de Allana McDougal

Mark nu îşi dă numele real, pentru că nu vrea ca oamenii să-şi dea seama cine este. El ne face cunoscută o imagine a vieţii sale ascunse, pe care membrii familiei lui încă nu au văzut-o, pentru ca elevii ca el să poată găsi speranţă. Mark ia parte la evenimente extracurriculare şi este un elev eminent. Este prietenos, atrăgător şi amuzant.

Există însă un lucru care a rămas nespus în descrierea de mai sus, care ne-ar putea schimba părerea despre el. Este homosexual.

De la vârsta de doisprezece ani, Mark a ştiut că era ceva „diferit” la el. Pe vremea aceea, când prietenii lui au început să exploreze lumea fetelor şi masculinitatea, el şi-a dat seama, pentru prima dată, de homosexualitatea lui.

„Clasele a şasea şi a şaptea mi-au produs cel mai mult confuzie. Nu m-am gândit niciodată că aş putea fi homosexual. Încercam să înţeleg de ce nu mă uitam după fete, la fel ca prietenii mei.”

Mark a petrecut ani de zile punându-şi întrebări, înainte de a realiza că nu avea o altă opţiune. Să fie homosexual este parte a ceea ce este el. Să ajungă la această concluzie a fost o luptă personală. A trebuit să înţeleagă de ce, la orele de educaţie sexuală, nu primea răspuns la întrebările lui şi de ce părinţii lui nu ar fi fost la fel de fericiţi pentru el, dacă le-ar fi prezentat pe cel cu care urma să-şi petreacă viaţa.

„Liceul este atât de superficial. Oamenii te judecă după cum te îmbraci, după cum te porţi şi după cei cu care îţi petreci timpul. Nu vreau acest lucru (să fiu homosexual), pentru că mi-e teamă să nu fiu ridiculizat şi abuzat verbal”, spune Mark.

A avut parte de hărţuire şi discriminare în oraşul nostru şi în şcolile noastre. I-a fost teamă pentru prietenii lui şi pentru prietenul lui, atunci când au rămas târziu în oraş într-o noapte, când un grup de „ofensatori” au început să le arunce cuvinte jignitoare şi să folosească un limbaj murdar la adresa lor pe stradă.

Într-o excursie cu clasa, un elev a folosit cuvântul „poponar” în numeroase rânduri, fără ca profesorul să intervină. Mark era pe cale să vorbească, dar de teama de a fi etichetat „pro-homosexualitate”, nu a exprimat că a fost ofensat de comentariile făcute.

„Cuvintele «poponar» şi «homo» sunt deseori folosite în afara contextului, pentru a face referire la lucruri fie nenaturale, fie greşite”, spune el, observând inabilitatea oamenilor de a-i apăra pe homosexuali sau de a-i contrazice pe cei care folosesc asemenea temeni ofensatori, stopând procesul de eliminare a hărţuirii homosexualilor. Ideea de a trăi într-o lume în care se simte cel puţin îndreptăţit să fie cel care este, îi pare lipsită de speranţă.

Mark priveşte spre viitor, la Universitatea din Toronto. A fost la Church Street (o zonă homosexuală notorie din partea de jos a oraşului) şi a luat parte la prima lui paradă homosexuală vara trecută, cea mai mare paradă din istorie.

„Fiecare secundă din aproape toată viaţa mea, a fost plină de secrete. Să mă ascund este prima prioritate pentru mine. Iau orice altă decizie după ce iau în considerare cum ar putea ea afecta păstrarea secretului.”

Mark speră să lase toate acestea în urmă, odată cu reprimarea din viaţa de liceu. Numai atunci, speră el, jocul de-a v-aţi ascunselea va lua sfârşit.

[Allana McDougal, It Never Occurred to Me That I Might Be Gay. Copyright © 1999 Allana McDougal. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat în ziarul Peterborough This Week din Peterborough, Ontario, Statele Unite. Misiunile pentru homosexuali încearcă să ajungă cu Evanghelia la cei ca Mark.]