de Alan Medinger

Alan Medinger

Învingerea homosexualităţii înseamnă mult mai mult decât schimbarea comportamentului. Ea este o schimbare majoră a vieţii, care cere adesea o transformare radicală a acelor caracteristici din interiorul nostru care ne-au definit personalitatea şi ne-au condus comportamentul ani de zile. Schimbările pătrund atât de adânc în inima fiinţei noastre, încât ar fi imposibil să aibă loc fără puterea lui Isus Cristos, care schimbă viaţa. Vestea bună este că puterea Lui este disponibilă pentru noi, deci putem îndrăzni să sperăm că vom vedea având loc astfel de transformări.

Vreau să vorbesc despre două domenii ale schimbării; unele foarte dure care, pentru mulţi dintre noi, vor face parte din învingerea homosexualităţii. Amândouă au de-a face cu slăbiciunile pe care ne doare să le recunoaştem. Acceptarea nevoii de schimbare în unul dintre aceste domenii, cere să fim de acord să fim puşi sub o acuzare gravă. Pentru a avea parte de schimbare, va trebui să fim dornici să pornim într-o călătorie care va trezi temerile noastre primare.

Chestiunile de care mă voi ocupa sunt lipsa de caracter, la bărbaţii care se confruntă cu homosexualitatea şi un spirit de control, la femeile care se confruntă cu lesbianismul. De data aceasta mă voi referi la bărbaţi.

Referindu-mă la lipsa de caracter la bărbaţii care se luptă cu homosexualitatea, vreau să accentuez că nu este o problemă cu care se confruntă toţi cei care vin la noi. De fapt, ocazional, vin la noi bărbaţi care se luptă puternic cu homosexualitatea, dar care în mod evident au tărie de caracter. Aproape că pot garanta că vor fi biruitori.

Pe de altă parte, lipsa de caracter le este atât de comună bărbaţilor din mediul homosexual, iar dezvoltarea caracterului este atât de importantă pentru procesul de vindecare, încât v-aş îndemna pe toţi să acordaţi atenţie acestui articol.

Caracterul este o trăsătură despre care nu auzim vorbindu-se prea mult în zilele noastre. Cine vorbeşte despre dezvoltarea caracterului la fiii săi, cu atât mai puţin a caracterului creştin? Ce este caracterul? Este trăsătura care arată o consecvenţă internă şi externă a unui set de valori.

Un bărbat cu caracter respectă anumite convingeri, iar cuvintele şi faptele lui sunt în concordanţă cu convingerile. Are integritate – un cuvânt care are aceeaşi rădăcină cu „întreg” – care înseamnă „unu”. Este deosebit în felul în care abordează viaţa. Viaţa lui interioară este conform cu ceea ce pare el să fie. Cuvintele lui provin din convingeri sincere. Acţiunile lui sunt determinate nu de ceea ce este avantajos, ci de ceea ce este corect.

Pentru a fi acest gen de bărbat trebuie să fii puternic, să nu‑ţi fie teamă, să fii disciplinat, iar dacă valorile pe care este clădit caracterul sunt sănătoase, puterea şi disciplina lucrează cu blândeţe şi dragoste. Am auzit o chemare la acest fel de caracter în cuvintele lui Pavel către corinteni, în 1 Corinteni 16:13-14: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!”

Bărbatul homosexual, în stereotipul său cel mai rău, este opusul acestui lucru. Poate că voi nu sunteţi aşa, dar eu cu siguranţă am fost, iar mulţi bărbaţi pe care îi văd eu, sunt. Îngăduiţi-mi să mă dau pe mine însumi ca exemplu.

În primul şi în primul rând, le făceam oamenilor pe plac. Ce obişnuit este acest lucru printre bărbaţii homosexuali! Dorind cu disperare aprobarea unui bărbat, am făcut, am spus şi am fost orice, pentru a câştiga acea aprobare. Datorită lipsei de susţinere din partea tatălui meu la începutul copilăriei, am dezvoltat un model de viaţă prin care încercam să obţin aprobarea şi susţinerea bărbaţilor. Nu eram eu însumi; eram aşa cum credeam că alţii, în special bărbaţii, vroiau să fiu. Aceasta nu era precum cuvintele „robul tuturor” (1 Corinteni 9:19) ale lui Pavel, care proveneau din tărie; la mine provenea din slăbiciune.

Pe de altă parte, persoana mea interioară era destul de diferită. În interior eram neîndurător în a mă sluji pe mine însumi şi în a mă proteja. Mă foloseam de oameni, uneori chiar în mod conştient şi cinic. Eram temător faţă de bărbaţi, laş, aproape total incapabil să confrunt şi să provoc alţi bărbaţi. În exterior eram un „băiat bun”, mai târziu „un tip bun”. În interior – tremur din cauza întunericului şi urâţeniei care era acolo. Pe scurt, îmi lipsea caracterul.

Se poate schimba o astfel de persoană? Este caracterul – caracterul creştin – ceva ce se poate dezvolta la maturitate, dacă nu a fost parte a creşterii? Da, sunt sigur că se poate, odată ce devenim o făptură nouă; odată ce suntem născuţi din nou. Am văzut-o întâmplându-li-se multor bărbaţi; am trăit şi eu aceasta.

Pentru cei mai mulţi oameni, convertirea este începutul schimbării. Ajungând dintr-odată în contact cu Adevărul real şi cu Puterea reală, începem să avem parte de o schimbare reală, chiar de o schimbare fundamentală ca aceasta. Dar dezvoltarea caracterului creştin este un proces lent şi dureros.

Primul pas, într-o astfel de dezvoltare, este să acceptăm convingerile, valorile şi priorităţile care sunt de bază pentru caracterul creştin. Aceasta este partea uşoară. Cuvântul lui Dumnezeu şi viaţa noastră în trupul lui Cristos vor fi învăţătorii noştri competenţi. Ne ajută dacă, în mod conştient şi foarte specific, identificăm convingerile care trebuie să ne conducă viaţa, ca bărbaţi creştini. Foarte probabil, vom identifica convingerile cu mult înainte să existe vreo şansă să trăim conform lor. Aş sugera chiar să scriem convingerile care credem că ar trebui să ne guverneze caracterul. Priveşte la alţi bărbaţi creştini, la bărbaţi din istoria biblică, la Isus Însuşi, ca modele. Ce convingeri le-au condus vieţile?

Apoi vine partea dificilă, când căutăm să ne trăim viaţa conform convingerilor. O putem face numai dacă lăsăm ca viaţa să ne fie lovită pe nicovala experienţei zilnice. În situaţiile neînsemnate, zilnice, alegem să vorbim şi să acţionăm conform convingerilor. Riscăm să ofensăm. Riscăm să fim respinşi. Facem paşi mici, provocând şi confruntând. Facem câte un pas pe rând, începem să vorbim şi să acţionăm potrivit cu convingerile noastre. Nu ne confruntăm doar cu probleme homosexuale. În clădirea caracterului, pentru victoria deplină, caracterul va fi central. Ne confruntăm cu toată viaţa noastră.

Există totuşi o latură homosexuală specială a procesului. Fanteziile, cinismul, amărăciunea dinăuntrul nostru, care nu se potrivesc cu omul nou, sunt aduse zilnic la cruce. Ne pocăim regulat de închinarea la idolul aprobării unui alt bărbat.

Procesul va fi ca ieşirea din copilărie şi trecerea prin tabăra de antrenament pentru recruţi. Cu toate acestea, nu vom avea un tată în carne şi oase care să ne îndrume sau un sergent de instrucţie, braţul puternic şi ferm care să ne forţeze să trecem prin proces. Învăţătorul nostru va fi Tatăl ceresc, iar puterea care ne va conduce prin proces va fi puterea Duhului Său Sfânt – când Îi vom permite. Procesul va reuşi numai dacă Îl vrem pe Dumnezeu mai mult decât vrem să evităm durerea pe care o aduce schimbarea. Dar procesul va reuşi, pentru că vorbim despre „puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).

În Marele divorţ de C. S. Lewis, oamenii care vin din iad în cerul aflat la mare distanţă de el, sunt descrişi ca fantome, fiind transparenţi, dar în acelaşi timp aproape uleioşi. Aşa erau unii dintre noi. Dar prin puterea lui Isus Cristos, devenim bărbaţi tari, care trăiesc potrivit cu gândurile şi faptele lor, bărbaţi cu caracter creştin.

Să hotărâm ce convingeri trebuie să ne conducă vieţile şi caracterul, vom reuşi destul de repede. Dezvoltarea abilităţii de a ne trăi vieţile conform convingerilor are nevoie de braţul şi călăuzirea Tatălui. Tatăl nostru ceresc vrea să joace acest rol în viaţa noastră. Ce tată vrea un fiu care nu face decât răul? Nu, bucuria unui tată vine când îşi vede fiul ajungând la plinătatea potenţialului său. Aşa este şi cu Tatăl nostru ceresc. Cu siguranţă, bucuria Lui vine când devenim bărbaţi creştini maturi şi evlavioşi, care au din belşug caracteristicile care imprimă cu adevărat în noi imaginea Lui Însuşi. El este cel mai bun tată posibil. El va face ca acest lucru să fie posibil.

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti.” (2 Petru 1:3-4)

[Alan Medinger, Healing and Growth: Homosexuality and Christian Character. Copyright © Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]