de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton cu familia

Se presupune că școala publică este un loc unde copiii se simt în siguranță. În ultima vreme s-a pus mult accentul pe atacurile armate din școli și, în timp ce acestea sunt crime tragice, în școlile americane există o epidemie mult mai mare decât delictele armate. Aruncați o privire la știri. În fiecare zi cel puțin câteva școli apar la știri pentru agresiune sexuală împotriva copiilor… literalmente. Se mai înfurie cineva la fel de tare ca mine fiindcă așa ceva se întâmplă zi de zi? Mai simte cineva că de mult trebuia să devenim vocali, să intrăm în școli și să le cerem să ne spună ce pași urmează pentru a ne proteja copiii? Dacă nu vă aflați în acest punct, ar trebui să fiți. Este bine cunoscut faptul că vasta majoritate a delictelor sexuale împotriva copiilor nu sunt raportate niciodată. Există un număr estimat de 40 de milioane de supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului numai în Statele Unite. Ceea ce înseamnă mai mult decât întreg statul California, cel mai populat stat american. Sau am putea umple de aproape cinci ori orașul New York, la capacitatea sa de 8337000 de locuitori. Dat fiind că așa stau lucrurile, câte abuzuri sexuale se întâmplă efectiv în școli? Poate că Brian Palmer^[1] are dreptate când spune: „Probabil milioane.”

Îngăduiți-mi să adaug un alt fapt deprimant. Majoritatea profesorilor nu vor raporta niciodată abuzul suspectat și este și mai puțin probabil să raporteze dacă un coleg este suspectat de abuzarea unui copil. Pentru a complica și mai mult problema, câteva state americane au legi neclare cu privire la raportorii mandatați și în ce ar trebui să conste procesul de raportare a abuzului suspectat. Iată un clip^[2] cu deputatul de California George Miller, vorbind despre surprinderea sa cu privire la aceasta.

Fără intenția de a-l ofensa pe domnul Miller, genul acesta de oameni neinformați ne conduc țara. Este datoria lor să se mențină informați și să facă ceva pentru ca raportarea să fie mai ușoară. Și îngăduiți-mi să clarific ceva pentru cititorii mei: nu este obligatoriu să fii raportor mandatat pentru a raporta un delict! Oricine poate (și ar trebui) să raporteze delictele suspectate împotriva copiilor. Ceea ce mă conduce la următoarea situație.

Matthew LoMaglio, profesorul care a abuzat sexual un elev în vârstă de 8 ani.

Un procuror din New York, care a trimis recent în închisoare un profesor de gimnastică pentru atacarea sexuală a unui băiat în vârstă de 8 ani, „a fost uimit de lipsa de cooperare pe care a primit-o de la colegii lui, 22 dintre ei scriind scrisori judecătorului pentru a-l susține”.^[3] Dar lucrurile stau și mai rău de atât. Directorul adjunct al școlii, Susan Hasenaur-Curtis, i-a avut în biroul ei pe băiat și pe mama lui atunci când mama i-a explicat teama cu care trăia fiul ei. Susan Hasenaur-Curtis nu a raportat aceasta la Serviciile de Protecție a Copilului, după cum se cere, deoarece a simțit că acuzațiile nu erau credibile. Ceea ce s-a întâmplat în 2006. Abia în 2012 a avut băiatul curaj să îi scrie o scrisoare fratelui său mai mare, descriind atacul sexual. Deși a scris scrisoarea, a păstrat-o ascunsă în dormitor, unde fratele său mai mic a găsit-o și le-a dat-o părinților. LoMaglio, așa cum fac mulți pedofili, și-a susținut nevinovăția de-a lungul procesului până ce, în final, a mărturisit unui consilier, la pronunțarea sentinței.^[4] Fiind obligat să se prezinte la proces, băiatul (acum în vârstă de 15 ani) a fost obligat să depună mărturie, LoMaglio având un detașament de 22 de suporteri de partea lui. La un moment dat în investigație, procurorul a descoperit că printre profesorii de la Școala Rochester Nr. 19 circula vorba: „Ești pentru profesor sau pentru elev?”

Conform statisticilor, este foarte improbabil ca băiatul respectiv să fi fost singura victimă a lui LoMaglio. Nici vorbă. Vă vorbesc despre această relatare fiindcă așa ceva se întâmplă tot timpul. Întrebați orice procuror care se ocupă de delicte sexuale împotriva copiilor. Vă va spune relatări similare, în care acuzații sunt cei susținuți, nu victima. Întrebarea mea este: „Ți-ai retrage copilul de la școală dacă s-ar întâmpla asta?” Răspunsul meu este un da neechivoc! Nu numai că mi-aș retrage copilul de la o școală murdară ca Rochester Nr. 19, aș și plăti pentru un articol lung în ziarul local, pentru a face cunoscut lumii că școala protejează numele abuzatorilor, nu pe ale victimelor. Aș publica în ziar numele celor 22 de profesori care au scris scrisori de suport pentru bărbatul care a jefuit inocența unui copil de 8 ani. Le-aș cere să demisioneze. Aș face cunoscut tuturor că directorul adjunct Susan Hasenaur-Curtis are interes zero pentru protejarea copiilor noștri. A avut oportunitatea să raporteze o crimă și a ales să nu o facă. Deși legea o cere. Aș cere demisia ei, aș cere să-și exprime scuze și aș cere să nu mai aibă de-a face cu vreo organizație unde copiii au nevoie să fie protejați.

Această întâmplare este personală pentru mine. Tatăl meu mi-a cerut să scriu o scrisoare de suport pentru a i se reduce sentința. Nu am putut. Nu aș face-o. Dacă aș face-o, ar fi cea mai puternică palmă cu care aș lovi peste față fiecare copil a cărui inocență i-a furat-o tatăl meu. Îl iubesc pe tatăl meu și comunic în continuare cu el, dar el nu va găsi un asemenea suport la mine.

Cred cu fermitate că tăcerea este un alt mod de a-i susține pe abuzatori. Prin faptul că noi, comunitatea, păstrăm tăcerea și nu cerem răspunsuri de la asemenea școli, le permitem unor asemenea profesori de sport, directori și conducători de școli dezgustători să continue să facă astfel fără să suporte consecințele. Dacă aveți copii la școală, duceți-vă acolo săptămâna asta și cereți o copie printată a planului lor de protecție a copilului. Dacă vă fac probleme sau vă spun că nu îl puteți vedea, mergeți la știrile locale și faceți asta cunoscut comunității. Soția mea a fost profesoară în școli publice și știu că profesorii nu sunt bine informați despre politicile și procedurile de raportare. În Pennsylvania situația se îmbunătățește datorită recent adoptatului Act 126. Dar în Pennsylvania suntem cu ani lumină înaintea altor state în acest domeniu, ceea ce nu înseamnă prea mult. Descoperiți ce politici și planuri există în școlile copiilor voștri! Cereți răspunsuri și nu tolerați școlile care îi protejează pe cei vinovați!

„Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.” (Iov 29:17)

Note

^[1] Brian Palmer, How Many Kids Are Sexually Abused by Their Teachers?

^[2] Lawmaker ‘stunned’ at gaps in school abuse reporting

^[3] Prosecutor: Colleagues of gym teacher who molested boy refused to aid probe

^[4] Matthew LoMaglio, profesorul care a abuzat sexual un elev în vârstă de 8 ani, a fost condamnat la patru ani de închisoare. Sursa: Cary Craig, Gym teacher gets 4 years for sexually abusing student [N. trad.]

[Jimmy Hinton, Would You Pull Your Kid From School If This Happened? Copyright © 2014 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]