Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Obiectiv: informarea şi convingerea elevilor că evitarea anumitor tipuri de alegeri şi evitarea colegilor care fac alegerile respective va fi mai târziu în interesul lor. Mai mult, instruirea lor că societatea vrea ca ei să evite anumite alegeri şi să rămână caşti până la căsătorie.

Metode: lectura, discuţia pe marginea lecturii, scheciuri între colegi sau joc de rol (opţional) şi discuţii cu întreaga clasă.

Principii specifice:

În primul rând, cei mai mulţi dintre cei care fac lucruri rele sau neînţelepte sunt la fel ca noi toţi, de treabă în cea mai mare parte a timpului.

În al doilea rând, indiferent cât de „drăguţi” sunt, cât de distractiv este să fii cu ei sau cât de ademenitoare sau de interesante sunt activităţile lor, evitarea lor şi a activităţilor lor este înţeleaptă, fiindcă toţi suntem influenţaţi de cei cu care ne asociem. Dacă petrecem timp cu cei care se implică în asemenea activităţi, vom fi influenţaţi să acceptăm ce fac ei sau vom fi influenţaţi ca, în cele din urmă, să încercăm ce fac ei.

Lecţia despre homosexualitate

Activităţile homosexuale sunt deseori dăunătoare din punct de vedere medical şi fizic. Atât bărbaţii, cât şi femeile care se implică în homosexualitate se îmbolnăvesc mai des de boli cu transmitere sexuală [BTS-uri] (de exemplu, sifilis, gonoree), inclusiv de SIDA, decât cei care fac sex numai cu persoane de sex opus. Bărbaţii care se implică în homosexualitate contractează mult mai des BTS-uri, îndeosebi SIDA şi diferite forme de hepatită (boli virale ale ficatului). Homosexualii fac SIDA de aproximativ 500 de ori mai frecvent decât heterosexualii. Nivele înalte ale unor diferite forme de violenţă, care includ sadomasochismul, bătăile, supradozele de droguri, crima şi sinuciderea sunt asociate cu homosexualitatea atât la bărbaţi, cât şi la femei. Bărbaţii care se implică în homosexualitate au parte, în mod disproporţionat, cedarea unor organe (de exemplu, sfincterul anal şi ficatul) şi bolile de inimă. Nivele înalte ale unor forme de cancer, în special cele asociate cu sistemul reproducător (de exemplu, cancerul sânilor, al uterului) sunt asociate cu homosexualitatea la femei. Acestea şi alte vătămări contribuie la o scurtare categorică a duratei de viaţă la cei care se implică în practici homosexuale. Se pare că cei care se implică în homosexualitate îşi reduc durata de viaţă cu 20-30 de ani – aproape la fel de mult ca cei care îşi injectează intravenos droguri.

Din punct de vedere social, cei care se implică în homosexualitate tind să se asocieze cu alţii care se implică în homosexualitate. Dacă devin parte a „mişcării gay”, tind să aibă contacte sociale aproape exclusiv cu alţi homosexuali. Practicanţii homosexualităţii, îndeosebi cei care se consideră „gay”, tind să fie foarte evanghelişti. Ei tind să facă publicitate implicării în homosexualitate faţă de oricine din spaţiul lor social. Uneori poartă o îmbrăcăminte şi adoptă un stil impersonal care să facă publicitate homosexualităţii. Ei depun frecvent eforturi să-i facă pe alţii să „încerce” homosexualitatea.

Uneori subtil şi alteori mai direct, îi invită pe cei din spaţiul lor social să participe cu ei sau cu alţi homosexuali la activităţile lor sexuale sau cel puţin să „susţină” ce fac ei. Deşi cei care se implică în homosexualitate sunt prezenţi probabil în orice profesie, anumite profesii (de exemplu, hair-stylismul, designul interior, teatrul, sporturile pentru femei şi structurile din Armată unde sunt femei) au concentrări mai mari ale lor. Există o separare substanţială între lumea socială a celor care participă la homosexualitate şi lumea socială a celor care nu participă la homosexualitate. Este neclar dacă separarea dintre homosexuali şi heterosexuali este la fel de mare ca separarea socială dintre negri şi albi sau dintre fumători şi nefumători.

În afara serviciului, în mod voluntar şi disproporţionat, negrii tind să se asocieze cu negrii, iar albii cu albii. La fel, fumătorii tind să se asocieze cu fumători, iar nefumătorii cu nefumători. Dar atât negrii, cât şi albii, în general condamnă şi dispreţuiesc activitatea homosexuală a celor din propria lor rasă şi în general nu se asociază cu membri ai rasei lor care se implică în homosexualitate. Acelaşi fenomen al oamenilor cărora le place să se afle în preajma celor ca ei este evident în separarea fumătorilor de nefumători şi îi desparte pe consumatorii activi de droguri de cei care nu consumă droguri. Aproximativ 2-3% dintre adulţi se implică în homosexualitate.

Implicările homosexuale tind să fie foarte adictive, dar nu par să fie înrădăcinate sau moştenite genetic. Foarte puţini adulţi care susţin că sunt homosexuali nu au avut relaţii sexuale de succes cu persoane de sex opus. Într-un număr de studii s-a găsit că numai aproximativ 5% dintre homosexuali şi lesbiene sunt virgini din punct de vedere heterosexual. În plus, cei mai mulţi bărbaţi şi femei care raportează că s-au implicat în homosexualitate în ultimul an raportează şi că s-au implicat în heterosexualitate în ultimii 5 ani. Ceea ce înseamnă că există foarte puţini homosexuali exclusivi. Este unul dintre motivele pentru care cei mai mulţi oameni de ştiinţă, în cea mai mare parte a secolului douăzeci, au privit homosexualitatea ca pe o „preferinţă”. (Evident, dacă oamenii pot să facă şi una, şi cealaltă, şi preferă homosexualitatea la un timp dat, nu prea are sens să considerăm că s-au născut aşa – altminteri în ce fel s-au născut când îşi schimbă iar preferinţa?)

În timp ce sexualitatea heterosexuală cere ca oamenii să ajungă să se cunoască unul pe celălalt, să-şi dea întâlniri, să socializeze şi să aibă cel puţin câteva interese în comun, relaţiile homosexuale tind să fie foarte orientate către sexualitate, iar oameni cu totul străini pot să facă, şi chiar fac, sex homosexual unul cu celălalt. Băieţii se întreabă ce le mişcă pe fete, iar fetele se întreabă ce îi mişcă pe băieţi, iar ambele sexe trebuie să se acomodeze unul cu celălalt înainte ca orice gen de întâlniri sau o căsătorie să aibă loc. Homosexualitatea scurtcircuitează această cerinţă. Băieţii ştiu despre băieţi, iar fetele ştiu despre fete. Prin urmare, dacă relaţia este homosexuală, este uşor să te descurci şi să ajungi la momentul sexual al relaţiei.

Mulţi oameni sunt încântaţi să facă ce este interzis şi să nu facă parte din „gloată”. Fără îndoială, parte din farmecul homosexualităţii (precum în cazul consumului de droguri) îşi are originea în faptul de a face parte dintr-o societate destul de secretă. Mare parte din farmecul homosexualităţii vine din a şti unde să te duci şi ce să faci ca să întâlneşti alţi homosexuali şi să te implici în relaţii sexuale. Acestea sunt secrete necunoscute celor mai mulţi nehomosexuali. Implicarea în homosexualitate te plasează într-o „elită” a mulţimii, oferind o mare cantitate de sexualitate pentru foarte puţine investiţii interpersonale. În contrast, heterosexualitatea oferă o măsură modestă de sexualitate pentru o mare cantitate de implicare interpersonală. Deşi studiile pe care se bazează rezultatele nu sunt solide, adolescenţii care se implică în homosexualitate raportează nivele mai înalte ale consumului de droguri, delincvenţei şi expunerii la violenţă decât ceilalţi adolescenţi. Relaţiile homosexuale au fost ilegale în fiecare stat [american, n. trad] până în anul 1962.

Politeţea faţă de cei care se implică în homosexualitate, dar evitarea lor, este cea mai bună regulă. Din punct de vedere social, tinerii care se asociază cu adolescenţi care sunt homosexuali pe faţă se vor trezi că sunt ei înşişi bănuiţi de implicare în homosexualitate. „Scenariile” pentru evitarea politicoasă a companiei celor care se implică în homosexualitate ar trebui să fie concepute de întreaga clasă. Moduri neconfruntaţionale de a reacţiona la invitaţii de a participa la homosexualitate includ ignorarea întrebării sau „Trebuie să mă gândesc la asta”, sau „Nu acum”, iar apoi evitarea celui care pune întrebarea, pentru ca întrebarea să nu poată fi pusă din nou. Moduri confruntaţionale includ: „Nu, cred că ar fi o prostie (stupid, ceva nesăbuit, greşit)” sau „Nu, nu vreau să mă implic”, sau „Nu, am promis părinţilor mei (iubitei mele/iubitului meu/lui Dumnezeu)”, iar apoi evitarea celui care pune întrebarea, pentru ca întrebarea să nu poată fi pusă din nou. Aproape întotdeauna oamenii cedează şi încearcă ceva, dacă îşi îngăduie să se lase bătuţi la cap despre homosexualitate. Dat fiind că toată lumea ştie asta, dacă vei continua să petreci timp cu cineva implicat în homosexualitate, va fi vorba de „când”, nu de „dacă”.

[Lesson Three. Extras din Three A’s and a B A Sex and Drug Education Module. Copyright © 2009 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Dr. Paul Cameron, Director la Family Research Institute

În recenta călătorie în Europa a Institutului pentru Cercetarea Familiei, trei studii ştiinţifice pe care Dr. Cameron le-a pus la dispoziţia Poloniei au impresionat Parlamentul polonez. Ele au încântat, de asemenea, audienţele din toată ţara şi au înfuriat mass-media. Fiecare studiu a arătat de ce acceptarea agendei LGBT este o mare greşeală.

Homosexualii se plâng adesea că sunt maltrataţi. Se plâng că heterosexualii nu îi respectă, nu vor să se afle în preajma lor şi nu îi plac. Homosexualii argumentează că din această cauză societatea are nevoie ca drepturile pentru homosexuali să îi oblige pe oameni să trateze persoanele LGBT cel puţin ca şi cum nu ar vrea să le evite.

Homosexualii pretind, de asemenea, că au rate înalte de infecţie HIV – dobândită, apropo, de la alţi homosexuali – din cauza discriminării din societate. Liderii homosexuali pretind că legile antidiscriminare în favoarea persoanelor LGBT ar avea ca rezultat că homosexualii se vor respecta pe ei înşişi şi vor pune capăt comportamentului autodistructiv prin care se infectează unul pe celălalt cu HIV. Dar primul studiu pe care Institutul pentru Cercetarea Familiei l-a prezentat Parlamentului polonez a demolat asemenea pretenţii!

În centrul studiului – un experiment natural pe o perioadă de 35 de ani făcut în toată lumea – se află concluzia la care a ajuns Dr. Wu Zunyou, Director la Centrul de Prevenire SIDA din China, echivalentul Centrelor pentru Controlul Bolii din SUA (CDC), după ce a analizat încercările unor ţări de a încetini răspândirea HIV. El a făcut observaţia: „Nicio ţară din lume nu a descoperit un mod eficient de a limita epidemia la bărbaţii homosexuali.”^[1]

Desigur, fiecare guvern din lume a încercat să limiteze răspândirea HIV la bărbaţii homosexuali. Fiecare infecţie HIV vine cu un cost enorm (de exemplu, aproximativ 700000 de dolari/infecţie în SUA), împovărează sistemul de sănătate şi este o prevestire a mai multor infecţii care au legătură cu homosexualitatea. În mod semnificativ, educaţia pentru folosirea eficientă a prezervativului a limitat noile infecţii cu HIV la heterosexuali, ca şi la prostituate şi clienţii lor. Mai mult, spunându-le consumatorilor de droguri injectabile să nu folosească instrumente în comun şi dându-le ace curate gratuite, noile infecţii cu HIV au scăzut şi în acest grup, chiar dacă drogaţii fură, îşi mint mamele şi este posibil chiar să ucidă pentru o doză de droguri.

Dr. Zunyou a concluzionat că, indiferent de limbă sau cultură, bărbaţii homosexuali au refuzat să se protejeze adecvat pe ei înşişi sau să-i protejeze pe partenerii lor. Homosexualii se plâng că „oamenii nu-i plac”, dar aparent nu le pasă suficient de mult să se protejeze pe ei înşişi sau să-i protejeze pe partenerii lor, ca să-şi limiteze activităţile sexuale infectante. Datele recent publicate pentru infecţiile HIV în SUA (Tabelul 1)^[2] au confirmat evaluarea făcută de Dr. Zunyou.

Tabelul 1. Noile infecţii cu HIV în SUA

Astfel, studiul despre noile infecţii cu HIV pare să demonstreze că:

• Bărbaţilor homosexuali nu le pasă de ei înşişi şi unuia de celălalt în măsura în care prostituatelor le pasă de ele însele şi de clienţii lor;
• Bărbaţilor homosexuali nu le pasă de ei înşişi şi unuia de celălalt în măsura în care heterosexualilor le pasă de ei înşişi şi de partenerii lor; şi
• Bărbaţilor homosexuali nu le pasă de ei înşişi şi unuia de celălalt în măsura în care le pasă consumatorilor de droguri injectabile!

Al doilea studiu a analizat datele raportate de Centrele pentru Controlul Bolii din SUA^[3] cu privire la rezultatele a 25 de ani în care s-a încercat încurajarea elevilor de liceu să privească homosexualitatea într-o lumină pozitivă. Şocant,

• Numărul heterosexualilor autoidentificaţi a scăzut cu aproximativ 6,5% (de la 93% în 2000-2009 la 87% în 2015);
• Numărul adolescenţilor care au spus că sunt confuzi sau nesiguri din punct de vedere sexual a crescut cu 59% (de la 2,5% la 3,9%); şi
• Numărul adolescenţilor care susţineau că sunt homosexuali/bisexuali a crescut cu 71% (de la 5,8% la 8,9%).

Încurajând aprecierea şi tolerarea homosexualităţii, este posibil ca educatorii şi oficialii din sistemul de sănătate publică al SUA să contribuie la prăbuşirea tocmai a tipului de sexualitate vital pentru posteritate! Homosexualitatea şi bisexualitatea produc foarte puţini copii, dar au produs numeroase probleme sociale. Fără o generaţie numeroasă de tineret „în pregătire”, vârstnicii Americii ar trebui să se îngrijoreze cu privire la cine va avea grijă de ei, precum fac vârstnicii Japoniei astăzi.

Al treilea studiu a arătat că, aşa cum a fost indexat de Google News, cu cât o ţară a tolerat şi a acceptat mai mult persoanele LGBT, cu atât mai mare a fost ponderea molestării de natură homosexuală a copilului. Deşi nu există o corelaţie perfectă (aşa ceva rareori există), asocierea a fost evidenţiată. Deoarece au fost implicate 9 ţări – inclusiv China, Rusia, SUA şi Marea Britanie – rezultatele au un grad de siguranţă considerabil. Per ansamblu, în esenţă, fiecare dintre cele trei studii argumentează împotriva oferirii de drepturi suplimentare în societate persoanelor LGBT.

Dr. Piot, expert în maladii infecţioase, continuă să avertizeze despre apariţia „următoarei epidemii”. Deşi accentuează riscul prezentat de mutări şi migraţii, atât ale oamenilor, cât şi ale ţânţarilor, el nu menţionează homosexualitatea. Totuşi, sifilisul este din nou în creştere (în particular la bărbaţii homosexuali), iar acum ştim că Ebola a suferit mutaţii substanţiale în ultimul său focar de răspândire în Africa. Foarte puţini germeni nu reuşesc să facă mutaţii, dacă reuşesc să infecteze suficienţi oameni. De fapt, fiecare persoană infectată este un laborator în plus în care virusul s-ar putea schimba. Astfel încât, înclinaţia elitei noastre către acceptarea homosexualităţii nu este doar un obstacol pentru heterosexualitatea tineretului nostru, ci reprezintă, în mod potenţial, crearea cadrului pentru un nou germen care să se răspândească în civilizaţia occidentală.

Referinţe

^[1] Fanfan Wang (2016) China grapples with HIV cases among gay men, but stigma runs deep. Wall Street Journal, 28 septembrie, A5.

^[2] Centers for Disease Control and Prevention (CDC) (1998) HIV/AIDS Surveillance Report, Tabelul 6; CDC (2015) 2013 HIV Surveillance Report, februarie. www.cdc.gov/hiv/library/reports/surveillance. Accesat pe 20.10.2016.

^[3] MMWR (Morbidity and Mortality Weekly Report) (2011) Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Risk Behaviors Among Students in Grades 9-12 – Youth Risk Behavior Surveillance, site-uri selectate, Statele Unite, 2001-2009, 10 iunie. MMWR (2016) Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Related Behaviors Among Students in Grades 9-12 – United States şi site-uri selectate, 2015, 12 august.

[Three Scientific Studies Influence Poland. Copyright © 2016 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]