Archive for Articole

Când un prieten spune: „Sunt homosexual.”

de Anita Worthen & Bob Davies

Bob Davies

Bob Davies

Todd îşi aminteşte clar noaptea în care a întâlnit-o pe Sue. Mergea la o nouă biserică şi se afla pentru prima dată la grupul Colegiu şi carieră, care se întâlnea în serile de vineri. „Am intrat în sala asociaţiei. Sue vorbea cu câteva dintre prietenele ei. Am observat-o imediat. Avea păr lung, roşcat, un râs strălucitor şi era îmbrăcată atrăgător. Am fost imediat fermecat de ea.” În următoarele trei luni Todd a văzut-o săptămânal pe Sue, la Colegiu şi carieră. Era întotdeauna caldă şi prietenoasă cu el. Apoi, într-o noapte, după întâlnire, a întrebat-o dacă ar fi interesată să iasă la o cafea. Spre uimirea lui Todd, au sfârşit prin a vorbi peste două ore. Todd este conştient de intensitatea emoţională şi de atracţia reciprocă în creştere. În săptămâna următoare, au ieşit sâmbătă seara, la prima lor întâlnire oficială. După film s-au plimbat cu maşina.

„Todd, este ceva important ce vreau să ştii despre mine”, a spus Sue, în timp ce mergeau cu maşina pe autostradă, apoi a descris cum, în copilărie, se simţise întotdeauna „diferită”. Când a venit pubertatea, s-a simţit confuză din cauza lipsei de interes pentru băieţi. Apoi, la liceu, Sue a întâlnit două eleve în ultimul an, care erau lesbiene declarate. S-a trezit întrebându-se dacă era homosexuală. După câteva luni, Sue a ajuns să le cunoască mai bine pe acele femei, iar ele au prezentat-o altor eleve care experimentau lesbianismul. Apoi, printr-un bărbat de la serviciu, Sue a fost provocată să ia în considerare creştinismul. Până la sfârşitul acelei veri, îşi dedicase viaţa lui Cristos, în rugăciune. Acum era creştină de doi ani. „Nu am avut o relaţie romantică serioasă cu un tip”, a concluzionat Sue. „Şi nu am avut niciodată sentimente atât de puternice pentru un bărbat.”

În lunile următoare, Todd şi Sue au devenit un „cuplu” consacrat la biserică. Ceilalţi au început să susţină relaţia lor, în special prietenii apropiaţi ai lui Sue, care ştiau despre implicarea ei din trecut în lesbianism. Todd era încântat de cum decurgeau lucrurile în viaţa lui, chiar şi când au apărut detalii suplimentare despre copilăria plină de probleme a lui Sue. Părinţii ei divorţaseră când ea avea 7 ani, după ce tatăl ei a comis adulter. Sue a fost profund rănită de ruptura părinţilor şi îşi amintea că a jurat să nu mai aibă niciodată încredere într-un bărbat. Ridicase ziduri groase în jurul inimii ei, ca să evite să fie rănită iar – până ce a apărut Todd.

Todd îşi aminteşte că unele semne de avertizare au apărut devreme în relaţia lor, dar el le-a ignorat. Sue se lupta cu un ataşament emoţional puternic faţă de o altă femeie de la biserică. Todd ştia că nu ieşise de prea mult timp din lesbianism, dar încântarea relaţiei lor a îndepărtat uşoarele presimţiri rele pe care le avea. „Nu fusesem niciodată mai fericit, în special când Sue mi-a spus că dorea să-şi asume riscul să mă iubească.”

După nouă luni de întâlniri, Todd a dus-o pe Sue la un bine cunoscut restaurant la modă, cu vedere asupra oraşului. Era o seară perfectă de duminică. O mie de lumini străluceau dedesubtul lor, în timp ce cerul se întuneca. După cină, Todd i‑a oferit lui Sue o cutiuţă. Înăuntru era un inel de logodnă. Şi-a ţinut răsuflarea, când Sue a citit bileţelul care îl însoţea: „L-am întrebat pe Domnul şi cred că vrea să fim împreună. Te iubesc. Vrei să te căsătoreşti cu mine?”

Sue şi-a ridicat privirea, cu ochii înlăcrimaţi. „Da, vreau”, a spus încet. Todd avea şi el ochii plini de lacrimi. „Nu am fost niciodată mai fericit”, a spus Todd mai târziu, „şi am presupus că şi ea se simţea la fel.” Dar în următoarele două luni, Todd a perceput unele schimbări neliniştitoare la Sue. Îşi aminteşte în special weekendul când au mers să-i viziteze pe mama lui Sue şi pe tatăl ei vitreg şi cât de rece s-a purtat tatăl ei vitreg faţă de el. Sue a plâns cea mai mare parte a călătoriei de două ore spre casă, mărturisindu-i lui Todd că tatăl ei vitreg nu era creştin şi se opunea puternic relaţiei lor.

În timpul săptămânii următoare, Sue s-a retras complet emoţional, iar Todd s-a simţit rănit şi confuz. Iată cum a explicat el mai târziu: „Acel weekend a fost un punct de cotitură în relaţia noastră. Din cauza respingerii tatălui vitreg, toate sentimentele ei nerezolvate faţă de tatăl ei adevărat au ieşit repede la suprafaţă. Din acea zi, relaţia noastră a început să se destrame.”

Apoi Todd a sunat-o pe Sue. În timpul discuţiei, Sue a început să plângă şi i-au trebuit câteva minute până să poată vorbi. „Am sentimente de agresiune faţă de bărbaţi. Nu vreau să fiu în preajma ta acum.” Câteva zile mai târziu, Todd a răspuns la soneria de la uşă. Spre surpriza lui, Sue stătea pe treptele de la intrare, ţinând în mână o cutiuţă. „N-o să meargă niciodată”, a izbucnit ea. „Mă gândesc la asta de zile întregi şi trebuie să-ţi spun adevărul. Nu sunt îndrăgostită de tine şi nu mă pot căsători cu tine.” I-a dat cutiuţa şi a fugit la maşină, în timp ce Todd a rămas la uşă, îngheţat din cauza şocului.

A rămas pe loc, în timp ce Sue s-a îndepărtat cu maşina, apoi în cele din urmă a închis uşa. Un val de emoţii a izbucnit înăuntrul lui. „M-am prăbuşit pe canapea şi am început să strig şi să plâng. Era ca şi cum aş fi murit – şi aşa mă şi simţeam. Tot ce puteam să fac era să mă rog: Doamne, ajută-mă. Nu pot să fac faţă. Ajută-mă să înţeleg ce se întâmplă acum.”

Mai târziu, Todd a sunat-o pe Sue şi a încercat să discute cu ea. „Cred că mă iubeşti profund, în interior, dar problemele tale cu bărbaţii au ieşit la suprafaţă şi nu poţi suporta durerea. Aşa că ţi-ai închis inima faţă de mine.”

Ea a negat. „Greşeşti. Nu are nimic de-a face cu niciuna dintre acele probleme.”

Todd a încercat să o convingă că reacţiona exagerat, renunţând la relaţia lor. „Dacă vrei să te ocupi de problemele tale cu bărbaţii şi cu tatăl tău, sunt gata să te aştept. Nu-mi pasă cât durează. Vreau să te susţin şi să văd relaţia noastră dezvoltându-se din nou, în viitor.” Dar Sue a refuzat, iar discuţia s-a încheiat repede.

Todd ştia că încerca să readucă la viaţă ceva ce era deja mort. „Trebuia să-i dau drumul. Mă ucidea pe dinăuntru, dar trebuia să o fac.” În noaptea aceea a plâns până a adormit.

Aceasta a fost cu trei ani în urmă. De atunci, Sue s-a mutat în altă parte a ţării. Todd se întâlneşte acum cu o altă tânără de la serviciu. Periodic aude ştiri despre Sue de la prieteni comuni de la biserică. Se descurcă bine, deşi el nu ştie dacă ea a reuşit să proceseze în continuare problemele care s-au ivit în relaţia lor. „Am ştiut după acea ultimă discuţie că era timpul să-i dau drumul cu adevărat şi să-mi continui viaţa”, spune el astăzi. „Vreau ca Dumnezeu să-i dea ce este mai bun pentru ea. Şi, în ciuda rezultatului, nu am regrete că am avut acea relaţie. Am învăţat multe, în special faptul că sunt capabil să iubesc pe cineva foarte profund. De fapt, unele dintre lecţiile pe care le‑am învăţat le aplic în actuala mea relaţie. Sunt o persoană mai bună, fiindcă am cunoscut-o pe Sue.”

Mulţi dintre voi, cei care citiţi acest articol, aveţi un prieten sau o cunoştinţă pe care îi suspectaţi că sunt homosexuali. Poate că persoana este o rudă, cineva pe care îl vedeţi ocazional la întâlnirile de familie. Pentru alţii, persoana este un vecin, un coleg de facultate sau un coleg de muncă. Oricare ar fi situaţia, în acest articol vom examina strategii specifice despre cum să ajungi eficient la ei.

Când nu ştii cu adevărat

Când ai o suspiciune puternică, bănuind că un prieten este homosexual sau că o prietenă este lesbiană, dar subiectul nu a fost deschis niciodată, este important să nu-i etichetezi, întrebându-i dacă sunt homosexuali. Poate că nu s-au gândit niciodată la aceasta, iar adresarea întrebării îi poate face că înceapă să-şi pună sub semnul întrebării identitatea. Sau poate întări o teamă latentă, pe care o au deja în interior. Convingerea „Odată homosexual, întotdeauna homosexual” este foarte puternică în cultura noastră. Am văzut mulţi bărbaţi întrând în stilul de viaţă homosexual din cauza a ceva atât de simplu ca un vis cu acelaşi sex, care nu a fost controlat. Au cedat fricii, iar apoi au devenit curioşi cu privire la homosexualitate. „Am încercat o dată, doar ca să dovedesc că nu sunt homosexual”, a explicat un bărbat, care ulterior a ajuns să aibă multe întâlniri sexuale cu persoane de acelaşi sex.

Cercetătorii de renume mondial Masters şi Johnson au găsit că a patra cea mai răspândită fantezie a bărbaţilor „hetero” sunt întâlnirile homosexuale. Iar în societatea noastră, cei care au un gând sau o dorinţă homosexuală sunt îndemnaţi să-şi accepte homosexualitatea. Dar această gândire este exact opusă Bibliei. Toţi avem dorinţe carnale, care se luptă cu sufletul (Romani 7:23). Adoptarea unei identităţi homosexuale este un pas major în înşelarea spirituală. Toţi avem domenii în care suntem ispitiţi, dar identitatea noastră de creştini este centrată în Cristos, nu în luptele noastre carnale.

Cum putem să ajutăm un prieten pe care îl suspectăm că are această problemă?

Lucrează la aprofundarea prieteniei voastre!

Să devii o persoană „sigură”, cu care acel bărbat sau acea femeie pot să fie sinceri. Sexualitatea este un domeniu intim al vieţii şi este nevoie de timp pentru a aprofunda o prietenie, la nivelul la care astfel de subiecte particulare să fie discutate deschis. Fă efortul să devii un prieten de încredere, în mod consecvent.

Roagă-te pentru prietenia voastră!

Chiar dacă problema celeilalte persoane nu este homosexualitatea, este posibil să percepi o luptă care are nevoie de rugăciune. Cere-I Domnului să-ţi arate cum să fii un prieten mai bun şi găseşte moduri specifice în care să susţii persoana.

Fii deschis cu privire la luptele tale!

Fii gata să-ţi rişti propria reputaţie. Dacă speri că prietenul tău se va deschide la un nivel profund, poţi ajunge la acel nivel de comunicare, deschizându-te tu mai întâi.

Adesea, ca şi creştini, simţim că oamenii se aşteaptă să fim perfecţi şi încercăm din greu să trăim conform standardului acelei imagini false. Ce greşeală! Sfârşim ridicând bariere false, din cauză că alţii, care au lupte de viaţă profunde, simt că nu i‑am putea niciodată înţelege. Dar sinceritatea noastră deschide uşa pentru ca alţii să ne împărtăşească deschis problemele lor. Începem să relaţionăm unul cu celălalt, într-un fel care este real şi care schimbă viaţa.

Menţionează homosexualitatea într-un context neutru!

Cei care se luptă cu această problemă au permanent „radarul” în alertă maximă, înregistrând atitudinile celor din jur faţă de subiect. Îşi amintesc remarcile lipsite de iubire şi glumele tăioase despre homosexuali, luni şi chiar ani de zile.

Un pastor căsătorit care se luptă cu ispita homosexuală, relatează: „Recent, responsabilul cu muzica de la biserica mea i‑a adresat un comentariu altui bărbat şi i-a întins mâna ca un efeminat. Amândoi au râs, iar pe mine m-a durut în interior. Mă consider un bărbat destul de masculin. Fac sport, repar maşini şi fac reparaţii în casă. Dar nu m-aş simţi niciodată confortabil să merg la cei doi bărbaţi în vreme de nevoie. Nu m-ar înţelege.” Fii atent să nu-i ofensezi pe cei care se luptă în secret în acest domeniu. În calitate de creştini, suntem chemaţi să-i iubim pe alţii, nu să-i condamnăm.

Oamenii care mărturisesc creştinismul, dar care poartă la paradele homosexuale pancarte precum „SIDA este leacul pentru homosexualitate”, nu răspund cu o dragoste ca a lui Cristos. Uneori atitudinea noastră de judecată este mai puţin evidentă. Ştim să ne purtăm mai bine, decât să facem o remarcă precum: „Uită-te la cei doi poponari de pe trotuarul celălalt!” Dar tot putem să comunicăm o atitudine de ostilitate faţă de cineva care prezintă semne exterioare că este homosexual.

Dacă te lupţi cu judecata (şi toţi o facem uneori), fii sincer cu Dumnezeu. Învaţă despre subiectul homosexualităţii. Când vei înţelege traumele de la începutul vieţii care conduc de multe ori la comportamentul homosexual, vei avea compasiune pentru cei prinşi în capcana acestuia.

Prieteni necreştini

Mulţi dintre voi nu aveţi nicio îndoială: prietenul vostru este homosexual sau prietena voastră este lesbiană. Persoana a vorbit despre aceasta cu tine sau cu alţii. Ce faci acum?

Autorii acestui articol sunt deseori întrebaţi: „Cum să-i spun despre Cristos unui homosexual?” Răspunsul nostru: „La fel cum spui oricui altcuiva!” Facem o greşeală când ne închipuim că trebuie să ne apropiem cu Evanghelia într-un mod total deosebit, de persoana care se confruntă cu homosexualitatea.

Când devenim conştienţi de ceva „diferit” cu privire la alţii, ne simţim inconfortabil şi ne concentrăm prea mult asupra unui singur domeniu din viaţa lor. Este ca atunci când vorbim cu un om cu nasul încovoiat – oricât încercăm, nu ne putem abţine să ne uităm la nasul lui! Acelaşi principiu tinde să opereze când vorbim cu homosexuali. Devenim preocupaţi de sexualitatea lor, uitând că există multe alte aspecte în vieţile lor care nu au nimic de-a face cu înclinaţiile pentru persoanele de acelaşi sex.

În mod ideal, împărtăşirea Evangheliei are loc în contextul unei prietenii permanente. Lui John Paulk îi place să spună povestea convertirii sale. John era implicat din plin în cultura „drag queen”, travestindu-se pe scenă şi participând la numeroase concursuri de frumuseţe, ca travestit. [„Drag queen” este un termen folosit pentru un bărbat care se îmbracă în haine feminine, respectiv utilizează machiaj specific, pentru a interpreta un rol feminin în travesti într-un spectacol, eveniment monden sau ca gazdă al unei anumite emisiuni. Scopul artistic al unei drag queen este în contrast cu cei care se îmbracă în haine feminine sau au o înfăţişare feminină în afara lumii spectacolelor şi care o fac din cu totul alte motive. N. trad.] În mod firesc, părea a fi un candidat improbabil pentru a deveni un creştin conservator!

John lucra ca manager la un centru de copiere xerox, în campusul colegiului său. În mod regulat, bărbatul care conducea una dintre asociaţiile creştine din campus făcea mici comenzi. John îşi aminteşte ce impresie i-a făcut acel bărbat: „Tom părea întotdeauna atât de interesat de mine ca persoană! Mă trata diferit decât ceilalţi clienţi ai mei. M-am trezit aşteptând cu nerăbdare să vorbesc cu el când intra, chiar dacă ştiam că el conducea un grup creştin în campus.”

După câteva luni, în care a clădit o relaţie de prietenie, Tom l-a întrebat dacă îl putea vizita acasă. „O, vrea să-mi vorbească despre Dumnezeu”, s-a gândit John – dar era atât de curios, încât a fost de acord. După aceea, Tom l-a vizitat în apartamentul lui şi au început să vorbească despre Isus Cristos.

Cam după douăzeci de minute, John l-a oprit. „Ştiu totul despre Evanghelie”, a spus el. „La 15 ani mergeam la biserică. Dar m-am născut homosexual, aşa că uită de asta!”

„Nu, nu te-ai născut homosexual”, a răspuns Tom şi a citit din primul capitol din Geneza: „Dumnezeu a făcut pe om… parte bărbătească şi parte femeiască… Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” În acea după-amiază, după ce Tom i-a arătat şi alte pasaje din Biblie, John a devenit convins să homosexualitatea nu era ceva cu care se născuse – sau ceva în care trebuia să rămână. În săptămâna aceea, şi-a scos Biblia şi a început să o citească iar. După ce s-a luptat să ia o decizie zile întregi, a îngenuncheat lângă pat.

„Dumnezeule”, m-am rugat. „Nu ştiu cum să scap de homosexualitate, dar Te voi urma. Indiferent cât de greu va fi, nu Te voi mai părăsi.” Din acea zi din februarie 1987, viaţa lui John s-a schimbat dramatic. După câţiva ani de implicare într-o misiune pentru foştii homosexuali din California, s-a îndrăgostit de o femeie din biserică. El şi soţia lui, o fostă lesbiană, s-au căsătorit în iulie 1992, iar acum sunt implicaţi într-o misiune pentru foştii homosexuali din Portland, Oregon. John a avut numeroase oportunităţi de a-şi face cunoscută povestea publicului, la radio şi televiziune, în toată ţara, oferind speranţă cu privire la realitatea schimbării, care este posibilă prin Isus Cristos.

Nu fă din homosexualitate cel mai important punct în discuţiile tale de evanghelizare, dar nici nu evita subiectul când apare. Cei mai mulţi necreştini cunosc că punctul de vedere biblic condamnă comportamentul homosexual. Cu blândeţe, explică faptul că Biblia condamnă orice comportament sexual în afara căsătoriei heterosexuale, deci acelaşi standard li se aplică tuturor celor necăsătoriţi, indiferent de cine sunt atraşi sexual. Dacă eşti necăsătorit, este util să împărtăşeşti cum te ajută Dumnezeu să trăieşti conform acestui standard. Dacă eşti căsătorit, vorbeşte despre atracţiile nepotrivite cu care te-ai confruntat – înainte şi după ziua căsătoriei. Accentuează că Dumnezeu ne dă putere să-L ascultăm; nu ajungem la puritatea sexuală prin propria noastră putere. Dacă dorim să facem pe placul lui Dumnezeu, El ne va ajuta în slăbiciunea noastră (2 Corinteni 12:9-10).

Fii foarte clar în privinţa faptului că Biblia condamnă comportamentul homosexual – dar nu pe homosexuali, ca oameni. Un homosexual se poate întreba: „Mă urăşte Dumnezeu?” Răspunsul este: „Nu. Biblia spune clar că Dumnezeu are o dragoste profundă pentru oricine, inclusiv pentru tine (Ioan 3:16, Romani 5:8 etc.). Datorită acestei dragoste, El interzice comportamentul sexual care ştie că ne va răni.”

Dacă totuşi subiectul homosexualităţii apare în discuţie, o carte utilă pe care să i-o dai prietenului tău este Nu eşti obligat să fii homosexual de Jeff Konrad. Cartea constă din corespondenţa dintre un fost homosexual şi prietenul lui homosexual, care caută adevărul. Ei discută rădăcinile şi cauzele homosexualităţii, ale singurătăţii, dinamica relaţiilor homosexuale şi o mulţime de alte chestiuni, cu privire la care probabil că prietenul tău îşi pune întrebări. Cartea este, de asemenea, un excelent material de studiu pentru tine. Felul în care Jeff a tratat aceste subiecte îţi va da o mulţime de idei despre cum să discuţi cu prietenul tău. La jumătatea cărţii, prietenul lui Jeff devine creştin, iar restul cărţii arată cum poţi încuraja pe cineva care se confruntă cu probleme homosexuale, care este de curând credincios.

Prieteni creştini implicaţi în homosexualitate

Dar prietenii care mărturisesc că sunt creştini, implicaţi activ în lesbianism sau homosexualitate – şi care îşi apără alegerile morale? Unii dintre ei au făcut parte cândva din biserica ta şi au încercat să renunţe la relaţiile ilicite cu persoanele de acelaşi sex. Dar au obosit să reziste atracţiei faţă de comportamentul homosexual sau lesbian şi acum au adoptat o teologie în favoarea homosexualităţii. Cum ar trebui să răspundem? Tratează-i ca pe un prieten heterosexual care face sex în afara căsătoriei. Poate cunoşti alţi prieteni din biserică care au ignorat valorile morale conservatoare şi acum au comportamente păcătoase. Dacă este aşa, cum relaţionezi cu ei? Dacă nu, imaginează-te pe tine în acea situaţie. Care este răspunsul potrivit?

Hotărând felul în care reacţionăm, trebuie să luăm în consideraţie mai mulţi factori. Fiind credincioşi, vrem ca relaţia noastră cu Isus Cristos să aibă impact asupra celor care nu au descoperit încă realitatea Lui în viaţa lor. Sunt mai multe răspunsuri posibile. Unii oameni ignoră total moralitatea altei persoane. Comportamentului lor privat nu este treaba mea, gândesc ei. La prima vedere, pare să fie abordarea cea mai „iubitoare” – dar este biblică? Credem că nu. Biblia discută detaliat despre comportamentul nostru privat şi chiar despre gândurile noastre. Nu ezita să susţii standardele morale pe care ni se porunceşte să le respectăm. De exemplu, apostolul Pavel le porunceşte creştinilor să fugă de curvie (1 Corinteni 6:18). Scriitorii Scripturilor nu au ezitat să detalieze eşecurile morale ale personajelor biblice şi să discute cum comportamentul lor a întristat inima lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte – dar nu trece cu vederea alegerile noastre morale.

O altă posibilă reacţie este evitarea unui creştin implicat în homosexualitate sau lesbianism. Cei care acţionează astfel se călăuzesc de obicei după versete ca:„De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul” (2 Corinteni 6:17) şi indicaţia lui Pavel: „Să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice frate, totuşi este curvar” (1 Corinteni 5:11). Pavel adaugă: „Cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.” Cum se aplică aceste versete situaţiei noastre?

Unii creştini iau aceste pasaje în mod literal – şi evită chiar şi să discute cu o persoană care mărturiseşte creştinismul, dar se dedă la acte homosexuale. A avea o relaţie continuă de orice fel, gândesc ei, ar implica aprobarea imoralităţii prietenului. Dar alţi creştini mai slabi, care văd prietenia noastră, pot să creadă în mod greşit că homosexualitatea este OK. Îi vor face acţiunile noastre să se „poticnească” pe alţii din biserică sau să fie confuzi?

Izolarea socială pare să contrazică totuşi comportamentul lui Isus. El nu a evitat oamenii din jurul Lui care trăiau contrar standardelor Sale. Le-a întins o mână, dar i-a confruntat cu privire la comportamentul lor. „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8:11). El a luat parte la evenimente sociale cu „păcătoşii”, spre marele dispreţ al fariseilor (Matei 9:11).

Alţi creştini interpretează instrucţiunile lui Pavel ca însemnând: „Să nu aveţi părtăşie continuă cu cineva care este imoral din punct de vedere sexual.” În lumina acestei interpretări, un apel telefonic periodic este diferit de comunicarea permanentă, regulată. Principalul motiv al relaţiei este să fie o influenţă pentru eliberare, reamintindu-i persoanei adevărul şi încercând să o conducă la locul pocăinţei, în ceea ce priveşte comportamentul său imoral.

Iată cum a tratat această situaţie un bărbat, Rob: „James şi cu mine am fost cândva prieteni apropiaţi. Era în biserică de câţiva ani când am venit eu prima dată acolo şi mi s-a adresat cu o prietenie sinceră, care era cu adevărat încurajatoare. Curând făceam împreună drumeţii şi alte activităţi, de câteva ori pe lună.” Când James i-a dezvăluit luptele lui homosexuale permanente, Rob a găsit faptul surprinzător – dar aceasta nu a i‑a afectat interesul pentru prietenia lor.

Apoi, cam doi ani mai târziu, James a hotărât că facă testul HIV. Se dedase periodic la comportamentul homosexual şi ştia că prezenta un risc. Din nefericire, a fost testat pozitiv. În următoarele câteva luni s-a luptat cu o mânie adâncă şi cu dezamăgirea. De ce îngăduise Dumnezeu să fie infectat? Făcea eforturi conjugate să pună capăt comportamentului imoral şi urmărea cu pasiune o relaţie mai apropiată cu Domnul. Chiar slujise peste ocean într-un proiect de un an pentru misiuni pe termen scurt. Şi acum asta!

Curând după aceea, James a părăsit biserica şi a început să petreacă weekendurile la barurile homosexuale dintr-un oraş apropiat. Câteva luni mai târziu l-a sunat pe Rob şi l-a anunţat că se „căsătorise” cu colegul lui de cameră, într-o ceremonie desfăşurată la o biserică homosexuală.

Rob se afla într-o dilemă. Se bucurase de o prietenie apropiată cu James, dar nu era de acord cu implicarea lui homosexuală. Trebuia să continue să-l vadă pe James sau să întrerupă relaţia? „Am hotărât să mă retrag întrucâtva”, a explicat el. „Dacă James suna, cu siguranţă vorbeam cu el. Totuşi, am încercat să îndrept discuţiile noastre înspre lucrurile pozitive pe care Dumnezeu le făcea în viaţa mea – acelaşi gen de discuţii de care ne bucuram în trecut.”

Rob a descoperit că „lipiciul” relaţiei lor – credinţa lor comună – dispăruse. Deodată, o neînţelegere majoră atârna asupra relaţiei lor, iar dinamica prieteniei lor s-a schimbat. „Ştiu că amândoi simţeam asta”, a spus Rob. „Ştia că eram puternic pornit împotriva implicării lui active în homosexualitate. Şi am observat că, atunci când a intrat tot mai mult în relaţii de prietenie cu bărbaţi homosexuali, şi-a pierdut interesul pentru lucrurile spirituale, asupra cărora se concentrase prietenia noastră în trecut.”

Când James a început să exploreze diferite religii New Age, prietenia lor a devenit şi mai distantă. Totuşi, Rob încerca să lase întotdeauna uşa deschisă pentru o viitoare comunicare. „Nu am vrut niciodată să închid complet uşa în ceea ce privea relaţia noastră. Am continuat să mă rog ca într-o zi James să devină nemulţumit de viaţa homosexuală şi să se întoarcă la credinţa comună pe care o împărtăşisem înainte.” James a aşteptat până în ultimele săptămâni ale vieţii sale ca să părăsească convingerile New Age şi să se îndrepte spre creştinism. Totuşi, nu a renunţat niciodată la homosexualitate.

Chiar şi aşa, Rob l-a văzut pe James de câteva ori, înainte de moartea sa. Au vorbit despre eternitate, iar James a spus că era gata să-L întâlnească pe Domnul. S-au rugat împreună, iar James a exprimat o apreciere profundă pentru vizitele lui Rob. „Când a venit criza cea mare”, a spus Rob, „cei mai mulţi prieteni homosexuali ai lui James au dispărut. Ca şi cum nu ar fi putut înfrunta acel ultim capitol al morţii, din viaţa lui. Dar eu L-am avut pe Domnul ca să mă ajute. Am putut să-i fiu alături lui James. Îmi câştigasem dreptul de a vorbi în viaţa lui, la sfârşit, pentru că menţinusem relaţia.” Când Rob l-a văzut pe James pentru ultima dată, acesta devenise inconştient. În câteva zile, James a murit.

Rob spune că a căuta să menţii echilibrul într-o astfel de relaţie este dificil şi este ceva pentru care trebuie să te rogi cu regularitate. „Cred că este o linie subţire între a rămâne în legătură de dragul de a fi un martor şi a face compromisuri, menţinând prietenia ca şi cum ai fi de acord cu comportamentul persoanei. Mă bucur că mai mulţi dintre noi, cei de la biserică, am rămas în contact periodic cu James, deoarece cred că aceasta a pregătit terenul ca el să se întoarcă la Cristos, în ultimele sale zile. Dar, în acelaşi timp, nu am putut să menţin o prietenie apropiată cu el şi să pretind că nu era nimic greşit cu relaţiile lui homosexuale. Nu a fost uşor sau întotdeauna clar pentru mine, dar am încercat să păstrez un echilibru. Cred că Dumnezeu mi-a onorat eforturile.”

Rob spune că o întrebare importantă l-a ajutat să evalueze relaţia lui cu James: care este impactul spiritual al relaţiei? Rob a încercat să discearnă rezultatele momentelor petrecute împreună. Interacţiunea lor îl îndepărta pe el de Cristos – sau îl atrăgea pe James înspre Cristos? Sincer vorbind, uneori nu era uşor de spus. Într-o noapte, James a vrut să vorbească despre cât de minunat era să facă în sfârşit sex homosexual, după ce şi-a reprimat sentimentele mulţi ani. Nu era deschis să ia în considerare ce avea Biblia de spus despre sexul înainte de căsătorie, cu un partener de acelaşi sex sau de sex opus. Rob s-a dus acasă, simţind că seara fusese o pierdere de timp.

Într-o altă noapte, James părea mai gânditor decât de obicei. Se „căsătorise” cu iubitul lui şi intraseră într-o relaţie pe viaţă – doar ca să se trezească despărţindu-se şapte luni mai târziu, fiindcă nu putuseră să fie de acord în ce parte a oraşului să locuiască. Rob a descoperit că în acea noapte James era mult mai deschis să vorbească despre lucruri spirituale, inclusiv despre o evaluare dacă relaţiile homosexuale erau cu adevărat ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru noi.

Rob nu a ezitat să ceară părerea celorlalţi prieteni ai lui de la biserică şi a liderilor bisericii, despre cum să petreacă cel mai bine timpul cu James. Deşi probabil a făcut unele greşeli, Rob se simţea satisfăcut că jucase un rol semnificativ în viaţa lui James – cu consecinţe eterne. Nu există reguli rigide pentru acest gen de situaţie. Roagă-te pentru călăuzirea lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Rob. Şi roagă-te să ai o influenţă spirituală pozitivă în viaţa prietenului tău.

O femeie face observaţia: „Când dau peste cineva care a făcut parte din biserica noastră şi ştiu că L-a părăsit pe Domnul, de obicei vorbim cu căldură. Acei bărbaţi şi femei îmi sunt dragi. Unii dintre ei sunt implicaţi în relaţii imorale, dar de obicei nu spun nimic despre alegerile stilului lor de viaţă. Mă rog doar ca văzându-mă şi simţind dragostea mea, să-şi amintească despre lucrurile bune pe care le-au lăsat în urmă.”

Dacă prietenul tău este deschis la discutarea perspectivei biblice despre homosexualitate, îţi recomandăm să te familiarizezi cu principiile din spatele teologiei pro-homosexuale. Pentru un curs „fulger” despre bazele sale, îţi recomandăm apendicele A de la finalul cărţii Ieşind din homosexualitate de Bob Davies şi Lori Rentzel (InterVarsity Press, 1993). Pentru o tratare mai amănunţită şi o carte care ar fi excelent de împărtăşit cu un prieten homosexual activ sau cu o prietenă lesbiană activă, care pretinde că este creştin sau creştină, îţi recomandăm Hetero şi limitat? de Thomas Schmidt (InterVarsity Press, 1995).

În timp ce prietenia voastră se dezvoltă, te vei confrunta cu multe dintre aceleaşi întrebări pe care le pun părinţii cu privire la copiii lor homosexuali. Dar invitarea iubitului prietenului tău la cină? Ce limite să pun când îi văd împreună? Şi aşa mai departe. Pentru mai multă călăuzire cu privire la acest gen de situaţii, vezi secţiunile relevante ale Capitolului 8 din cartea noastră: Cineva la care ţin este homosexual: Cum pot răspunde familia şi prietenii (InterVarsity Press, 1996).

Susţinerea prietenilor care sunt foşti homosexuali

Acum să discutăm situaţia când prietenul tău caută ajutor în confruntarea cu homosexualitatea. Ai ceva de oferit, chiar dacă nu te-ai luptat niciodată cu această problemă? Da! Dar în funcţie de genul tău şi al prietenului tău, prietenia voastră are oportunităţi speciale şi, de asemenea, probleme potenţiale. Mai întâi, vom examina dinamica prieteniilor de acelaşi sex, în acordarea sprijinului.

O prietenă care ajută o femeie care se luptă cu homosexualitatea

Acceptarea din partea unei femei heterosexuale aduce multă vindecare unei femei care a fost homosexuală. Multe lesbiene se luptă cu probleme de respingere, la un nivel profund al identităţii lor sexuale sau în ceea ce priveşte sentimentul feminităţii. Poţi arăta dragostea lui Dumnezeu prin acţiunile şi cuvintele tale. În mod tipic, aceste femei simt o nevoie intensă de aprobare din partea aceluiaşi sex şi de legătură emoţională cu alte femei. Oferă un exemplu evlavios de prietenie nesexuală.

Cu mulţi ani în urmă, în timp ce soţul meu era plecat din oraş, eu (Anita) am petrecut o sâmbătă acasă la Patty, ca să mergem împreună la biserica ei în dimineaţa următoare. Mă simţeam puţin inconfortabil, fiindcă Patty de-abia ieşise din viaţa lesbiană, dar curând sporovăiam împreună şi petreceam un timp minunat.

Când ne pregăteam pentru biserică, în dimineaţa următoare, am observat că deşi Patty era foarte atrăgătoare, i-ar fi stat bine puţină culoare şi ruj de buze. Dar îndrăzneam să-i sugerez? Avea să creadă că eram critică în ce priveşte felul cum arăta sau că încercam să o schimb într-un mod exterior, artificial? După ce m-am gândit o clipă, am realizat că i-aş fi împărtăşit secretele machiajului oricărei alte prietene, deci de ce nu şi lui Patty? „Vrei să încerci acest ruj de culoare deschisă?” am întrebat, iar ea a fost dornică să-l încerce. I-a plăcut rezultatul şi am plecat la biserică. Data viitoare când am văzut-o, de-abia aştepta să-mi arate „noua” ei înfăţişare. Patty vizitase un raion de machiaj, la un magazin universal, şi arăta grozav – cu excepţia buzunarelor umflate ale blazerului. M-a văzut uitându-mă la buzunarele ei şi mi-a explicat: „Sunt lucrurile pe care doamna de la magazin mi‑a spus că trebuie să le car cu mine.” S-a încruntat puţin, în timp ce se gândea. „Cred că va trebui să încep să port poşetă!” Chiar şi o mică încurajare la momentul potrivit poate să aibă un mare impact în viaţa prietenei tale. (Astăzi, mulţi ani mai târziu, Patty şi cu mine avem o prietenie grozavă; rareori mă gândesc la trecutul ei lesbian.)

Poţi să o ajuţi pe prietena ta să distrugă vechile tipare de relaţionare, precum manipularea, mila de sine şi cererile emoţionale egoiste, rămânând constantă şi fidelă. O poţi face, de asemenea, să-şi asume responsabilitatea pentru scopul pe care îl are în relaţie, provocând-o să dezvolte mai degrabă reciprocitate decât dependenţă.

Dar există precauţii speciale pentru situaţia respectivă. Unele femei „hetero” cad într-o relaţie lesbiană cu o femeie care caută ajutor. Chiar femeile fără o istorie anterioară de lesbianism – care au nevoi emoţionale – au avut sentimente lesbiene puternice în acest gen de prietenii.

Nu putem fi naivi în această privinţă. Atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex este bazată pe o nevoie reală, dată de Dumnezeu, pentru intimitate, care a fost contorsionată. Toţi avem nevoie de dragoste. Dumnezeu ne-a făcut fiinţe sociale şi este ceva obişnuit pentru femei să găsească o satisfacţie profundă în formarea unor prietenii semnificative cu alte femei. Dacă nevoile pentru acelaşi sex sunt neîmplinite în general, chiar şi femeile „hetero” pot fi atrase în relaţii nepotrivite.

Căderea în lesbianism poate fi foarte subtilă, începând cu o nevoie emoţională exagerată de a fi cu cealaltă persoană. Unul dintre semnele de pericol majore că relaţia a luat o întorsătură rea este prezenţa geloziei şi posesivităţii. Prietena ta lesbiană se simte nesigură, iar tu trebuie să o reasiguri tot mai mult de dedicarea ta faţă de prietenia voastră. Unele sentimente de gelozie sunt obişnuite. Dar când încep să controleze relaţia, este timpul pentru o evaluare, poate cu ajutorul unui consilier sau sfătuitor spiritual.

Un alt semn care arată pericolul este faptul că eşti exagerat de responsabilă pentru sentimentele prietenei tale. Începi să fii mistuită de dorinţa de a o face pe prietena ta fericită, asumându‑ţi o responsabilitate pe care Dumnezeu nu ţi-a dat-o niciodată. În general, relaţia presupune mult efort, în timp ce faci tot mai multe pentru a o asigura pe prietena ta de dragostea ta necondiţionată. Fereşte-te de mentalitatea „doar noi”. O prietenie sănătoasă nu este exclusivă. Le urează bun venit altora. Iar o relaţie sănătoasă este flexibilă. Dacă întâlnirea pentru prânz sau pentru o ieşire în oraş seara este anulată din când în când, este dezamăgitor, dar nu devastator. Persoana care anulează nu ar trebui să fie făcută să se simtă vinovată. Relaţiile de dependenţă emoţională sunt marcate de o posesivitate care se agaţă, nevrând să dea drumul nicicând, chiar şi când motivele despărţirii sunt întru totul de înţeles.

Asigură-te că menţii alte prietenii apropiate. Ele sunt o protecţie importantă pentru păstrarea unui echilibru în relaţiile tale. Încurajează-ţi prietena să dea şi ea curs altor prietenii. Nu crede nicio clipă că eşti singura care poate cu adevărat să o ajute! Va fi de folos să petreci timp cu prietena ta în cadrul unui grup. Invită pe alţii să ia masa de prânz cu voi în oraş. Implică‑te în grupuri, la biserică, unde interacţionezi cu alţii. Aceste moduri de protecţie vor fi utile în evitarea exclusivităţii, care poate duce la dependenţă emoţională.

Este posibil ca femeile care vin dintr-un mediu lesbian să fi căzut în relaţii extrem de dependente, fiindcă nu cunosc limitele potrivite într-o prietenie sănătoasă. O consiliam pe Martha într‑o zi, cu privire la acest subiect. Îmi telefonase şi-mi ceruse să luăm prânzul în oraş. Curând, stăteam la un restaurant în aer liber, într-o frumoasă zi însorită.

În timp ce mâncam, Martha părea oarecum preocupată. Am întrebat-o ce nu era în ordine, iar ea şi-a ridicat privirile spre mine. „Anita”, a întrebat ea, „crezi că două felicitări şi un apel telefonic sunt prea mult într-o săptămână?” Am început să râd – realizând tendinţa mea de a avea aceeaşi problemă în relaţiile mele – iar ea mi s-a alăturat. Apoi faţa i-a devenit din nou serioasă. „Ştii… e vorba de Sarah. Preţuiesc relaţia noastră, dar nu ştiu ce este normal.”

Martha şi Sarah ieşiseră amândouă dintr-un trecut lesbian şi deveniseră dependente emoţional una de cealaltă, în timpul anului care trecuse. Acum încercau să găsească un echilibru în relaţia lor. Eram încurajată că Martha era atât de vulnerabilă cu mine şi mi-am cântărit cuvintele cu atenţie. „Da, cred că două felicitări şi un apel telefonic sunt puţin cam mult într-o săptămână, numai dacă nu există un motiv special.” Nu a părut prea mulţumită de răspunsul meu. Am continuat: „Gândeşte-te la relaţia ta cu Betty de la biserică. Voi două sunteţi apropiate, nu-i aşa?” Când a fost imediat de acord, am întrebat: „Cât de mult o contactezi într-o săptămână?”

Martha s-a gândit o clipă, înainte de a răspunde. „Cred că vorbim cam o dată pe săptămână şi îi trimit o felicitare în ocazii speciale sau dacă are nevoie de puţină încurajare.” Nu şi-a putut ascunde dezamăgirea când a întrebat: „Presupun că aceasta este normal pentru prieteni?” Am dat din cap în semn de aprobare, iar apoi am zâmbit amândouă. Chiar dacă era greu, Martha învăţa tipare sănătoase în relaţionarea faţă de femei. În următoarele luni a perseverat, continuând să interacţioneze în mod sănătos cu Sarah. Astăzi, cinci ani mai târziu, ele locuiesc în părţi diferite ale ţării, dar au o prietenie bună şi încă iau legătura periodic.

Un prieten care ajută un bărbat care se luptă cu homosexualitatea

Cei mai mulţi bărbaţi homosexuali au suferit din cauza lipsei legăturii cu acelaşi sex, în anii copilăriei. Sunt dornici să aibă aprobarea altor bărbaţi. Deci ai o oportunitate specială pentru a clădi încrederea în viaţa prietenului tău, prin acceptarea lui ca bărbat. Îl poţi ajuta, fiind vulnerabil cu privire la propria ta viaţă, discutând despre slăbiciunile şi temerile tale, ca şi despre punctele tale tari. Această deschidere îl ajută să realizeze că multe dintre problemele lui sunt la fel ca ale oricărui bărbat. Nu toate luptele lui sunt probleme „homosexuale”.

Fii un partener de rugăciune pentru el şi invită la dare de seamă reciprocă. Prietenul tău are nevoie de cineva care să îi ofere suport în perioadele de ispită sexuală. Dacă ai avut probleme cu imoralitatea heterosexuală în trecut, ai multe să-i oferi prietenului tău, în termenii înţelegerii practice a luptei împotriva poftei. Mulţi bărbaţi se luptă cu ispita vizuală. Strategiile spirituale care te-au ajutat vor fi eficiente şi împotriva poftei homosexuale a prietenului tău. De asemenea, asigură-te de suportul lui în rugăciune, în domeniile în care tu eşti slab.

Fii gata să afli detaliile specifice ale luptelor prietenului tău (nu ar trebui să-i fie teamă să spună cuvântul „masturbare” în prezenţa ta, de exemplu), dar există o diferenţă între a fi sincer şi a fi explicit. Detaliile isprăvilor lui sexuale din trecut nu sunt necesare. Te poate informa, fără a te împovăra cu detalii nepotrivite despre oameni, locuri şi acte sexuale specifice.

De asemenea, va trebui să fii sincer, făcându-i cunoscut cât de multe detalii specifice poţi accepta despre luptele lui din prezent. De exemplu, dacă faptul că ştii despre atracţia lui faţă de un prieten comun este prea împovărător pentru tine, trebuie să ştie. Te poate ţine la curent cu luptele lui, fără să dea nume specifice. El trebuie să îţi cunoască limitele şi în alte domenii, ca să nu te facă să păcătuieşti, trezindu-ţi în minte fantezii sexuale.

Poate vei fi surprins să descoperi cât de multe lupte din prezent sau din trecut, din viaţa ta, sunt similare celor ale prietenului tău. Homosexualitatea lui nu este cu adevărat o problemă sexuală – este mai mult sindromul de suprafaţă al unor probleme cu rădăcini mai adânci, care au nevoie de vindecare. Rădăcinile homosexualităţii sunt în principal emoţionale şi se centrează asupra unor chestiuni ca invidia (nu sunt la fel de masculin/sigur pe mine/agresiv ca alţi bărbaţi), respingerea (nu m-am simţit niciodată cu adevărat iubit), singurătatea (nimeni nu m-ar iubi dacă m-ar cunoaşte aşa cum sunt cu adevărat) şi înşelarea (nu voi reuşi niciodată nimic). Îţi sună familiar? Desigur că da. Multe dintre aceste sentimente şi gânduri ne frământă pe noi toţi, în grade diferite. Aşa că îi poţi face cunoscut prietenului tău că aceste probleme nu sunt „homosexuale”, sunt universale. Şi îi poţi împărtăşi cum te-a ajutat Dumnezeu să faci faţă unor lupte comparabile, în propria ta viaţă.

Se poate ca prietenul tău să devină prea dependent de tine. Poate să devină prea solicitant în ce priveşte timpul tău. În unele cazuri, poate chiar să mărturisească o atracţie sexuală sau sentimente de „îndrăgostire” faţă de tine. Mulţi bărbaţi heterosexuali dau bir cu fugiţii în acest punct, ceea ce îi confirmă prietenului tău că este pe deplin un ratat şi că nu va fi niciodată capabil să aibă o prietenie sănătoasă.

Fuga nu este cea mai bună soluţie a lui Dumnezeu la această situaţie dificilă. Este un timp important în relaţia voastră şi o oportunitate ca să iei decizii corecte, care vor avea un impact major în viaţa prietenului tău. Răspunsul nu este fuga, ci stabilirea unor graniţe potrivite. Să privim câteva dintre liniile specifice de acţiune.

Mai întâi, dacă apare o dependenţă, nu ignora semnalele că el devine solicitant. Trebuie să rămâi ferm şi să îl confrunţi cu blândeţe. I-ai putea spune ceva ca: „Chuck, nu pot fi aici pentru tine tot timpul. Numai Dumnezeu poate. Rămân în continuare prietenul tău, dar simt că devii prea dependent de prietenia noastră.” Deci fii sincer în comunicarea cu el; nu evita subiectul, în speranţa că dependenţa emoţională se va rezolva cumva de la sine.

În al doilea rând, este posibil ca prietenul tău să aibă nevoie de educaţia de bază despre dinamica relaţiilor masculine, în cultura noastră. În câteva cuvinte, bărbaţii tind să formeze legături în grupuri, în timp ce fac activităţi împreună. Este posibil ca prietenul tău să aibă aşteptări nerealiste cu privire la o prietenie intensă, exclusivă cu tine. Poate că este tiparul pe care l-a experimentat în relaţiile homosexuale, dar el este atipic în cultura heterosexuală. Trebuie să înţeleagă această realitate, ca să nu se simtă respins când vei începe să îl inviţi mai degrabă la activităţi de grup, decât să petreci timp doar cu el.

Siguranţa dinamicii de grup este deosebit de importantă, dacă el este atras sexual sau emoţional de tine, în moduri greşite. Trebuie să se îndrepte înspre alte relaţii masculine, iar tu trebuie să stabileşti limite clare cu privire la timpul pe care îl petreci cu el. Nu te retrage complet, dar caută echilibrul în prietenia voastră, limitând timpul pe care îl petreci numai cu el. Urează-i bun venit în activităţile de grup, invitându-l şi pe el, când tu şi tovarăşii tăi mergeţi la un joc cu mingea sau la o ieşire cu biserica. Poţi să devii „puntea” pentru formarea unor relaţii semnificative cu alţi bărbaţi heterosexuali.

În sfârşit, nu-l împinge pe prietenul tău la întâlniri premature cu femei. Pare a fi un răspuns logic la nevoia lui de prietenie, dar dacă se află de-abia la începutul procesului de vindecare emoţională, este ultimul lucru de care are nevoie. Până ce ajunge să se simtă sigur în masculinitatea lui, prin formarea unor relaţii potrivite cu alţi bărbaţi, nu este gata să abordeze romantismul cu sexul opus. Acum vom privi la situaţia în care ajuţi un prieten homosexual de sex opus.

Un prieten care ajută o femeie care se luptă cu homosexualitatea

Femeile care se luptă cu atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex adesea au o imagine distorsionată despre bărbaţi. Prietenia ta poate fi de mare ajutor în vindecare, în această privinţă. Arată-i respect şi îngăduie-i să te vadă ca pe un frate. Ea trebuie să ştie că nu aştepţi nimic romantic sau sexual de la relaţia voastră.

În experienţa noastră, marea majoritate a femeilor care se confruntă cu lesbianismul au fost abuzate sexual. Adesea au teamă şi chiar ură faţă de bărbaţi, din cauza unei răniri emoţionale profunde. Este posibil ca în spatele faţadei ei prietenoase, prietena ta să aibă multe temeri ascunse.

Dă-i timp să capete încredere în relaţia voastră. De exemplu, o femeie a refuzat o ofertă de a fi dusă acasă cu maşina după studiul biblic, fiindcă ar fi fost singură cu un bărbat pe care nu îl cunoştea bine. Fără ca el să ştie, ea fusese violată la sfârşitul adolescenţei. Respectă limitele impuse de ea şi nu te simţi ofensat dacă spune „nu” la ceea ce tu consideri a fi o ofertă amabilă.

În mod similar, pentru că multe femei care au fost homosexuale se confruntă cu probleme legate de abuz, fii sensibil la semnele trupului ei cu privire la afecţiune. Chiar dacă eşti într-o biserică în care îmbrăţişatul este comun, s-ar putea ca prietena ta să nu aprecieze că iei iniţiativa în exprimarea unei astfel de afecţiuni faţă de ea. Uită-te cum interacţionează cu alţi bărbaţi din biserică, pentru a şti cum să relaţionezi cu ea.

Lesbienele se luptă adesea cu controlul. Ele tind să domine, pentru a evita „pierderea controlului” şi, prin urmare, pentru a nu risca să fie din nou victimizate. În această situaţie, egalitatea este cheia pentru o relaţie confortabilă.

Evită cu atenţie o relaţie de „camaraderie”. Lesbienele se simt deseori confortabil relaţionând cu bărbaţii în acest mod, dar prietena ta caută să învingă tiparele din trecut. Aminteşte-ţi că este femeie şi că trebuie să fie tratată cu respectul potrivit.

Fereşte-te de implicarea romantică prematură, dacă prietena ta de-abia începe procesul de învingere a trecutului ei lesbian. Uneori, o femeie se va implica emoţional cu un prieten care pare „sigur”. Dacă vezi că se întâmplă aceasta, nu te retrage total, dar caută să stabileşti limite sănătoase în relaţie. Poate vei vrea să fii monitorizat de un prieten creştin, matur în credinţă.

Este posibil să te simţi atras romantic sau sexual de prietena ta. Dacă este de-abia la începutul procesului de vindecare, să presupui că nu este deloc interesată. De fapt, că eşti atras de ea ar putea fi împlinirea celui mai mare coşmar al ei. Nu este vorba de ceva personal, ci doar de faptul că eşti bărbat. Dacă a fost abuzată de bărbaţi, s-a luptat ani de zile cu gânduri ca: „Nu voi mai avea niciodată încredere în bărbaţi” şi „Bărbaţii sunt interesaţi de un singur lucru.” Nu confirma acele mesaje. Poate că şi-a lăsat garda jos. Eşti creştin şi un prieten „sigur”. Dacă începi să urmăreşti o relaţie romantică prematură, când va realiza ce se întâmplă, relaţia se va destrăma repede. Iar procesul ei de vindecare va fi grav afectat. Prietena ta nu va putea intra niciodată într-o relaţie romantică heterosexuală, până ce nu îşi va rezolva problemele lesbiene. Amândoi veţi fi grav răniţi, dacă vă implicaţi emoţional prematur.

O prietenă care ajută un bărbat care se luptă cu homosexualitatea

Este comun pentru bărbaţii care se luptă cu probleme homosexuale să-şi împărtăşească secretul unei femei. Deseori, aceşti bărbaţi au avut o relaţie mai apropiată cu mama decât cu tatăl, deci găsesc că este uşor să se încreadă într-o prietenă.

Caută să menţii relaţia ca între egali; rezistă tentaţiei de a deveni un salvator sau un substitut al personajului parentale. Prietenul tău are nevoie să crească. Mulţi bărbaţi homosexuali se împotrivesc înfruntării realităţilor masculinităţii adulte. Nu-l menţine în sindromul „băieţelului”, preluând responsabilitatea pentru viaţa lui.

Nu-l apăra de consecinţele alegerilor lui greşite. Mulţi bărbaţi homosexuali sunt maeştri în a arunca vina pe alţii; oricine este vinovat de problemele lor, numai ei nu. Nu permite prietenului tău să te manipuleze în a gândi că el este întotdeauna victima, iar tu trebuie să-l salvezi.

Încurajează prietenia lui cu alţi bărbaţi. Este cel mai important lucru pe care îl poţi face. Adesea, când cresc, bărbaţii homosexuali se simt separaţi de alţi bărbaţi şi nesiguri în preajma lor. Au încercat să se conecteze cu bărbaţii prin relaţii sexuale. Acum trebuie să înveţe să se conecteze emoţional, prin activităţi potrivite, care le par străine. Tipic, bărbaţii homosexuali se simt foarte confortabil în preajma femeilor şi sunt în stare chiar să intre într-o „discuţie feminină” despre machiaj şi actuala modă pentru femei. Susţine-i masculinitatea, împotrivindu-te acestui gen de interacţiune.

Dacă eşti entuziasmată de sporturi şi îţi plac activităţile care atrag participarea bărbaţilor în cultura noastră, cu atât mai bine. Angajează-te în acele activităţi cu prietenul tău, ca să ajungă să se bucure de ele şi cu prietenii lui bărbaţi. De exemplu, dacă prietenul tău este novice la tenis, dar tu eşti expertă, oferă-te să-i dai câteva lecţii. Va fi mult mai puţin ameninţător pentru el să înveţe de la tine decât de la un bărbat (un vast număr de homosexuali au fost ridiculizaţi în prima tinereţe de tovarăşii lor, pentru că nu erau atletici). Tu şi prietenul tău puteţi invita alţi oameni de la biserică, pentru a se bucura de o drumeţie sau de un joc cu mingea cu voi. Includerea altora în activităţile voastre este o bună protecţie şi pentru tine.

Prea adesea, femeile care au acest gen de relaţii încep să simtă o înclinaţie romantică faţă de bărbat. Ele încep să spere că relaţia platonică se va transforma într-o relaţie romantică. Dacă bărbatul nu a avut timp suficient ca să înainteze în procesul de vindecare, o astfel de speranţă va conduce doar la durere şi dezamăgire. În mod obişnuit, fostul homosexual „va da bir cu fugiţii” când va simţi chiar şi cel mai mic interes romantic din partea ta. Relaţia va deveni repede încordată şi probabil se va rupe.

Deci bucură-te de prietenia voastră, dar înţelege-ţi limitele. Eşti femeie, iar prietenul tău îşi va găsi prima sursă de vindecare prin intimitate emoţională potrivită cu alţi bărbaţi. Păstrează o relaţie echilibrată cu el, petrecând timp de calitate cu alţi bărbaţi şi femei, şi vei fi parte importantă a sistemului său de suport, în găsirea împlinirii emoţionale şi spirituale.

[When a Friend Says, ‘I’m Gay’. Extras din Someone I Love Is Gay: How Family & Friends Can Respond de Anita Worthen & Bob Davies. Copyright © 1996 Anita Worthen & Bob Davies. Tradus şi publicat cu permisiunea InterVarsity Press, P.O. Box 1400, Downers Grove, IL 60515, SUA, www.ivpress.com. Între timp, John Paulk a ales să se întoarcă la homosexualitate. Dar mii de alţi foşti homosexuali au ales să nu o facă.]

Când cineva drag ţie este homosexual

de Sy Rogers

Sy Rogers

Sy Rogers

Cazul 1

Susan şi Carol erau prietene de ani de zile. Datorită relaţiei lor apropiate, nu era un secret: Carol şi soţul ei aveau probleme în căsnicie. Într-o zi, pe când luau prânzul împreună, Carol a recunoscut că avea ceva de mărturisit – ceva important. Susan a simţit neliniştea din vocea lui Carol: „Un divorţ”, s-a gândit Susan. „Divorţează!” Respirând adânc, Carol a început: „Mi-e atât de teamă să-ţi spun asta, dar trebuie. Nu mai pot continua să mă prefac. Dar nu vreau să afecteze prietenia noastră, eşti ca o soră pentru mine!”

Susan s-a întins peste masă, luând mâna lui Carol. „Despre ce este vorba, Carol? Căsnicia ta? Orice ar fi, îmi poţi spune…”

Din ochii lui Carol au început să curgă lacrimi. „Susan, nu despre căsnicia mea este vorba. Ar fi fost mai uşor, cred. Este vorba despre mine. Sunt… sunt gay. Sunt lesbiană.”

Cazul 2

Când Joan a trecut prin camera fiului ei, a observat o bucată albă de hârtie prinsă în mijlocul uşii. Un bilet de la Mark. Ştia că ceva nu era în ordine. A luat biletul în bucătărie, s-a aşezat şi a început să citească:

„Dragă mamă şi tată,

Din moment ce amândoi ştiţi că sunt homosexual, am hotărât că ar fi mai bine pentru noi toţi să plec. Ştiu cum vă simţiţi şi nu vreau să înrăutăţesc lucrurile. Voi sta pentru o vreme cu nişte prieteni. Presupun că asta înseamnă să amân şi colegiul, dar vă rog, încercaţi să nu vă îngrijoraţi pentru mine. Mă voi descurca. Îmi pare cu adevărat rău că v-am dezamăgit. Îmi pare rău că ne-am certat atât de tare noaptea trecută. Nu am vrut să aflaţi aşa, dar cred că este la fel de bine că ştiţi. Cel mai rău îmi pare că nu mă înţelegeţi. Voi păstra legătura.

Cu dragoste,

Mark”

Joan a pus biletul deoparte. „Se întâmplă cu adevărat?” s-a gândit ea. „Pare atât de ciudat, cu numai câteva zile în urmă totul era normal. Apoi a trebuit să fiu eu aceea care să găsească revistele lui «murdare»… şi scrisorile acelea! A trebuit să fiu eu cea care l-a înfruntat şi l-a împins să spună adevărul. De ce i-am spus tatălui lui…? Iar acum”, s-a întrebat ea, „va mai fi vreodată ceva normal pentru noi?”

Nepregătit

Un eveniment pentru care cei mai mulţi sunt nepregătiţi este descoperirea că cineva apropiat este homosexual. În cazul în care mărturisirea homosexualităţii vine de la un fiu sau de la o fiică, de la un soţ, de la o soţie sau de la un prieten apropiat, reacţia este deseori aceeaşi: „Ce-i spun acum?” „Cum pot ajuta?” Iar uneori: „Este posibil să fiu parţial vinovat pentru această situaţie?”

Impactul veştii că cineva apropiat este homosexual poate fi la fel de mare ca şi cum cel în cauză ar fi murit. Dintr-odată, este posibil ca aşteptările şi speranţele tale pentru viitorul său să nu se realizeze niciodată.

Adesea, ies la suprafaţă emoţii variate, comune procesului de jelire. Mai întâi vin şocul, negarea şi neîncrederea, urmate uneori de un val de ruşine, mânie şi lacrimi. Poate apărea depresia, chiar simptome fizice de durere. Aproape întotdeauna există sentimente îngrozitoare de vină („Unde am greşit?), ceea ce este adevărat îndeosebi pentru părinţii şi tovarăşii de viaţă ai homosexualilor. Mânia şi resentimentul se pot transforma în amărăciune („Cum mi-ai putut face una ca asta!”), dacă se nutreşte lipsă de iertare. Procesul de jelire va scădea în intensitate, mai ales dacă Îi dai durerea şi lupta ta lui Dumnezeu, încrezându-te în El pentru ajutor.

Există speranţă!

Mai întâi, există speranţă pentru tine! În afară de nevoile celui drag ţie care este homosexual, Dumnezeu doreşte să te ajute să te confrunţi cu situaţia şi îţi oferă numeroase asigurări.

Dumnezeu nu vrea să te vadă învins de frustrare şi disperare. El ne-a dat promisiunile Lui. Caută să le aplici situaţiei tale. El promite să ne dea înţelepciune dacă Îi cerem. El promite să ne mângâie şi să ne întărească în vreme de nevoie. El promite că harul Lui ne va păzi să nu fim copleşiţi de circumstanţele în care ne aflăm. Harul Lui ne dă, de asemenea, credinţa de care avem nevoie ca să-i încredinţăm pe cei dragi în grija Lui plină de pricepere. Dumnezeu ne spune să ne smerim şi să căutăm să ascultăm de El. Indiferent cu ce ne confruntăm, El ne va da puterea să facem ce este corect.

În privinţa altora, Dumnezeu ne dă răbdare ca să aşteptăm să lucreze în viaţa celui drag nouă. El ne dă abilitatea de a ierta şi de a arăta dragoste celor care ne-au rănit şi ne-au făcut de ruşine. Dumnezeu ne învaţă să vedem circumstanţele din perspectiva Lui, iar apoi vom vedea că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu. „Toate lucrurile” includ eliberarea de homosexualitate! Apoi vom vedea că există speranţă! În al doilea rând, nu numai că există speranţă pentru tine, există speranţă şi pentru cel homosexual. Există o cale de ieşire din homosexualitate pentru cei care vor! Deşi comportamentul homosexual este condamnat cu consecvenţă în Scriptură (vezi trimiterile de mai jos), la fel ca orice alt păcat, există şi o mărturie biblică despre oameni eliberaţi de homosexualitate. (1 Corinteni 6:9-11) Aminteşte-ţi, acolo unde Dumnezeu ne cere să ne schimbăm ca să ascultăm de standardele Lui, El are puterea de a face schimbarea posibilă în viaţa noastră. Ceea ce este adevărat pentru homosexual şi pentru prostituată, pentru dependent şi pentru toţi cei care au nevoie de Isus!

Deşi prietenul tău sau cel drag al tău este implicat în homosexualitate acum, aceasta nu înseamnă că va fi întotdeauna. Mulţi bărbaţi şi femei din toată lumea au fost (şi sunt) eliberaţi de homosexualitate. Dumnezeu nu are favoriţi. Şi cel drag al tău poate fi eliberat, dar s-ar putea să nu se întâmple peste noapte. Duhul lui Dumnezeu trebuie să fie Cel care să îl atragă. De aceea, singura ta speranţă este în puterea unui Dumnezeu nelimitat!

Paşi practici pe care îi poţi face
  1. Controlează-ţi emoţiile!

După ce bomba ţi-a fost aruncată în braţe, este dificil să dobândeşti control asupra reacţiei tale emoţionale. Ceea ce este adevărat îndeosebi într-o confruntare. Deşi reacţiile tale emoţionale sunt parte a condiţiei de a fi om, încearcă să nu pierzi controlul asupra sentimentelor tale. În mânia ta, nu păcătui. Încearcă să limitezi reacţia ta imediată, pentru a micşora încordarea în relaţia ta cu cel homosexual. Dacă ai avut deja o „explozie”, lucrează întotdeauna la reconciliere.

  1. Iartă!

Dă drumul mâniei, durerii şi ruşinii prin iertare. Aceasta împiedică amărăciunea să se instaleze şi grăbeşte vindecarea în tine şi în relaţia ta cu cel homosexual. Pe lângă iertarea celor care te-au rănit, cere-I lui Dumnezeu să te ierte pentru orice din trecutul tău care ar fi putut contribui la situaţia respectivă. Având iertarea lui Dumnezeu, nu rămâne un prizonier al vinei şi condamnării. Odată ce ai primit iertarea Lui pentru orice eşec al tău, notează data în calendar. Aminteşte-ţi ţie însuţi şi Diavolului că pe acea dată Dumnezeu te-a iertat pentru trecutul tău.

  1. Adoptă perspectiva lui Dumnezeu!

Pune atitudinea ta în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Să ai pe cineva drag homosexual nu este sfârşitul lumii. Homosexualitatea este păcat. Nu este cel mai rău păcat. Nu este „de nevindecat”. Nici nu îi urăşte Dumnezeu pe homosexuali. De fapt, El îi iubeşte şi vrea să îi răscumpere. El vede nevoia lor de dragoste, acceptare şi identitate, şi doreşte mult să le împlinească aceste dorinţe. Isus nu a condamnat prostituata, trădătorul, adultera, hoţul sau ucigaşul. În schimb, le-a oferit o nouă şansă în viaţă. Cum am menţionat mai înainte, „toate lucrurile” sunt cu putinţă la Dumnezeu, inclusiv eliberarea de homosexualitate. Există o mărturie biblică despre homosexuali schimbaţi prin puterea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9-11) Împărtăşeşte această speranţă prietenului tău sau celui drag al tău care este homosexual.

  1. Păstrează liniile de comunicare deschise!

Cuvintele noastre pot ori clădi, ori dărâma. Foloseşte discernământul potrivit în mărturia ta faţă de cel homosexual. Nu face din orice vizită sau conversaţie o predică despre păcat. Evită cearta! Fii un bun ascultător. El are nevoie să ştie că eşti disponibil pentru a vorbi, îndeosebi când îl doare. Roagă-te pentru înţelepciune în modul în care îi comunici standardul lui Dumnezeu. Prezintă-L pe Isus într-o lumină pozitivă, ca Cineva care iubeşte, căruia Îi pasă şi care vrea să ajute.

  1. Arată dragoste şi acceptare!

Uneori dragostea noastră trebuie să fie fermă. Creştinul nu poate să facă compromisuri în privinţa standardelor lui Dumnezeu sau să scuze păcatul. Cu toate acestea, este vital ca prietenul sau cel drag al tău care este homosexual să înţeleagă că dezaprobarea comportamentului său păcătos nu este o respingere a lui. Menţinerea standardelor lui Dumnezeu ne pune adesea în situaţia de a stabili limite clare pentru un om, din cauza păcatului. Ceea ce uneori este dureros, dar necesar. Totuşi, putem arăta în continuare dragoste şi preocupare pentru cel homosexual în multe moduri practice. Fii dornic să vorbeşti şi să asculţi. Nu-ţi fie teamă să îmbrăţişezi sau să atingi. Nu-l exclude pe cel homosexual din viaţa şi activităţile tale. Poate că are resentimente faţă de poziţia ta faţă de păcat şi se izolează sau se îndepărtează de tine. Dar nu fi tu cel care îi întoarce spatele. Poţi fi o verigă importantă între el şi Dumnezeu, dacă nu acum, poate mai târziu. Deci apără-ţi mărturia. Menţine standardele lui Dumnezeu, dar iubeşte-l pe cel homosexual.

  1. Dă drumul!

Unul dintre cei mai dificili paşi este să-l încredinţezi pe cel drag ţie grijii lui Dumnezeu. Dă-i drumul! Nu îl poţi mântui. Nu-l poţi opri să urmeze viaţa homosexuală. Nu tu eşti control – Dumnezeu este! Trebuie să înveţi să ai încredere în Dumnezeu că îl va atrage pe cel drag ţie prin Duhul Lui. Încrede-te în El că îl va păzi pe cel drag ţie. Dorinţa lui Dumnezeu este să îi elibereze pe cei cu orientare homosexuală de păcat şi minciună. Aminteşte-ţi, El îl iubeşte pe cel drag ţie chiar mai mult decât tine!

  1. Roagă-te, posteşte şi aşteaptă!

Te poţi ruga! Poţi posti! Rugăciunea combinată cu postul este o armă spirituală puternică. Îţi place sau nu, va fi nevoie de multă rugăciune şi mult post. Dar nu merită acest sacrificiu, de dragul unui prieten sau al cuiva drag? Isus ştia că rugăciunea şi postul dau rezultate. El le-a practicat, aşa cum au făcut şi ucenicii Lui. În toată Biblia, când bărbaţi sau femei au înfruntat împrejurări dificile, s-au rugat şi au postit. Dumnezeu răspunde deseori în moduri miraculoase. Citeşte şi studiază Isaia 58, capitolul despre scopul şi puterea postului.

Deşi Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre, rareori răspunde la ele când vrem noi sau cum vrem noi. Noi vrem să-l vedem pe cel drag nouă liber acum! Dar sincronizarea lui Dumnezeu este perfectă. Deci, pe lângă orice altceva, aşteaptă ca El să lucreze în viaţa celui drag ţie. Foloseşte perioada de aşteptare ca pe o oportunitate de a-ţi întări credinţa şi încrederea în Domnul. El aude şi te va ajuta!

În sfârşit…

Dacă îţi este greu să ai de-a face cu cineva din cauza homosexualităţii sale, atunci trebuie să-ţi examinezi atitudinea şi să o corectezi. Să-ţi fie scârbă de homosexualitate este un lucru. Dar să ai o reacţie de repulsie, ostilitate sau violenţă faţă de un homosexual este un păcat. Asemenea reacţii defensive maschează adesea nesiguranţa temerilor cu privire la propria identitate sexuală. Nu mai este nevoie să adaug că poate împiedica eficienţa mărturiei tale. Din fericire, Domnul te poate elibera de asemenea atitudini păcătoase şi te poate scăpa de orice temeri sau nesiguranţe.

Dacă bănuieşti că cineva drag ţie este implicat în homosexualitate (sau în orice altă formă de imoralitate), încearcă să nu intri în panică şi să nu-ţi pierzi cumpătul. Mai degrabă, cu o dragoste fermă şi cu sinceritate, confruntă-l cu ceea ce suspectezi. Nu acuza! Fii pregătit pentru minciuni şi ascundere, pentru o recunoaştere sfidătoare că totul este adevărat sau pentru o mărturisirea vinei dintr-o inimă zdrobită. Aminteşte-ţi, de asemenea, că este posibil ca cel în cauză să fie cu adevărat nevinovat de acest păcat.

Când situaţia ajunge în acest punct sau când se îndreaptă în această direcţie, solicită consiliere centrată pe Dumnezeu pentru tine însuţi şi, dacă este posibil, pentru cel drag al tău. Aminteşte-ţi să-L vezi pe Isus ca speranţa ta, ştiind că „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28)

Versete relevante

Comportament homosexual: Levitic 18:22, 20:13, Romani 1:20-32, 1 Corinteni 6:9-11, 1 Timotei 1:9-10. Imoralitate sexuală: 1 Corinteni 6:13-20, Romani 6:12-13, Galateni 5:19-21, Coloseni 3:5-6, 1 Tesaloniceni 4:3-8. Versete încurajatoare: Romani 7:14-8:4, 1 Corinteni 6:9-11, 2 Corinteni 5:17, Efeseni 2:1-10, Evrei 12:1-17, 2 Petru 1:3-11, 1 Ioan 1:9, 2 Timotei 4:18, Iuda 17-25.

[Sy Rogers, When Someone You Love Is Gay. Copyright © Sy Rogers. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Clic aici pentru mărtuia lui Sy Rogers!

Când cineva drag spune: „Sunt homosexual.”

de Anita Worthen, aşa cum i-a povestit lui Bob Davies

Anita Worthen

Anita Worthen

Când fiul meu de 16 ani, Tony, a început să rămână peste noapte în oraş, am devenit foarte îngrijorată. Când l-am confruntat, ne-am certat câteva minute, apoi a aruncat bomba. „Ei bine, ştii că sunt homosexual, nu?”

Am îngheţat. Tony a început să umple tăcerea jenantă cu detalii oribile. Cu trei luni în urmă făcea autostopul spre casă, când un consilier şcolar l-a luat în maşină şi l-a sedus. Acum îşi accepta „noua” identitate şi făcea cunoştinţă cu alţi homosexuali.

„Mami”, a concluzionat el, „am găsit bărbatul viselor mele. Totul o să fie bine acum!”

În zilele care au urmat am fost obsedată de fiecare greşeală pe care am făcut-o vreodată ca mamă. Nu ştiam deloc cum să mă ocup de acea situaţie. La urma urmei, nu protejează Dumnezeu familiile creştine de păcatele cu adevărat mari – ca acesta?

„Să afli că ai un copil homosexual este o agonie”, spune Barbara Johnson. „Este aproape ca şi cum ai avea un deces în familie. Dar când moare cineva poţi să îngropi persoana şi să-ţi continui viaţa. Cu homosexualitatea, durerea pare să nu se termine niciodată.”

Viaţa pare să iasă de sub control. Când descoperi acest aspect nefamiliar al celui care îţi este drag, simţi dintr-odată că vorbeşti cu un străin. Sentimentul de trădare poate fi devastator.

În mod tipic, membrii de familie şi prietenii trec prin zile şi săptămâni de suferinţă profundă şi de jelire. „Vroiam să fiu mort”, îşi aminteşte un tată, „şi vroiam ca fiul meu să fie şi el mort.” Pot să apară simptome legate de stres: ameţeală, migrene, insomnii. Este ceva obişnuit să simţi teamă şi chiar panică, la gândul că alţii ar putea afla.

Deseori, membrii de familie – în special părinţii – se simt copleşiţi de vină. „Unde am greşit?” este o întrebare obişnuită. Curând sunt blocaţi în sindromul „dacă”: dacă ar fi fost părinţi mai buni, dacă ar fi devenit creştini mai devreme în viaţă… dacă şi-ar fi trăit credinţa mai consecvent… lista este nesfârşită.

„Am provocat homosexualitatea copilului meu” este probabil cea mai mare minciună căreia trebuie să i se opună un părinte. Nimeni nu are puterea să cauzeze homosexualitatea altuia. În cel mai rău caz, relaţia părinte-copil este doar un factor dintr-un grup complex de influenţe.

În ciuda a ceea ce susţine mass-media, nu se poate ca homosexualitatea să fie în primul rând genetică. Dacă ar fi adevărat, ar fi dispărut de mult – cei mai mulţi copii se nasc din părinţi heterosexuali. Dar consilierii creştini care se specializează în acest domeniu de misiune văd tipare de viaţă comune la consiliaţii lor.

În mod obişnuit, bărbaţii şi femeile care se luptă cu homosexualitatea s-au simţit „diferiţi” din fragedă copilărie. Situaţia poate duce, la rândul ei, la respingerea din partea copiilor de vârsta lor şi la insulte ca „fetiţă” şi „poponar”. Cea mai mare parte a lesbienelor – şi un număr semnificativ de bărbaţi homosexuali – au fost victime ale abuzului sexual. La femei, abuzul poate duce la o teamă profundă de bărbaţi; la bărbaţi, la o confuzie profundă cu privire la masculinitatea proprie. Aceşti factori şi alţii asemenea lor subminează siguranţa şi identitatea sexuală a unei persoane şi deschid uşa ispitei pentru acelaşi sex. Odată ce dă curs ispitelor, ele devin mai puternice – şi conduc în mod specific la asumarea unei identităţi „homosexuale” la maturitate.

Unii oameni răspund la sentimentul de vină revizuindu-şi convingerile despre homosexualitate. Părinţii – chiar şi cei creştini – încep să pună la îndoială poziţia Bibliei, că un comportament homosexual este păcat (vezi Levitic 18:22; Romani 1:24-27). Dar Biblia interzice cu consecvenţă activitatea sexuală în afara unui angajament heterosexual pe viaţă.

Deci să mă confrunt cu motivele pentru care fiul meu s-a implicat în homosexualitate a fost o mare provocare pentru mine. Am făcut greşeli ca mamă singură, necăsătorită. În momentele mele de intimitate cu Dumnezeu, îmi exprim durerea, vina şi suferinţa. Apoi simt mângâierea Lui.

Odată ce mi-am mărturisit păcatele din trecut, iertarea este o realitate spirituală pentru mine, fie că mă simt sau nu iertată. Uneori mintea şi emoţiile noastre au nevoie de mult timp, pentru a ţine pasul cu ceea ce s-a întâmplat în duhul şi sufletul nostru.

După ce Tony mi-a mărturisit implicarea lui în homosexualitate, am strigat la Dumnezeu, cerându-I iertare pentru toate lucrurile pe care le-am făcut greşit în trecut. Dar, după timpul de rugăciune, mă simţeam apăsată de condamnare. Apoi am citit un verset scump în Mica 7:19: „El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” Când am luat ca pentru mine acest verset, mi-a fost mai uşor să las trecutul în urmă.

Este potrivit să-l laşi pe cel drag al tău care este răzvrătit să ştie că suferi pentru el. Lasă-l să ştie de ce crezi că alegerea lui este nesănătoasă. Lasă-l să ştie că vei continua întotdeauna să-l iubeşti. Şi lasă-l să ştie că te vei ruga pentru el. Având de-a face cu fiul meu, am învăţat diferenţa dintre acceptare – recunoaşterea a ceea ce este adevărat în viaţa lui – şi aprobare, care înseamnă susţinerea comportamentului său ca bun şi corect.

Separă personalitatea celui drag al tău de comportamentul său. Mulţi oameni implicaţi în homosexualitate forţează cu agresivitate acceptarea imoralităţii lor. „Dacă respingi homosexualitatea mea, mă respingi pe mine.” Atitudinea lor se bazează pe inabilitatea lor (sau refuzul lor) de a face deosebire între cine sunt şi ce fac.

Ca să hotărăşti cum să acţionezi într-o anumită situaţie (precum dorinţa sa de a petrece timp în casa ta), poate că te-ar ajuta să scoţi pentru o clipă homosexualitatea din imagine. Cum ai răspunde dacă persoana ar fi un heterosexual care ar face sex în afara căsătoriei?

Poate cel mai important, lasă-l pe cel drag al tău să ştie că Dumnezeu poate aduce eliberare de homosexualitate. În 1 Corinteni 6:9-11, apostolul Pavel îi menţionează pe acei creştini din biserica din Corint care fuseseră implicaţi în păcatul homosexual. Dar îi puseseră capăt, iar Dumnezeu îi declarase curaţi şi drepţi în faţa Sa. Este o veste bună pentru bărbaţii şi femeile care caută schimbarea.

Iată câteva sugestii suplimentare pentru a face faţă acestei situaţii devastatoare:

  • Găseşte-ţi propriul tău sistem de suport! Nu purta sarcina singur. Găseşte pe alţii care să te asculte fără să judece, apoi să se roage consecvent pentru tine.
  • Caută să înţelegi trecutul! Roagă-te pentru timpul şi situaţia potrivită, pentru a-l întreba pe cel drag al tău, care este homosexual, despre copilăria sa. Discutarea întregii situaţii cu alţi membri de familie sau cu un consilier creştin aduce o înţelegere suplimentară.
  • Învaţă despre homosexualitate! Sunt multe cărţi creştine care te pot ajuta, precum Cineva la care ţin este homosexual de Anita Worthen şi Bob Davies (InterVarsity Press).

Cunoaşterea „rădăcinii” emoţionale ascunse şi a problemelor spirituale te va ajuta să înţelegi viaţa celui drag al tău.

  • Împotriveşte-te vinei false! Nu poţi controla alegerile celui drag al tău – ci numai reacţia ta la alegerile sale. Nu eşti vinovat de lucrurile asupra cărora nu ai control. Şi nu ai control asupra alegerilor morale ale altora.

Astăzi fiul meu are SIDA. Tot nu a renunţat la identitatea homosexuală. Încă simt o tristeţe profundă din cauza situaţiei fiului meu, dar bucuria şi pacea mea sunt şi mai profunde. Din cauza experienţelor dureroase din viaţa mea, am fost capabilă să am empatie faţă de alţi oameni care suferă de o durere profundă. Aceasta face ca suferinţa mea să merite? Nu. Dar face ca suferinţa mea să aibă valoare.

Nu ştiu ce va aduce viitorul, dar ştiu Cine ţine viitorul. Pentru ziua de astăzi, harul Său este de ajuns.

[When a Loved One Says, ‘I’m Gay’. Extras din Someone I Love Is Gay: How Family & Friends Can Respond de Anita Worthen & Bob Davies. Copyright © 1996 Anita Worthen & Bob Davies. Tradus şi publicat cu permisiunea InterVarsity Press, P.O. Box 1400, Downers Grove, IL 60515, SUA, www.ivpress.com. Pentru mărturia Anitei, clic aici.]

Cunosc un homosexual sau o lesbiană

de Rob G.

Pentru început, iată cum ar trebui să-i vadă creştinii pe alţii.

Fiecare persoană,

indiferent de acţiuni, vârstă, credinţe, cetăţenie, educaţie, sex, sănătate, abilitate mentală, ocupaţie, abilităţi fizice sau înfăţişare, afiliere politică, putere, rasă, religie, orientare sexuală, clasă socio-economică, utilitate pentru societate, vocaţie, stare materială sau orice altceva,

are un preţ şi de o valoare infinită,

pentru că:

  1. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său (ne-a binecuvântat, a spus „foarte bine”);
  2. continuăm să fim imaginea Sa – efectele căderii şi ale stării noastre de păcat nu îndepărtează cu totul aceasta;
  3. Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat, fără să ne ceară să ne schimbăm mai întâi, fie că ne aflăm, fie că nu ne aflăm într-o relaţie cu El (Romani 5:8);
  4. dragostea lui Dumnezeu merge la „extrem”, El dându-L pe singurul Lui Fiu pentru noi (şi astfel, pe Sine Însuşi), ca să putem răspunde pozitiv la relaţia pe care vrea să o aibă cu noi;
  5. Dumnezeu ne numeşte copiii Lui.
Şi prin urmare,

noi, cei care Îl urmăm şi Îl slujim pe Dumnezeu, facem tot posibilul, în orice mod, ca să-i tratăm pe alţii conform preţului şi valorii infinite pe care o au, avându-L ca cel dintâi model pe Domnul Isus Cristos şi învăţăturile Lui.

Oricine merită să fie tratat cu respect

Oricine are un mare preţ şi merită să fie tratat cu respect. Nu contează dacă îţi plac sau îţi displac anumiţi oameni, dacă îi cunoşti bine sau doar puţin, dacă eşti de acord sau nu cu părerile şi faptele lor. Creştinii trebuie să urmeze modelul lui Isus, căruia I-a păsat de proscrişi, a petrecut timp cu cei marginalizaţi de societate şi a fost numit „prietenul păcătoşilor”.

În termeni practici, a trata pe cineva cu respect presupune următoarele:

  • afirmarea calităţilor altora;
  • a nu râde de alţii şi a nu le adresa cuvinte injurioase; a nu te alătura altora când râd de cineva (este dificil, dar important);
  • a nu spune glume cu homosexuali;
  • a îngădui altora să aibă păreri sau opinii diferite şi să facă alegeri diferite, în loc de a insista să creadă şi să aleagă lucrurile pe care le facem noi;
  • a nu vorbi despre alţii pe la spate, a nu spune minciuni despre ei sau a nu dezvălui secretele lor;
  • a asculta cu atenţie şi a face tot posibilul pentru a înţelege ce spune celălalt. Când nu înţelegi ceva, cere o explicaţie. De exemplu: „Nu cred că te-am urmărit. Ai putea să-mi explici din nou?” (Mai degrabă decât: „Ce vrea să însemne asta? Nu are niciun sens!”)
  • a trata pe fiecare în mod corect.
Nu te concentra asupra sexualităţii cuiva!

În primul şi în primul rând, prietenul tău este un om, o fiinţă omenească ce are sentimente, inteligenţă, speranţe şi temeri, abilităţi, puncte tari şi slăbiciuni, la fel ca tine. Şi, mai important, prietenul tău a fost creat de Dumnezeu şi este iubit mult de El. Modul în care interacţionezi cu prietenul tău ar trebui să reflecte acest gen de dragoste, în har şi îndurare. Nu îngădui ca ceea ce ştii despre sexualitatea prietenului tău să înlăture multe alte lucruri pe care le ştii despre el. Priveşte-l pe prietenul tău aşa cum îl vede Dumnezeu. Lucrurile bune, prezente în relaţia voastră înainte să afli despre homosexualitatea lui, rămân neschimbate. Acum mai ştii ceva, ceva mai personal şi poate mai greu de împărtăşit. Ceea ce este deseori un semn că are încredere în tine ca prieten, iar tu trebuie să-i onorezi încrederea în tine respectând-o.

În al doilea rând, unde se află prietenul tău în raport cu Dumnezeu este mult mai important decât orientarea lui sexuală. Nu ajungem în rai fiind heterosexuali, ajungem în rai spunându-I „da” Dumnezeului care Îşi dă viaţa pentru noi. Dacă nu este creştin, nu lăsa ca orientarea lui sexuală să te distragă de la situaţia lui spirituală. În acelaşi timp, să-i respecţi pe alţii presupune şi să nu le impui credinţa ta. Mulţi dintre cei care simt atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex au avut experienţe foarte negative cu unele biserici şi cu unii creştini. De asemenea, adesea ei pot să facă diferenţa între un creştin adevărat şi cineva care doar merge la biserică. Felul în care îi tratezi pe alţii va ajuta mult mai mult la deschiderea inimilor lor faţă de Dumnezeu, decât vor ajuta probabil cuvintele tale, îndeosebi la începutul unei relaţii de cunoştinţă sau de prietenie.

Unii creştini simt că este important „să-i las să ştie unde mă aflu” – cu alte cuvinte, să le spună clar prietenilor şi cunoştinţelor că ei cred că homosexualitatea este greşită. Evită această ispită! Dacă faci parte dintr-o biserică sau dintr-o confesiune conservatoare, probabil că prietenii tăi presupun deja că tu crezi că homosexualitatea este greşită. Ceea ce este foarte probabil să nu realizeze ei este că Dumnezeu nu a încetat să îi iubească şi că tu îi vei trata cu respect. Este mult mai important, în ansamblu, să comunici prietenilor tăi prin acţiunile tale (şi prin cuvinte, aşa cum este potrivit) că Dumnezeu îi iubeşte, decât să fii clar cu privire la convingeri teologice secundare. Dacă prietenii sau cunoştinţele tale te întreabă despre convingerile tale referitor la Dumnezeu sau homosexualitate, desigur că poţi să le răspunzi. Făcând astfel, evită tentaţia de a le ţine o minipredică; este mult mai bine să spui câteva propoziţii, iar apoi să te opreşti. Dacă prietenii tăi vor mai multe informaţii, îţi vor pune mai multe întrebări. (Ca efect secundar, a spune „homosexualitatea este greşită” este o afirmaţie nefolositoare şi vagă, care nu face deosebirea între comportament, identitate şi atracţie. Aminteşte-ţi şi că păcatele sexuale nu sunt mai rele decât alte păcate, precum bârfa şi minciuna – pot doar să aibă consecinţe diferite pentru cel implicat şi pentru cei din jurul său).

Nu lăsa ca ceea ce ştii despre atracţiile sexuale ale cunoştinţei tale să te împiedice să îl cunoşti ca om real. Există mult mai mult la alţii decât faptul că sunt atraşi de persoanele de acelaşi sex. Află cine sunt ei cu adevărat, ce le place, ce vor de la viaţă…

Respectă încrederea pe care şi-a pus-o prietenul tău în tine!

Toţi oamenii au dreptul de a decide când, dacă şi cui să vorbească despre lucrurile importante pentru ei. Unii sunt foarte deschişi cu privire la sexualitatea lor. Alţii este posibil să fi spus numai la câţiva oameni.

Dacă prietenul sau cunoştinţa ta a avut încredere în tine şi ţi-a spus în secret despre atracţia sa faţă de persoanele de acelaşi sex, respectă încrederea lui. Nu spune nimănui secretul său. Dacă ţi se pare greu să te raportezi la ce ţi-a spus, învaţă mai multe despre atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex. Dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva, găseşte pe cineva care nu-l cunoaşte pe prietenul tău şi care este improbabil să se intersecteze cu el şi pune întrebări generale, fără să foloseşti nume sau alte detalii.

Poate că prietenul tău nu ţi-a spus nimic, dar te întrebi dacă simte atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex. Sunt diferite lucruri pe care le-ai putea face:

  • Ai putea menţiona ceva de la ştiri sau de la un show de televiziune care are legătură cu homosexualitatea.
  • Ai putea comenta că te deranjează când oamenii îi atacă pe homosexuali sau lesbiene (sau ceva similar), ca un mod de a aduce tema la un nivel mai personal.
  • Dacă ai observat că ceva îl necăjeşte pe prietenul tău, ai putea zice ceva de genul: „Se pare că lucrurile sunt cam dificile pentru tine acum. Vrei să vorbim despre asta?” Dacă prietenul tău spune „nu”, respectă-i alegerea, dar comunică-i că dacă va vrea vreodată să vorbiţi, eşti disponibil.
  • I-ai putea împărtăşi lucruri personale despre tine, pentru ca prietenia voastră să ajungă la un nivel mai profund. Ceea ce ar putea sau nu să-l facă pe prietenul tău să se simtă mai confortabil vorbind despre lucruri personale.
  • L-ai putea întreba pe prietenul tău în mod deschis.

Ce anume faci din toate acestea, dacă faci ceva, depinde de câteva lucruri. De cât timp vă cunoaşteţi? Este prietenul tău în general calm şi deschis sau nu spune multe despre lucrurile personale? Ce ai spune dacă prietenul tău ar şti despre atitudinea ta cu privire la atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex? (Cu alte cuvinte, te-a auzit prietenul tău spunând glume despre homosexuali sau dispreţuind pe alţii, sau te vede purtându-te cu respect faţă de alţii, indiferent de diferenţe?)

Percepe sentimentele prietenului tău!

Percepe cu atenţie sentimentele din spatele cuvintelor pe care le foloseşte prietenul sau cunoştinţa ta. Se simte prietenul tău singur? Supărat? Deprimat? Deşi nu este treaba ta să-l consiliezi, îl poţi încuraja, ascultându-l şi recunoscându-i sentimentele. Poţi sugera şi alte locuri în care să meargă pentru a discuta cu cineva.

Vorbeşte deschis cu prietenul tău!

Comunicarea este vitală, atunci când este făcută bine, întăreşte prietenii şi relaţii. Iată câteva exemple.

Dacă prietenul tău tocmai a recunoscut faţă de tine că este homosexual, este de ajutor să-i dai un feedback verbal. Nu presupune că prietenul tău ştie ce simţi despre ce a spus – este posibil să-i fie teamă de respingere şi este important să-i spui ce gândeşti. În funcţie de caz, poţi spune ceva de genul:

  • „Mă întrebam dacă eşti homosexual, deci nu sunt surprins că-mi spui asta. Nu schimbă ce simt pentru tine; eşti prietenul meu şi asta e.”
  • „Ei bine, chiar n-am avut idee, dar e în ordine. Vreau să fim prieteni în continuare, dar voi avea nevoie de puţin timp să mă obişnuiesc cu ideea. E în ordine?”
  • „Mulţumesc că eşti atât de deschis. Cred că mă simt oarecum incomod… Vrei să mă ajuţi să înţeleg mai bine?”

Unii prieteni îţi spun despre o mulţime de probleme personale, în timp ce alţii preferă să spună foarte puţin. Este important să le dai libertatea de a spune cât de mult sau cât de puţin vor. În acelaşi timp, un prieten poate căuta semne că este în ordine să vorbească mai mult cu tine. Ai putea lua în considerare să spui ceva de genul: „Cât îmi spui despre viaţa ta, tu decizi, dar vreau să ştii că sunt aici pentru tine.” Sau: „Am sentimentul că efectiv te necăjeşte ceva. Când eşti pregătit să vorbeşti despre asta, sunt aici pentru tine.” Totuşi, dacă un prieten sau o cunoştinţă îţi oferă atât de multe detalii personale încât te simţi inconfortabil, poate că vei vrea să îi spui cu delicateţe: „Mă bucur că ai atâta încredere în mine încât putem vorbi despre astfel de lucruri. Dar mă întreb… Aş prefera să nu aud toate detaliile despre ce s-a întâmplat… Ai putea să-mi spui mai multe despre ceea ce simţi şi gândeşti, şi să treci peste detaliile personale?”

Învaţă mai multe despre atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex!

Învaţă mai multe despre atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex. Poate vei fi interesat de citirea cărţilor care prezintă o varietate de perspective asupra temei. Cu siguranţă, prietenul tău poate să-ţi sugereze unele materiale. Biblioteci, site-uri, organizaţii de tineret şi biserica ta sunt toate posibile resurse pentru alte materiale. Însuşi faptul de a-l asculta pe prietenul tău te va învăţa multe.

Discută despre diferenţele de opinie!

Oamenii au opinii diferite despre multe lucruri. Unele sunt destul de impersonale (dacă un film merită văzut, de exemplu, sau dacă cineva este un profesor bun). Altele sunt foarte personale (opiniile politice, sexuale şi religioase, de exemplu). Este în ordine. Dacă toţi am gândi şi am crede exact aceleaşi lucruri, viaţa ar fi mai degrabă monotonă şi previzibilă.

În funcţie de subiect, atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex este categoric mai personală, pentru că are de-a face cu sentimentele, atracţiile şi comportamentele cuiva – în acest caz, ale unui om pe care îl cunoşti. Ceea ce nu înseamnă că tu şi prietenul tău trebuie să aveţi aceleaşi opinii în această privinţă. Ci că faptul de a vorbi despre diferenţele de opinie cu privire la atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex este mult mai sensibil decât a discuta despre show-ul tău de televiziune preferat. Pentru creştini, de multe ori aceasta este o temă foarte incomodă de discutat.

Dacă prietenul tău nu este interesat să vorbească, trebuie să-i respecţi dorinţa. Dacă prietenul tău vrea să vorbească, dar nu aveţi aceleaşi păreri, este mai bine să discuţi decât să te cerţi, amintindu-ţi întotdeauna că prietenia voastră este mai importantă decât „câştigarea disputei”.

Discuţia implică următoarele:
  • ascultarea părerilor celuilalt şi punerea de întrebări pentru a înţelege mai bine;
  • exprimarea propriilor păreri şi explicarea clară a lor.

Ea poate, de asemenea, include:

  • decizia cu privire la aspectele în care puteţi fi de acord;
  • să fiţi de acord să nu fiţi de acord, când nu puteţi fi de acord.

Discuţia nu implică cearta şi încercarea de a-l forţa pe celălalt să fie de acord cu tine. Ai dreptul de a crede ceea ce vrei să crezi. Prietenul sau cunoştinţa ta are aceleaşi drepturi ca tine, fie că există, fie că nu există dovezi care să-i susţină părerile. A-i trata pe alţii cu respect implică faptul de a le acorda această libertate.

[Rob G., Someone I Know Is Gay or Lesbian. Copyright © Rob G. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Nu este întotdeauna evident cum trebuie să răspundă un părinte unui copil homosexual

de Tim Wilkins

Tim Wilkins

Tim Wilkins

„Mamă, tată, sunt homosexual”, este posibil să fie cele mai dureroase cuvinte pe care le poate auzi vreodată un părinte. Un val de emoţii îi cuprinde pe părinţi şi se revarsă asupra fiului sau fiicei lor. Răspunsurile lor iniţiale şi cele ulterioare vor face una din două – îl vor îndepărta sau îl vor apropia pe copil de părinţi. Părinţii ar face bine să imite răspunsul lui Dumnezeu la păcatul lui Adam şi Eva din Grădina Edenului. Dumnezeu S-a dus să-i caute! (Geneza 3:9)

Exprimă-ţi întristarea, nu supărarea faţă de copilul tău. Două emoţii imediate pe care părinţii le simt adesea sunt mânia şi întristarea. Amândouă sunt naturale şi sănătoase.

Evită izbucnirile de mânie. Am auzit părinţi spunându-i fiicei lor: „Te duci în iad!” sau „Ştii că homosexualitatea este o urâciune!” M-am întrebat dacă scumpa lor fiică ştia ce este aceea o urâciune. Nişte părinţi l-au interogat pe fiul lor confuz, strigând cu furie: „Cum ne-ai putut face aşa ceva?”, ca şi cum el ar fi plănuit ani de zile să le facă o surpriză neplăcută părinţilor cu vestea homosexualităţii lui. Un tată şi-a făcut clară poziţia, cu cuvintele: „Dacă bănuiesc doar că eşti implicat în acea activitate, îţi faci bagajele. Pleci din casa asta.”

Efeseni 4:26 spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Întristarea şi mânia sunt naturale; dar părinţii au nevoie de ajutor pentru a şti cum să exprime fiecare emoţie. Întristarea unui părinte este în mod tipic exprimată în singurătate, în timp ce mânia este de multe ori exprimată direct faţă de fiu sau fiică. Sugerez ca părinţii să inverseze acestea.

Exprimă simpatie sinceră. Bineînţeles că un părinte poate plânge singur, dar să plângi cu fiul sau fiica este mai benefic decât să-ţi exprimi mânia. Pavel a scris în Romani 12:15: „Plângeţi cu cei ce plâng.” Lasă-ţi copilul să ştie că suferi împreună cu el, nu doar din cauza lui. Exprimă-ţi mânia nu faţă de fiul tău, ci faţă de păcatul şi dezamăgirea implicate în homosexualitate. Aminteşte-ţi că, în cele mai multe cazuri, el a dus singur lupta, de mult mai mult timp decât ai ştiut tu despre ea!

Pune întrebări deschise: „De cât timp te lupţi cu aceste sentimente?” sau „Ce putem face ca să te ajutăm?” Linişteşte-l cu cuvintele: „Hai să rezolvăm asta împreună.” Ispita de orice fel dă naştere unei suferinţe intense, iar suferinţa care însoţeşte sentimentele homosexuale poate fi debilitantă. Evrei 2:18 spune: „Prin faptul că El (Cristos) Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi” (Matei 5:4).

În al doilea rând, arată încurajare, nu jenă! Jena frustrează procesul de vindecare. Preocuparea pentru „ce vor spune oamenii” îndepărtează gândurile de la problema respectivă. Dacă tu, ca părinte, găseşti dificil să discuţi problema cu el, roagă-te pentru abilitatea de a fi transparent. Richard Lovelace scrie în Homosexualitatea şi Biserica (p. 129): „Oamenii care nu se pot stăpâni să nu se simtă inconfortabil, temători sau plini de ură când au de-a face cu persoane implicate în păcatul sexual, fie heterosexual, fie homosexual, au nevoie de o lucrare eliberatoare a Duhului Sfânt, pentru a elibera propriile lor naturi sexuale, pentru a clădi în ei un sentiment de siguranţă, care le va permite să exprime dragostea creştină, în timp ce vor fi fermi împotriva impurităţii.”

Jena frustrează procesul de vindecare, dar încurajarea promovează procesul de vindecare. Nicăieri nu este aceasta mai evident decât în felul în care Se ocupa Isus de oamenii zdrobiţi sexual. Isus a vorbit liber cu femeia de la fântână, cu femeia prinsă în adulter şi cu femeia păcătoasă care L-a uns (Ioan 4 şi 8, Luca 7:37). A iniţiat discuţia cu femeia de la fântână. Cristos nu i-a scris o scrisoare lungă, aşa cum fac unii părinţi când aud prima oară că fiul (fiica) lor este homosexual(ă). El a întâlnit-o pe terenul ei şi a privit-o drept în ochi. Nici nu i-a trimis un mesaj printr-o altă persoană. Isus i-a spus adevărul în dragoste, iar relatarea se încheie cu femeia care îşi lasă găleata de apă, alergând prin cetate fără să-i mai fie ruşine şi spunând: „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Cristosul?” (Ioan 4:29)

Comunică dragostea fizic, nu doar verbal! Mai întâi, un cuvânt pentru taţi, despre fiii lor. Să nu-ţi fie silă de fiul tău; mai degrabă îmbrăţişează-l fizic. Cel mai rău lucru pe care îl poţi face este să-l ţii la o lungime de braţ. Este un lucru nefericit că bărbaţii sunt deseori ezitanţi în a-şi exprima dragostea unul faţă de celălalt. Apostolul Pavel nu şi-a ascuns afecţiunea pentru tovarăşii lui masculini. Pavel a scris: „Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Cristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul, n-am avut linişte în duhul meu… de aceea, mi‑am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia” (2 Corinteni 2:12-13). Lui Pavel îi lipsea tovarăşul lui, Tit.

Îmi place semnul de pe bara de protecţie a maşinii care spune: „Bărbaţii adevăraţi Îl iubesc pe Isus.” Un tată cu adevărat creştin îi poate da o îmbrăţişare puternică fiului său adult, fără reţinere. În cartea sa De ce nu sunt de acord părinţii, Ron Taffel reproduce întrebarea unui tată: „Este în ordine dacă îl îmbrăţişez şi îl sărut de noapte bună pe fiul meu de doi ani şi jumătate? Mi-e teamă că voi face să fie homosexual” (p. 59). Tocmai opusul poate fi adevărat; afecţiunea fizică dintre tată şi fiu este potrivită, fie că fiul este copil mic, fie că este adult.

Cum am spus de multe ori, când Îl voi vedea pe Cristos faţă în faţă, nu o să-I întind mâna ca în afaceri şi nu o să-I spun: „Încântat de cunoştinţă.” O să-mi arunc mai degrabă braţele în jurul Lui şi o să mărturisesc aşa cum a făcut Apostolul Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28)

Îndeosebi taţii trebuie să îşi exprime verbal dragostea şi admiraţia pentru fiii lor. Am auzit zeci de taţi spunând: „Nu este nevoie să-i spun că-l iubesc. Ştie asta.” Dacă Tatăl ceresc spune public, cu îndrăzneală şi personal, despre Fiul Său Isus, în timpul botezului Său: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”, şi tu o poţi face. Şi aminteşte-ţi, Tatăl ceresc a rostit cuvintele respective când Fiul Său avea 30 de ani (Matei 3:17; vezi şi Matei 17:5). Un fiu nu este niciodată prea mare ca să i se spună: „Te iubesc!”

Acum, un cuvânt pentru mame, cu privire la fiii lor. Adesea, fără să-şi dea seama, fiul homosexual s-a identificat mai degrabă cu mama lui, decât cu tatăl lui. O apropiere neobişnuită poate caracteriza relaţia mamă-fiu. Dacă este aşa, mama trebuie să-şi comunice dragostea într-un mod mai puţin demonstrativ; la urma urmei, ceea ce fiul homosexual are nevoie este să înveţe cum să se raporteze în mod potrivit la acelaşi sex.

Cum ar trebui taţii să-şi comunice dragostea fiicelor lor care se luptă cu homosexualitatea? Dacă fiica a fost victima unui abuz sexual din partea unui bărbat, se poate da înapoi din faţa îmbrăţişării tatălui ei. Sensibilitatea este de cea mai mare importanţă; o arătare blândă a afecţiunii, care susţine feminitatea ei, este potrivită. Mamele ar trebui să prezinte fiicelor lor modelul feminităţii biblice; îmbrăţişarea şi atingerea comunică dragoste necondiţionată, care nu trebuie să fie confundată cu dragostea care trece cu vederea.

Cultivă o „politică a uşii deschise”, în loc de o „mentalitate de caz închis”! Dacă un părinte îşi exprimă dezaprobarea, terminând cu: „Şi nu vreau să mai discutăm despre problema asta”, îi spune de fapt copilului: „Nu vreau să mai aud despre durerea şi confuzia ta.”

Cumpără nişte cărţi bune despre acest subiect şi citeşte-le. Poţi fi ispitit să i le dai copilului tău, dar nu o face decât dacă primeşti permisiunea. Un fiu sau o fiică, după ce şi-a făcut cunoscută homosexualitatea, are resentimente dacă i se aruncă în faţă cărţi. Dacă copilul tău îţi cere să citeşti literatură care susţine homosexualitatea, fă-o. Nu te va răni. Ce mod mai bun de a-ţi ajuta fiul sau fiica, decât să cunoşti argumentele care scuză homosexualitatea şi să fii în stare să le răspunzi biblic, raţional şi cu compasiune? Faptul că citeşti acea literatură va comunica copilului tău că nu-ţi este teamă să te confrunţi direct cu problemele. Şi el va fi mai receptiv la citirea literaturii pe care o recomanzi tu.

Vorbeşte cu copilul tău, nu copilului tău. Barbara Johnson scrie: „Secretele sunt pentru boală ceea ce deschiderea este pentru vindecare.” Un dialog dă naştere la sinceritate, în timp ce un monolog duce la ranchiună. Relaţia cu copilul tău trebuie să fie ca o stradă cu două sensuri; trebuie să creezi o atmosferă în care ţi-ar putea spune orice, fără să clipeşti, afară de cazul în care plângi cu el.

Recent am fost gazda unui program de televiziune despre homosexualitate. O zi mai târziu, un pastor care a văzut emisiunea a sunat ca să-mi pună câteva întrebări. „Găsiţi homosexuali în bisericile în care vorbiţi?” Am răspuns: „Găsesc homosexuali în toate bisericile.” Replica imediată şi sigură de sine a pastorului a fost: „Nu într-a mea!” Am pus o întrebare ipotetică: „Dacă ar fi homosexuali în biserica dumneavoastră, v‑ar spune?” După o scurtă pauză, a spus. „Cred că nu.” Atunci am întrebat: „De ce nu s-ar simţi deschişi să vă spună?” Pastorul, care avea toate răspunsurile, nu a avut răspuns. Tăcerea lui evidentă spunea totul. Dacă o persoană cu atracţii nedorite faţă de cei de acelaşi sex ştie că răspunsul tău va fi dispreţuitor, nu-ţi va spune niciodată povestea sa.

Menţine liniile de comunicare deschise. Am auzit de unii oameni care susţin îndepărtarea fiului sau a fiicei. Nu sunt de acord. Homosexualitatea este o problemă relaţională şi de aceea este mare nevoie de relaţii sănătoase cu acelaşi sex, nesexuale, atât cu familia cât şi cu prietenii. Dacă îţi ostracizezi copilul, cu siguranţă va găsi companie în altă parte.

Concentrează-te asupra imaginii zdrobite a copilului tău, nu asupra activităţii lui sexuale! Atracţia lui faţă de persoanele de acelaşi sex, ca şi activitatea homosexuală, sunt secundare. Este principala problemă a unei femei care suferă de anorexie faptul că nu-i place mâncarea? Nu! Îi place mâncarea; problema ei principală este o imagine zdrobită sau distorsionată. Deşi slăbită prin autoînfometare, se uită în oglindă şi se vede supraponderală. Nu fă din oglinzi problema principală!

Întăreşte imaginea zdrobită a fiului sau fiicei tale, amintindu-ţi că masculinitatea şi feminitatea sunt mult mai des prinse din zbor decât învăţate. Refuză răspunsurile automate, care însoţesc de multe ori această „veste”. Adună războinici ai rugăciunii în jurul tău. Dă copilului tău ceea ce are nevoie cu disperare: adevăr nediluat, dragoste necondiţionată şi rugăciune neîncetată!

[Tim Wilkins, How a Parent Should Respond to a Gay Child Is Not Always Apparent. Copyright © Cross Ministry, Inc, P.O. Box 1122 Wake Forest NC 27588, USA, site: www.crossministry.org/newsite. Tradus şi publicat cu permisiune. Tim Wilkins este Director la Cross Ministry, o misiune care se ocupă cu echiparea Bisericii, pentru a-i evangheliza şi uceniciza pe homosexuali.]

Cum să te rogi pentru un fiu risipitor

de Bob Davies

Bob Davies

Bob Davies

Femeia a început să plângă de îndată ce am răspuns la telefonul de la centrul de consiliere. „Nu ştiu ce să fac… cu privire la fiul meu”, a spus ea printre lacrimi. „Şi-a părăsit soţia… pentru un bărbat.” Cândva acel tânăr bărbat mărturisea că este creştin. Mama lui avea inima zdrobită. „Cum să mă mai rog pentru el?” a întrebat ea în cele din urmă.

Sunt lecţii dificil de învăţat când un fiu, un tovarăş de viaţă, o rudă apropiată sau un prieten ajunge să fie implicat într-un păcat strigător la cer. Ce putem face? Cum trebuie să ne rugăm?

Înainte ca Dumnezeu să răspundă la rugăciunile noastre, trebuie să mijlocim „după voia Lui” (1 Ioan 5:14). Iată câteva linii directoare pentru o rugăciune eficientă, pe care le-am învăţat din felul în care Dumnezeu S-a ocupat de profetul Lui rebel, Iona.

Roagă-te ca Dumnezeu să folosească presiunea consecinţelor ca să pună capăt răzvrătirii!

În compasiunea Lui pentru păcătoşii din Ninive, Domnul l‑a chemat pe Iona să-i avertizeze că judecata divină avea să vină în curând. În loc să se îndrepte spre est, Iona s-a îndreptat mai degrabă către ţărm şi a găsit o corabie care se îndrepta spre vest. Se ducea cât putea de departe de locul unde vroia Dumnezeu ca el să meargă. Furtuna violentă pe care Dumnezeu a adus-o asupra corabiei, când traversau Marea Mediterană, a fost o consecinţă directă a alegerii răzvrătite a lui Iona de a fugi.

Există o lege naturală a cauzei şi efectului, pe care noi toţi o luăm de bună. Această lege înseamnă că orice acţiune are un anumit fel de consecinţă. Dacă acţiunea ta este în acord cu felul în care Dumnezeu ne-a creat să trăim, culegem rezultate bune. Dacă este contrară planului lui Dumnezeu, efectele pot fi dureroase. Principiul este atât de evident, totuşi, de atâtea ori lucrăm de fapt împotriva lui!

În dragostea Lui, Dumnezeu îngăduie să apară consecinţe dureroase în viaţa unei persoane, ca rezultat al răzvrătirii. Uneori durează până ce acţiunile rebele încep să aducă roadă. Trebuie să fim răbdători şi să permitem să treacă timpul. Nu putem face nimic ca să grăbim procesul, cu excepţia faptului de a recunoaşte ce se întâmplă şi de a-I îngădui Domnului să lucreze.

Rezultatele care apar din cauza acţiunilor păcătoase sunt lucrurile care sperie cel mai tare cu privire la păcatul continuu. Deci nu te ruga ca Dumnezeu să îndepărteze consecinţele răzvrătirii celui drag al tău. Şi nu sta împotriva scopurilor lui Dumnezeu, îndepărtându-le tu însuţi.

De exemplu, cel mai rău lucru pe care îl poţi face pentru fiul sau fiica ta încăpăţânată este să-i trimiţi toţi banii pe care îi vrea, când şi-a irosit veniturile pe petreceri de weekend cu prietenii săi.

Roagă-te ca Dumnezeu să folosească şi tovarăşii nemântuiţi ca să pună capăt răzvrătirii!

Aparent, Iona era singurul om de la bordul corabiei care Îl cunoştea pe Domnul Dumnezeu. În mijlocul furtunii, „au strigat fiecare la dumnezeul lui” (Iona 1:5). Bărbaţii au încercat, cu disperare, să îndrepte corabia către ţărm, ca să scape de furtună. Credeau că fac lucrul potrivit, dar lucrau de fapt împotriva scopurilor lui Dumnezeu.

În mod ironic, Iona era singurul care nu ştia nimic din ce se întâmpla. Dormea buştean pe fundul corabiei, în mijlocul activităţii frenetice. Dumnezeu a folosit acei oameni păcătoşi ca să-l trezească pe Iona şi să-l informeze despre ce se întâmpla.

Persoana pentru care te rogi poate să nu ştie că Dumnezeu este la lucru în viaţa sa – dar avem curaj şi speranţă, cunoscând că Domnul nostru are controlul final al tuturor împrejurărilor şi că Îşi împlineşte scopurile, ca răspuns la rugăciunile noastre. Deci roagă-te ca Dumnezeu să folosească până şi pe cei nemântuiţi din viaţa celui drag al tău, ca să aducă schimbarea.

Roagă-te ca Dumnezeu să lucreze în felul Său ca să pună capăt răzvrătirii. Poate că felul în care Dumnezeu va lucra în situaţia rudei sau prietenului tău nu este cel la care te-ai aştepta. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele”, afirmă Domnul în Isaia 55:8. Vedem numai o fracţiune de secundă din toată situaţia; Dumnezeu o vede pe toată.

Nu exista niciun mod în care corăbierii să fi putut şti despre peştele cel mare pe care Dumnezeu îl pregătise ca să-l înghită pe Iona. Dar evenimentul a avut un impact profund asupra vieţilor lor. După ce l-au aruncat pe Iona peste bord, marea s-a liniştit ca răspuns la rugăciunile lor, şi „pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul” (Iona 1:16).

Scăparea lui Iona a fost un eveniment evanghelistic! Dumnezeu poate folosi viaţa celui drag al tău în chip nevăzut, chiar în mijlocul răzvrătirii.

Roagă-te ca Dumnezeu să lucreze în mod supranatural, dar fii pregătit!

În primele stadii ale răspunsului Său, este posibil ca lucrurile să pară că se înrăutăţesc din ce în ce mai mult. Dumnezeu poate aplica şi mai multă presiune prin împrejurări.

Iona trebuie să fi fost un om foarte împietrit. Chiar ameninţarea de a fi aruncat peste bord, într-o furtună care mugea, nu l-a făcut să se pocăiască. Numai după trei zile lungi în burta peştelui, I-a promis în cele din urmă lui Dumnezeu că se va supune chemării Lui. Acele trei zile au fost probabil cele mai lungi din viaţa lui Iona. În mod similar, săptămânile, lunile, chiar anii cât cel drag al tău este răzvrătit, pot să pară o veşnicie.

Roagă-te pentru protecţia supranaturală a lui Dumnezeu în timpul răzvrătirii prietenului sau rudei tale!

Dumnezeu poate să aducă în viaţa lui consecinţe care să îţi facă părul măciucă. Sănătatea lui poate suferi îngrozitor (sunt sigur că Iona era o epavă fizică după ce a fost atacat de sucurile digestive trei zile). Dar Dumnezeu tot este la lucru – încrede-te în El! Este foarte important să realizezi că această chemare finală de a sluji lui Dumnezeu sau sinelui depinde de persoana implicată în păcat.

Domnul ne-a dat voinţă liberă şi nimeni nu a fost vreodată atras la supunere faţă de Domnul împotriva voii sale. Nu poţi să alegi în locul celuilalt. Înţelegerea reală a acestui principiu te va scăpa de multă neînţelegere şi frustrare cu privire la căile lui Dumnezeu.

Mulţumeşte-I lui Dumnezeu că poate să folosească o persoană chiar şi după o perioadă de răzvrătire!

Cea mai roditoare misiune din viaţa unei persoane vine după cea mai profundă pocăinţă. Înţelege că Dumnezeu a promis să folosească şi cele mai rele evenimente din trecutul nostru pentru gloria Lui, odată ce ne-am întors de la ele şi I le-am predat deplin (Romani 8:28). Totuşi, aceasta nu înlătură efectele adverse ale păcatului în viaţa noastră. De exemplu, homosexualul care se pocăieşte şi renunţă la păcat poate fi infectat cu virusul HIV, ceea ce probabil îi va scurta viaţa pământească.

Cu toate acestea, Dumnezeu nu l-a pus pe Iona „pe raft” după perioada lui de răzvrătire şi păcat. Dimpotrivă, misiunea plină de putere pentru care ne aducem aminte de el a avut loc după încercarea lui inutilă de a fugi de Dumnezeu.

Predicarea lui Iona a provocat o trezire incredibilă, în unul dintre cele mai mari oraşe din lumea de pe vremea aceea. Prin ascultarea lui, s-a aflat încă o dată în centrul voii şi scopului lui Dumnezeu. Dumnezeu a folosit alegerile greşite ale lui Iona ca să aducă tărie spirituală şi smerenie în viaţa lui.

Perioada de răzvrătire a lui Iona l-a învăţat multe despre caracterul lui Dumnezeu – despre mila, iertarea şi răbdarea Lui. Este o minciună strigătoare la cer că cineva care a fost implicat într-un păcat mare nu va mai fi niciodată folositor lui Dumnezeu. Tocmai opusul este adevărat. Unii creştini care au avut un trecut dintre cele mai rele, sunt astăzi cei mai puternici martori ai Adevărului. Curăţirea lui Dumnezeu este profundă şi completă.

Dovedeşte viaţa lui Iona că răzvrătirea unei persoane va lua întotdeauna sfârşit? Nu! Dar ne transmite un mesaj al speranţei, în timp ce privim, aşteptăm – şi ne rugăm pentru cel drag al nostru.

În toate rugăciunile tale, ţine-te tare de promisiunile lui Dumnezeu. „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul… am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug” (Psalmul 66:10, 12).

[Bob Davies, How to Pray for a Prodigal. Copyright © 1999 Bob Davies. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 55 56 57 58 59 64