, oricât de mizerabil te-ai simţi, oricât de murdar ai fi, ia Scriptura în mână şi citeşte. Şi nu te lăsa de cititul Scripturii, pentru că în ea este putere. Nu spunem că Scriptura are ceva magic. Dar cititul Scripturii, cu siguranţă, te ajută să-ţi descoperi identitatea, să afli cine eşti tu, cine este Dumnezeu şi, de fapt, vei descoperi că poţi fi eliberat de păcatul tău.

Nu asculta clişeele manipulatoare ale seculariştilor şi ale promotorilor agendei homosexuale, care îţi spun că te-ai născut homosexual şi nu te poţi schimba, ci găseşte cărţi şi alte resurse care prezintă corect dezvoltarea homosexualităţii. Educă-te cu privire la factorii care contribuie la atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex, şi vei găsi răspuns la multe dintre întrebările tale.

O altă recomandare utilă este: „Evită compătimirea!” Nu spune, pentru nimic în lume: „Vai, săracul de mine!” Nici măcar în mintea ta. „Ce-am ajuns, cum am ajuns, eu nu mai am scăpare, eu nu mai reuşesc, eu sunt blestemat.” Nu, nu eşti. Eşti perfect la fel ca ceilalţi oameni. Există diferenţe între noi ca indivizi, dar cei care au atracţii homosexuale nu sunt mai nenorociţi decât alţii, pentru că ar avea ceva în plus de dus. Cum ai tu bătălii, au şi ceilalţi oameni bătălii. Cum ai tu ispite, au şi ceilalţi oameni ispite. Cu alte cuvinte, nu te compătimi, nu-ţi plânge de milă. Pentru că în momentul în care îţi plângi de milă, nu ai timp să acţionezi.

Cei care vor să facă ceva cu privire la viaţa lor trebuie să plătească un preţ. Iar în preţul acesta, nu ai timp să te plângi, să spui: „Vai, săracul de mine, ce cruce grea mi-a dat Dumnezeu!” Această compătimire niciodată nu-ţi va face bine, ci te va sili să te complaci în starea respectivă. Într-un fel, deplângi starea în care ai ajuns, dar în alt fel, găseşti o plăcere deosebită în a te plânge de starea în care eşti şi niciodată nu vei ieşi de acolo. Dacă vrei să scapi de homosexualitate, nu te mai plânge. Acţionează!

Un alt sfat. Nu te resemna! Nu spune: „Am încercat tot ce a fost posibil şi am epuizat toate soluţiile.” Nu le-ai epuizat pe toate. Câtă vreme încă trăieşti şi respiri, soluţiile nu s-au terminat. Dacă le-ai terminat chiar pe toate, le iei iarăşi de la capăt. Nu ai încotro. Viaţa pe pământul acesta este o luptă şi pentru tine, şi pentru ceilalţi. Ei au lupte la un anumit capitol, tu ai lupte la un alt capitol. Aceasta nu înseamnă că tu eşti mai nenorocit, iar ei mai puţin nenorociţi. Da, tu s-ar putea să fii mai nenorocit din cauză că deja ai muşcat din păcatul acesta şi poate ai vreo boală cu transmitere sexuală, sau poate ai tot felul de afecţiuni pricinuite de stilul de viaţă pe care l-ai adoptat. Dar bătălia este aceeaşi. Luptă! Cei care nu se resemnează, nu se dau bătuţi, nu se compătimesc, ci iau decizii radicale cu privire la viaţa lor, pot să-şi uşureze extraordinar de mult bătălia şi pot să o câştige.

Un alt lucru de făcut este automotivarea. Automotivarea înseamnă opusul a ceea ce spuneam mai înainte, compătimire şi resemnare. Automotivarea înseamnă: pot, cu siguranţă pot. Visează la viaţa sănătoasă şi eliberată, gândeşte-te la ea. Ea să fie dorinţa permanentă din inima ta. Gândeşte-te cât de bine este să fii un bărbat curat la capitolul acesta, neimplicat, fără să ai tot felul de zbateri în mintea ta şi tot felul de pofte care să te chinuiască. Este o viaţă extraordinară, mult mai uşoară decât bătălia pe care o ai acum de dat.

Trebuie să fii un om care se automotivează. Pentru că riscul în viaţa ta este să te dai bătut. Riscul este să te resemnezi, să cazi într-o pantă a autocompătimirii şi să nu mai ieşi de acolo. Fugi de asta! Caută automotivarea. Uită-te pe You Tube, decât să te uiţi pe tot felul de canale pornografice, şi caută filme motivaţionale. Vei găsi oameni care nu au mâini şi nu au picioare, totuşi se aruncă şi învaţă să înoate, conduc maşini şi pilotează avioane, predau la universitate, scriind cu piciorul la tablă, dau concerte şi cântă cu picioarele la orgă sau pian. Vei găsi oameni extraordinari, care luptă pentru viaţa lor. Iar tu ai şi picioarele, ai şi mâinile, aşadar ai avantaje faţă de ei. Nu te lăsa dus încoace şi încolo, spunându-ţi  că nu se poate, că bătălia este pierdută. Nu există aşa ceva. Atâta vreme cât vrei, atâta vreme cât Îl chemi şi pe Dumnezeu în ajutor, reuşita este garantată.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci este să ieşi din mediul homosexual. Nu rămâne în acel mediu, cât timp nu-ţi face bine pentru sănătatea ta, pentru psihicul tău, pentru spiritul tău. Ieşi din mediul care te provoacă la păcat, te ispiteşte, te poate îmbolnăvi, îţi întreţine homosexualitatea. Da, este greu. După ce te-ai obişnuit o anumită perioadă într-un asemenea mediu, după ce ţi-ai construit viaţa pe relaţii cu oameni dintr-un asemenea mediu, după ce poate ţi-ai găsit un serviciu, anumiţi doctori, dacă ai contractat şi o boală, să ieşi, să te duci într-o altă localitate, într-un alt loc este un gest colosal, este ca aruncarea în necunoscut. Dar este un gest absolut necesar.

Când păcatul te înfăşoară şi te strânge şi vezi că nu mai ai încotro, când vezi că bătălia este imensă şi grea, fă tot ce poţi ca să ieşi din mediul acela. Da, s-ar putea ca aceasta să însemne ani de zile de trăit la limita existenţei, s-ar putea să trebuiască să construieşti relaţii noi, să dai socoteală unora de ce ai dispărut şi unde ai dispărut. Sunt lucruri care nu sunt comode deloc. Dar, pentru sănătatea ta, trebuie să faci un asemenea gest. Şi nu oricum, nu te arunca înainte în orice condiţii, ci caută să cântăreşti foarte bine decizia pe care o iei. Caută, dacă se poate, să găseşti un mediu în care să ajungi, spre care să mergi, pentru că o asemenea decizie îţi poate uşura mult bătălia. Deci, mediul este unul dintre lucrurile care trebuie schimbate şi costă foarte mult să schimbi mediul, dar este un lucru posibil. Iar în momentul în care viaţa îţi este pusă în pericol, când rişti să te afunzi în păcat tot mai tare, să mori de anumite boli, nimic nu este prea mult. Atunci trebuie pur şi simplu să iei decizii radicale cu privire la viaţa ta.

Deci, ieşi din mediu şi intră într-un mediu mai sănătos. De regulă, împrejurul bisericilor sunt comunităţi de oameni care ţi-ar prinde foarte bine. Da, este reticenţă când aud despre bărbaţi care se confruntă cu homosexualitatea, şi ştim lucrul acesta, pentru că am încercat să integrăm astfel de oameni în diferite comunităţi religioase. Dar dacă Dumnezeu te ajută şi găseşti un mediu bun, aceasta contribuie la sănătatea ta.

Următorul nostru sfat este: renunţă la pornografie! Dacă accesezi pornografie, apelează la cineva de încredere care să-ţi instaleze un filtru. Nu trebuie să-l instalezi tu, fiindcă dacă ştii parola vei putea deseta oricând vei vrea. Dacă nu ai la cine să apelezi pentru filtru, unul dintre noi ţi-l poate instala gratuit, fără deplasare. Dacă îţi cunoaşte vreun homosexual ID-ul, va trebui să ţi-l blochezi, iar dacă ai conturi pe site-uri homosexuale, să ţi le ştergi. Pentru telefon însă, orice program ai folosi pentru web filter nu asigură securitate maximă, de aceea ar fi indicat să nu ai internet pe telefon. Deocamdată este singura soluţie viabilă. Noi am compilat o listă utilă de materiale pe pagina pe care le poţi accesa sau descărca, iar la x3watch.com găseşti un program care, odată instalat, îi permite celui care te monitorizează să vadă pe ce site-uri intri. Există speranţă pentru eliberarea de pornografie.

Trebuie să renunţi la autosatisfacere. Este dificil, fiindcă atunci când te autosatisfaci se produc reacţii chimice asemănătoare cu cele din creierul celor care se droghează, dar nu este imposibil. În lupta ta cu autosatisfacerea vei mai avea eşecuri, dar evită ca în căderile tale să recurgi la fantezii. Cu cât vei apela mai mult la fantezii cu bărbaţi, cu atât îţi vei întări homosexualitatea.

Aruncă toate materialele care îţi trezesc gânduri nepotrivite faţă de bărbaţi. Amintiri ale trecutului, suveniruri ale unor excursii speciale cu fostul iubit, brăţări, ceasuri de mână sau alte daruri semnificative de la prietenii homosexuali, fotografii, filme, benzi video legate de homosexualitate. Înregistrări ale unor cântăreţi homosexuali, filme cu teme homosexuale, benzi care promovează imoralitatea sau senzualitatea nepotrivită, cântece care erau „speciale” pentru tine şi pentru un anumit prieten sau iubit homosexual. „Micul carneţel” cu numere de telefon ale foştilor prieteni din stilul de viaţă homosexual. Îmbrăcăminte, precum accesorii care erau folosite pentru a-i seduce pe alţii, haine cumpărate din cauza asocierii cu moda „homosexuală”, lenjerie intimă sau îmbrăcăminte „sexy” care declanşează sentimente de poftă greşită, geci sau pantaloni de piele care îţi amintesc de anumite baruri, de oameni sau practici sexuale imorale. Uneori este nevoie şi ca posesiuni importante din casa sau apartamentul tău, poate chiar maşina ta, să fie date sau vândute, datorită asocierii strânse cu o persoană sau cu un eveniment pe care trebuie să-l laşi în urmă. Pentru mai multe pe această temă, vezi Ţine-te bine de puritatea sexuală!

Deoarece, de obicei, bărbaţii cu atracţii homosexuale sunt prea apropiaţi de mamă, ajungând să se identifice cu ea, nu cu tatăl, de care sunt prea îndepărtaţi, lipsa dragostei şi susţinerii masculine din partea tatălui, reală sau fals percepută, se erotizează în adolescenţă şi se transformă în atracţie homosexuală. Astfel, până ce nevoia ta normală de dragoste şi susţinere masculină nu va fi satisfăcută în mod sănătos prin relaţii apropiate, nesexuale, cu bărbaţi care se simt confortabil cu masculinitatea lor, atracţiile tale sexuale şi emoţionale nesănătoase faţă de bărbaţi nu se vor diminua. De aceea, petrece cât mai mult timp cu tatăl tău şi alocă mai puţin timp mamei tale. Dezvoltă prietenii sănătoase cu bărbaţii care sunt siguri de masculinitatea lor.

Evită mediul feminin. Dacă eşti învăţat să stai mai mult cu mama, ia o măsură cu privire la aceasta. Dacă te simţi foarte bine în preajma colegelor, la şcoală sau la serviciu, fă ceva. Schimbă mediul. S-ar putea să râdă unii de tine că ai vocea nu ştiu cum, că te mişti mai nu ştiu cum. Este preţul pe care trebuie să-l plăteşti. Cum vrei, să renunţi la bătălie din cauza unor vorbe? Nu sta într-un mediu feminin decât strictul necesar! Îţi prinde bine să stai într-un mediu masculin.

Deci, nu sta prea mult cu fetele şi apropie-te de grupurile de bărbaţi. Petrece timp cu bărbaţii care nu au probleme cu homosexualitatea, făcând activităţi de interacţiune de grup tipic masculine; dacă eşti încă tânăr, sport, în primul rând. Alte activităţi de grup masculine ar fi: vizionarea de meciuri de handbal, baschet, aventura parc (un fel de alpinism în spaţii special amenajate în aer liber), bowling, patinoar. Vezi ce activităţi se practică în biserica personală: tabără de schi, tabără de supravieţuire, căţărat, oferirea unei mâini de ajutor celor în nevoie, prin construirea a diferite case sau alte facilităţi. Totuşi, evită să petreci timp cu un singur bărbat, pentru a nu dezvolta o atracţie nepotrivită sau o dependenţă emoţională faţă de el.

Încă un aspect la calupul acesta „de evitat”. Ieşi! Du-te! Dacă spuneam că este nevoie să ieşi dintr-un mediu care favorizează homosexualitatea, să te muţi într-un alt mediu, acest „ieşi” pe care îl spunem acum este: ieşi afară, ieşi în relaţii, ieşi la efort, ieşi la joacă. Da, la joacă. Du-te şi integrează-te într-o echipă de fotbal de cartier, de unde stai tu. Nu rata niciun meci. Du-te la meciuri, du-te în anturajul bărbaţilor sănătoşi care aleargă, fug, fac efort. Dacă ai un serviciu sedentar, care îţi permite să stai la computer multă vreme, ia în considerare să-l schimbi pe unul care este plătit mai puţin, dar în care faci efort fizic. Ai nevoie să te simţi bărbat. Stând pe scaun la un birou şi lucrând pe computer, nu-ţi simţi masculinitatea din tine. Nu simţi împlinită menirea ta de bărbat, ci, într-un anumit mod, intră în mintea ta informaţia că faci o slujbă feminină, iar aceasta nu te ajută absolut deloc. Ai nevoie de o slujbă masculină, bărbătească.

Care dintre prietenii tăi îşi construieşte casă? Du-te să-l ajuţi să construiască la casă. Sau du-te să lucrezi pe şantier. Cum adică, tu, care eşti poate bolnav, să munceşti pe şantier? Da, du-te şi munceşte pe şantier! De la muncă nu a murit nimeni, şi nu spunem lucrul aceasta cu vreo răutate sau dorinţă de răzbunare. Îl spunem pentru că noi, bărbaţii, avem nevoie să simţim bărbăţia, masculinitatea din noi, care ne este inhibată. Societatea modernă parcă complotează împotriva identităţii noastre sexuale, pe femei le masculinizează, iar pe bărbaţi îi feminizează.

De aceea trebuie să ieşi. Ai părinţi, du-te la ţară, sapă grădina, ajută-i pe acolo, bate o scândură la locul ei, construieşte, repară la acoperiş, repară gardul! Fă ceva bărbătesc neapărat. Ai o echipă, ai nişte prieteni care joacă fotbal, caută în cartier o sală de sport. Vezi cine se joacă pe acolo, încearcă să te integrezi într-o echipă de fotbal, de baschet, de orice sport. Du-te la ceva la care se face sport şi mişcare, şi este specific bărbătesc. Pentru că te va ajuta extraordinar de mult să redescoperi bărbatul din tine. Sau să-l descoperi, dacă încă nu l-ai descoperit. Să vezi că eşti bărbat. Să-ţi stabileşti, să-ţi delimitezi bine identitatea pe care o ai.

Deci, ieşi la muncă fizică, ieşi dintr-un mediu preponderent feminin într-un mediu masculin, implică-te în tot felul de proiecte. Uită-te în localitatea ta, în jurul tău, se desfăşoară anumite activităţi sportive, competiţii, întâlniri. Uită-te în ziarele locale. De regulă acolo găseşti că se anunţă un maraton, o competiţie, un concurs de săniuş, o acţiune a unei asociaţii voluntare de igienizare a unui parc. Du-te în astfel de locuri, pentru că îţi prinde extraordinar de bine.

Apoi, dacă ai un comportament efeminat, uită-te cu atenţie cum vorbesc, cum se mişcă şi cum se poartă bărbaţii şi imită-i. Evită diminutivele şi lungirea sunetelor, ca şi tonul alintat. Ai grijă cum te îmbraci. Unii dintre cei care se luptă cu homosexualitatea ies în evidenţă pentru că sunt prea aranjaţi şi „asortaţi”. Tinerii de astăzi devin tot mai efeminaţi, dar tu nu-ţi poţi permite un asemenea „lux”. Nu te lua după metrosexuali, urmează exemplul bărbaţilor care emană masculinitate sănătoasă.

Pentru o îmbunătăţire a situaţiei, consilierea ajută. Dacă îi spui unui terapeut: vreau să mă ajuţi să devin hetero, cel mai probabil va spune: este imposibil, sau neetic. Dacă îi spui: am nevoie să mă ajuţi să mă simt mai mult ca un bărbat şi mai conectat cu alţi bărbaţi, sau să mă ajuţi să-l iert pe tatăl meu, sau să scap de mama mea care mă sufocă, sau să mă eliberez de mânie, sau să înving adicţia sexuală, sau să mă vindec de abuzul sexual…, orice terapeut competent ar trebui să fie capabil şi dispus să lucreze cu tine în ceea ce priveşte acestea. Homosexualitatea este un simptom. Vindecă problema de bază, iar homosexualitatea se va îngriji de ea însăşi.

Pe lângă consiliere, este nevoie să găseşti unul sau doi bărbaţi serioşi în credinţă, care să te monitorizeze şi cu care să te întâlneşti ritmic pentru a da socoteală, răspunzând concret la întrebările pe care ţi le vor pune cu privire la gânduri homosexuale, fantezii homosexuale, autosatisfacere, pornografie, tentativa de a contacta homosexuali. În afara întâlnirilor voastre regulate, când simţi o nevoie puternică de a te autosatisface, de a viziona pornografie sau de a contacta homosexuali, vei putea să îi suni, să le dai un SMS sau să le trimiţi un e-mail, anunţându-i cu ce te confrunţi şi cerându-le să se roage pentru tine, urmând ca la prima întâlnire să te întrebe dacă te-ai păstrat curat. În acest sens, vezi Crearea unui plan personal de acţiune şi Monitorizarea.

Pentru suport emoţional online, poţi vorbi cu câţiva dintre noi. Pentru a ne cunoaşte mai bine, îţi punem la dispoziţie emisiuni audio, interviuri la Radio Vocea Evangheliei Cluj-Napoca, Radio Vocea Evangheliei Timișoara şi Credo TV, precum și o conferință pe tema homosexualităţii.

Dacă doreşti să discuţi cu un slujitor al Domnului la telefon, îţi putem face legătura cu cineva potrivit.

Dacă vrei să te alături unui grup de suport online sau unui grup de discuţii pentru foştii homosexuali, prietenii şi partenerii de căsătorie ai unor homosexuali şi foşti homosexuali şi cunoşti limba engleză, poţi să o faci. Poţi doar să citeşti postările sau să te alături oricând discuţiei, cu speranţele, luptele, întrebările şi gândurile tale.

Ai auzit de Alcoolicii Anonimi? Poate ar fi bine să iei în considerare spusele lui Dave din Un mod mai bun de a trăi: „OK, nu eşti alcoolic. Ai băut vreodată alcool în exces? AA este părintele programelor în 12 paşi, iar aceste programe au ca scop modificarea comportamentelor adictive. Scopul final al programelor în 12 paşi este să ne ajute să ne corectăm, să ne schimbăm sau să ne reparăm gândirea, ca să facem alegeri mai bune, mai sănătoase.

Programul în 12 paşi este o opţiune disponibilă pentru tine, ca să începi să îmbunătăţeşti viaţa ta şi vieţile celor din jurul tău. Programele în 12 paşi oferă un loc unde nu numai că ne putem destăinui altora, dar putem să şi lucrăm asupra unor chestiuni pe care le împărtăşim numai lui Dumnezeu sau cuiva de încredere.

Odată ce îţi permiţi să participi pe deplin la program, vei fi capabil să te adresezi problemei, să lucrezi în ceea ce o priveşte, să te vindeci şi să creşti, învăţând să te ierţi pe tine însuţi şi pe alţii. Vei fi capabil să dai drumul resentimentelor şi ranchiunelor, să accepţi responsabilitatea pentru binele şi răul din trecutul tău, să ceri iertare, să cauţi să repari greşelile şi să corectezi relele din trecut. Aceste programe îţi prezintă, de asemenea, conceptul de grup de suport, unde poţi da socoteală pentru acţiunile tale şi unde poţi dezvolta abilităţi pentru prevenirea recăderii.”

Reţine, este important să ai aşteptări realiste cu privire la ieşirea din homosexualitate. Opusul homosexualităţii nu este heterosexualitatea, ci sfinţenia. Schimbarea constă în stoparea comportamentului homosexual şi este realizabilă pentru toţi cei care doresc cu adevărat acest lucru. Unora dintre foştii homosexuali le apar atracţii sexuale pentru femei. Dintre aceştia, cei mai mulţi dezvoltă atracţii sexuale pentru o singură femeie, şi anume, pentru soţia lor. De obicei, atracţiile sexuale pentru bărbaţi rămân la foştii homosexuali. Ele nu au legătură cu căsătoria, ci sunt ispite sexuale cu care un fost homosexual se va lupta toată viaţa şi pe care trebuie să le învingă. Satan este abil, de aceea îl va lovi întotdeauna în punctul lui slab. În acest sens, vezi Dacă sunt ispitit, înseamnă că nu sunt eliberat? Totuşi, atracţiile pentru bărbaţi se pot diminua, dacă fostul homosexual îşi face partea. Pentru a descoperi în ce constă schimbarea, vezi Un nou studiu despre terapiile reparative.

Păstrează în minte că, pentru bărbaţi, implicarea într-o relaţie cu o femeie, înainte de rezolvarea problemei homosexualităţii, duce doar la agravarea acesteia, fiindcă o femeie oferă ceva diferit faţă de un bărbat. O relaţie cu o femeie nu trebuie să aibă loc înainte de cel puţin trei ani de la ultima relaţie sexuală de orice gen cu un bărbat, cel mai bine nu înainte de cinci ani şi nu mai devreme de doi ani de la ultima relaţie de dependenţă emoţională faţă de un bărbat. Pentru a afla mai multe despre dependenţa emoţională, accesează Dependenţa emoţională.

Nu-ţi fă iluzii! Căsătoria nu vindecă nici homosexualitatea, nici bisexualitatea. O dovadă în acest sens este faptul că unul din cinci homosexuali au fost căsătoriţi. De asemenea, bisexualii care nu primesc ajutor pentru ieşirea din homosexualitate sunt chinuiţi de atracţii homosexuale şi, indiferent cât de bună este relaţia lor emoţională şi sexuală cu soţia, au impulsuri puternice de a comite adulter cu bărbaţi.

Deci, dacă eşti deja căsătorit, va trebui să te controlezi ca să nu te gândeşti la bărbaţi când întreţii relaţii sexuale cu soţia, ci să te concentrezi asupra ei. Dacă nu eşti căsătorit, dar ai de gând să-ţi întemeiezi o familie, pregăteşte-te să îi spui viitoarei soţii, înainte de căsătorie, despre lupta ta cu homosexualitatea. O femeie are dreptul să aleagă în cunoştinţă de cauză. În această privinţă, vezi Ar trebui un fost homosexual să le spună celor dragi despre trecut? De asemenea, soţia unui fost homosexual trebuie să îl susţină în lupta lui cu homosexualitatea, iar dacă nu ştie despre ea, nu o poate face. Femeile care, fără să ştie, se căsătoresc cu bărbaţi homosexuali sau dependenţi sexual, sunt adesea atrase de ei din cauza slăbiciunii sau zdrobirii lor. O femeie care se teme de sexualitatea masculină puternică poate fi atrasă de „blândeţea” unui bărbat homosexual. O femeie care are dificultăţi în a relaţiona cu cineva altfel decât să-i poarte de grijă, codependentă, este atrasă de un bărbat cu probleme, precum un dependent de sex. Nu ai nevoie de o astfel de soţie!

Dar nu numai viitoarea ta soţie trebuie informată, ci şi părinţii, fraţii şi prietenii tăi apropiaţi. Susţinerea familiei şi a grupului de suport de prieteni are un rol esenţial în lupta cu homosexualitatea. De obicei, homosexualii se ascund de membrii familiei, dar nu uita: nimeni nu te cunoaşte cu adevărat până nu ştie adevărul despre tine. În acest sens, vezi Ar trebui să strigăm de pe acoperişul caselor?

Şi, nu în ultimul rând, dacă ai practicat orice formă de sex homosexual şi dacă nu te-ai testat regulat pentru HIV/SIDA, te sfătuim să faci testul. Infectarea se poate produce în orice tip de contact sexual. Dacă eşti infectat, este important să afli cât mai repede, pentru a începe terapia, ceea ce îţi va da şanse de viaţă mai mari, dar şi pentru a-i proteja pe cei din jurul tău. Dacă doreşti să afli mai multe despre infectarea cu HIV/SIDA, contactează-ne în acest sens. De asemenea, deoarece bărbaţii care fac sex cu bărbaţi prezintă un risc crescut pentru infectarea cu hepatită, pe lângă testul HIV, este nevoie să te testezi şi pentru virusurile hepatice A, B şi C, dar şi pentru virusul papiloma uman (HPV), care poate cauza anumite tipuri de cancer anal.

Mai este un punct pe care foarte mulţi nu-l abordează. De ce unii nu simt atracţie sexuală faţă de persoanele de sex opus? Oare căsătoria, sexul, sunt un dat obligatoriu? Oare acesta este drumul pe care trebuie să mergem toţi?

Te-ai întrebat dacă nu cumva rolul tău în viaţa aceasta este unul mai important decât să ai o relaţie cu cineva şi să-ţi trăieşti viaţa într-un mod firesc, obişnuit, banal? Dacă Dumnezeu a pregătit pentru tine ceva măreţ? Ceva pentru care nu mai este loc de o relaţie, ceva care îţi va solicita toată atenţia şi efortul, ceva care îţi va da o valoare nemăsurată, comparativ cu firescul unei vieţi obişnuite? Dacă eşti chiar tu omul care va schimba ceva în lume?

Poţi să ai o viaţă împlinită şi semnificativă chiar dacă te lupţi cu homosexualitatea. Renunţarea la homosexualitate cere un efort considerabil, dar merită. Dumnezeu dă biruinţă.

Dr. Paul Cameron, Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Institutul pentru Cercetarea Familiei (FRI) este adesea întrebat despre misiunile foştilor homosexuali.

În general dăm referinţe cu un punct de vedere moderat cu privire la astfel de eforturi. La urma urmei, intenţiile lor sunt bune. Totuşi, aceste organizaţii nu sunt o binecuvântare pură. Să luăm în considerare următoarele fapte:

Nu există îndoială că unii dintre cei care sunt atraşi în comportamentul homosexual sunt convertiţi sau lecuiţi de stilul de viaţă homosexual de acele grupuri. Acest fapt îi supără pe activiştii homosexuali, deoarece majoritatea susţin că s-au născut aşa şi nu se pot schimba. Existenţa celor care s-au schimbat este o adevărată „deficienţă în argumentaţia homosexuală”, fiindcă arată minciuna uneia dintre tacticile lor. Şi îi forţează pe apologeţii homosexuali să argumenteze că cei care s-au schimbat nu erau cu adevărat homosexuali sau altfel nu şi-ar fi schimbat o tautologie mai degrabă naivă, care ignoră dovezile clare.

În ciuda recomandărilor călduroase ale multor foşti homosexuali, există îndoieli că ratele de vindecate ale organizaţiilor foştilor homosexuali sunt ceva cu care se pot lăuda. Toate adicţiile, îndeosebi adicţiile sexuale, sunt greu de frânt şi mult mai mulţi oameni încearcă să scape de ele decât cei care reuşesc în final. Este nevoie de mult timp, efort şi bani pentru fiecare vindecare. În dolari, rata de vindecare pentru adicţiile sexuale este printre cele mai rele, dintre toate păcatele obişnuite.

Alcoolicii Anonimi par să fi popularizat sloganul „este nevoie de cineva pentru a salva pe cineva”. Deşi tema respectivă a influenţat mulţi lucrători sociali în ultimele câteva decenii, dovada că ea într-adevăr funcţionează nu este atât de clară. FRI a încercat să găsească dovada că foştii drogaţi fac cea mai bună treabă convertind drogaţii să renunţe la droguri, foştii beţivi fac cea mai bună treabă dezvăţându-i pe alcoolici de alcool şi foştii homosexuali fac cea mai bună treabă convertindu-i pe homosexuali să renunţe la homosexualitate. Până acum nu am găsit o dovadă convingătoare că vreunul dintre programele pentru foşti, conduse de foşti, au mai mult succes decât programele încurajate de neprofesionişti care nu sunt foşti sau decât cele conduse de psihologi, lucrători sociali sau psihiatri. Oricare ar fi, rata de succes la dependenţi nu este foarte ridicată.

Fiindcă profită de principiul „este nevoie de cineva pentru a salva pe cineva”, liderii misiunilor foştilor homosexuali nu trebuie să aibă licenţe la colegiu şi, în general, nu au. Entuziasmul convertiţilor este considerat la fel de bun sau mai bun decât calificările. Dar poate că educaţia formală nu produce nicio diferenţă când este vorba de a ajuta oameni. La urma urmei, multe studii care au comparat ratele de vindecare ale studenţilor la psihologie sau psihiatrie, adesea raportează ca bune sau mai bune ratele de vindecare ale studenţilor, decât cele ale doctorilor în filozofie sau ale doctorilor în medicină din domeniu. O asemenea încredere solidă în entuziasm este totuşi îngrijorătoare pentru cei care vor fapte solide, de încredere. La urma urmei, cei care nu sunt instruiţi din punct de vedere tehnic vor avea dificultăţi în a evalua literatura ştiinţifică pe tema homosexualităţii (sau pe orice altă temă). Entuziasmul nu este un substitut pentru instruirea care face posibilă evaluarea critică a rapoartelor şi afirmaţiilor ştiinţifice.

Orice funcţionează uneori

Un fapt important de amintit când evaluăm afirmaţiile oricărui remediu sau program, este tocmai că aproape orice tratament sau remediu funcţionează pentru unii oameni. De fapt, FRI nu cunoaşte niciun program căruia i se face publicitate, de la terapia nudului la terapia de şoc şi orice altele între ele, care să nu poată susţine un anumit succes şi care să nu prezinte unele recomandări pentru a-l dovedi. Întotdeauna există unii care depun mărturie că un program dat a fost, într-o anumită măsură, bun pentru ei sau i-a vindecat.

Adevărata problemă deci nu este dacă unii sunt ajutaţi, ci mai degrabă dacă o proporţie cât de cât rezonabilă a celor contactaţi de programul foştilor sunt vindecaţi. Mai mult, se compară proporţia celor care sunt vindecaţi cu proporţiile celor vindecaţi de alte programe sau se aşteaptă pur şi simplu până ce persoana îmbătrâneşte (ceea ce funcţionează pentru cele mai multe adicţii, dacă persoana nu moare mai întâi)?

De obicei, grupurile orientate spre vindecare sau spre tratamente susţin o rată de succes de aproximativ 1/3 pentru cei care rămân pe toată durata tratamentului. Desigur, mulţi dependenţi trec pe la grupurile foştilor ca să arunce o privire. Unii chiar încearcă programul sau tratamentul pentru un timp. Dar mulţi, probabil şi mai mulţi, nu rămân în cursă. Cum numărăm aceste persoane? Dacă le considerăm eşecuri, atunci programul arată mai rău. Dar dacă nu le numărăm deloc, nici aceasta nu este tocmai corect. În mod clar, exprimarea în cifre a ratelor de vindecare, pentru orice program al foştilor, este excepţional de dificilă.

Exprimarea în cifre a ratelor de vindecare este chiar şi mai dificilă când programul sau organizaţia refuză deliberat colectarea datelor. Exodus, cel mai mare consorţiu al foştilor, nu colectează nicio formă de date despre vindecări sau convertiri. În schimb, colectează date despre numărul de cărţi vândute, numărul de întrebări, numărul de participanţi la conferinţe etc. Ca multe organizaţii de servicii sociale, Exodus nu are dovezi solide că abordarea sa funcţionează, altele în afara setului obişnuit de recomandări.

În mai am vorbit cu un membru al bordului de directori al Exodus. Ne-a oferit replica oficială obişnuită a serviciului social, că nu ştim cât de mulţi au fost atinşi, dar ştim că unii au fost. Şi dacă este unul sau mulţi, cel puţin… Am vorbit cu liderii unui alt grup al foştilor homosexuali în iunie şi ne-au dat acelaşi răspuns. Este oarecum frustrant, deoarece întotdeauna există oameni care ar vrea să finanţeze, sub pretextul ajutorării altora. Prudenţa dictează ca programele să demonstreze cât de mult se face cu banii care li se dau. Din nefericire, ca atât de multe servicii sociale sau programe de ajutor, misiunile foştilor homosexuali nu pot oferi informaţia crucială.

Când programele guvernului sunt evaluate cu atenţie, de obicei nu reuşesc să realizeze mult. Deci dovada eficienţei este o cerere atât legitimă, cât şi prudentă. Când Bob Davis, Director la Exodus North America, a fost pus la zid de activiştii homosexuali la mijlocul lui iulie 1998, fiindcă doi lideri iniţiali ai Exodus îşi părăsiseră soţiile pentru homosexualitate, a spus: „Nu susţinem că avem 100% succes. Ştim că există mulţi oameni care vin la Exodus, iar după o perioadă de timp realizează că din cauza dificultăţii din procesul de schimbare devin descurajaţi şi renunţă… Aceasta nu neagă faptul că sunt mulţi oameni care rămân şi experimentează o schimbare semnificativă.” (Christian News, 27 iulie 1998)

Aşa cum sugerează exemplul Exodus, unii din liderii mişcării foştilor homosexuali par să fie încă pe jumătate prinşi în mrejele stilului de viaţă homosexual. Ca o consecinţă, un număr semnificativ al celor din conducere cad din nou în homosexualitate, când, dacă pur şi simplu ar fi plecat, ar fi scăpat, ar fi stat departe şi ar fi mers mai departe, poate că ar fi scăpat complet.

Este un adevăr trist că cei care au fost cândva serios implicaţi într-o adicţie sunt mai susceptibili la ispitele acelei adicţii decât cei care de la început nu au fost dependenţi de ea. Înregistrările publice documentează câteva cazuri de lideri ai programelor foştilor alcoolici şi foştilor consumatori de droguri care „au început din nou să bea mult”.

De exemplu, imaginaţi-vă că aveţi o biserică mare. Adulterul este o problemă obişnuită. Într-o congregaţie mare, este previzibil că mulţi se luptă cu faptul că au comis adulter sau că sunt ispitiţi serios să o facă. Să ne imaginăm mai departe că organizaţi un program pentru a ajuta astfel de indivizi. Anunţaţi că la o anumită oră, într-o anumită încăpere, toţi cei care au comis adulter sau doresc să o facă, se vor întâlni împreună ca să se consoleze unul pe celălalt, să se roage, să citească Biblia, să asculte discursurile celor care au învins etc.

Ce se va întâmpla? Previzibil, haos.

De ce?

Fiecare bărbat din încăpere va şti că fiecare femeie din încăpere fie a comis adulter, fie vrea să comită. Fiecare femeie din încăpere va şti că fiecare bărbat din încăpere fie a comis adulter, fie vrea să comită. În timp ce mulţi ar putea fi ajutaţi de această misiune, este sigur că programul va fi, de asemenea, un stimul pentru formarea unor perechi de indivizi adulteri, servind ca un fel de prezentare. Prin concentrarea unei misiuni asupra unui anumit păcat sau a unei anumite probleme şi prin aducerea împreună a celor cu respectiva dificultate, probleme semnificative sunt aproape garantate.

Să luăm în considerare mărturia lesbienei Sandi Wiggins: „Cu puţin peste zece ani în urmă am fost implicată în două misiuni diferite ale foştilor homosexuali. Am fost implicată până la a fi liderul unui grup mic şi consilieră la o linie telefonică fierbinte. Gândirea mea a fost schimbată complet şi imperativ. M-am angajat în misiunile foştilor homosexuali din cauza suferinţei mele profunde, cognitive şi spirituale, datorită faptului de a fi creştină şi lesbiană. Am întâlnit-o pe partenera mea la o conferinţă Exodus. Cu aproximativ cinci ani în urmă, m-am îndreptat către o a treia misiune a foştilor homosexuali.

În ultimii doi ani m-am rugat şi m-am gândit mai intens pentru decizie în sufletul meu. Aveam homofobie profund interiorizată, din cauza felului în care am înţeles că Biblia şi, în consecinţă, Dumnezeu, gândea despre mine. Credeam întru totul că nu puteam trăi o viaţă împlinită sau să fiu creştină sau să fiu autorealizată, dacă atracţiile mele pentru acelaşi sex nu dispăreau.

Acum am văzut că toate aceste lucruri sunt posibile în viaţa mea şi că pot să continui să-L urmez pe Isus.”

Observaţi progresia.

Sandi avea „homofobie interiorizată”. Adică se simţea rău cu privire la implicarea ei în homosexualitate. Dar nu vroia să renunţe la ea, deci şi-a petrecut timpul în preajma celor cu dorinţe homosexuale, la suprafaţă ajutându-i (şi, crede FRI, ea vroia sincer să-i ajute să renunţe). Totuşi, homosexualii erau peste tot în jurul ei. Dacă îşi schimba din nou gândirea, oamenii „potriviţi” erau acolo ca să o ajute să respingă acest lucru şi să-şi „revină”. Sandi şi-a petrecut timpul în preajma homosexualităţii şi homosexualilor, iar, în cele din urmă, a întâlnit-o pe adevărata ei dragoste [homosexuală].

Isus a spus: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”, inclusiv poruncile împotriva imoralităţii sexuale. Din nefericire, când li se cere să aleagă între împlinirea sexuală şi/sau personală şi a-L urma pe Cristos, oamenii adesea o aleg pe cea dintâi şi o reinterpretează pe cea de a doua.

Dacă doamna Wiggins ar fi scăpat şi ar fi mers mai departe, astăzi viaţa ei ar fi putut fi foarte diferită. Dar acum ea este un cancer atât în mişcarea foştilor homosexuali, cât şi în biserică, susţinând şi argumentând, prin viaţa ei, că cineva poate afirma că Îl urmează pe Isus, fără să o facă de fapt.

[Just How Effective Are the Ex-Gay Ministries? Copyright © 1998 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]

de Alan Medinger

Alan Medinger

Apelul telefonic era atât de diferit de celelalte pe care le primisem de la acel bărbat numit Gary. În ultimii ani, sunase de câteva ori ca să ne împărtăşească bucuria libertăţii lui nou aflate. După ani de zile de activitate homosexuală, găsise o misiune Exodus. Liderul ei – un bărbat de o mare sensibilitate – îl consilia, iar viaţa lui se schimbase complet.

Era în alt oraş, dar pentru că era ajutat de articolele noastre din buletinul de ştiri şi pentru că îşi dăduse seama că eram cam de aceeaşi vârstă, telefona, din când în când, la Regeneration.

Una dintre bucuriile noii lui vieţi era prietenia pe care o avea cu bărbaţii heterosexuali şi cu cuplurile căsătorite din biserica lui. Una dintre acele relaţii determinase apelul. Unul dintre bărbaţi, cu totul pe neaşteptate, îi făcuse un avans sexual, iar Gary cedase. Gary îşi asuma întreaga responsabilitate pentru ceea ce făcuse, dar de fapt avusese parte de o surpriză neplăcută. Nu avea idee că acel bărbat căsătorit era interesat de sexul homosexual.

Când încercam să îl consiliez, m-a întrebat dacă am scris vreodată despre ce ar trebui să facă o persoană dacă are o cădere sexuală. Nu scrisesem, dar era o idee bună pentru un articol, deci iată-l.

Aveam de gând să intitulez articolul „Dacă ai o cădere sexuală”, dar m-am hotărât pentru „Când ai o cădere sexuală”, recunoscând adevărul că toţi cădem din când în când. A fost un singur om desăvârşit. Desigur, aici ne interesează păcatul sexual, dar ceea ce se spune nu se limitează la căderile sexuale care implică o altă persoană; se poate aplica la consumarea de pornografie, la masturbare sau doar la cedarea la poftă. În cele ce urmează, mă bazez pe propria mea experienţă, pe cea a lui Gary şi pe ceea ce am văzut întâmplându-se în vieţile altor oameni pe care i-am consiliat.

Tipul de situaţie căreia mă adresez aici va fi cea a lui Gary; cea a unei persoane care a avut în mare parte biruinţă şi apoi, spre marea sa supărare, cade.

Când are de-a face cu o cădere sexuală, reacţiile persoanei sunt de obicei un amestec de răspunsuri potrivite şi nepotrivite. Dacă persoana este un creştin destul de matur în credinţă şi este în legătură cu Domnul, de obicei vor urma răspunsurile potrivite, iar ele le vor reduce la tăcere pe cele nepotrivite. Să ne uităm la ambele tipuri de răspunsuri.

Răspunsuri nepotrivite

Pentru cineva ca Gary, care a fost „curat” trei ani – sau trei luni – şi apoi cedează acestui gen de păcat, despre care crezuse că îl lăsase în urmă, iată câteva răspunsuri tipice greşite:

1. Disperare din cauza „recordului” pătat – „Mă descurcam aşa de bine şi acum am stricat totul.” Atitudinea persoanei este că tot ce a fost bun în ultimele luni sau în ultimii ani a fost anulat, iar acum trebuie să o ia de la început. Nu este deloc aşa. Cu siguranţă, Dumnezeu a lucrat în timpul perioadei de ascultare. A existat creştere şi schimbare. Un moment de slăbiciune nu anulează luni sau ani de succes.

Disperarea revelează o anumită mândrie în cel care se luptă cu homosexualitatea. În adâncul inimii lui, este un glas care spune: „Sunt o persoană prea bună ca să mi se întâmple asta.” Sau este posibil ca recordul cumpătării să fi devenit mai degrabă o chestiune de mândrie decât de recunoştinţă.

2. Folosirea psihologiei pentru justificare – După ce disperarea începe să se estompeze, uneori, oamenii încep să caute motivele pentru care au făcut ce au făcut. Nu este nimic greşit în aceasta – numai dacă nu devine o justificare subtilă pentru păcat. De obicei, există anumite lucruri care ne fac deosebit de vulnerabili la păcat, dar nu ele sunt cauza. Cauza este întunericul care locuieşte în inima noastră.
3. Retragerea faţă de cei care pot ajuta – Iar şi iar descoperim că atunci când cineva încetează să vină la unul din grupurile noastre şi/sau încetează să meargă la biserică, este din cauză că a căzut din nou în păcatul sexual. Când are cea mai mare nevoie de Trupul lui Cristos, aleargă în cealaltă direcţie. Uneori de ruşine; alteori pentru că se simte un ipocrit. Mai neliniştitor, aceasta poate să însemne că fuge de Dumnezeu, fiindcă nu suportă condamnarea pe care o simte când se află în prezenţa Lui.
4. Folosirea căderii pentru a justifica mai mult păcat – Aceasta se leagă de răspunsul numărul 1 de mai sus. „Ei bine, mi-am pătat recordul acum; pot la fel de bine să merg până la capăt.” Sau persoana simte că, deoarece oricum va trebui să treacă prin întregul proces de pocăinţă şi recuperare, poate la fel de bine să se distreze puţin acum, iar mai târziu să mărturisească şi să se ocupe de problemă. Este posibil ca acest lucru să fie cauza tendinţei oamenilor de a se lăsa pradă poftei. Din nou, aceasta arată că s-au concentrat asupra recordului lor alb ca zăpada, şi nu asupra felului în care păcatele lor Îl rănesc pe Domnul.
5. „Dumnezeu trebuie să fie total dezgustat de mine” – Omul vede tot ce a făcut Domnul pentru el, tot ajutorul pe care i l-a pus la dispoziţie, şi simte ca şi cum I-ar fi aruncat toate acestea în faţă lui Dumnezeu. Cum l-ar mai putea iubi Dumnezeu acum? În realitate, Dumnezeu a ştiut întotdeauna că era capabil de acele lucruri, dar, cu toate acestea, l-a iubit.

Fiecare dintre răspunsuri oferă o oportunitate de aur pentru duşman, ca să-şi ducă la îndeplinire cel mai mare plan, să ridice o barieră între noi şi Dumnezeu. Satan este mai interesat să ne îndepărteze de Dumnezeu, decât să ne facă să păcătuim sexual. Pentru el, păcatul sexual este mai ales mijlocul prin care vrea să‑şi împlinească scopul diabolic. De aceea, răspunsurile noastre la căderile pe care le avem sunt atât de critice.

Răspunsuri potrivite

Sunt multe feluri în care putem răspunde în mod potrivit la o cădere. Iată câteva dintre ele:

1. Lasă ca supărarea ta să fie pentru întristarea pe care I-ai provocat-o Domnului! – O anumită supărare este potrivită când păcătuim. Ni se cere să ne căim din inimă. Dar supărarea şi pocăinţa noastră ar trebui să fie din cauză că L-am rănit pe Cel care ne iubeşte cel mai mult. Uneori, după ce am păcătuit, mă imaginez mergând la cruce şi aruncând un alt păcat pe umerii lui Isus; adăugând încă un păcat la greutatea care Îi sfâşie trupul. „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit” (Psalmul 51:4). Aceasta este adevărata întristare pentru păcatele noastre, nu un simplu regret că ne-am dezamăgit pe noi înşine.
2. Mărturiseşte păcatul tău lui Dumnezeu şi oamenilor potriviţi! – Nu te simţi ca şi cum ar trebui să rămâi în stadiul de jelire. Nu întristarea ta plăteşte pentru păcatele tale; Isus a făcut‑o deja. Odată ce ai recunoscut realitatea păcatului, mărturiseşte-l repede şi complet lui Dumnezeu şi oricui altcuiva căruia ar trebui să i-l mărturiseşti; partenerului tău de căsnicie, pastorului tău, celui în faţa căruia eşti responsabil, liderului tău de grup.

Din mărturisirea ta faţă de o altă persoană, pot să iasă lucruri mari. Un slujitor al bisericii pe care îl cunosc a avut recent o cădere sexuală – prima pentru el – cu o altă persoană şi în mai puţin de 24 de ore a mărturisit soţiei lui şi supraveghetorului său din biserică. Consecinţele, deşi dureroase, au fost minunate. Slujitorul şi soţia lui au început să comunice la o profunzime la care nu comunicaseră niciodată înainte. Supraveghetorul l-a suspendat din slujba de slujire pentru un timp, dar l-a şi trimis ca să primească ajutor. Bărbatul a fost nevoit să se confrunte cu chestiuni pe care le suprimase ani de zile. Niciunul dintre acele lucruri nu s-ar fi întâmplat, dacă nu ar fi mărturisit oamenilor potriviţi.

3. Lasă ca mărturisirea şi pocăinţa ta să fie o împăcare cu Domnul! – Nu, nu trebuie să păcătuim mai mult ca să se înmulţească harul (Romani 6:1), dar am descoperit că unele dintre momentele când am fost cel mai mult copleşit de dragostea şi îndurarea Domnului au fost când am mărturisit un păcat. Înţelegerea harului Său minunat devine un motivator puternic pentru a nu păcătui din nou.
4. Pune-te iar pe treabă! – Nu înceta să mergi la întâlnirile de grup. Nu înceta să mergi la biserică. Nu contribui la victoria lui Satan.
5. Lasă ca acea cădere să fie o treaptă spre atingerea unui ţel, nu o piatră de moară! „Dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot” (Psalmul 37:24). Am văzut multe lucruri bune întâmplându-se în vieţile oamenilor, după ce au păcătuit şi s-au pocăit. De exemplu, unii au devenit mai smeriţi şi mai ancoraţi în realitatea că au nevoie de Isus în fiecare zi din viaţa lor.

I-am văzut pe alţii cărora, când au păcătuit după o lungă perioadă de abstinenţă, li s-au deschis ochii cu privire la vulgaritatea păcatului lor. Ei înţeleg că nu este ceea ce au vrut cu adevărat, iar acel păcat devine ultimul cui în sicriul vechii lor vieţi.

Romani 8:28 prezintă toate aceste răspunsuri potrivite. Domnul poate face să apară binele în toate circumstanţele, dacă Îl iubim şi căutăm să ne trăim viaţa în acord cu scopurile Lui. Nu dispera niciodată!

[Alan Medinger, When You Fall: Distinguishing between Right & Wrong Responses. Regeneration News, septembrie 2000. Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Alan  Medinger

Alan Medinger

Cei care lucrează cu copiii care au fost molestaţi sexual sau cu familiile lor, ştiu că, de multe ori, modul în care părinţii reacţionează la molestare va hotărî cum reacţionează copilul la ea. Dacă un băiat este pipăit puţin în autobuz, iar părinţii se poartă ca şi cum s-a întâmplat cel mai rău lucru din lume şi îl duc repede la un terapeut, este probabil ca băiatul să creadă că a fost puternic afectat; iar aceasta ar putea să aibă consecinţe severe pentru el în anii care vor veni. Pe de altă parte, dacă tatăl băiatului spune: „Există astfel de perverşi printre noi. Dacă se întâmplă din nou, ori îi spui şoferului, ori pleci de lângă el”, este posibil ca episodul să nu aibă consecinţe prea mari.

Cei mai mulţi copii folosesc aluziile părinţilor cu privire la felul în care ar trebui să reacţioneze în tot felul de situaţii. Am auzit recent un adult, întrebând o copilă al cărei tată îşi părăsise familia: „Eşti supărată pe tatăl tău?” M-au trecut fiorii, fiindcă eram sigur că acel copil a interpretat aceasta drept: „Ar trebui să fii supărată pe tatăl tău.” Dacă nu fusese supărată înainte, se poate foarte bine să fi fost, după ce i-a fost dată sugestia.

Copiii răspund astfel pentru că mesajul este transmis de o imagine a autorităţii – de obicei de un părinte. Aceeaşi reacţie, dacă ar veni de la un tovarăş de aceeaşi vârstă, nu ar influenţa la fel de mult copilul.

Cred că tu şi cu mine suntem vulnerabili la acelaşi gen de influenţă. Cei mai mulţi dintre noi nu avem părinţi care să ne spună cum să reacţionăm în situaţii dificile sau, dacă avem, nu le mai acordăm autoritatea pe care le-o dădeam când eram copii. Totuşi, avem alte autorităţi care pot să ne influenţeze puternic, fără să fim de acord în mod conştient.

Acele autorităţi sunt oamenii pe care îi privim ca experţi în comportamentul uman: psihologi, psihiatri, sociologi, lucrători sociali etc. Pentru scopurile articolului, îi vom numi pe toţi „experţi”. Ei nu ne spun neapărat cum ar trebui să răspundem la evenimentele ultimei săptămâni, ci mai degrabă la ce s-a întâmplat să ne influenţeze cu zece sau douăzeci de ani în urmă.

Înţelegerea pe care o aduc experţii este adesea de o importanţă extraordinară. Elizabeth Moberly este un psiholog cercetător, iar explicaţia ei despre originile homosexualităţii descrise în cartea sa Homosexualitatea: O nouă etică creştină, a ajutat nenumăraţi oameni care au apelat la misiunile noastre. Nu o singură dată am văzut un bărbat de 30 de ani sau mai în vârstă, începând să plângă când i-am descris teoriile dr. Moberly. El s-a identificat complet cu „detaşarea defensivă”, cu „ambivalenţa faţă de persoanele de acelaşi sex” şi cu imaginea pe care o zugrăveşte ea, arătând cum homosexualitatea este un impuls de a suplini deficienţele tatălui. Dintr-odată a înţeles de ce era cum era şi a ştiut intuitiv că acea înţelegere a deschis uşa spre vindecare.

Dumnezeu ne-a dat minţi care sunt curioase. Suntem instinctiv curioşi cum funcţionează lucrurile – cum funcţionăm noi. Sunt sigur că dorinţa de a înţelege ne-a fost dată intenţionat de Dumnezeu, pentru a fi folosită în administrarea creaţiei Sale. Este un lucru bun. Dar dorinţa de a înţelege, ca multe alte daruri, poate să ne facă să dăm de necaz, mai ales dacă acordăm prea multă autoritate experţilor care încearcă să explice comportamentul nostru. Văd aceasta întâmplându-se iar şi iar în misiune, când cineva ia o teorie psihologică actuală şi îşi reinterpretează trecutul pentru a fi în acord cu ea. „Dr. Cutare spune că X cauzează Y. Eu am Y; prin urmare, trebuie să mi se fi întâmplat X.”

Cele mai extreme exemple ale acestui lucru se găsesc în „restaurarea amintirilor reprimate”, prin care o persoană îşi „aminteşte” uneori ceva ce nu i s-a întâmplat niciodată în trecut. I se spune că evenimentul a fost atât de traumatic, încât l-a reprimat în toţi acei ani; iar acum, este adus la suprafaţă prin sugestia consilierului. Dar aceasta începe să fie ceva mai puţin obişnuit şi nu de asta doresc să mă ocup aici.

Vreau să mă refer la un lucru care se întâmplă destul de des. Cineva ia un eveniment din trecut care i s-a întâmplat cu adevărat şi îl reinterpretează în lumina teoriilor psihologice sau comportamentale actuale. Îngăduiţi-mi să ilustrez cum s-ar fi putut face aceasta, cu un exemplu din viaţa mea.

Tatăl meu se juca deseori cu mingea cu fratele meu, Pete; dar nu s-a jucat niciodată cu mingea cu mine. Este un fapt. Acum aş putea cu uşurinţă să îl interpretez ca însemnând că tatăl meu îl prefera pe fratele meu mai dezvoltat fizic, mai atletic, mai mult decât pe mine. Pete se potrivea mai bine cu idealul tatălui meu pentru un băiat, decât mine; deci tatăl meu l‑a acceptat pe Pete şi m-a respins pe mine. Interpretarea are sens întru totul, în lumina faptului că eu am devenit homosexual, iar fratele meu nu; şi corespunde înţelegerii noastre că o primă cauză a homosexualităţii este respingerea din partea tatălui.

Singura problemă este că, atât cât pot să-mi dau seama, este total incorectă. Tatăl meu m-a rugat de multe ori să joc mingea cu el, iar eu l-am refuzat întotdeauna. Nu m-a obligat niciodată, ceea ce ar reflecta pasivitatea lui; dar nici nu m-a respins. Dacă aş fi ajuns să cred că tatăl meu m-a respins în mod clar, sunt sigur că mai mult aş fi complicat, decât aş fi ajutat procesul de vindecare.

Iată câteva moduri prin care am văzut că aplicarea teoriilor psihologice în evenimentele trecute are efecte negative. Ne acordăm statutul de victime. Dorinţa de a fi victime este de fapt ceea ce îi conduce pe unii oameni să facă, plini de entuziasm, ca teoria să se potrivească situaţiei lor. Concentrându-ne asupra a ceea ce ni s-a făcut, renunţăm la responsabilitatea pe care o avem pentru păcatele noastre şi o punem asupra altora. Dacă suntem supăraţi, folosim aceasta pentru a ne justifica mânia continuă. Sau dacă tindem să judecăm, aplicându-ne teoriile psihologice, ne simţim foarte justificaţi judecând alţi oameni. Dacă ne concentrăm asupra a ceea ce au făcut părinţii noştri, sfârşim rănindu-i pe nedrept sau afectând grav relaţia prezentă cu ei. Putem crea de fapt o „mamă sufocantă” sau un „tată absent emoţional” acolo unde nu a fost cazul. Putem transforma un episod de explorare sexuală reciprocă cu un băiat puţin mai mare, care ne era vecin, într-un caz de abuz sexual din partea unui adult.

Poate că ne amintim un eveniment de la începutul vieţii noastre, cu perfectă acurateţe, dar nu ne amintim la fel de clar reacţia noastră de atunci la el. Un motiv este că uităm ce abilitate uimitoare au copiii de a accepta simplu lucrurile. Lumea lor este adesea destul de îngustă încât, mai des decât ne-am aştepta, ei nu ştiu că situaţia din viaţa lor nu este aşa cum ar trebui. Mama şi tata strigă unul la altul mult, dar asta este tot ce ştiu copiii; deci, dacă nu este ceva prea violent sau vicios, ajung să creadă că aşa se poartă părinţii. Cu toate acestea, mai târziu, venind în contact cu teoriile experţilor, pot să ataşeze acelor amintiri ficţiunea că pe vremea aceea au fost „devastaţi”.

Nu cred că orice copil care creşte în sărăcia cumplită din Bangladesh este îngrozitor de traumatizat emoţional de sărăcie. Sunt sigur că mulţi dintre ei o acceptă pur şi simplu ca parte a vieţii. Ei nu ştiu că viaţa ar trebui să fie diferită.

În sfârşit, faptul de a acorda teoriilor actuale o importanţă pe care nu o au în trecutul vieţii noastre, ne-ar putea face să ne înşelăm total. Teoria actuală s-ar putea să nu fie foarte precisă sau, dacă este, să nu se aplice situaţiei noastre. Ne-am putea trezi investind o mare cantitate de energie emoţională în ceva ce nu merită efortul. Aşa ar fi putut sta lucrurile cu mine, dacă aş fi presupus că tatăl meu m-a respins în mod clar.

Ce ar trebui să facem atunci cu privire la examinarea trecutului nostru, să nu o facem deloc? Nu, sigur că nu. De multe ori trecutul ne dă indicii care ne vor ajuta să găsim vindecarea şi creşterea care ne-au ocolit atâţia ani. Ar trebui să privim în trecut, dar să o facem cu precauţie şi cu rugăciune. Iată câteva gânduri care ar fi de ajutor:

1. Fă-o cu o anumită măsură de smerenie! Nu lua teoria cuiva şi trecutul tău şi nu te gândi că ai înţeles totul despre tine. Suntem creaturi uimitor de complexe. Priveşte orice teorie, în special cele care sunt nou apărute, cu un scepticism sănătos. Descopăr că cei care inventează asemenea teorii de obicei exagerează aplicabilitatea lor – spunând uneori că teoria lor include pe oricine care are un anumit tip de problemă. Lucrurile stau rareori aşa.
2. Caută ca soluţiile spirituale să reiasă din felul în care interpretezi trecutul! Dacă înţelegerea la care ai ajuns nu te conduce la (a) pocăinţa de păcatele tale mai profunde, (b) iertarea celor care te-au rănit cu adevărat, (c) o relaţie mai apropiată, mai intimă cu Domnul sau un comportament semnificativ schimbat, atunci începe să cauţi altundeva răspunsurile.
3. Nu zăbovi prea mult în trecut! Faptul că rămânem prea mult în trecut face din noi victime şi începe să ne ofere o justificare subtilă pentru comportamentul păcătos. Trecutul poate fi locul care alimentează mila de sine.

Isus de-abia dacă a adus în discuţie trecutul cuiva, când i-a slujit. Femeia de la fântână este singura care îmi vine în minte. Iar mesajul Scripturii este clar: trebuie să ne concentrăm asupra zilei de azi. Astăzi este singura zi în care ne putem pocăi, putem ierta, putem respinge vechile minciuni, putem lua decizii noi. Pocăieşte-te, apoi iartă, respinge vechile minciuni, ia noile decizii necesare şi continuă-ţi viaţa.

[Alan Medinger, Reading Too Much into the Past. Copyright © 2000 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Dan Hitz

Dan Hitz

„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.” 1 Tesaloniceni 5:23-24

Dumnezeu ne-a creat ca fiinţe formate din trei părţi – duh, suflet şi trup. În lupta cu pornografia trebuie să luptăm pe fiecare front cu arme diferite. Acest articol te va ajuta să recunoşti câteva provocări cu care este posibil să te confrunţi când ieşi din dependenţa de pornografie şi intri în voia lui Dumnezeu.

Lupta duhului

„S-a sfârşit!” Aceste trei cuvinte pline de putere au fost rostite de Isus Cristos când a murit pe cruce. Trei cuvinte puternice, care ne dau biruinţă în domeniul duhului, în momentul în care Îi cerem lui Isus Cristos să fie Mântuitorul nostru. 2 Corinteni 5:17 spune: „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Duhul nostru este acum viu în Cristos, care ne-a dat biruinţă peste toate forţele demonice care vin împotriva noastră. Ne putem asuma autoritatea în Numele lui Isus şi putem să stăm împotriva forţelor duşmanului. S-a sfârşit! Totuşi, ne-am expus inima la anumite lucruri care au creat uşi deschise în sufletul nostru – în mintea, voinţa şi emoţiile noastre – unde duşmanul ne poate hărţui şi înşela. Veţi citi mai multe despre aceasta în secţiunea despre întărituri.

Lupta sufletului

Cei mai mulţi creştini cunosc lucrurile de bază despre lupta cu păcatul în domeniul voinţei (parte a sufletului nostru). Ştim că atunci când petrecem timp cu Domnul, citind Biblia şi în rugăciune, suntem mai puternici în lupta cu ispitele care vin. Ştim, de asemenea, că învingerea păcatului implică graniţe personale, monitorizare şi hotărârea de a ne îndrepta privirea şi gândurile în direcţia potrivită. Să ştii este un lucru – să faci este altceva. Vedem repede că voinţa ne este slabă şi începem să ne alimentăm natura omenească păcătoasă. Un motiv pentru aceasta este că, pur şi simplu, ne place păcatul. Un alt motiv este că de fapt avem de-a face cu un obicei vechi. Este ceva ce facem când suntem plictisiţi sau când simţim durere emoţională. Isus a venit să-i vindece pe cei cu inima zdrobită şi să-i elibereze pe cei captivi. El vrea să vindece durerea emoţională, pe care mulţi încercăm să o alinăm prin păcat.

Sufletul nostru se află „într-un proces” şi este transformat treptat prin sfinţire. Romani 12:2 ne spune să nu ne mai conformăm tiparului acestei lumi, ci să ne transformăm prin înnoirea minţii noastre. Când ni se întâmplă ceva ce ne aminteşte de o rană sau de o luptă din trecut, mintea noastră poate fi „provocată” să se gândească şi să răspundă cu vechile tipare de comportament. Ne conformăm lumii. Îngăduind Duhului Sfânt să slujească inimii noastre şi să ne înnoiască mintea, ne schimbăm modul de a gândi. Nu mai vedem lucrurile prin filtrele murdare ale trecutului; începem să înţelegem lucrurile cu mintea lui Cristos. Suntem transformaţi. Vechile noastre răni nu mai sunt provocate şi vedem minciunile duşmanului aşa cum sunt. Nu ne mai simţim constrânşi să ne tratăm singuri. Dacă vrem să fim eliberaţi de dependenţa de robia pornografiei şi a păcatului sexual, trebuie să avem mintea înnoită şi să fim dornici să ne ocupăm de problemele noastre emoţionale sau vom fi o versiune sexualizată a unui alcoolic care nu mai consumă alcool, dar tot are stilul de viaţă dezordonat al unui alcoolic.

Care sunt problemele emoţionale din inima noastră care se declanşează? Cei care se luptă cu păcatul sexual au multe întărituri în suflet pe care Dumnezeu vrea să le vindece. Întăriturile sunt structuri obişnuite ale gândirii, care modelează felul în care simţim, gândim, acţionăm şi reacţionăm. Există mai multe tipuri de întărituri care includ neiertarea, amărăciunea şi blestemele rostite. Dacă ai crescut cu părinţi care îţi spun constant că „eşti mai prost ca un catâr”, vei ajunge, în cele din urmă, să îi crezi şi să te porţi ca atare. Indiferent cât succes ai la serviciu, ceva dinăuntrul tău îţi spune că, pur şi simplu, nu corespunzi aşteptărilor. Legăturile sufleteşti sunt o altă întăritură care ne ţine inima legată de alţii în mod nesănătos. Din cauza trecutului sexual sau a interacţiunii emoţionale, ne trezim luptându-ne cu fantezii despre oameni sau situaţii din modul nostru de viaţă din trecut. Rănile făcute de mama noastră şi de tatăl nostru sunt ca nişte găuri făcute în sufletul nostru, din cauză că nu am primit dragostea, educaţia şi disciplina pe care Dumnezeu a intenţionat să ni le dea părinţii. Poate că acum suntem adulţi, dar o parte din inima noastră tot simte ca un băieţel sau ca o fetiţă care tânjeşte ca un simbol al mamei şi/sau al tatălui să intre în viaţa sa şi să-i rezolve toate problemele. Indiferent cât de multă dragoste este turnată în noi, ea pare doar să se scurgă în afară. Acestea sunt doar câteva dintre întăriturile care ne ţin legaţi de păcat. Din fericire, armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, ca să surpe întăriturile şi să facă orice gând rob ascultării de Cristos.

Cum ne confruntăm cu problemele sufletului şi cum ne eliberăm de răniri, minciuni şi întărituri? Primul pas este să realizăm că Dumnezeu ne iubeşte exact acolo unde ne aflăm. El este acelaşi Dumnezeu care S-a dus să îl caute pe Adam după ce a mâncat fructul – acelaşi Dumnezeu care l-a restaurat cu blândeţe pe Petru, după ce Petru L-a renegat când Se afla la greu. Al doilea pas este să ne mărturisim păcatele şi să ne pocăim de starea noastră de păcat. 1 Ioan 1:9 spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Apoi trebuie să îi iertăm pe cei care au păcătuit împotriva noastră. Neiertarea ne ţine legaţi de chinul trecutului nostru. (Matei 18) Un bărbat din echipa misiunii noastre, care a supravieţuit abuzului sexual în copilărie, spune că a suferit mult mai mult în mâinile chinuitorilor din cauza neiertării lui, decât a suferit vreodată în mâinile abuzatorului sexual. Iertarea ajută la ruperea lanţurilor trecutului. În al patrulea rând, trebuie să ne acceptăm responsabilitatea pentru reacţiile noastre păcătoase la păcatul împotriva noastră. Când am fost violaţi, am fi putut alerga la Domnul pentru ajutor. În loc de aceasta, mulţi dintre noi am alergat la păcat. Ne-am mărit problemele. În al cincilea rând, trebuie să ne asumăm durerea şi să aducem rănirile, rănile şi întăriturile din trecut la Isus Cristos. Timpul nu ne vindecă rănile. Slujirea Duhului Sfânt ne vindecă rănile. Când Îl întâlnim pe Domnul la piciorul crucii şi vorbim cu El despre trecutul nostru păcătos, El ne poartă poverile şi ne vindecă rănile. În timp ce El creşte, nevoia noastră de a ne trata durerea prin păcat descreşte. Adevărata vindecare ne permite să trăim Filipeni 3:13-14 şi să uităm cu adevărat ce este în urma noastră, şi ne îndreaptă către scopul pe care Dumnezeu îl are pentru noi în Cristos. Dacă recunoşti întăriturile din viaţa ta, contactează pe cineva care are experienţă în slujirea prin rugăciune sau în îngrijirea pastorală şi roagă-l să-ţi fie alături în procesul de vindecare.

Lupta pentru trup

Dumnezeu ne-a creat fiinţe sexuale prin natura noastră. Aceasta include trupul, ca şi sufletul nostru. În cartea lor Lupta fiecărui bărbat, Steve Aterburn şi Fred Stoeker explică faptul că „bărbatul, din cauza producerii de spermă şi altor factori, în mod natural doreşte o eliberare sexuală cam la fiecare patruzeci şi opt, şaptezeci şi două de ore”. Realist vorbind, mulţi dintre cei căsătoriţi nu au intimitate sexuală cu o asemenea frecvenţă. Dacă un bărbat rezistă acestei dorinţe şi îşi ţine ochii, mintea şi mâinile acolo unde trebuie, dorinţa devine tot mai mică. Totuşi, dacă un bărbat îşi hrăneşte fanteziile, dorinţele şi comportamentele sexuale ilicite, trupul poate să devină dependent de eliberarea chimică în căutarea sexului, ca şi a orgasmului. Când bărbaţii încep să se lupte cu ispita păcatului sexual, trupul le este inundat de adrenalină, care ridică pulsul inimii şi ascute simţurile. Adrenalina continuă să inunde trupul până ce are loc actul sexual, după care sunt eliberate endorfinele. Endorfinele sunt hormonii care te fac să te simţi bine şi care îi spun trupului tău: „A fost plăcut, fă-o iar!” Trupul nostru fizic nu cunoaşte detaliile eliberării sexuale. El nu ştie dacă orgasmul a fost legitim sau ilicit. Ştie doar că a fost plăcut şi că mai vrea. Când cineva pune capăt consumului de pornografie şi autosatisfacerii sau hipersexualităţii, trupul său trece prin renunţare şi începe să scâncească. Trebuie să acceptăm aceasta ca parte a procesului de restaurare şi să Îl căutăm pe Dumnezeu pentru harul de a fi victorioşi. În timp, trupul învinge dependenţa, dar scâncetul rămâne.

De asemenea, este de ajutor să înţelegem cum reacţionează creierul la stimularea continuă. În seria lui video Lecţii învăţate, Sy Rogers explică modul în care creierul uman stabileşte tipare chimice care creează setări „implicite” pentru comportament. El face observaţia că un creier mediu este făcut din 80-100 de miliarde de celule, fiecare stocând până de 30 de ori mai mult decât datele dintr-o enciclopedie tipică. Impulsurile de la celulă la celulă au loc într-o miime de secundă, permiţându-ne să gândim cu peste 1250 de cuvinte pe minut. (În mod normal rostim până la 250 de cuvinte pe minut.) Aceste fapte ajută procesele de gândire automată cu care avem de-a face de-a lungul zilei. Când păşim într-o cameră aglomerată, scanăm automat camera ca să vedem cine este prezent, cum sunt îmbrăcaţi oamenii şi ce fac. Dacă nu este niciun pericol, intrăm în cameră şi decidem dacă ne vom aşeza lângă oamenii pe care îi cunoaştem, lângă oamenii pe care nu îi cunoaştem sau lângă oamenii care ne plac. Ne facem, de asemenea, drum până la scaun, evitând obstacolele care ne-ar putea prinde pe picior greşit, purtând în acelaşi timp o conversaţie profundă la telefonul celular, în timp ce avem în mână o ceaşcă de cafea plină vârf. Toate se desfăşoară în mai puţin de un minut, graţie setărilor implicite create în creier. Acelaşi proces determină deciziile şi acţiunile noastre cu privire la sexualitate. Orice vede cineva când are un orgasm este programat să fie excitant sexual pentru el în viitor. Unii bărbaţi dependenţi de pornografia pe internet pot să devină excitaţi sexual când văd monitorul unui computer, chiar dacă se întâmplă să fie închis. Setările implicite, pur şi simplu, îi îndeamnă să facă ceea ce sunt obişnuiţi să facă.

Cum se formează reacţiile chimice din creier? Când are loc un eveniment, un neurotransmiţător numit aceticolină trece de la un nerv receptor la altul, procesând informaţia şi dezvoltând tipare care devin setări implicite. Când are loc un eveniment similar, creierul urmează aceeaşi cale ca în trecut. Când soţia dependentului scoate maşina cu spatele pe autostradă, lăsându-l singur acasă, creierul îi cere să facă ceea ce face de obicei când are casa doar pentru el – să privească pornografie pe internet. În această situaţie, nu este vorba de un câmp de luptă spiritual. Nici de întărituri sau declanşatori. Doar de obiceiuri şi setări implicite, care îi spun să facă ceea ce face întotdeauna.

Caracteristica creierului nostru de a adopta setări implicite este menită să ne facă viaţa mai uşoară; cu toate acestea, când suntem dependenţi de pornografie, ea lucrează adesea împotriva noastră. Chiar după ce devenim creştini, creierul nostru tot vrea să dea curs setărilor implicite obişnuite. Vestea bună este că, atunci când cel care se află în procesul de restaurare din păcatul sexual ia decizia conştientă de a întrerupe setările implicite din trecut şi stabileşte un nou tipar pentru comportament, un neurotransmiţător numit GABA (acidul gama aminobutiric) începe să acopere vechile căi chimice şi să stabilească altele noi. Ceea ce necesită timp, hotărâre, harul lui Dumnezeu şi suportul prietenilor. După o vreme, setările implicite îl îndeamnă mai degrabă să se roage când are casa doar pentru el, decât să caute pornografie pe internet.

Luptând lupta cea bună a credinţei

Recunoaşterea caracteristicilor celor trei câmpuri de luptă ne ajută să înţelegem dependenţa noastră de Duhul Sfânt şi de numeroasele instrumente pe care ni le-a dat El în călătoria pe care o avem de făcut. Avem nevoie de discernământ şi de un arsenal bine pus la punct ca să ne confruntăm cu dependenţele. Putem să fim biruitori un timp, dacă ignorăm emoţiile care ne-au fost afectate negativ, şi să ne croim drum în viaţă îndurând totul scrâşnind din dinţi, dar nu vom avea parte de pacea lui Dumnezeu până nu ne vom întâlni cu El şi nu Îl vom lăsa să ne vindece durerile şi rănile din inimă. Ne vom lupta întotdeauna cu păcatul, dacă ne vom concentra numai pe dărâmarea întăriturilor şi nu Îl vom căuta pe Dumnezeu pentru harul de a avea încredere şi de a anula vechile obiceiuri şi tipare chimice. În fine, nimic nu va funcţiona, dacă nu Îl întâlnim pe Dumnezeu duh către Duh şi dacă nu ne unim inima cu a Lui. Pentru a fi biruitori, avem nevoie de Dumnezeu în fiecare aspect al recuperării noastre.

Resurse recomandate

Falling Forward, The Pursuit of Sexual Purity, Craig Lockwood, Desert Stream Press, Grandview, Missouri, 2000.

Lupta fiecărui bărbat, Stephen Arterburn şi Fred Stoeker, Water Brook. [N. trad.]

Lessons Learned, “Renewing the Mind”, Sy Rogers, 2001.

[Dan Hitz, The Body, Soul, and Spirit Battlefronts. Copyright © 2007 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Acesta este al doilea articol adaptat după seria de învăţături a Reconciliation Ministries, Scăpând din temniţa pornografiei. Seria poate fi predată în grupuri de bărbaţi, la orele de şcoală duminicală şi la seminarii.]