Ted Haggard și prostituatul său

La începutul lunii noiembrie a apărut ştirea despre infidelitatea conjugală a lui Ted Haggard, Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor. Ştirile şi internetul au fost pline de relatări despre cum a consumat droguri şi a solicitat serviciile unui prostituat.

Pe 15 decembrie, aproape o sută şaptezeci de persoane, care susţin că au fost abuzate sexual de preoţi care au lucrat cândva în Oregonul de Vest, au căzut de acord să încheie o înţelegere în litigiul judiciar cu Arhiodeceza de Portland. Arhiodeceza de Portland a fost prima din naţiunea americană care a căutat protecţie împotriva creditorilor când a ajuns la Curtea Federală pentru Falimente, preîntâmpinând un proces major pentru abuzul sexual.

Sunt doar două exemple de pe lista în creştere de lideri ai bisericilor locale şi naţionale ale căror eşecuri sexuale/morale au fost expuse chiar în ochii publicului în ultimele luni şi încă într-un mod dureros. Se pare că oriunde ne întoarcem, realitatea păcatului sexual se distinge clar, ca urmele de noroi pe un covor alb.

Noi, fiind creştini, avem o problemă. Care, deşi nu este o problemă nouă, devine mai evidentă, cu consecinţe tot mai distructive. Avem o problemă cu onestitatea. În scrisoarea sa de demisie adresată bisericii, Haggard a declarat: „Când am încetat să comunic despre problemele mele, întunericul a crescut şi, în cele din urmă, a pus stăpânire pe mine. Drept rezultat, am făcut lucruri care erau contrare la tot ceea ce cred… Apoi, din cauza mândriei, i-am înşelat pe cei pe care îi iubesc cel mai mult, fiindcă nu am vrut să îi rănesc sau să îi dezamăgesc.”

Într-o declaraţie pătrunzătoare, pastorul şi vorbitorul internaţional Sy Rogers revelează mentalitatea predominantă din spatele unui asemenea tip de comportament. Citându-l pe Sy: „Creştinilor le este adesea ruşine să admită ceea ce ştie toată lumea: creştinismul nu ne face imuni la patimile sexuale. Nu este totul «reparat» doar fiindcă intrăm într-o relaţie cu Dumnezeu.” Fără îndoială, o ispită cu care ne confruntăm uneori este să pretindem că suntem sănătoşi, când în realitate întunericul este în creştere şi ar putea să i se îngăduie să ne stăpânească. Ce facem cu urmele de noroi?

Toţi a fost creaţi cu dorinţe sexuale. Adăugaţi la aceasta realitatea că trăim într-o societate tot mai compromisă din punct de vedere sexual. Dacă ne gândim că am depăşit vulnerabilitatea în domeniul luptei sexuale, suntem deja nesinceri cu noi înşine. Ignorarea urmelor de noroi nu face podeaua curată. Este necesar să învăţăm cum să fim ispravnici mai buni ai darului sexualităţii. Trebuie să trăim cu onestitate în ceea ce priveşte luptele pe care le ducem. Trebui să începem să venim în întâmpinarea celorlalţi şi să le dăm libertatea să fie oneşti cu privire la luptele lor.

Alăturaţi-vă nouă la seminarul nostru anual din 31 martie, unde ne vom adresa urmelor murdare, adesea evitate şi rareori aduse la lumină, din domeniul sexualităţii din viaţa noastră!

[What do we do? Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune.]