de J. Budziszewski

J. Budziszewski

„Sunteţi profesorul Theophilus?”

M-am întors. „Eu sunt. Intră.”

„Numele meu este Lawrence. Sunt homosexual. Am venit să mă plâng cu privire la comentariul dumneavoastră de ieri despre libertăţile constituţionale. A fost bigot şi homofob. Semnez un protest formal pentru cei care conduc seria de vorbitori ai Uniunii Studenţeşti.”

Cel puţin este direct, m-am gândit. I-am făcut semn să ia loc.

„Lămuriţi-mă, domnule Lawrence. Cum ar fi putut…”

„Doar Lawrence.”

„Mulţumesc. Acum, cum ar fi putut discursul meu să fie «bigot şi homofob» când nici nu am menţionat homosexualitatea?”

„De fapt nu am auzit eu însumi discursul. Am intrat în timpul Q & A [Întrebări şi răspunsuri, n. trad.].”

„Înţeleg. Şi ce am spus în timpul Q & A?”

„Aţi spus că homosexualii fac sex cu animalele.”

Sunt obişnuit cu acest fel de lucruri, aşa că de-abia le observ. „Mă tem că nu ai ascultat cu atenţie.”

„Îmi amintesc clar”, a afirmat el. „O fată v-a cerut să vă spuneţi părerea despre legea cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi aţi spus că homosexualii fac sex cu animale.”

„Nu, ce am spus a fost că «orientarea sexuală» poate însemna multe lucruri. Unii oameni sunt orientaţi sexual către sexul opus; alţii către acelaşi sex; alţii către copii; alţii către animale; alţii către cadavre. Am spus că mă întreb unde va duce acest trend.”

„Atunci admiteţi că homosexualii nu fac sex cu animale?”

„Tu ai adus aceasta în discuţie”, i-am amintit eu. „Nu am informaţii despre această chestiune. Sugerez numai că nu toate «orientările» sunt echivalente din punct de vedere moral.”

Nu a spus nimic, dar nu a arătat nicio intenţie de a pleca. „Crezi că toate «orientările» sunt echivalente din punct de vedere moral?” am întrebat eu.

„Nici măcar nu socotesc că întrebarea merită un răspuns”, a spus el. „Dar ştiu ce credeţi despre orientarea mea. Sunt sătul de voi, creştinii falşi, cu ipocriziile voastre murdare despre dragostea lui Dumnezeu.”

„Deci ai auzit că sunt creştin.”

„Cine n-a auzit? Sfântul, evlaviosul, excelentul profesor Theophilus al Universităţii de Stat, al oricărei specializări postuniversitare – ce altceva ar putea fi? Întreaga şcoală duhneşte din cauza dv., a dv. şi a celorlalţi creştini, aşa-numiţi profesori. De aceea am intrat la Q & A. Am vrut să vă văd scuipând venin.”

„Doamne! Am spus ceva veninos?”

„Ceea ce credeţi este veninos.”

„Înţeleg”, am zâmbit. „De ce nu încetezi să te ascunzi şi să‑mi spui ce te deranjează cu adevărat?”

„Probabil credeţi că sunteţi amuzant.”

„Sunt serios. Spune-mi plângerile tale una câte una şi voi răspunde la ele.”

„Nu aţi putea răspunde la ele. Sunt prea multe.”

„Pune-mă la încercare. Voi da răspunsuri scurte.”

Şi-a ridicat capul şi m-a privit cu atenţie. „Sunteţi serios, nu-i aşa?”

„Nu aş spune-o, dacă nu aş fi.”

„Câte una pe rând?”

„Câte una pe rând.”

„Bine, iat-o pe prima. Creştinii sunt ipocriţi. Vorbiţi mereu împotriva homosexualilor, dar ce spuneţi despre celelalte lucruri pe care le condamnă Biblia voastră, precum divorţul şi recăsătorirea? Vă deranjează păcatele celorlalţi oameni, nu ale voastre.”

Am râs. „Dacă ai fi petrecut ceva timp prin preajma mea, ai şti că sunt la fel de dur cu păcatele heterosexualilor ca şi cu cele ale homosexualilor. Divorţul uşor este un prim exemplu despre cum un lucru rău duce la altul – în cazul tău la pierderea abilităţii de a face vreo distincţie între actele sexuale.”

Ignorând replica, a continuat cu următoarea plângere. „Sunteţi intolerant. Respingeţi oamenii ca mine, doar pentru că suntem diferiţi de dv.”

„Eu te resping pe tine?” am spus. „Nu eşti tu cel care respinge ce este diferit de tine? Nu respingi provocarea celuilalt sex?”

„Nu am nevoie de celălalt sex. Am o relaţie stabilă cu partenerul meu.”

„Studiile arată că homosexualii care au parteneri nu încetează să caute parteneri sexuali în locurile publice, ci doar caută mai puţin. Când cred că heterosexualii nu ascultă, scriitorii homosexuali spun acelaşi lucru.”

„Şi ce dacă e adevărat? Oricum nu e nimic greşit cu dragostea homosexuală.”

Am spus liniştit. „Spune-mi ce este iubitor în acte sexuale care provoacă sângerare, sufocare, boală şi durere,” am sugerat eu. „Ai putea începe prin a explica sensul medical al termenului «sindromul intestinal al homosexualilor» sau cum ajung oamenii să aibă leziuni provocate de herpes pe amigdale.”

„Sunteţi – cum puteţi spune aşa ceva?” a întrebat el. „Cum îndrăzniţi să-mi spuneţi pe cine să iubesc?”

„Nu cred că-ţi spun pe cine să iubeşti.”

„A, nu? Atunci ce îmi spuneţi?”

„Că nu este nimic iubitor în autodistrugerea reciprocă.”

„Probabil credeţi că relaţia mea cu partenerul meu este numai murdărie!”

„Nu, respect prietenia oriunde o găsesc – inclusiv prietenia ta cu partenerul tău. Numai că sexul nu face mai bună orice relaţie de prietenie.”

„De ce nu? Sunteţi împotriva sexului sau ceva de genul ăsta?”

„Deloc”, am spus, „dar ai putea spune că sexul îmbunătăţeşte prietenia unui tată cu fiica lui?”

Văzând pe chipul lui că nu putea spune aceasta, am continuat. „Înţelegi punctul meu de vedere. Sexul nu îmbunătăţeşte nici prietenia dintre doi bărbaţi.”

„Aici greşiţi. Sexul homosexual este la fel de natural pentru unii oameni aşa cum sexul heterosexual este pentru alţi oameni.”

„Ce este «natural» este să deschizi potenţialul înnăscut, în loc să i te împotriveşti. Unul dintre scopurile sexului marital este să te scoată din eul tău şi din preocupările lui, pentru a ajunge la intimitate cu cineva care este cu adevărat diferit de tine.”

Asculta ceva din toate acestea? „Îmi pare rău, Lawrence – chiar îmi pare – dar făcând sex cu un bărbat nu poţi face acest lucru. Este mult prea mult ca şi cum ţi-ai iubi propria imagine în oglindă. Asta am vrut să spun înainte, despre refuzarea provocării celuilalt sex.”

Eram pe cale să continui, dar el a schimbat brusc subiectul. „Atitudini ca ale dv. l-au omorât pe Matthew Shepard.”

„Cu siguranţă nu-ţi imaginezi că bătăuşii care l-au omorât pe Matthew Shepard erau creştini, nu-i aşa?” Am zâmbit la absurditatea acestui gând, dar văzând că mi-a înţeles greşit zâmbetul, am redevenit serios şi am încercat din nou.

„Lawrence, deplâng violenţa care l-a omorât pe Matthew Shepard şi sunt bucuros că acei oameni au fost prinşi. Dar nu ar trebui să deplângem şi impulsul care l-a făcut pe Matthew Shepard să fie atras sexual de necunoscuţi violenţi?”

El a spus doar: „Mă urâţi.”

Am făcut o pauză ca să-l studiez. Credea cu adevărat aceasta sau era doar praf în ochi?

„Nu te urăsc”, am spus. „Te iubesc.” Am făcut o pauză. „Aş vrea să fiu cu tine pentru totdeauna, în cer.”

Faţa lui Lawrence arăta şocul, ca şi cum ar fi fost lovit în stomac. Apoi a părut confuz. Expresia confuziei a fost imediat înlocuită de o expresie a mâniei.

Pentru o fracţiune de secundă, a fost ca şi cum măştile ar fi căzut. „Dumnezeule din ceruri”, m-am gândit eu, „am nevoie de ajutor.” Cum puteau să cadă din nou?

„Adevărata ta problemă nu este dragostea mea faţă de tine, nu-i aşa?” am întrebat.

„Ce vreţi să spuneţi?”

„Este dragostea lui Dumnezeu. Problema ta este dragostea lui Dumnezeu.” Câteva secunde nu a existat nicio reacţie.

Apoi ea a venit. „Aţi înţeles bine că dragostea lui Dumnezeu este o problemă pentru mine,” a spus el. „Dumnezeul vostru este dragoste. Dumnezeul mincinos care spune că iubeşte omul, dar îi urăşte pe bărbaţii care iubesc bărbaţi.”

„Crezi că Dumnezeu te urăşte?”

„Nu mă urăşte?”

„Ce te face să spui asta?”

„Nu spune Biblia asta? Numeşte oamenii ca mine o urâciune.”

„Numeşte ceea ce faci o urâciune. Este o diferenţă.”

„Nu este nicio diferenţă. Fac ceea ce sunt.”

Am luat în considerare acest argument. „Poate”, am spus eu, „că vrei ca Dumnezeu să te iubească mai puţin?”

„Mai puţin!” a spus el repede şi foarte supărat.

„Da. Nu ştii ce este dragostea?”

„Acceptare.”

„Acceptare a ceea ce te ucide? Gândeşte-te la un alt mod de a privi lucrurile: dragostea este un angajament al voinţei, pentru adevăratul bine al celeilalte persoane.”

„Ce?”

„Am spus că dragostea este un angajament al voinţei, pentru adevăratul bine al celeilalte persoane.”

„Nu înţeleg ce spuneţi.”

„Desigur că înţelegi. Cel care iubeşte vrea ce este bine pentru cel iubit.”

A ezitat. „Presupun că da.”

„Bun. Acum gândeşte-te. Dacă aceasta este dragostea, atunci un Iubit desăvârşit ar vrea binele desăvârşit pentru cel iubit. Înţelegi ce înseamnă aceasta? Nu ar putea suferi şi ar detesta tot ce ar distruge binele celui iubit – indiferent cât de mult cel iubit ar dori acel lucru.”

Nu am putut citi reacţia de pe faţa lui, aşa că am continuat. „Aceasta e ceea ce face păcatul – ne distruge. Al tău te distruge pe tine, al meu mă distruge pe mine. Şi de aceea Iubitul nu-l «acceptă»; îl urăşte cu o ură neînduplecată. Pentru a scoate cancerul din noi, va face orice trebuie – ca un chirurg. Nu, mai mult decât un chirurg. Dacă Îl vei lăsa, va lua chiar cancerul asupra Lui şi va muri în locul tău.”

Încă impenetrabil, privea înainte, evitându-mi privirea.

Am întrebat: „Ce se întâmplă dacă refuzi să renunţi la ce te distruge? Ce se întâmplă dacă Îi spui aceasta Iubitului divin şi desăvârşit, care vrea binele tău complet si desăvârşit – dacă spui: Mă agăţ de distrugerea mea! Acceptă-mă, şi distrugerea mea odată cu mine! Refuz să intru în cer altfel decât în compania morţii!”

Niciunul dintre noi nu a mai spus nimic.

Lawrence s-a ridicat şi a ieşit.

[J. Budziszewski, Homophobia: An Unfinished Story. Copyright © J. Budziszewski, Profesor de management şi filozofie la Universitatea din Texas, Austin, SU.A, autor al How to Stay Christian in College şi The Line Through the Heart: Natural Law as Fact, Theory, and Sign of Contradiction. Acest articol a apărut iniţial în Boundless, www.boundless.org. Tradus şi publicat cu permisiune. Homophobia: An Unfinished Story face parte dintr-o serie de două articole. Celălalt articol din serie este The Seeker. Cele două articole au fost scrise pentru a fi citite împreună.]