de Alan Medinger
Alan Medinger
Pofta are o asemenea putere asupra noastră pentru că ne oferă ceea ce căutăm; are capacitatea de a ne micşora durerea (pe termen scurt). Înţelegerea acestui lucru ne poate ajuta să ne împotrivim ei. De ce este lupta împotriva poftei sexuale atât de dificilă pentru unii oameni?
Răspunsul este simplu: Pentru că de fiecare dată satisfacerea poftei funcţionează. Ne oferă ceea ce căutăm – alinarea imediată a durerii sau disconfortului.
Este disponibilă mai repede decât orice altă sursă pe care o avem, pentru a ne alina durerea. Nu trebuie să mergem la magazinul de băuturi sau chiar la cabinetul medical, pentru a o obţine. Nu trebuie să găsim o persoană sau să cheltuim bani pentru ea. Tot ce avem nevoie este chiar în mintea noastră. Iar pentru unii dintre noi, mintea este ca o bibliotecă sau, şi mai bine, ca un magazin de casete video, care este deschis douăzeci şi patru de ore pe zi şi nu implică costuri de închiriere.
Pofta acţionează mai repede ca orice calmant de pe piaţă. Are capacitatea de a elibera instantaneu de orice durere conştientă. Te simţi singur? Sau slab sau inadecvat? Obosit, dar nu poţi dormi? Nu poţi suporta cine eşti? Acceptă puţină poftă şi aceste sentimente vor dispărea imediat.
Bineînţeles, ştim că alinarea este doar temporară. Ştim că ea nu rezolvă nimic pe termen lung şi, de fapt, deseori înrăutăţeşte lucrurile. Ne vom simţi şi mai rău cu privire la noi înşine mâine. Este un pas înapoi, când încercăm să mergem înainte. Ştim că, într-un fel, după ce i-am cedat, Dumnezeu va părea puţin mai îndepărtat.
Dar vrem alinare imediată şi, cumva, în aceasta, ca în multe alte laturi ale vieţii noastre, imediatul exercită o putere atât de disproporţionată asupra noastră. Suntem atât de înclinaţi să dăm un bine mai mare pe termen lung, pentru un beneficiu mai mic pe termen scurt, încât uneori trebuie să ne întrebăm dacă suntem sau nu creaturi raţionale.
Vreau să aruncăm o privire la acest aspect al poftei – calitatea ei de a alina durerea – deoarece cred că odată ce înţelegem dinamica felului în care folosim pofta în acest fel, putem face paşi care vor diminua puterea ei asupra noastră.
Nu vorbesc despre scăparea completă de pofta sexuală. Victoria pe termen lung asupra poftei va veni când vom înainta în relaţia noastră cu Domnul, astfel încât, consecvent, dorinţa noastră pentru El va nesocoti orice altă dorinţă. În această privinţă, învingerea poftei este autocontrol, una dintre roadele Duhului şi, aşa cum ştim, cele mai multe roade ale Duhului cresc foarte încet, în timp ce ne maturizăm în relaţia cu Domnul.
Aceasta nu va fi o discuţie pe larg despre împotrivirea la ispită, deşi dacă ceea ce se spune aici poate fi respectat în momentul ispitei, victoria asupra ispitei va fi mult mai probabilă.
Când vorbesc despre poftă aici, vorbesc despre pofta sexuală. Putem pofti multe lucruri, dar în articolul de faţă, ne vom concentra asupra poftei sexuale. Deşi aceasta poate fi o problemă atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, ea tinde să fie mai mult o problemă a bărbaţilor, fiindcă bărbaţii au o capacitate mai mare decât femeile de a se bucura de plăcerea sexuală, separat de relaţie. Prin urmare, pofta sexuală folosită pentru alinarea durerii sau disconfortului, este mai probabil să ofere o răsplată imediată mai degrabă bărbaţilor, decât femeilor.
Dacă putem folosi pofta pentru a scăpa de durere, atunci rezultă că pofta va fi o luptă mai mare pentru cei care au nevoi neîmplinite profunde sau sunt răniţi emoţional. Rănirea sau nevoile sunt sursele durerii pentru care căutăm alinare. Din cauză că, aproape universal, bărbaţii homosexuali au nevoi de bază neîmplinite şi sunt răniţi profund într-un anume fel, marea majoritate a bărbaţilor homosexuali – inclusiv cei care înving homosexualitatea – se vor lupta puternic cu pofta.
Acelaşi lucru se poate spune despre cei mai mulţi bărbaţi care au probleme sexuale care le scapă de sub control. În misiunea noastră a fost interesant de observat cât de mulţi din programul nostru Noi începuturi (pentru bărbaţii cu probleme heterosexuale care le scapă de sub control) vin la grup, gândind că au parte, pur şi simplu, de prea mult sex sau că îi stăpâneşte doar plăcerea fizică a sexului. În cele din urmă, aproape toţi descoperă că dependenţa sexuală este modul în care s-au ocupat de o rănire profundă. Deseori, trecutul lor nu este prea diferit de al celor care se luptă cu homosexualitatea.
Un individ este mai probabil să recurgă la poftă pentru alinarea durerii, dacă are un anumit tip de personalitate sau dacă şi-a format anumite tipare de comportament din copilărie. Dacă este în general pasiv sau dacă şi-a format tipare de comportament de a fugi, mai degrabă decât a lupta, pofta îi oferă un loc minunat pentru a fugi când se confruntă cu durerea sau conflictul. În general, oamenii cu personalităţi dependente sunt oameni cu tipare adânc înrădăcinate de a evita durerea, în loc de a o înfrunta. Din nou, aceasta îl face pe bărbatul homosexual un candidat posibil pentru lupte puternice cu pofta. Homosexualitatea masculină este, prin natura ei, o întoarcere înspre interior, o retragere din lumea competitivă, provocatoare, a bărbaţilor, într-o lume a fanteziei şi alinării de sine.
Fiecare dintre noi este mai vulnerabil la poftă în unele momente. Avem declanşatori diferiţi; dureri sau disconforturi diferite, pentru care am dezvoltat un tipar de a lăsa ca pofta să fie evadarea noastră. Pentru mine, mânia, un sentiment pe care poate nu vreau să-l recunosc sau cu care poate nu vreau să mă confrunt sau oboseala, pur şi simplu un disconfort de care vreau să scap. (Desigur, oboseala diminuează capacitatea noastră de rezistenţă). Cei care sunt în programul Alcoolicilor Anonimi folosesc acronimul HALT [opreşte-te, n. trad.] pentru hungry [înfometat, n. trad.], angry [supărat, n. trad.], lonely [singur, n. trad.] sau tired [obosit, n. trad.], sentimente despre care ştiu că îi fac vulnerabili la folosirea alcoolului. Pentru mulţi dintre celibatarii noştri, sentimentele de singurătate duc la o mare dorinţă de evadare.
Dar cei mai puternici declanşatori tind să fie durerile legate de cauzele homosexualităţii sau dependenţei. Respingerea (de obicei din partea unui bărbat), dominarea (adesea din partea unei femei), orice declanşează sentimente de slăbiciune, neputinţă sau lipsă de valoare; ele duc la o intensitate a durerii emoţionale care strigă după alinare. Mulţi dintre noi, ani şi ani de zile am găsit o alinare temporară a acestor sentimente dureroase intense, folosind drogul poftei.
Cunosc un bărbat care era şef de departament la o universitate mare şi în fiecare an trebuia să alcătuiască bugetul departamentului său – ceva ce se simţea total inadecvat să facă. An după an trecea prin acelaşi ritual; amâna sarcina până în ultimul moment şi apoi, în cele din urmă, se lupta să o îndeplinească, dar simţind că făcuse o treabă complet necorespunzătoare. Şi an după an, de îndată ce bugetul era făcut, ceda poftei, ieşea în oraş şi îşi găsea un prostituat tânăr. Stresul alcătuirii bugetului ne-a trezit tuturor sentimente de slăbiciune şi insuficienţă, iar pe el îl conducea la evadarea sexuală.
Dacă tu crezi că eşti o persoană care foloseşte pofta ca să scape de durere, cum învingi acest tipar de comportament? Există moduri de a o face, atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt.
Totuşi, mai întâi cred că este de ajutor să înţelegem dinamica felului în care pofta are o asemenea putere de a ne alina durerea. Este simplu. Omul este capabil să se concentreze asupra unui singur lucru odată, iar când avem gânduri prin care poftim, orice altceva este blocat; anxietatea, durerea emoţională, vina, regretele, disconfortul fizic, orice altceva. Alegem să ne concentrăm mai degrabă asupra fanteziei sexuale, decât asupra durerii care ne asediază. Conştient sau inconştient, ştim că trebuie să alegem fie să îndurăm durerea un timp, fie să avem parte de o alinare imediată prin poftă.
Pe termen scurt – în momentul în care ne confruntăm cu o dorinţă puternică de a folosi pofta ca mijloc de scăpare – există numai două direcţii legitime pe care le putem urma. Putem înfrunta durerea sau ne putem întoarce atenţia spre altceva. În înfruntarea durerii, cel mai bun ajutor al nostru este Domnul. Îi spunem despre durerea noastră. „Doamne, am făcut un lucru atât de stupid, de prostesc astăzi; mă simt atât de lipsit de valoare. Doamne, mă simt atât de groaznic. Ştiu că pot scăpa de aceste sentimente prin fantezie şi masturbare, dar ştiu şi că Tu poţi avea grijă de ele într-un mod mai bun. Ajută-mă.” Domnul va răspunde la acest strigăt. A făcut-o de multe ori pentru mine. Dar haideţi să fim sinceri; alinarea şi mângâierea pe care le aduce Domnul de obicei nu sunt un anestezic atât de rapid ca pofta. În procesul apropierii de Domnul şi în cele ce îţi spune El vei îndura o anumită durere. Întrebarea este:
Vrei să înduri durerea?
Cealaltă direcţie legitimă pe care o poţi urma este să îţi întorci atenţia spre altceva. Poate fi orice tip de distragere a atenţiei care îţi angajează mintea, dar pentru mine, din nou, este de obicei concentrarea asupra Domnului. În momentul luptei, mi-L imaginez pe Isus pe cruce, suferind şi murind pentru păcatele mele şi îmi amintesc că mă gândesc să mai adaug un păcat pe care să-l poarte El. Sau îmi pot imagina că Isus şi cu mine stăm lângă un râu, vorbind unul cu celălalt. Mâna Lui este pe umărul meu. Dacă orice altceva dă greş, spun iar şi iar Numele lui Isus. Principiul înlocuirii poate lucra minunat aici.
Isus ne-a făcut pe noi, poporul Lui, să fim Trupul Lui aici pe pământ, aşa că ajutorul tău imediat poate veni de la un alt credincios; fie cineva cu care poţi vorbi despre durerea ta, fie cineva a cărui companie sau conversaţie te îndepărtează de la concentrarea asupra durerii. De aceea îndemnăm membrii grupurilor noastre să cheme un alt membru al grupului, când trec printr-o ispită deosebit de puternică.
Soluţia pe termen lung este, desigur, să te confrunţi cu durerea şi disconfortul. Dacă durerea sau disconfortul vin de la luptele normale ale vieţii, atunci trebuie să existe o combinaţie de două lucruri.
Mai întâi, acceptă că o anume durere şi un anume disconfort în viaţă sunt inevitabile. Fiecare, cu o anumită frecvenţă, avem sentimente de singurătate, slăbiciune, mânie, oboseală. Aceasta face parte din viaţă. Acceptarea pune aceste sentimente într-o perspectivă corectă şi ne pregăteşte să acceptăm un alt adevăr important; că peste puţin timp, sentimentele vor trece. Şi aceasta va trece.
În al doilea rând, dacă durerea depinde de circumstanţe – eşti singur pentru că nu ai prieteni sau pentru că tot dai greş la lucru, fiindcă nu eşti făcut pentru slujba actuală – caută să schimbi circumstanţele. Este mai uşor de spus decât de făcut, nu-i aşa? Dar ce altă cale există?
Dacă simţi că durerea vine din problemele de bază, de genul celor care au contribuit probabil de la început la homosexualitatea sau dependenţa ta, evident, trebuie să ajungi la ele. Cu aceasta se ocupă misiunea noastră. Pentru aceasta sunt consilierii. De aceea poate că ne luptăm cu Domnul lună după lună, în perioadele noastre de linişte. Descoperirea rădăcinilor (de obicei, păcate mai adânci) şi aducerea lor la Domnul, prin pocăinţă adevărată care aduce iertare sau îngăduind ca dragostea, vindecarea şi adevărul Său să înlocuiască sursa durerii; acesta este procesul vindecării. El vine la vremea stabilită de Domnul şi când cooperăm.
Nu este scopul acestui articol să-ţi spună cum să depăşeşti durerea, ci mai degrabă să te ajute să înţelegi un mod greşit în care poate te confrunţi cu ea. De fiecare dată când suntem ispitiţi, noi nu alegem doar dacă să păcătuim sau nu sexual, de dragul plăcerii, ci să Îi întoarcem sau nu Domnului spatele prin neascultare, cu scopul de a evita o anumită durere sau un anumit disconfort. Faptul că am înţeles că foloseam pofta pentru a scăpa de durere şi disconfort m-a ajutat mult în lupta mea cu pofta. Cred că poate fi la fel pentru tine.
Isus înţelege procesul. El, care a fost ispitit în orice fel în care suntem şi noi, ne cunoaşte slăbiciunea şi cât de prosteşte şi degrabă vom alege alinarea durerii, în loc de calea Lui mult mai bună. Dar ne aude când strigăm la El, este cu noi ca să ne ajute să începem iarăşi dacă dăm greş, iar prin Duhul Lui Sfânt, ne călăuzeşte înspre calea vindecării durerii mai profunde pe care o simţim.
Pofta este un drog care alină durerea. Isus este remediul.
[Alan Medinger, Lust: The Great Escape. Copyright © 1994 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
