Bună tuturor!
Sunt un tânăr, undeva în a treia decadă a vieţii, care se confruntă cu problema atracţiei faţă de cei de acelaşi sex. Cred că niciun psiholog sau consilier nu înţelege mai bine care este, până la urmă, treaba cu homosexualitatea, decât persoana în cauză.
Sunt puţin supărat deoarece, în general, creştinii ne privesc ca şi cum ar fi în întregime vina noastră că suntem aşa. Înainte de a da cu pietre, încercaţi să vedeţi ce este cu noi!
Nu pot să uit nopţi din adolescenţa mea, când Îl imploram pe Dumnezeu, în lacrimi, să schimbe natura atracţiilor mele homosexuale. Credeţi că mi-am dorit să fiu atras sexual de bărbaţi?! Nu cred că este vina mea că sunt aşa, la fel cum nu cred că este vina unui nevăzător că s-a născut orb. De asemenea, nu cred că Dumnezeu m-a făcut astfel sau că sunt vreun „accident” de-al Lui.
Păcatul meu este că, la o anumită vârstă, am acceptat să dau curs poftelor şi m-am implicat în acest stil de viaţă degradant. Acum regret, dar consecinţele păcatului se resimt în viaţa mea. Încă nu reuşesc să mă relaţionez afectiv la o persoană de gen feminin, totuşi sper că Dumnezeu va „repara” în fiinţa mea ceea ce eu am distrus şi că va veni ziua când voi fi bărbatul care m-a proiectat El să fiu.
Revenind, creştinii „bine intenţionaţi” recomandă rugăciunea ca tratament absolut şi curativ. Nu vreau să neg acest lucru, pentru că, până la urmă, cine poate produce minunea schimbării decât Însuşi Isus Cristos? Însă rugăciunea este doar catalizatorul. Câţi dintre creştini sunt dornici să cunoască de fapt care este treaba cu aceşti „ciudaţi”? Câţi creştini şi-ar alege ca partener de viaţă un fost homosexual?
Dragii mei, subiectul este mult mai complex decât pare şi nu se rezolvă peste noapte. În primul rând, un homosexual trebuie să înveţe să-şi schimbe percepţia asupra sinelui şi să se vindece de traumele trecutului, pentru că atracţiile sunt determinate de anumiţi factori care i-au influenţat existenţa.
Din nefericire, am avut ocazia să tatonez puţin terenul şi să observ că sunt prea puţini consilieri creştini care ştiu cu ce se mănâncă topicul acesta, nu mai vorbesc despre pastori. Nu vreau să judec pe nimeni, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, însă m-aş bucura să văd că există oameni plini de dragoste, dispuşi să ajute un homosexual în drumul lui spre vindecare şi care nu se rezumă doar la sfaturi teoretice.
M-am gândit de nenumărate ori la ideea de a avea o mărturie publică. Asta atunci când va fi cazul şi îmi va pune Dumnezeu pe inimă, pentru că sunt încă departe de ceea ce se numeşte un fost homosexual. La o mărturie, însă fără date de identificare, în care să specific doar că sunt român şi fac parte dintr-o biserică evanghelică, eventual vârsta, da, m-am gândit de ceva vreme.
Mai am două vorbe pentru cei care se consideră creştini şi homosexuali în acelaşi timp: dragii mei, voi ştiţi foarte bine, în adâncul inimii voastre, că ce faceţi este păcat. Nu cred că merită să vă amăgiţi singuri. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă lumineze gândurile şi să creeze circumstanţe pentru ca viaţa voastră să se schimbe. Nu este uşor, din contra, este groaznic de greu, o ştiu din proprie experienţă, însă cred că merită plătit preţul. Bucuria pe care o am acum nu se compară cu ceea ce trăiam în trecut. Deocamdată atât, sper că nu am jignit pe nimeni.
Numai bine vă doresc,
Marius
DUPĂ UN TIMP
Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund. Am fost plecat în Germania şi nu am reuşit să vă anunţ înainte să plec, totul a fost iminent. În fine, m-am reîntors, am văzut e‑mailurile de la voi. Am câteva sugestii, sper să vă fie de folos şi aştept să-mi spuneţi cum vi se par.
Vroiam să vă dau o sugestie: ziceaţi de publicarea unei cărţi. Coming Out of Homosexuality cred eu că este cea mai bună. Vreau să spun că îmi place mult cum abordează homosexualitatea, este bună şi pentru creştinii care nu au mai avut contact cu acest subiect. Toată problema este tratată dintr-o perspectivă biblică şi poate ar fi şi mai uşor de tradus iniţial, decât să vă apucaţi să strângeţi materiale şi să scoateţi voi o carte, nu? Ce părere aveţi?
Apropo, am mai descoperit un băiat evanghelic – are douăzeci şi patru de ani – care se confruntă şi el cu astfel de probleme. E un băiat smart, vreau să-i vorbesc despre voi şi despre iniţiativa voastră. Keep in touch, bye!
Cât adevăr în această mărturie! Este nevoie de oameni, de consilieri care să fie educaţi cu privire la homosexualitate. Biserica din ziua de astăzi se confruntă cu probleme reale, dar nu oferă sprijin real şi dragoste reală. Mă rog ca Dumnezeu să vindece homosexuali şi ei să ajungă să devină consilieri, pentru că ei înţeleg, ştiu cu ce se confruntă astfel de oameni; sau să se implice oameni eliberaţi de robia sexuală în general, care să aibă inimă, chemare şi să fie gata să înfrunte respingerea din partea multora din biserică. Există oameni care doresc să plătească preţul?
Sunt multe probleme cu care se confruntă oamenii astăzi: homosexualitate, pedofilie, zoofilie, pornografie, ocultism, frici, fobii, anxietate, sinucidere, depresie. Şi creştinii se confruntă cu ele şi au aşa puţin ajutor real, crezând că voinţa omului şi nişte reguli ceremoniale religioase sunt suficiente. Chiar nu este aşa! Avem de confruntat o lume spirituală foarte reală şi complet ostilă oamenilor, dar mai ales creştinilor, şi suntem ignoranţi faţă de ea, spunând că astăzi nu mai este aşa sau că ea nu ne poate afecta.
Un element important este timpul. Cine doreşte să renunţe la timpul său pentru vindecarea unui homosexual, a unui pedofil, a unui zoofil, a abuzaţilor, anxioşilor, deprimaţilor, iar lista ar putea continua? Nu investim timp şi compasiune, înţelegere, dragoste – nu există vindecare. Suntem gata să lucrăm cu oameni care vor cădea de multe ori în acelaşi păcat până vor fi vindecaţi? Le oferim timp şi dragoste necondiţionată, cu încrederea că ce a început Domnul în ei va duce la bun sfârşit, chiar dacă procesul durează ani de durere, cădere, frustrări?
Nu suntem conştienţi că defectul nostru uman este în relaţii care sunt, complet sau în parte, nesănătoase, dar efectele lor asupra noastră sunt catastrofale, toate acestea începând din momentul concepţiei umane. Fiinţa care se concepe de către cei doi părinţi va moşteni multe dintre caracteristicile părinţilor, şi tot părinţii îi vor modela pe copii lor. Caracterul părinţilor s-a modelat din relaţii interumane şi cu Dumnezeu. Dacă aceste relaţii sunt rele, copilul conceput va moşteni caracterul defectuos al părinţilor, care s-a realizat prin relaţii defectuoase.
Sunt atâtea de spus, dar baza vindecării relaţiilor este iertarea (trebuie să iertăm în profunzime şi la nivel emoţional şi să primim vindecare emoţională, în locul rănilor profunde cauzate de oameni, cu voia sau fără voia lor) şi dragostea, amândouă obţinute de Isus la cruce.
Închei cu speranţa că Dumnezeu, în zilele acestea, va ridica tot mai mulţi lucrători gata să plătească preţul pentru vindecarea şi eliberarea Trupului lui Cristos. Veţi spune şi a oamenilor din lume, nu? Răspunsul este da, dar să nu uităm, vindecarea începe cu mântuirea omului, după aceea vindecarea şi eliberarea, şi nu invers. Dar mulţi zic că mântuirea este şi vindecarea şi eliberarea omului, în mod automat. Nu este adevărat, este doar începutul marelui proces de vindecare, de transformare (metamorfozare); să nu uităm, am zis proces, nu ceva instantaneu, cum cred sau vor unii. Procesul este dureros, este nevoie de multă asistenţă şi dragoste şi implică mult timp.
De acestea are nevoie un homosexual pentru vindecare. Atenţie, foarte rar există vindecări şi eliberări instant. Dacă eşti gata să te implici sincer, vei primi multă respingere şi foarte puţină apreciere aici pe pământ. Atât Biserica, în multe cazuri, cât şi homosexualii care nu vor schimbare te vor condamna şi persecuta, dar vei fi în atenţia specifică a Domnului. Dacă aţi şti cât de mult Se implică Domnul în această slujire!
Cu dragostea Domnului, un frate simplu,
Costel