de Allana McDougal

Mark nu îşi dă numele real, pentru că nu vrea ca oamenii să-şi dea seama cine este. El ne face cunoscută o imagine a vieţii sale ascunse, pe care membrii familiei lui încă nu au văzut-o, pentru ca elevii ca el să poată găsi speranţă. Mark ia parte la evenimente extracurriculare şi este un elev eminent. Este prietenos, atrăgător şi amuzant.

Există însă un lucru care a rămas nespus în descrierea de mai sus, care ne-ar putea schimba părerea despre el. Este homosexual.

De la vârsta de doisprezece ani, Mark a ştiut că era ceva „diferit” la el. Pe vremea aceea, când prietenii lui au început să exploreze lumea fetelor şi masculinitatea, el şi-a dat seama, pentru prima dată, de homosexualitatea lui.

„Clasele a şasea şi a şaptea mi-au produs cel mai mult confuzie. Nu m-am gândit niciodată că aş putea fi homosexual. Încercam să înţeleg de ce nu mă uitam după fete, la fel ca prietenii mei.”

Mark a petrecut ani de zile punându-şi întrebări, înainte de a realiza că nu avea o altă opţiune. Să fie homosexual este parte a ceea ce este el. Să ajungă la această concluzie a fost o luptă personală. A trebuit să înţeleagă de ce, la orele de educaţie sexuală, nu primea răspuns la întrebările lui şi de ce părinţii lui nu ar fi fost la fel de fericiţi pentru el, dacă le-ar fi prezentat pe cel cu care urma să-şi petreacă viaţa.

„Liceul este atât de superficial. Oamenii te judecă după cum te îmbraci, după cum te porţi şi după cei cu care îţi petreci timpul. Nu vreau acest lucru (să fiu homosexual), pentru că mi-e teamă să nu fiu ridiculizat şi abuzat verbal”, spune Mark.

A avut parte de hărţuire şi discriminare în oraşul nostru şi în şcolile noastre. I-a fost teamă pentru prietenii lui şi pentru prietenul lui, atunci când au rămas târziu în oraş într-o noapte, când un grup de „ofensatori” au început să le arunce cuvinte jignitoare şi să folosească un limbaj murdar la adresa lor pe stradă.

Într-o excursie cu clasa, un elev a folosit cuvântul „poponar” în numeroase rânduri, fără ca profesorul să intervină. Mark era pe cale să vorbească, dar de teama de a fi etichetat „pro-homosexualitate”, nu a exprimat că a fost ofensat de comentariile făcute.

„Cuvintele «poponar» şi «homo» sunt deseori folosite în afara contextului, pentru a face referire la lucruri fie nenaturale, fie greşite”, spune el, observând inabilitatea oamenilor de a-i apăra pe homosexuali sau de a-i contrazice pe cei care folosesc asemenea temeni ofensatori, stopând procesul de eliminare a hărţuirii homosexualilor. Ideea de a trăi într-o lume în care se simte cel puţin îndreptăţit să fie cel care este, îi pare lipsită de speranţă.

Mark priveşte spre viitor, la Universitatea din Toronto. A fost la Church Street (o zonă homosexuală notorie din partea de jos a oraşului) şi a luat parte la prima lui paradă homosexuală vara trecută, cea mai mare paradă din istorie.

„Fiecare secundă din aproape toată viaţa mea, a fost plină de secrete. Să mă ascund este prima prioritate pentru mine. Iau orice altă decizie după ce iau în considerare cum ar putea ea afecta păstrarea secretului.”

Mark speră să lase toate acestea în urmă, odată cu reprimarea din viaţa de liceu. Numai atunci, speră el, jocul de-a v-aţi ascunselea va lua sfârşit.

[Allana McDougal, It Never Occurred to Me That I Might Be Gay. Copyright © 1999 Allana McDougal. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat în ziarul Peterborough This Week din Peterborough, Ontario, Statele Unite. Misiunile pentru homosexuali încearcă să ajungă cu Evanghelia la cei ca Mark.]

de J. Budziszewski

„Sunteţi profesorul Theophilus?”

M-am întors. „Eu sunt. Intră.”

„Numele meu este Lawrence. Sunt homosexual. Am venit să mă plâng cu privire la comentariul dumneavoastră de ieri despre libertăţile constituţionale. A fost bigot şi homofob. Semnez un protest formal pentru cei care conduc seria de vorbitori ai Uniunii Studenţeşti.”

Cel puţin este direct, m-am gândit. I-am făcut semn să ia loc.

„Lămuriţi-mă, domnule Lawrence. Cum ar fi putut…”

„Doar Lawrence.”

„Mulţumesc. Acum, cum ar fi putut discursul meu să fie «bigot şi homofob» când nici nu am menţionat homosexualitatea?”

„De fapt nu am auzit eu însumi discursul. Am intrat în timpul Q & A [Întrebări şi răspunsuri, n. trad.].”

„Înţeleg. Şi ce am spus în timpul Q & A?”

„Aţi spus că homosexualii fac sex cu animalele.”

Sunt obişnuit cu acest fel de lucruri, aşa că de-abia le observ. „Mă tem că nu ai ascultat cu atenţie.”

„Îmi amintesc clar”, a afirmat el. „O fată v-a cerut să vă spuneţi părerea despre legea cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi aţi spus că homosexualii fac sex cu animale.”

„Nu, ce am spus a fost că «orientarea sexuală» poate însemna multe lucruri. Unii oameni sunt orientaţi sexual către sexul opus; alţii către acelaşi sex; alţii către copii; alţii către animale; alţii către cadavre. Am spus că mă întreb unde va duce acest trend.”

„Atunci admiteţi că homosexualii nu fac sex cu animale?”

„Tu ai adus aceasta în discuţie”, i-am amintit eu. „Nu am informaţii despre această chestiune. Sugerez numai că nu toate «orientările» sunt echivalente din punct de vedere moral.”

Nu a spus nimic, dar nu a arătat nicio intenţie de a pleca. „Crezi că toate «orientările» sunt echivalente din punct de vedere moral?” am întrebat eu.

„Nici măcar nu socotesc că întrebarea merită un răspuns”, a spus el. „Dar ştiu ce credeţi despre orientarea mea. Sunt sătul de voi, creştinii falşi, cu ipocriziile voastre murdare despre dragostea lui Dumnezeu.”

„Deci ai auzit că sunt creştin.”

„Cine n-a auzit? Sfântul, evlaviosul, excelentul profesor Theophilus al Universităţii de Stat, al oricărei specializări postuniversitare – ce altceva ar putea fi? Întreaga şcoală duhneşte din cauza dv., a dv. şi a celorlalţi creştini, aşa-numiţi profesori. De aceea am intrat la Q & A. Am vrut să vă văd scuipând venin.”

„Doamne! Am spus ceva veninos?”

„Ceea ce credeţi este veninos.”

„Înţeleg”, am zâmbit. „De ce nu încetezi să te ascunzi şi să‑mi spui ce te deranjează cu adevărat?”

„Probabil credeţi că sunteţi amuzant.”

„Sunt serios. Spune-mi plângerile tale una câte una şi voi răspunde la ele.”

„Nu aţi putea răspunde la ele. Sunt prea multe.”

„Pune-mă la încercare. Voi da răspunsuri scurte.”

Şi-a ridicat capul şi m-a privit cu atenţie. „Sunteţi serios, nu-i aşa?”

„Nu aş spune-o, dacă nu aş fi.”

„Câte una pe rând?”

„Câte una pe rând.”

„Bine, iat-o pe prima. Creştinii sunt ipocriţi. Vorbiţi mereu împotriva homosexualilor, dar ce spuneţi despre celelalte lucruri pe care le condamnă Biblia voastră, precum divorţul şi recăsătorirea? Vă deranjează păcatele celorlalţi oameni, nu ale voastre.”

Am râs. „Dacă ai fi petrecut ceva timp prin preajma mea, ai şti că sunt la fel de dur cu păcatele heterosexualilor ca şi cu cele ale homosexualilor. Divorţul uşor este un prim exemplu despre cum un lucru rău duce la altul – în cazul tău la pierderea abilităţii de a face vreo distincţie între actele sexuale.”

Ignorând replica, a continuat cu următoarea plângere. „Sunteţi intolerant. Respingeţi oamenii ca mine, doar pentru că suntem diferiţi de dv.”

„Eu te resping pe tine?” am spus. „Nu eşti tu cel care respinge ce este diferit de tine? Nu respingi provocarea celuilalt sex?”

„Nu am nevoie de celălalt sex. Am o relaţie stabilă cu partenerul meu.”

„Studiile arată că homosexualii care au parteneri nu încetează să caute parteneri sexuali în locurile publice, ci doar caută mai puţin. Când cred că heterosexualii nu ascultă, scriitorii homosexuali spun acelaşi lucru.”

„Şi ce dacă e adevărat? Oricum nu e nimic greşit cu dragostea homosexuală.”

Am spus liniştit. „Spune-mi ce este iubitor în acte sexuale care provoacă sângerare, sufocare, boală şi durere,” am sugerat eu. „Ai putea începe prin a explica sensul medical al termenului «sindromul intestinal al homosexualilor» sau cum ajung oamenii să aibă leziuni provocate de herpes pe amigdale.”

„Sunteţi – cum puteţi spune aşa ceva?” a întrebat el. „Cum îndrăzniţi să-mi spuneţi pe cine să iubesc?”

„Nu cred că-ţi spun pe cine să iubeşti.”

„A, nu? Atunci ce îmi spuneţi?”

„Că nu este nimic iubitor în autodistrugerea reciprocă.”

„Probabil credeţi că relaţia mea cu partenerul meu este numai murdărie!”

„Nu, respect prietenia oriunde o găsesc – inclusiv prietenia ta cu partenerul tău. Numai că sexul nu face mai bună orice relaţie de prietenie.”

„De ce nu? Sunteţi împotriva sexului sau ceva de genul ăsta?”

„Deloc”, am spus, „dar ai putea spune că sexul îmbunătăţeşte prietenia unui tată cu fiica lui?”

Văzând pe chipul lui că nu putea spune aceasta, am continuat. „Înţelegi punctul meu de vedere. Sexul nu îmbunătăţeşte nici prietenia dintre doi bărbaţi.”

„Aici greşiţi. Sexul homosexual este la fel de natural pentru unii oameni aşa cum sexul heterosexual este pentru alţi oameni.”

„Ce este «natural» este să deschizi potenţialul înnăscut, în loc să i te împotriveşti. Unul dintre scopurile sexului marital este să te scoată din eul tău şi din preocupările lui, pentru a ajunge la intimitate cu cineva care este cu adevărat diferit de tine.”

Asculta ceva din toate acestea? „Îmi pare rău, Lawrence – chiar îmi pare – dar făcând sex cu un bărbat nu poţi face acest lucru. Este mult prea mult ca şi cum ţi-ai iubi propria imagine în oglindă. Asta am vrut să spun înainte, despre refuzarea provocării celuilalt sex.”

Eram pe cale să continui, dar el a schimbat brusc subiectul. „Atitudini ca ale dv. l-au omorât pe Matthew Shepard.”

„Cu siguranţă nu-ţi imaginezi că bătăuşii care l-au omorât pe Matthew Shepard erau creştini, nu-i aşa?” Am zâmbit la absurditatea acestui gând, dar văzând că mi-a înţeles greşit zâmbetul, am redevenit serios şi am încercat din nou.

„Lawrence, deplâng violenţa care l-a omorât pe Matthew Shepard şi sunt bucuros că acei oameni au fost prinşi. Dar nu ar trebui să deplângem şi impulsul care l-a făcut pe Matthew Shepard să fie atras sexual de necunoscuţi violenţi?”

El a spus doar: „Mă urâţi.”

Am făcut o pauză ca să-l studiez. Credea cu adevărat aceasta sau era doar praf în ochi?

„Nu te urăsc”, am spus. „Te iubesc.” Am făcut o pauză. „Aş vrea să fiu cu tine pentru totdeauna, în cer.”

Faţa lui Lawrence arăta şocul, ca şi cum ar fi fost lovit în stomac. Apoi a părut confuz. Expresia confuziei a fost imediat înlocuită de o expresie a mâniei.

Pentru o fracţiune de secundă, a fost ca şi cum măştile ar fi căzut. „Dumnezeule din ceruri”, m-am gândit eu, „am nevoie de ajutor.” Cum puteau să cadă din nou?

„Adevărata ta problemă nu este dragostea mea faţă de tine, nu-i aşa?” am întrebat.

„Ce vreţi să spuneţi?”

„Este dragostea lui Dumnezeu. Problema ta este dragostea lui Dumnezeu.” Câteva secunde nu a existat nicio reacţie.

Apoi ea a venit. „Aţi înţeles bine că dragostea lui Dumnezeu este o problemă pentru mine,” a spus el. „Dumnezeul vostru este dragoste. Dumnezeul mincinos care spune că iubeşte omul, dar îi urăşte pe bărbaţii care iubesc bărbaţi.”

„Crezi că Dumnezeu te urăşte?”

„Nu mă urăşte?”

„Ce te face să spui asta?”

„Nu spune Biblia asta? Numeşte oamenii ca mine o urâciune.”

„Numeşte ceea ce faci o urâciune. Este o diferenţă.”

„Nu este nicio diferenţă. Fac ceea ce sunt.”

Am luat în considerare acest argument. „Poate”, am spus eu, „că vrei ca Dumnezeu să te iubească mai puţin?”

„Mai puţin!” a spus el repede şi foarte supărat.

„Da. Nu ştii ce este dragostea?”

„Acceptare.”

„Acceptare a ceea ce te ucide? Gândeşte-te la un alt mod de a privi lucrurile: dragostea este un angajament al voinţei, pentru adevăratul bine al celeilalte persoane.”

„Ce?”

„Am spus că dragostea este un angajament al voinţei, pentru adevăratul bine al celeilalte persoane.”

„Nu înţeleg ce spuneţi.”

„Desigur că înţelegi. Cel care iubeşte vrea ce este bine pentru cel iubit.”

A ezitat. „Presupun că da.”

„Bun. Acum gândeşte-te. Dacă aceasta este dragostea, atunci un Iubit desăvârşit ar vrea binele desăvârşit pentru cel iubit. Înţelegi ce înseamnă aceasta? Nu ar putea suferi şi ar detesta tot ce ar distruge binele celui iubit – indiferent cât de mult cel iubit ar dori acel lucru.”

Nu am putut citi reacţia de pe faţa lui, aşa că am continuat. „Aceasta e ceea ce face păcatul – ne distruge. Al tău te distruge pe tine, al meu mă distruge pe mine. Şi de aceea Iubitul nu-l «acceptă»; îl urăşte cu o ură neînduplecată. Pentru a scoate cancerul din noi, va face orice trebuie – ca un chirurg. Nu, mai mult decât un chirurg. Dacă Îl vei lăsa, va lua chiar cancerul asupra Lui şi va muri în locul tău.”

Încă impenetrabil, privea înainte, evitându-mi privirea.

Am întrebat: „Ce se întâmplă dacă refuzi să renunţi la ce te distruge? Ce se întâmplă dacă Îi spui aceasta Iubitului divin şi desăvârşit, care vrea binele tău complet si desăvârşit – dacă spui: Mă agăţ de distrugerea mea! Acceptă-mă, şi distrugerea mea odată cu mine! Refuz să intru în cer altfel decât în compania morţii!”

Niciunul dintre noi nu a mai spus nimic.

Lawrence s-a ridicat şi a ieşit.

[J. Budziszewski, Homophobia: An Unfinished Story. Copyright © J. Budziszewski, Profesor de management şi filozofie la Universitatea din Texas, Austin, SU.A, autor al How to Stay Christian in College şi The Line Through the Heart: Natural Law as Fact, Theory, and Sign of Contradiction. Acest articol a apărut iniţial în Boundless, www.boundless.org. Tradus şi publicat cu permisiune. Homophobia: An Unfinished Story face parte dintr-o serie de două articole. Celălalt articol din serie este The Seeker. Cele două articole au fost scrise pentru a fi citite împreună.]

de J. Budziszewski

Acest dialog, ca toate dialogurile care constau în întrebări şi răspunsuri, este ficţiune, dar se bazează pe evenimente reale: reconsiderarea părerilor vizitatorului lui Theophilus se aseamănă îndeaproape cu mărturia adevărată a unui fost homosexual, care este un prieten al autorului.

„Nu a fost uşor să vă găsesc biroul”, a spus vizitatorul meu în timp ce lua loc. „Această clădire este ca un tunel de iepuri.”

„Da”, am spus eu, „în primii doi ani în care am lucrat aici, a trebuit să las în fiecare zi o urmă de firimituri, ca să găsesc drumul de întoarcere. Nu ne-am mai întâlnit, nu-i aşa?”

„Nu, am terminat studiile – sunt absolvent. Mă numesc Adam, Adam Apollolas.”

„M.E. Theophilus.” Am dat mâna.

„Sunteţi acelaşi Theophilus care a scris dialogul Homofobia pentru Nounless Webzine, nu-i aşa? Speram să vorbesc cu dv. despre el.”

„Îţi stau la dispoziţie”, am zâmbit. „Ce ai dori să ştii despre el?”

„Se bazează pe o conversaţie reală?”

„Da şi nu; a fost un compozit. Un student homosexual m-a vizitat într-adevăr ca să mă acuze că am spus că «homosexualii fac sex cu animalele» şi restul este, de asemenea, din viaţa reală, dar nu neapărat din aceeaşi conversaţie.”

„Dar nu poate fi adevărat că toţi homosexualii care vorbesc cu dv. sunt la fel de mânioşi şi de înguşti la minte ca el.”

„Nu, bineînţeles că nu.”

„Atunci de ce l-aţi zugrăvit astfel în dialog?”

„Ai vrea să pretind că nimeni din viaţa homosexuală nu este mânios şi îngust la minte? Mulţi sunt aşa – ar trebui să vezi scrisorile mele – şi încerc să le arăt cititorilor mei dinamica a mai mult decât un gen de conversaţie. Vezi, când oamenii au întrebări sincere, încerci să le răspunzi, dar când doar îţi aruncă praf în ochi, atunci îndepărtezi fumul.”

„Deci aţi fi deschis pentru un alt gen de conversaţie.”

„Desigur”, am spus. Am zâmbit. „Poate că avem una chiar acum?”

Sprâncenele i s-au ridicat. „Sunt atât de uşor de citit?”

„Am ghicit doar. Deci despre ce vroiai de fapt să vorbim?”

„Nu sunt un ideolog, dar cred că m-aţi putea numi un Căutător. Vedeţi, sunt în viaţa homosexuală de cinci ani, dar în cele din urmă am căzut pe gânduri. Nu vă cer să mă convertiţi, înţelegeţi? M-am gândit doar să aud ce aveţi de spus, apoi să plec şi să mă gândesc la asta.”

„Cu privire la ce ai căzut pe gânduri?”

A ezitat. „O să folosiţi această conversaţie în unul din dialogurile dv.?”

„Dacă aş face-o, m-aş asigura că nu poţi fi identificat. Poţi vorbi liber.”

„Ei bine” – a ezitat el. „Un lucru este intimitatea. Nu am avut niciodată probleme în a găsi sex, dar acesta este mai mult sau mai puţin anonim. Nu m-a deranjat la început, dar acum mă afectează.”

„Este sexul întotdeauna anonim?”

„Nu, prima dată am făcut sex într-o relaţie stabilă. Am mai avut încă două sau trei relaţii stabile – pentru o lună, două luni, un an. Dar nu au fost niciodată ceea ce ai numi relaţii fidele, înţelegeţi ce vreau să spun? Ca şi cum trebuiau să existe evadări sexuale, pentru ca relaţia să funcţioneze. Încep să vreau – nu ştiu. Altceva.”

„Continuă.”

S-a oprit. „Un alt lucru. Vreau să fiu tată. Nu se potriveşte stereotipului, nu-i aşa? Sunteţi surprins auzindu-mă că spun asta?”

„Deloc.”

„În cazul acesta sunteţi singurul. Prietenii mei nu înţeleg. Unul a spus: «De ce nu iei o linguriţă şi nu faci o înţelegere cu o lesbiană?» Dar nu este ceea ce vreau.” O altă pauză. Îmi spuneam: «Obişnuieşte-te cu gândul acesta. Nu poţi să ai tot ce vrei.» Dar în cazul meu nu mai funcţionează.”

După o secundă, a vorbit din nou. „Mai este un lucru.”

„Ce anume?”

„Dumnezeu.”

„Dumnezeu? Cum aşa?”

„O, mă duc uneori la biserică. Acum, aceasta probabil că vă surprinde.”

„Nu. Ce fel de biserică?”

„De diferite feluri. La început nu am mers la nicio biserică. Familia mea nu mergea niciodată la biserică. Cei mai mulţi dintre prietenii mei homosexuali nu au ce face cu Dumnezeu. Apoi am început să merg la o biserică homosexuală şi a fost OK pentru un timp. Dar cred că vreau lucrul real, înţelegeţi ce vreau să spun? Sau nimic altceva.”

„Cred că da. Nu ai îndoieli cu privire la ce anume este lucrul real?”

„Nu. Nu spun că aş crede în Isus, dar…” S-a gândit o clipă. „Biserica homosexuală spune că poţi să fii creştin şi să duci o viaţă homosexuală. Presupun că nu am crezut niciodată cu adevărat asta. Am citit o carte pe care a recomandat-o pastorul din biserica homosexuală.”

„Da?”

„Titlul era ceva de genul Sex şi murdărie. Am uitat exact cum sună. Staţi puţin, o să-mi amintesc.”

„Nu contează, ştiu cartea.”

„A, bine. Atunci probabil că vă amintiţi cum autorul argumentează că atunci când Biblia stabileşte reguli pentru sex, ele sunt doar coduri pentru puritate – nu legi morale – deci nu eşti obligat să le respecţi.”

„Desigur.”

„M-a prins până la un moment – până când a spus «de aceea este OK şi să faci sex cu animalele» sau până am ajuns la cuvintele care aveau acest sens. Tocmai lucrul de care v-a acuzat tipul din dialogul dv. pe dv. că aţi spus că gândesc homosexualii. Puteam să văd cum concluzia autorului a urmat premiselor sale – dar după aceea nu am mai avut ce face cu premisele lui, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.”

„Înţeleg exact ce vrei să spui. Deci unde te duc toate acestea?”

„Aşa cum am spus, vreau să vă aud, apoi voi pleca şi mă voi gândi la ce aţi spus.”

„Bine, Adam, dar despre ce anume vrei să mă auzi vorbind?”

„Cred că ceea ce nu înţeleg este imaginea de ansamblu despre sex.”

„Există într-adevăr o imagine de ansamblu despre sex.”

„Prezentaţi-mi-o atunci. Zugrăviţi-mi-o. Ţineţi-mi o prelegere, chiar. Aceasta”, a adăugat el, „dacă nu vă deranjează.”

Nu m-am putut abţine să nu râd. „M-ai întrebat înainte dacă voi folosi această conversaţie în unul din dialogurile mele. Dacă o voi face, nimeni nu va crede. Vor spune că am inventat-o.”

„De ce?”

„Pentru că ai plănuit totul mult prea bine. «Căderea pe gânduri» anticipează tot ce aş vrea să spun. Şi acum îmi ceri o prelegere!”

„După şapte ani de colegiu, sunt obişnuit cu prelegerile. Dv. faceţi ce face un profesor, iar eu voi asculta. Dacă vreau să vă combat – credeţi-mă, ştiu cum – voi reveni în altă zi.”

Mi-am adunat gândurile. „Bine, Adam. Punctul principal al moralităţii sexuale creştine este că natura umană este proiectată. Trebuie să trăim într-un anumit mod, pentru că suntem proiectaţi să trăim în acel mod.”

A spus: „Pot să văd designul într-un organ ca inima. Natura umană este puţin prea mare pentru mine.”

„Atunci să începem cu inima. Vezi cum fiecare parte lucrează împreună cu celelalte, pentru a-şi împlini scopul, funcţia?”

„Desigur. Avem nervi şi valve şi camere de pompare, toate pentru circulaţia sângelui.”

„Exact. Dacă te gândeşti la energiile sexuale în loc de inimă, este la fel. Cheia înţelegerii unui design este să-i recunoşti scopurile. Pentru inimă, scopul este pomparea sângelui; pentru energiile sexuale – spune-mi tu.”

„Plăcerea?”

„Mai gândeşte-te. Ai spune că plăcerea este scopul actului de a mânca?”

„Nu, aş spune că scopul mâncării este hrănirea şi că plăcerea este doar rezultatul.”

„Dacă ai crede că plăcerea este scopul mâncării, ce ai face dacă ţi-aş oferi otravă cu gust plăcut?”

„Aş mânca-o.”

„Şi ce s-ar întâmpla?”

„M-aş îmbolnăvi.”

„Dar dacă ai înţelege că scopul mâncării este hrănirea şi că plăcerea este doar rezultatul, atunci ce ai face dacă ţi-aş oferi otravă cu gust plăcut?”

„Aş refuza-o şi aş cere în schimb mâncare.”

„La fel este şi cu energiile sexuale. Plăcerea este rezultatul folosirii lor, dar nu scopul folosirii lor. Scopurile îţi spun ce gen de activităţi sexuale sunt bune şi care nu sunt; prin ea însăşi, plăcerea nu-ţi poate spune.”

„Deci care sunt scopurile energiilor sexuale?”

„Deja mi-ai spus; numai că nu ai realizat că o faci.”

„Am făcut-o? Când?”

„Când mi-ai spus că ai căzut pe gânduri cu privire la viaţa homosexuală. Au fost trei lucruri. La ce se referea primul dintre ele?”

„La intimitate. La legătură.”

„Şi al doilea?”

„La a avea copii.”

„Atunci nu vei fi surprins să auzi că unul dintre scopurile inerente ale energiile sexuale este să lege un bărbat de o femeie, iar un altul este să aibă şi să crească copii.”

„Dacă a fi legat este bine, de ce să nu se folosească energiile sexuale pentru a lega un bărbat de un alt bărbat?”

„A mers în cazul tău, Adam?”

„Ei bine, nu. De asta mă plângeam.”

„Vezi, nu este un accident. Legarea unui bărbat de un alt bărbat este contrară designului.”

„Spuneţi asta, dar cum ştiţi?”

„Există două motive. Mai întâi, bărbatul şi femeia sunt complementari. Nu sunt doar diferiţi, se potrivesc. Există ceva în designul emoţional al bărbatului pe care numai femeia îl poate împlini şi ceva în designul emoţional al femeii pe care numai bărbatul îl poate împlini. Când se unesc doi de acelaşi gen, nu se întâmplă aceasta. În loc să se echilibreze unul pe celălalt, se dezechilibrează unul pe celălalt.”

„Care este celălalt motiv?”

„Celălalt motiv este că unirea a două persoane de acelaşi gen este sterilă. Şi tu te-ai plâns de asta.”

„Dar uneori nici un bărbat nu poate avea copii cu o femeie.”

„Unirea a două persoane de acelaşi gen nu este accidental sterilă, Adam, cum poate fi unirea unui anumit bărbat cu o anumită femeie; este inerent sterilă. Un soţ şi o soţie care nu pot avea un copil nu s-au ridicat împotriva scopurilor lor proiectate. Doi bărbaţi care fac sex împreună, se ridică.”

A zâmbit silit. „Există întotdeauna o linguriţă.”

„Dar când prietenul tău ţi-a făcut acea sugestie, ai refuzat, nu-i aşa? Din ce motiv?”

„Nu sunt sigur. Cred doar că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată.”

„Exact. Bărbatul şi femeia se pot completa şi desăvârşi unul pe celălalt nu doar având copii, ci şi crescându-i. Femeile sunt mai bine proiectate pentru a avea grijă, bărbaţii sunt mai bine proiectaţi pentru protecţie. Pe lângă aceasta, doi taţi nu pot reproduce relaţia bărbat-femeie. Nici două mame nu pot. Nici numai o mamă nu poate.”

Adam a rămas tăcut, meditând la toate acestea. „Ştiţi”, a spus în cele din urmă, „nu mă aşteptam să-mi spuneţi numai asta.”

„Despre ce te aşteptai să vorbesc?”

„Despre boală.” A făcut o pauză. „Acum, când mă gândesc la asta, nu aţi spus multe despre boală, nici în acel dialog pe care l-am citit.”

„Cred că ştii deja limitele modului tău de viaţă.”

„Presupun că da. Dar nu pare corect. De ce trebuie să fie sexul homosexual mai puţin sănătos decât orice alt fel de sex?”

„Nu ajungem iar la design? Începe cu faptul că nu toate orificiile sunt create egale.”

„Hm.”

„Hm?”

„Cred că voi face ce am spus: voi pleca şi mă voi gândi la toate acestea. Între timp, Profesore, cred că aveţi o problemă.”

„Da?”

„Dacă intenţionaţi să folosiţi această discuţie a noastră în unul dintre dialogurile dv.”

„Şi care ar fi acea problemă?”

„Am vorbit prea mult. Dialogurile dv. au toate 1500 de cuvinte. Acesta este mult mai mare.”

Am zâmbit. „Voi vorbi cu editorul meu despre aceasta.”

[J. Budziszewski, The Seeker. Copyright © J. Budziszewski, Profesor de management şi filozofie la Universitatea din Texas, Austin, SUA, autor al How to Stay Christian in College şi The Line Through the Heart: Natural Law as Fact, Theory, and Sign of Contradiction. Acest articol a apărut iniţial în Boundless, www.boundless.org. Tradus şi publicat cu permisiune. The Seeker face parte dintr-o serie de două articole. Celălalt articol din serie este Homophobia: An Unfinished Story. Cele două articole au fost scrise pentru a fi citite împreună.]