Salut, Marc! Frumoasă poveste! A trebuit să ai foarte multă putere să o scrii. Simt compasiune pentru tine, fiindcă şi eu am trecut prin ce ai trecut tu. Am o întrebare: tu, dacă vrei să ai o familie, ce faci cu părinţii tăi?

Am să mă rog pentru tine ca Dumnezeu să te poată ajuta, să-ţi dea putere să treci peste toate, pentru că ştiu prin ce am trecut şi eu. Eu am fost poate mai rău. Mergeam la biserică duminică de duminică şi aveam din ce în ce mai multe ispite, iar asta mă supăra cel mai mult, dar mă rugam ca Dumnezeu să mă întărească.

Sunt ortodox, dar nu mergeam numai la ortodocşi. Nu am mai fost de mult la o biserică, pentru că simt că mă joc cu Dumnezeu şi nu prea merge.

Eu sunt bisexual. Nu mai pot să mă las, este ca un drog pentru mine. Şi eu am fost violat într-un cămin pe care îl consideram o celulă de închisoare. Acum sunt într-un centru evanghelic, suntem ca în familie. Numai educatorii sunt evanghelici şi unii copii, eu nu pot fi evanghelic, pentru că sunt gay. L-am primit pe Dumnezeu în inima mea, dar dacă nu faci voia Lui, nu mai eşti al Lui. Este adevărat, crede-mă, că ştiu ce zic şi prin ce am trecut. Domnul cu noi!

[Mihnea a trimis aceste rânduri ca răspuns la mărturia lui Marc.]

Aş avea şi eu o întrebare. Am patruzeci şi patru de ani, de mic orientarea mea a fost homosexuală. Am fost căsătorit, am doi copii, am divorţat acum cinci ani pentru că nu mai puteam avea relaţii cu soţia mea, mă atrag mai mult bărbaţii. Ce sfat aţi putea să îmi daţi?

Eu sunt un om credincios, aşa am fost crescut de părinţii mei. Am vrut să scap de acest păcat pe care îl am, dar nu am reuşit şi nici nu cred că o să reuşesc vreodată, cu toate eforturile mele şi cu toată credinţa şi rugăminţile faţă de Dumnezeu. Vă mulţumesc şi aştept un răspuns de la voi. Doamne ajută!

Sunt creştin, aşa s-ar zice. Pocăinţa mea a rezistat cam trei ani de la botez, dar am realizat că nu sunt mântuit, fiindcă nu s-a produs în mine acea schimbare şi naştere din nou.

Când eram mic, părinţii mei erau certaţi cu fratele lui tata, de fapt cu toţi fraţii, pentru avere. Într-o zi, când nu erau părinţii acasă, au venit peste mine în curte. Am suferit un şoc, pentru că m-au fugărit prin toată curtea. După acel incident m-am trezit noaptea şi m-am dat cu capul de perete câteva nopţi la rând. Bineînţeles că părinţii nu au aflat nici până în ziua de astăzi.

Toate acele lovituri m-au afectat mai târziu. Nu am mai putut să învăţ, să mă concentrez şi, desigur, nu ştiu să adun, să scad, nu ştiu tabla înmulţirii.

Nu sunt deloc comunicativ, prietenii mei îi numeri pe o mână, pe lângă toate acestea mai sunt şi homosexual şi, în ultimul an, depresiv.

V-am văzut o dată pe Messenger, dar nu v-am întrebat nimic. Eram în faza aceea de depresie, iar când mă apucă „crizele”, nu vreau şi nu am chef să vorbesc cu nimeni. M‑am gândit să vă întreb ceva, dar nu ştiam ce, aşa că am lăsat-o baltă. Pe scurt, în fiecare zi sunt din ce în ce mai rău, din toate punctele de vedere.

[Grigore este evanghelic.]

Salut! Încerc să găsesc ajutor. Ştiu că se practica la dumneavoastră un fel de terapie online. Fiecare îşi spunea povestea şi fiecare încerca să ajute. Ştiu că existau şi doi moderatori psihologi care ofereau ajutor. Chiar am luat parte la aşa ceva acum… ceva vreme. Am renunţat. Mă credeam „vindecat”, dar se pare că nu sunt.

Vă rog să îmi spuneţi dacă se mai practică chestia asta şi cum pot lua parte, un mail, orice, ceva să mă ajute. Am uitat cum se proceda. Am uitat…

Ştiu că am găsit această terapie online de pe homosexualitate.ro. Sunt conştient că am această problemă şi vreau să o schimb. Vă rog, ajutaţi-mă!

Mersi mult de răspunsul prompt la mesajul meu! Ceea ce vreau eu e mai dificil şi, dacă nu se poate, înţeleg. M-ar interesa ca tot ce se poate spune să fie pus în e-mail şi nu cu trimiteri. Nu accesez niciun site de orice natură ar fi el, aşa că mărturii, poze sau altele dacă se pot trimite direct, fără vreo trimitere pe site-ul x sau y, e OK, dacă nu, e tot OK. Sper să ne putem auzi şi pe mess, ar fi puţin mai simplu.

Problema asta cu homosexualitatea e destul de grea şi faptul că se poate renunţa e ceva bun. De mult ştiu că este împotriva legii şi a lui Dumnezeu, aşa cum se spune şi în Romani, dar, deşi încerc cu multă dorinţă, e greu să renunţ. Ceea ce ştiu e că nu este imposibil şi că tot ce se vrea se poate, iar Filipeni 4:13 mă ajută să-mi întăresc dorinţa şi voinţa.

Aşa că, dacă tu crezi că te poţi înhăma la acest jug, continuă. Dacă nu, ar fi de preferat să nu începi ce nu poţi duce la bun sfârşit, man!

Mersi mult încă o dată de mesaj şi pentru tot ce faci şi vrei să faci pentru cei care pot fi mâine lângă tine sau care pot încerca să te sprijine în ajutorarea păşirii spre lumină şi curăţie a altor suflete căzute şi care au nevoie de un imbold şi o motivaţie. Ai grijă de tine! Numai bucurii şi împliniri în Cristos!

Sunt un tip care Îl iubeşte pe Dumnezeu. Slujesc în biserică de la patru ani, fără să fie o zi în care să nu cânt. De mic mi-au plăcut băieţii. Sunt cel mai mic dintr-o familie de şapte fraţi. Tatăl meu a fost alcoolic şi o bătea frecvent pe mama. În urmă cu şase ani tatăl meu a murit într-un accident. Acesta e cadrul în care m-am dezvoltat.

Nu am avut niciodată relaţii cu băieţii, nici cu fetele, dar îmi doresc foarte tare. Ştiu că nu e bine ce fac şi ce gândesc, dar nu mă pot schimba. Nu ştiu ce aş putea face să fiu eliberat.

Nu am vorbit niciodată cu nimeni despre treaba asta şi de aceea nu aş vrea să se afle, dar mă gândesc că, dacă aţi auzit atâtea poveşti de viaţă, mă puteţi ajuta şi pe mine. Aş dori însă un consilier român, o organizaţie românească, nu străină. Sau pe cineva cu care să vorbesc telefonic, dar să fie român, dacă se poate din Bucureşti. Aştept răspuns. Mulţumesc!