de Dan Hitz

Dragi prieteni,

Mulţi dintre voi aţi auzit ştirea că John Paulk, cofondator al seriei de conferinţe Love Won Out lansată de Focus on the Family, s-a întors la homosexualitate şi şi-a cerut public iertare pentru implicarea lui în mişcarea foştilor homosexuali. Din nefericire, faptul că şi-a cerut scuze şi decizia lui de a se întoarce la homosexualitate sunt celebrate de mulţi din mass-media şi din comunitatea homosexuală. Mai grav este că unii din Trupul lui Cristos mai degrabă aplaudă autenticitatea şi onestitatea lui John, în loc să-l cheme la pocăinţă. Este tragic. Apostolul Pavel nu a onorat autenticitatea păcătoşilor. I-a chemat la pocăinţă şi i-a avertizat cu privire la consecinţele eterne pe care le vor avea de înfruntat.

În ciuda evenimentelor nefericite din cultura noastră, din arena politică şi din Trupul lui Cristos, trebuie să privim ţintă la Isus şi să umblăm în ascultare de El. Vor exista momente în care noi, ca şi creştini, vom eşua să trăim o viaţă sfântă, iar harul lui Isus Cristos va acoperi păcatul nostru; totuşi, Biblia conţine avertizări serioase pentru cei care se identifică drept creştini şi continuă să trăiască în păcate dorite, de care nu se pocăiesc – heterosexual sau homosexual. Să ne menţinem toţi inimile deschise şi predate lui Isus Cristos. Dacă păcătuim, să fim prompţi în a ne pocăi şi în a continua predarea noastră faţă de Cel care poate cu adevărat să ne transforme după chipul Său.

Să ne ţinem strâns de adevăratul har al lui Dumnezeu şi de credincioşia cu care Isus Cristos ne vine în întâmpinare în luptele pe care le purtăm. Când auzim despre câţiva lideri din Trupul lui Cristos care s-au întors la păcatul lor, să ne amintim de mult mai mulţi lideri care continuă să-I predea Lui ispitele lor şi care primesc tăria Lui pentru a învinge păcatul care îi definea cândva. Niciunul dintre noi nu este perfect şi toţi ne luptăm uneori, dar slujim unui Mântuitor care este perfect şi credincios ca să desăvârşească lucrarea pe care a început-o în noi, în timp ce continuăm să ne ţinem tare de El.

Poţi citi informaţii mai specifice pe paginile de Facebook ale Reconciliation Ministries şi Restored Hope Network. Acolo vei găsi linkuri către răspunsuri date de Andrew Comiskey de la Desert Stream Ministries; de Joseph Nicolosi, cofondator al NARTH; de Frank Worthen, cofondator al Exodus şi Restored Hope Network; şi de Jason Thompson de la Portland Fellowship. Dacă te lupţi în umblarea ta şi ai nevoie să procesezi gândurile care te frământă, contactează Reconciliation Ministries prin e-mail la info@recmin.org sau telefonic la 5867395114. Suntem aici ca să te ajutăm.

În Cristos,

Dan Hitz, Director la Reconciliation Ministries din Michigan

[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for May 2013. Copyright © 2013 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Soţia lui John Paulk, Anne, a publicat o declaraţie proprie pe 22 aprilie prin Restored Hope Network – o organizaţie „dedicată slujirii celor care cauză răspunsuri centrate pe Hristos pentru probleme sexuale şi relaţionale” – ca răspuns la „interviul dat anumitor membri al presei homosexuale” de soţul ei înstrăinat:

„Am avut parte de provocări în ultimii câţiva ani… nu din voia mea, dar am rămas fidelă tăriei profunde pe care am găsit-o în Hristos Isus. Am umblat pe calea pe care a pus-o Dumnezeu înaintea mea, alături de cei pe care îi iubesc. Sunt anumite căi pe care am refuzat să umblu, căi întunecate şi periculoase, ale înşelăciunii şi păcatului. Cineva drag mie a făcut alegeri diferite, urmate de cuvinte foarte diferite. Şi acolo, pe acea cale, drumurile noastre, în mod trist, se despart.

Mulţi dintre voi ştiu deja, iar unii vor afla, că John şi cu mine suntem în proces de divorţ. Mă rog pentru tot ce este mai bine pentru John, şi am pentru el o dragoste şi o afecţiune mai mare decât se poate exprima în cuvinte. Este tatăl copiilor mei, bărbatul cu care am petrecut ultimii 21 de ani clădind o viaţă împreună. Concluziile lui şi ale mele sunt foarte diferite în moduri cheie. V-aş cere să vă alăturaţi mie pentru a vă ruga pentru deciziile lui cu privire la viitorul lui, pentru ca speranţa, cea mai autentică libertate a lui Dumnezeu şi dragostea să îi conducă deciziile. Vă rog de asemenea să vă rugaţi pentru băieţi şi pentru mine ca să ne găsim şi noi drumul pe care să mergem înainte.

Pe lângă declaraţia mea personală de mai sus, voi face o declaraţie publică atunci când va deveni relevant. Aceasta este tot ce aş vrea să împărtăşesc pe Facebook cu privire la căsătoria mea… Când acord interviuri în mass-media, focusarea mea este pe transmiterea mesajului despre Restored Hope Network şi despre ce poate face Dumnezeu într-o viaţă predată. Hristos este încă la lucru, schimbând vieţi în conformitate cu voia lui Dumnezeu exprimată în Biblie. Realizez de asemenea că experienţele mele de viaţă mi-au dat o empatie de nepreţuit pentru cei care suferă din cauza unor variate dureri şi pierderi.”

Ea a adăugat mai târziu în aceeaşi zi:

„Toate întrebările cu privire la viaţa personală şi cuvintele lui John, ar trebui să-i fie adresate lui. Sunt credincioasă legămintelor mele de căsătorie şi sunt credincioasă lui Hristos. Deşi inima mea a fost extrem de îndurerată de cuvintele şi alegerile morale ale lui John, am ales – şi voi continua să aleg – să-L urmez pe Hristos, să am grijă de băieţii mei şi să slujesc Restored Hope Network. Vă rog rugaţi-vă pentru John, deoarece face alegeri care privesc viitorul lui.”

Cum primeşti cererea de iertare a lui John [pentru implicarea lui din trecut în mişcarea foştilor homosexuali] şi faptul că soţia lui, fostă lesbiană, continuă să lucreze cu misiunile foştilor homosexuali?

Contra Curentului

Durerile mici vorbesc, cele mari tac!

Numai când sunteţi goliţi de voi înşivă veţi putea asculta murmurul orelor din ce în ce mai puţine ale unui tânăr – COSTICĂ – bolnav de SIDA. Ajutorul material este foarte benefic şi real pentru tratamentul special ce trebuie acordat, care este costisitor. Da, orice ban este gol fără de dragoste, iar când daţi cu dragoste un mic ajutor, vă legaţi de voi înşivă, unul de altul, împreună faţă de Creator. Scoate, dacă vrei, dragostea la lumină, făcându-ţi rost de pungi care nu se învechesc! Viaţa are măreţia ei! Fii măreţ, dăruind acestui suflet banii necesari prelungirii vieţii! Orice sumă este binevenită. (CE AM SCRIS NU SUNT POVEŞTI!!!)

Blogul lui Tomis The Cat

Zilele trecute am primit un apel disperat cu privire la Costică, 37 de ani, care suferă enorm, având o multitudine de infecţii cronice şi complicaţii, survenite pe fondul bolii SIDA. Dacă vă uitaţi pe certificatul medical al lui Costică, veţi vedea cu ochii voştri ce înseamnă această boală şi câte alte boli secundare poate determina!

Din motive lesne de înţeles, am fost obligat să protejez identitatea acestui om. Veţi observa că în certificatul medical anexat mai jos, nu veţi putea vedea numele de familie şi alte date personale.

Stadiul C3 al bolii SIDA înseamnă ultimul stadiu. Există HIV – stadiile A1, A2, A3, HIV – stadiile B1, B2, B3 şi SIDA – stadiile C1, C2, C3.

Din certificatele medicale se pot vedea foarte uşor efectele ultimului stadiu al bolii acestui om nefericit şi sărman :

1) Infecţie HIV-SIDA stadiul C3 în tratament ARV

2) TBC diseminat cu determinări secundare ganglionare, meningiale şi pulmonare în tratament TSS individualizat

3) Sepsis cu stafilococ meticilino-rezistent (infecţie cu stafilococ auriu)

4) Stomatită cu Candida Albicans

5) Pancreatită cronică acutizată edematoasă cu colecţii retroperitoneale

6) Insuficienţă hepatică acută postmedicamentoasă remisă (icter)

7) Exantem maculo-papulo-eritematos pruriginos probabil alergic

8) Anemie secundară

9) Psoriazis vulgar.

Clic pe documentele medicale, dacă doriţi să le vedeţi la dimensiuni mari!

M-am gândit să scriu acest articol într-o încercare de a alina suferinţele acestui om, care a fost internat timp de mai bine de trei luni de zile la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş”. El este un caz social, un om părăsit de „prieteni” din cauza egoismului lor… Nimeni nu ştie că el are SIDA, în afară de familia lui. Egoismul şi nepăsarea au reuşit să-i îndepărteze pe toţi cei dragi… O tragedie greu de exprimat în cuvinte… Familia lui, aflată în provincie, nu are puterea financiară să facă mare lucru pentru el.

Vă redau mai jos o scrisoare a disperării, pe care am primit-o recent Am fost foarte afectat când am citit rândurile de mai jos şi VĂ ROG PE TOŢI CEI CARE SPUNEŢI CĂ ÎL IUBIŢI PE DUMNEZEU SĂ FACEŢI CEVA PENTRU ACEST TÂNĂR SĂRMAN!!! Vă rog să citiţi cu atenţie:

Costică se simţea mai bine şi după trei luni de spitalizare, urma să i se dea drumul acasă. Din nefericire, i-au apărut pe tot corpul, nişte pete mari şi roşii, iar pielea îl ustura şi îl mânca. Pentru că Spitalul Dr. Victor Babeş nu are dermatolog, l-au trimis alături la Centrul Dr. Victor Babeş, care presupun că este particular, altfel nu înţeleg de ce pacienţii internaţi plătesc tot ce li se face acolo; la începutul internării el a plătit la Centrul Dr. Victor Babeş ecografia la inimă, 150 lei, deşi era internat în spital şi avea asigurări de sănătate, iar colegul lui de salon, în aceeaşi situaţie, a plătit 100 lei pentru analize. Consultaţia la dermatologie la Centru a costat 80 lei, pe care i-a împrumutat de la o asistentă. Dermatologul a spus că a făcut alergie la medicamente şi i-a dat o reţetă în valoare de 70 lei. Spitalul nu avea medicaţia, deci ar fi trebuit să o cumpere.

Singurul care l-a ajutat din familie a fost nepotul de soră, care i-a dat 100 lei, din care i-a înapoiat asistentei cei 80 lei şi a luat un unguent, deci nu toată reţeta. Medicul lui a vorbit cu dermatologul de la Centrul Dr. Victor Babeş să-l primească la control gratuit, iar la control acesta i-a spus să continue tratamentul.

Pentru că nu a apărut nicio schimbare în bine, a fost trimis cu salvarea la un alt medic dermatolog, la un alt spital, al cărui nume nu l-a reţinut, unde nu a mai plătit consultaţia. Dermatologul de acolo i-a schimbat tratamentul, medicamente pe care spitalul nu le-a avut pe toate; cele care lipseau nu se compensau şi a trebuit să le cumpere cu preţ întreg, în mai multe rânduri. Costul lor a fost de peste 150 lei. La fel se întâmplase mai înainte cu medicamentele pentru icter, ele costându-l mai mult de 100 lei.

Pe lângă acestea, în timpul spitalizării a făcut şi două operaţii, din cauza tuberculozei ganglionare. La prima i s-a îndepărtat un ganglion infectat de la subţioară, iar la a doua, un ganglion infectat de la gât. A doua operaţie a durat trei ore şi la fel ca la prima, nu a fost cusut, de aceea trebuie să i se schimbe zilnic meşa şi compresa sterilă cu betadină. Suprafaţa operată este cât jumătate din podul palmei; dacă la început gaura era cât un ou, acum este cât o nucă. Fiindcă spitalul nu avea comprese sterile, iar din cauza cantităţii insuficiente de betadină, aceasta i se punea cu zgârcenie, motiv pentru care a făcut infecţie, Costică a trebuit să cumpere comprese şi o sticlă mare de betadină. O compresă costă între 1,2-1,5 lei, iar betadina a fost 60 lei.

Imunitatea i-a scăzut la 72!!!

Singurul venit al lui Costică este concediul medical 100% pentru salariul minim pe economie, adică 600 lei pe lună. Având SIDA, are dreptul la ajutor de hrană de 400 lei pe lună, pensie medicală şi pensie de handicap, dar pentru dosare este mult de umblat şi de stat la cozi. A fost externat pe 11.06.2010, dar de la externare are febră mare în fiecare zi, între 38,5-40 şi este foarte slăbit; în loc să stea întins pe patul de spital, stă întins pe canapea. Dacă se ridică, trebuie să se întindă repede, altfel îi este şi mai rău. Are senzaţie de greaţă şi lipsă de poftă de mâncare, nu numai din cauza bolilor de care suferă, ci şi a efectelor adverse ale tratamentului: dimineaţa ia 14 pastile, seara 4, iar când se simte rău, ia şi la prânz 2-3. A fost chemat pentru analize la Spitalul Victor Babeş pe 1 iulie, dar pentru că nu se simte bine, va trebui să se interneze cât de curând.

În mod normal bolnavilor de HIV/SIDA li se dă terapia o dată pe lună, dar cu criza de acum, din cauză că medicamentele nu există în depozit, săptămâna aceasta i s-a dat terapia numai pe cinci zile, urmând să revină pentru a i se da în continuare. Pentru câte zile? Nu se ştie. Mai multe drumuri la oraş, el locuind la ţară…

Zilele trecute a depus dosarul pentru ajutorul de hrană, dar pentru dosarul de handicap mai este de umblat câteva zile pentru acte, după care urmează să intre la Comisie ca să se stabilească gradul ce i se cuvine, apoi are de aşteptat până ce va primi efectiv pensia.

ŞTIŢI PE CINEVA CARE L-AR PUTEA AJUTA cu banii necesari măcar 2 luni, până îi vor veni ajutorul de hrană şi pensia de handicap??? Deşi tratamentul pentru SIDA şi TBC este gratuit, sunt alte cheltuieli presante: din cei 600 lei pe care îi ia pe concediul medical, Costică trebuie să cumpere medicamentele pentru psoriazis şi candida, compresele sterile, să plătească drumurile la oraş pentru el şi un însoţitor, drumuri pe care este nevoit să le facă pentru completarea dosarului de handicap şi a celui pentru pensia medicală şi pentru schimbarea pansamentului (50 lei dus-întors pentru amândoi), ca şi drumurile la Spitalul Dr. Victor Babeş din Bucureşti, pentru el şi persoana care îl însoţeşte, (220 lei dus-întors pentru amândoi), el nefiind în stare să meargă singur. Este posibil ca odată internat, să fie din nou nevoit să cumpere medicamentele necesare, pe care spitalul nu le are în stoc. De asemenea trebuie să ia mâncare, când este acasă, dar şi internat, şi să achite facturile curente.

Cred că mulţi care aţi citit rândurile de mai sus, aţi auzit de tuberculoză pulmonară (o boală chinuitoare), dar nu ştiu dacă aţi auzit de tuberculozele extrapulmonare (TBC ganglionar, meningită TBC, etc), care sunt la fel de cumplite şi survin în contextul unei imunităţi scăzute, determinate de virusul HIV/SIDA.

Despre stafilococul auriu, probabil ştiţi că este unul dintre cei mai periculoşi microbi, fiind foarte rezistent la antibiotice şi aproape imposibil de anihilat. Să te ferească Dumnezeu să ai o infecţie cu Staphylococcus Aureus, pentru că asta ar însemna să ai parte de nişte zile foarte grele (sau puţine)…

Candida Albicans este o ciupercă (o micoză) care poate produce foarte multă suferinţă şi care poate fi distrusă foarte greu sau chiar niciodată. Această micoză apare din cauza tratamentului prelungit cu doze mari de antibiotice! Aici e vorba de un cerc vicios… Dacă nu iei antibiotice, faci septicemie şi mori, iar dacă iei antibiotice suficiente, faci Candida Albicans şi suferi enorm de pe urma acestei ciuperci. De fapt, ciuperca Candida Albicans se dezvoltă şi evoluează în această manieră din cauza infecţiei cu HIV/SIDA şi este de nevindecat din cauza acestei boli de fond, fiind accentuată de imunitatea scăzută.

Hepatita toxică postmedicamentoasă se datorează cantităţii mari de medicamente puternice, pe care Costică a fost obligat să le ia în ultimele patru luni, de când s-a descoperit că este infectat cu HIV/SIDA. Ficatul şi rinichii au întotdeauna de suferit atunci când organismul este bombardat cu medicamente (antibioticele sunt renumite pentru gradul înalt de hepato-nefro-toxicitate).

Despre pancreatita cronică ce să mai spun?!? Ştiu doar că determină dureri foarte mari… Vă daţi seama ce efecte grave are această boală şi cât de mult complică situaţia lui Costică… Nu mai zic de exantemul eritematos pruriginos şi despre psoriazis, boli dermatologice care de asemenea produc multă suferinţă la nivelul pielii corpului: mâncărime, usturime, senzaţie de arsură, dureri. Multă, foarte multă suferinţă…

De aceea, datorită acestei situaţii tragice, vă rog să-l ajutaţi pe acest sărman! Faceţi tot ce puteţi pentru acest nefericit şi Domnul vă va răsplăti înzecit milostenia voastră! Cine doreşte cu adevărat să-l ajute va fi pus în contact cu o persoană de încredere, care îl va informa în ce cont poate efectua donaţia. Pentru detalii suplimentare, scrieţi la adresa de e-mail admin@contracurentului.com.

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc foarte mult, dragi prieteni!

Fiţi binecuvântaţi!

„Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău!” (Isaia 58:7)

[Preluat cu permisiune de pe www.tomisthecat.wordpress.com.]

de Roberto Marchesini

Festivalul de la San Remo, Italia, cel mai important eveniment muzical din ţara mea, vizionat la televiziune de milioane de italieni, a devenit în anul acesta platforma improbabilă a unei mărturii impresionante a unui fost homosexual. Cântăreţul, Giuseppe Povia, câştigător al Festivalului în anul 2006, a prezentat cântecul intitulat Luca era gay. Titlul cântecul său, care implică faptul că unii homosexuali se pot schimba devenind heterosexuali, a fost suficient pentru a destabiliza mişcarea homosexuală italiană. Activiştii homosexuali au ameninţat să blocheze Festivalul, iar europarlamentarul Vittorio Agnoletto a cerut o rezoluţie europeană pentru a-l opri pe Povia să interpreteze cântecul. Povia însuşi a primit ameninţări cu moartea.

Asociaţia homosexuală Everyone l-a denunţat pe Povia la Procuratura Republicii pentru pretinsa lui homofobie. Încercările lor eşuând, activiştii homosexuali au cerut organizatorilor Festivalului să-l „contrabalanseze” pe Povia cu un cântec al unui cântăreţ homosexual, despre „perfecţiunea dragostei homosexuale”. Şi această încercare a dat greş.

În cele din urmă, pe data de 17 februarie, Povia şi-a cântat cântecul în prima seară a Festivalului. Luca era gay relatează transformarea unui bărbat pe nume Luca, de la stilul de viaţă homosexual. Fără ajutorul psihologilor şi psihiatrilor, el se cercetează profund pentru a înţelege cauzele atracţiilor sale homosexuale. Un tată detaşat, deconectat emoţional şi o mamă sufocantă, spune el, au creat confuzie în ceea ce priveşte identitatea lui sexuală: „Am căutat bărbaţi care să fie tatăl meu, m-am dus cu bărbaţi pentru a nu-mi trăda mama.” Cântecul se referă, de asemenea, la superficialitatea relaţiilor homosexuale. El spune: „Între dragoste şi minciună, adesea ne trădam unul pe celălalt.” Cântecul se termină cu versurile: „Aceasta este povestea mea, numai povestea mea. Nu boală. Nu vindecare. Dragă tată, te iert, chiar dacă nu te-ai întors niciodată. Mamă, mă gândesc deseori la tine, te iubesc şi văd reflectarea ta în mine, dar acum sunt tată şi sunt îndrăgostit de singura femeie pe care am iubit-o vreodată.”

Muzica, un rap soft cu acorduri dramatice, are un text direct şi sincer, fără să-i judece niciodată pe cei cu orientare homosexuală pentru alegerile pe care le fac în stilul lor de viaţă personal.

Înainte să fie difuzat cântecul lui Povia, actorul italian Roberto Benigni a avut o reprezentaţie de douăzeci de minute în care l-a condamnat pe Povia, spunând că homosexualitatea nu este un păcat şi că homosexualii au fost persecutaţi în istorie „pentru că iubesc pe cineva”. Apoi a citit un extras din De Profundis de Oscar Wilde.

După cântecul lui Povia, contrar oricărui obicei, dirijorul i-a dat microfonul lui Franco Grillini, fost membru europarlamentar şi fost preşedinte al ARCIgay, principala asociaţie homosexuală din Italia. Grillini a spus că a primit un mesaj pe telefonul mobil de la un prieten (deşi toate telefoanele ar fi trebuit să fie închise în timpul festivalului…), care a plâns când l-a auzit pe Benigni citind De Profundis, pentru că i-a amintit de partenerul lui care murise de SIDA. Grillini a încheiat spunând că Povia trebuie să înveţe ce este dragostea homosexuală.

Apoi s-a întâmplat imprevizibilul: oamenii din sală au început să-l fluiere pe Grillini (în Italia, fluieratul înseamnă că publicul huiduie)! Simpatia mulţimii a fost pentru Povia, nu pentru activistul homosexual.

Cântecul lui Povia a intrat în finale, iar sâmbătă noaptea a câştigat locul doi la Festivalul de la San Remo, în timp ce, în afara teatrului, activiştii homosexuali au continuat să protesteze împotriva lui. Povia însuşi a spus: „Şi eu am avut o fază homosexuală – a durat şapte luni şi am depăşit-o.”

Popularitatea lui Luca era gay a dat curaj şi demnitate comunităţii foştilor homosexuali din Italia, care până acum au fost întru totul intimidaţi de activiştii homosexuali. Înţelegerea reală cu care textul prezintă experienţa homosexuală este incontestabilă.

Luca era gay – traducerea versurilor unui cântec popular despre un fost homosexual

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit,

Luca spune,

înainte de a vă povesti despre schimbarea mea sexuală,

vreau să vă spun că, deşi cred în Dumnezeu,

nu mă recunosc în ceea ce cred alţii despre acest subiect,

chiar dacă ei au opinii diferite.

Nu am consultat un psiholog şi psihiatri,

un preot sau un om de ştiinţă,

m-am întors în trecutul meu, am sondat în trecutul meu

şi am descoperit o mulţime de lucruri despre mine însumi.

Mama mea m-a iubit prea mult,

o dragoste care a devenit obsesie,

aşa că, fiind convins de părerile ei,

nu puteam respira din cauza atenţiei ei.

Tatăl meu nu lua nicio decizie

şi nu puteam vorbi cu el.

Era mereu plecat, lucrând,

credeam că nici măcar nu era real.

Aşa că mama s-a hotărât să divorţeze,

aveam doisprezece ani, nu am înţeles multe.

Tatăl meu a spus: „Este lucrul care trebuie făcut.”

Şi, după câtva timp, a început să bea.

Mama vorbea urât despre tata,

spunea: „Nu te căsători, pentru Numele lui Dumnezeu!”

Era geloasă, morbidă, din cauza prietenelor mele,

iar identitatea mea era tot mai confuză.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Sunt un om diferit,

dar atunci căutam răspunsuri,

îmi era ruşine şi le căutam pe ascuns.

Ei mi-au spus că era natural,

dar eu îl studiam pe Freud şi credeam că nu era aşa.

Apoi am crescut, dar nu ştiam ce înseamnă fericirea,

iar un bărbat mai în vârstă m-a făcut să mă înfior,

aşa am aflat că eram homosexual.

Cu el nu aveam inhibiţii,

era curtare, iar eu am crezut că era dragoste,

cu el puteam fi eu însumi.

Apoi a fost ca o competiţie sexuală pentru cine făcea mai bine sex

şi m-am simţit vinovat,

mai devreme sau mai târziu aveau să-l prindă,

dar dacă probele dispăreau, avea să fie achitat.

Îl căutam pe tatăl meu,

făceam sex cu bărbaţi ca să nu-mi trădez mama.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca spune

patru ani m-am întâlnit cu un bărbat,

era dragoste şi erau minciuni, adesea ne înşelam unul pe celălalt,

încă mai căutam adevărul meu

şi dragostea fără sfârşit.

Apoi la o petrecere, între toţi acei oameni,

am întâlnit-o pe ea, care nu se potrivea cu adevărat acolo.

Ea m-a ascultat, m-a înţeles, m-a descoperit,

îmi amintesc doar că în ziua următoare îmi lipsea.

Aceasta este povestea mea,

doar povestea mea,

nu boală,

nu tratament.

Dragă tată, te iert,

chiar dacă nu te-ai întors niciodată.

Mamă, mă gândesc deseori la tine,

te iubesc şi văd reflectarea ta în mine,

dar acum sunt tată şi sunt îndrăgostit

de singura femeie pe care am iubit-o vreodată.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

[Roberto Marchesini, The Ex-Gay Story in the Pop Music World. Copyright © 2009 Roberto Marchesini. Roberto este Reprezentativ Internaţional al NARTH – NARTH Italia.]

 Povia Luca era gay Sanremo 2009

Mai întâi de toate, vă salut în Cristos! Domnul să vă binecuvânteze! Am găsit site-ul vostru şi, citind un articol despre posibilitatea vindecării homosexualităţii, am vrut să vă înştiinţez cu privire la ce se întâmplă astăzi în bisericile baptiste italiene.

Sunt de mulţi ani în Italia. Eu şi prietenul meu frecventăm o biserică baptistă italiană. În comunitatea noastră se află homosexuali, care declară că ei cred şi sunt mântuiţi. Situaţia de fapt este tragică, pentru că biserica este condusă de o femeie pastor cu idei liberale.

De fapt, Uniunea Bisericilor Baptiste din Italia are această înclinaţie spre partea feminină, majoritatea comitetelor din biserici fiind alcătuite din patru, cinci femei şi un bărbat. Sunt puţini pastori, iar dintre aceştia puţini sunt conservatori (din păcate, bisericile acestea nu se află în Roma).

Homosexualii din biserica noastră frecventează biserica cam de cinci ani. Nu numai că nu şi-au recunoscut păcatul în care trăiesc, dar mai mult decât atât, îl proclamă ca pe un drept şi sunt orgolioşi de ceea ce fac. Unul din ei exercită serviciul în casa Domnului ca diacon. Noi, cei ce am votat împotrivă, nefiind de acord, suntem dispreţuiţi, acuzaţi de homofobie şi lipsă de dragoste. Ei argumentează acest fapt cu versete scoase din context, mă refer la acelea care se referă la dragostea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, ieşirea de sub Lege, iertarea păcatelor, chiar şi a celor prezente, prin sacrificiul lui Cristos pentru toţi oamenii.

Vedeţi dar cât pericol! Majoritatea bisericilor italiene au adoptat această „viziune” a Bibliei. Ele proclamă că Împărăţia lui Dumnezeu prin aceasta se cunoaşte, că îi acceptăm aşa cum sunt şi că aşa va fi peste tot, deşi nu toţi sunt de acord. Nu poţi nici măcar să le argumentezi cu Biblia, nu ascultă nimic. Cuvântul lui Dumnezeu este luat în derâdere, este comparat cu „lucruri vechi, demodate, şi nu adaptate secolului în care trăim”. Lumea, pentru ei toţi, trebuie să se schimbe şi încă repede. Mai mult, acum se gândesc la oficierea căsătoriei între homosexuali, având în vedere că Biserica Luterană din Suedia deja a făcut-o.

E strigător la cer pentru noi, cei puţini, care ne mai opunem prin câteva biserici, încercând prin bloguri şi pe Facebook să îi convingem de acest oribil păcat, care este contra naturii. Homosexualitatea este considerată aici o virtute. De fapt, noi ne dăm seama că acest lucru se va întâmpla cam peste tot, pentru că aceasta este şi tendinţa în societatea occidentală, mai ales în Italia, unde homosexualii se înmulţesc pe zi ce trece. Ceea ce vedem la televiziune este înfiorător.

Ne aflăm în mare suferinţă spirituală. Nu se vorbeşte despre vindecarea homosexualităţii, care în Italia este un argument greu de propus, riscând să primeşti insulte de tot felul doar pentru rostirea unui verset care face aluzie la homosexualitate (se simt ofensaţi, ca şi creştinii care se află, ca şi noi, în dragostea lui Isus). Aici, din păcate, se vorbeşte despre apropierea sfârşitului, văzându-se îndrăzneala cu care vorbesc, se justifică şi conduc ei.

Rugaţi-vă pentru noi, fraţilor! Ne aflăm în mare încercare, am rămas puţini fideli Cuvântului şi, dacă n-ar fi Domnul cu noi, am fi pierduţi. Ne rugăm Domnului să ne aducă în România. Sperăm că acolo lucrurile nu iau aceeaşi direcţie. Să ne ferească Dumnezeu ca neam! Vă mulţumesc şi multă pace!