de Alan Medinger

Alan Medinger

De-a lungul anilor, am ajuns să recunoaştem homosexualitatea ca fiind un răspuns la rănirile din trecut şi la nevoile neîmplinite. O fată este rănită de abuzul unui bărbat şi creşte cu nevoi puternice pentru protecţie, intimitate, acceptare, care nu pot fi împlinite de un bărbat – de abuzator – şi astfel este atrasă de o femeie.

Un băiat este rănit de respingerea dură a tatălui şi a altor bărbaţi şi astfel este atras de orice bărbat care îl va susţine sau îi va arăta că are valoare sau un băiat ajunge să aibă un sentiment scăzut al masculinităţii sale şi astfel este atras de masculinitatea altuia.

La o vârstă fragedă, aceste nevoi devin sexualizate şi, odată ce se întâmplă aceasta, se creează o legătură între nevoia esenţialmente nesexuală şi atracţia sexuală, ceea ce face ca nevoile şi dorinţele să devină aproape de nedeosebit.

Realitatea legăturii dintre ele iese la iveală în consilierea pe care o acordăm. Un bărbat incredibil de promiscuu, spune de obicei: „Ştii, nu căutam sex, căutam un bărbat care să mă iubească.” Vedem aceasta în nevoile extreme ale majorităţii celor pe care îi slujim. Nevoile de acceptare, afirmare, valoare, le depăşesc cu mult pe cele ale populaţiei heterosexuale, care este mai numeroasă. Deşi nevoia de bază şi exprimarea ei prin dorinţa sexuală sunt strâns legate între ele, iar deosebirea dintre ele este aproape insesizabilă, ele nu sunt inseparabile şi aici se află unul dintre cele mai importante adevăruri în ceea ce priveşte înţelegerea vindecării homosexualilor. Separarea nevoii de bază şi a dorinţei sexuale este unul dintre cei mai importanţi paşi în procesul de vindecare.

De obicei, în timpul primei şedinţe de consiliere cu un bărbat care se luptă cu homosexualitatea, prezint teoria Dr. Elizabeth Moberly despre originile homosexualităţii: detaşarea defensivă de tată, nevoia neîmplinită de dragoste din partea aceluiaşi sex, inabilitatea de a ajunge la o identitate masculină clară din cauză că a fost lipsit de un model masculin. Nu este ceva neobişnuit ca în ochii celui consiliat să apară lacrimi, când se identifică puternic cu ceea ce descriu eu. În sfârşit, după ani de confuzie şi autocondamnare, începe să se înţeleagă pe sine însuşi şi pricepe în inima lui că face primul pas spre vindecare.

Pentru cei mai mulţi bărbaţi şi femei care ies din homosexualitate, este important ca ei să ajungă la o anumită înţelegere a cauzelor problemei homosexuale. Înţelegerea nu aduce vindecare, dar declanşează procesul. O face în două moduri. Mai întâi, ea oferă un indiciu pentru anumiţi paşi spirituali care trebuie urmaţi, pentru a ajunge la vindecare; paşi precum iertarea unui părinte, pocăinţa pentru respingerea persoanei care ne-a creat Dumnezeu să fim sau renunţarea la un jurământ din copilărie de a nu fi niciodată vulnerabili faţă de o altă persoană.

În al doilea rând, şi aproape la fel de important, cunoaşterea ne permite să începem procesul de rupere a legăturii dintre rănirea sau nevoia neîmplinită şi dorinţa sexuală. Odată ce recunoaştem nevoia reală şi nu o mai confundăm cu dorinţa sexuală, suntem capabili să căutăm moduri legitime de împlinire a nevoii.

De fapt, odată ce legătura este ruptă, ne confruntăm cu două probleme, nu cu una, dar în timp ce problema compusă din cele două, legate atât de tare între ele, părea de necontrolat, cele două probleme separate par într-adevăr controlabile. Ele sunt nevoia ascunsă de bază şi ceea ce a devenit o atracţie sexuală adânc înrădăcinată.

Anii în care am căutat să ne împlinim nevoile prin mijloace sexuale s-au imprimat în constituţia psihologică, pentru a crea un sistem de răspunsuri sexuale la stimuli, care au ajuns să aibă o viaţă proprie, o viaţă care continuă chiar şi după ce nevoile fundamentale au fost împlinite. Faptul că recunoaştem că ne confruntăm cu două probleme ne ajută să slujim mult mai eficient.

Una dintre probleme – nevoia de bază sau rănirea – are nevoie de vindecare. Cealaltă problemă – dorinţa sexuală puternică faţă de cei de acelaşi sex – trebuie să fie tratată ca şi comportament, unul care se află undeva între dependenţă şi obicei întărit.

De exemplu, un bărbat care se simte total lipsit de masculinitatea adevărată, este posibil ca ani de zile să fi fost atras puternic de bărbaţii puternici, frumoşi, echilibraţi. Imaginea unui astfel de bărbat declanşa sentimente sexuale. Vedem că şi după ce bărbatul s-a ocupat efectiv de nevoile lui şi a ajuns să-şi accepte pe deplin masculinitatea şi să se bucure de ea, tot se trezeşte aruncând o a doua şi o a treia privire unui bărbat puternic, atrăgător. Sau este posibil ca mult timp după ce a avut loc o vindecare semnificativă să aibă, din când în când, vise homosexuale.

El are pur şi simplu de-a face cu obiceiuri, cu răspunsuri condiţionate, formate de ani de zile în care a răspuns la anumite genuri de stimuli, prin anumite tipuri de comportament. O femeie care ani de zile a căzut în idolatria şi dorinţa sexuală faţă de femei, descoperă că şi după ce a avut loc o vindecare importantă, un anumit gen de femeie declanşează vechile răspunsuri. Trebuie să ne ocupăm de latura sexuală a problemei, aşa cum facem când este vorba de orice obicei rău. Trebuie să ne ocupăm de latura sexuală, aşa cum ne ocupăm de obiceiurile rele. Ea trebuie să fie lăsată să moară. Trebuie să luptăm cu pornografia, cu căutarea „nevinovată” de parteneri sexuali necunoscuţi, cu masturbarea, cu orice hrăneşte monstrul cel vechi. Este cea mai dură parte a procesului de schimbare. Ea cere o luptă zilnică, până ce tiparul vechilor răspunsuri slăbeşte.

Pentru mulţi, poate pentru cei mai mulţi, este ceva ce nu se poate face pe cont propriu. Carnea este într-adevăr slabă. Trebuie să-L chemăm pe Isus în mod regulat, ori de câte ori apar vechii stimuli. Unii, al căror tipar s-a transformat în dependenţă, au nevoie ca puterea lui Isus Cristos să le fie transmisă prin alte persoane, ca în programul în 12 paşi.

Latura sexuală a problemei cere o combinaţie între depunerea unor eforturi mai mari şi încrederea în puterea lui Dumnezeu.

Nevoia neîmplinită de dragoste, respingerea feminităţii sau masculinităţii noastre nedezvoltate, nu ne cer să depunem eforturi mai mari, ci au nevoie de vindecare şi creştere. Această diferenţă este importantă în timpul procesului de vindecare, dacă vrem să ne ocupăm mai eficient de problemă.

Diferenţa dintre cele două probleme este importantă şi pentru cei care au trecut cu bine prin procesul de vindecare, dar văd că vechile răspunsuri încă revin. Nu este un timp de descurajare, ci ei ar trebui mai degrabă să-L laude pe Dumnezeu pentru că puterea din spatele dorinţei puternice a fost zdrobită, iar, în timp, vechile răspunsuri vor păli. Vechea legătură sexuală a fost ruptă şi s-a format una nouă, în care vindecarea şi ascultarea ne leagă mai mult şi mai îndeaproape de Isus Cristos.

[Alan Medinger, Healing & Growth: Breaking the Link. Copyright © 1990 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]