Salutare tuturor! Vreau înainte de toate să fac ce se cuvine şi să mă aplec înaintea lui Dumnezeu care m-a salvat, prin aceste cuvinte: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci!

Să îmi zic Abel, am aproximativ douăzeci de ani şi dau slavă numai Domnului că îmi dă o viaţă de biruitor împotriva păcatului homosexualităţii!

Este aşa de minunat să fiu copilul lui Dumnezeu, să am prezenţa Lui neîncetat în viaţa mea! Prin toate momentele prin care trec, şi bune şi mai grele, Îl văd că îmi este aproape. Şi sunt bucuros că Îl am pe psihoterapeutul meu: Isus Cristos, şi nu îmi trebuie nimic altceva, decât prezenţa Lui pe veci. Eu nu am niciun merit pentru ceea ce sunt. Meritul Îl are doar Isus Cristos. Mă reprezintă acel verset din 1 Corinteni 6:11: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Înainte de a începe să-mi scriu mărturia, vreau să mă adresez în mod special unor categorii de oameni:

• Pentru voi, cei care condamnaţi homosexualii şi sunteţi gata să vă purtaţi cât mai rău cu ei, în caz de aţi întâlni unul, fiţi atenţi cum vă purtaţi cu aceia pentru care s-a vărsat acelaşi sânge al lui Isus Cristos ca şi ei să fie salvaţi. Dumnezeu iubeşte foarte mult homosexualii, dar urăşte în aceeaşi măsură păcatul homosexualităţii. Noi trebuie să facem voia Lui, care este să iubim păcătosul, dar să urâm păcatul până la sânge. Deci şi voi, cei care îi condamnaţi, „Pocăiţi-vă… şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (Fapte 3:19)
• Pentru voi, cei care aveţi atracţii pentru cei de aceleaşi sex, dar nu vreţi să renunţaţi la stilul vostru de viaţă păcătos. Cu mare regret vă spun: îndreptaţi-vă până nu e prea târziu şi veniţi la Isus cu povara voastră, şi El este gata să vă ierte. „Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” (Evrei 4:1) „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)

Dumnezeu vă iubeşte atât de mult! El aşteaptă să vă întoarceţi la El, să lăsaţi toate păcatele voastre şi să vă pocăiţi (pocăinţă = să vă căiţi amarnic de tot trecutul vostru, să Îl mărturisiţi înaintea Domnului şi să părăsiţi păcatul complet), însă dacă nu veţi face asta, voi singuri vă veţi alege destinul: iazul de foc pentru o veşnicie.

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:9-10)

Atunci ce vă aşteaptă dacă nu vreţi să ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu? „Doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.” (Evrei 10:27) Însă Dumnezeu vrea să vă întoarceţi la El astăzi, ca să nu ajungeţi în locul acela de chin.

• Pentru voi, toţi cei care vă luptaţi cu homosexualitatea şi nu doriţi să ascultaţi imboldurile firii pământeşti, dar nu puteţi sau nu ştiţi ce să faceţi. Dumnezeu v-a pregătit soluţia, voi doar să o acceptaţi. Nu vă luaţi după vocea Diavolului, care vă spune: „Nu mai există nicio şansă pentru tine! Aşa m-am născut! Nu mă pot schimba! Am mai încercat!” Pocăiţi-vă sincer din toată inima şi căutaţi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu! El este gata să vă ajute. Porniţi înainte în Numele scump a lui Isus Cristos!
• Pentru toţi copiii Domnului mântuiţi: vă rog, fraţilor, purtaţi-vă vrednici de chemarea pe care v-a făcut-o Dumnezeu, căutând cu durere şi dragoste să smulgeţi din foc pe aceşti oameni. „Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi, fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” (Iuda 1:23)

Provin dintr-o familie evanghelică din regiunea Cluj. De mic am frecventat biserica, fiind activ în multe slujbe. Am fost dus la binecuvântare şi Domnul chiar m-a binecuvântat atunci, căci la rugăciune S-a coborât Domnul Isus. Slavă Lui!

Am avut o copilărie cât se poate de normală, mă simţeam băiat între băieţi, plăceam fete, eram cum puteam fi la acea vârstă de şase, şapte ani. Vârstele le scriu cu aproximaţie şi poate unele le greşesc, fiindcă nu le mai ştiu exact.

Ţin să precizez, cu toate acestea, de mic am crescut cu unele evenimente nepotrivite în familie, de genul certurilor şi violenţelor, care se manifestau din când în când. Erau făcute în principal de către părintele de acelaşi sex, pe care îl iubesc şi pe care l-am iertat.

Acum nu prea îmi place să scriu despre el ce a fost, fiindcă mă am bine cu el şi Dumnezeu m-a ajutat să îl iert, dar scriu ca să vedeţi factorii care au determinat confuzia mea homosexuală de mai târziu. Nu o numesc orientare, pentru că nici nu e, deşi aşa o numesc unii.

Îmi aduc aminte că fiecare bătaie ce o primeam făcea ca ura să crească în mine faţă de el, deoarece pedeapsa nu îmi era dată după Biblie. (Biblia susţine pedeapsa cu dragoste, fără duritate, cu motive întemeiate întotdeauna.)

În vecinătatea locuinţei noastre era o familie tot evanghelică, cu care treptat am devenit prieteni de familie foarte buni. Iar mie îmi plăcea să merg la acea familie ca să mă joc cu păpuşile fetei de vârsta mea, cu care m-am împrietenit. Curând jocul cu păpuşile a devenit o adevărată plăcere. Între timp a început să-mi placă să mă îmbrac femeieşte, cu tocuri şi fuste, de exemplu, şi recunosc că simţeam ceva când le purtam. Cu siguranţă, demonii lucrau.

Tot în acea perioadă am încercat să fac ceea ce vedeam la filmele pornografice, când mă duceau prietenii mai mari, iar asta am încercat chiar cu cineva apropiat, tot băiat, de o vârstă apropiată cu a mea.

Cred că atunci erau anii de şcoală ai claselor primare. Tot în acea vreme am început să am o relaţie cu Dumnezeu, dar era mai mult una formală, care nu a ţinut mult.

Cam prin gimnaziu am avut o experienţă ce a făcut ca relaţiile mele cu prietenii de joacă să se dizolve. Eu şi încă doi prieteni de vârsta mea stăteam într-o debara când, nu ştiu cum, s-au înţeles să mă închidă acolo singur. Nu mai ştiu cât a trecut, dar ştiu că m-am hotărât să nu mai vorbesc cu ei niciodată. Şi aşa am şi făcut, pentru aproape doi ani am făcut „pe mutul” cu ei. Aici sunt absolut sigur că este vorba de un alt factor care a contribuit la confuzia mea: atracţia pentru cei de acelaşi sex. În timpul acela stăteam aproape numai în casă.

Tot pe atunci am ajuns robit de pornografia homosexuală. Iar toate acestea, împletite cu comportamentul tatălui meu, rece şi distant uneori, au contribuit la atracţia mea puternică pentru cei de acelaşi sex. Încă o precizare, dacă aveam o relaţie stabilă cu Dumnezeu şi îmi iertam „apropiaţii”, nu cred că se ajungea aici.

Şi astfel am devenit o persoană foarte timidă, nu aveam legături cu aproape nimeni, iar din cauza vieţii mele duble, nu mai puteam privi în ochi unele persoane, în mod special pe tata.

Mai erau unele zile în care mă întrebam: „De ce trebuie să-mi placă bărbaţii? Nu vreau asta!” Şi eram aşa robit, încât îmi doream să fiu violat, deoarece nu cunoşteam pe nimeni homosexual pe atunci. Trăiam cu dorinţe emoţionale şi sexuale de a fi cu un bărbat, aşa cum mi-l imaginam eu. Nu îmi plăceau toţi bărbaţii, doar unii, alţii desigur mi se păreau chiar şi atunci greţoşi. Aşa am fost stăpânit de demoni şi aveam fantezii mereu.

Până când eram cam pe la mijlocul liceului, iar de la un masaj s-a ajuns la un act sexual, şi apoi altele la rând, cu alţi băieţi, şi aşa am ajuns departe, în groapa mocirlei. Am avut chiar şi un „iubit”, după care am ajuns să plâng zile în şir ca după un mort, imediat ce mi-am dat seama că mă înşela. Puneam mult la inimă şi am suferit mult. Sunt genul de om extrem de sentimental. Ai mei erau siguri că sufeream pentru o fată.

Pe atunci eram un om fără Dumnezeu în mod făţiş, ateu, rocker, doar că mă ascundeam de mulţi că eram homosexual. Ai mei se rugau şi slavă Domnului că El a lucrat!

Nu mai aveam pacea din inimă, mă simţeam teribil de singur, neiubit, îmi venea să plâng deseori, uneori chiar plângeam până nu mai puteam din cauza golului sufletesc ce îl simţeam şi din cauză că nu mă simţeam iubit. Credeam că muzica mă va elibera, însă mă uşura doar puţin, apoi simţeam mai mare golul sufletesc. Acum mă simt iubit de Domnul Isus. Glorie Lui în veci!

Toate acestea până într-o seară de ianuarie, la finele liceului, când stăteam în pat şi am zis o scurtă rugăciune: „Dumnezeule, dacă exişti, Te implor, schimbă-mă Tu! Eu nu pot. Şi nu vreau să mă forţez să nu-mi mai placă muzica, bărbaţii, dar dacă nu eşti de acord cu astea, atunci schimbă-mă Tu!” Şi ceva s-a întâmplat: pacea lui Dumnezeu mi-a inundat inima. De aici începe partea mea preferată.

Mai că nu vroiam să scriu despre viaţa mea veche, fiindcă nu mă mai interesează, e uitată şi spălată de Domnul meu Isus. Dar am scris întreaga mărturie în mod special pentru voi, cei care vă confruntaţi cu homosexualitatea, ca să vă încurajez că există biruinţă, dar doar la Dumnezeu, şi la propunerea celor de la Contra Curentului. Mă doare pentru voi, cei care vă luptaţi cu aceste lucruri. Şi mai mult Îl doare pe Dumnezeu. El doreşte ca niciunul să nu piară şi toţi să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

Continui. De atunci viaţa mea a luat o altă turnură. Simţeam că Dumnezeu nu e de acord cu homosexualitatea, am început să verific şi în Biblie. Am văzut cu câtă compasiune vorbeşte Duhul lui Dumnezeu despre cei ce vor să Îl primească. Treptat, am început să mă rog şi să petrec timp mai mult la biserică (înainte mergeam mai rar), citeam Biblia, mai ascultam pe atunci Pasiune pură de la Alfa Omega TV, emisiuni legate de homosexualitate.

Nu după mult timp, nu am mai simţit nevoia sexuală de a mă destrăbăla cu un bărbat, mai mult, nici nevoia emoţională de a mă simţi protejat de un bărbat. (Înainte eram mai feminin şi tânjeam după masculinitatea altor bărbaţi.) Şi aşa Domnul m-a eliberat de homosexualitate. De atunci Domnul mi-a dat biruinţa Sa, iar eu mă lupt să rămân în ea.

Nu zic că nu mai am lupte, de multe ori nu am, dar sunt şi momente când am, însă total diferit, nu mai simt acele dorinţe cum le aveam înainte. Uneori nu am atracţii deloc. Îl laud pe Domnul că nu mai simt acele nevoi nebuneşti, diavoleşti şi scârboase! Poate atât a îngăduit Domnul, ca să fiu smerit, să-mi iau crucea şi să o port până la capăt.

Acum fac parte dintr-o biserică evanghelică, sunt botezat şi trăiesc o altă viaţă, la care nu vreau să renunţ, iar Domnul mă ţine. Am tot ce am nevoie, pace, bucurie şi fericire, cele după care am tânjit atât de mult. Doar Isus Cristos mi le-a dat în dar.

M-am axat mai mult pe homosexualitate, dar vreau să precizez că, dacă vreţi cu adevărat o eliberare, trebuie să vă pocăiţi complet de toate păcatele, în Numele lui Isus.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16) El a murit ca tu să scapi din toate păcatele tale şi să fii mântuit. „Vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20)

Poţi să vii la El aşa cum eşti, cu deplină încredere: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37) „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16)

Dacă acum vii la El, spune-I Lui toate păcatele tale şi cere-ţi iertare, căci El te iartă. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9)

Dacă ai venit la El şi ţi-ai cerut iertare, citeşte Biblia. „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)

Fii atent! Veghează şi roagă-te! „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14:38) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

Iar acum, dacă ai făcut toate acestea, Dumnezeu îţi face o promisiune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)

Cum să trăieşti o viaţă de biruinţă? Atenţie, punctele următoare sunt vitale şi pentru mântuirea ta, deoarece Isus spune: „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apocalipsa 3:5)

• Poartă-te aspru cu trupul tău! (1 Corinteni 9:27)
• Nu te asemăna cu lumea în nimic! Nu căuta ce caută ea, nu te îmbrăca precum ea, nu vorbi ca ea, nu face ce face ea etc. (Romani 12:2)
• Caută o biserică ai cărei membri se luptă să trăiască o viaţă de creştin autentică, nu după felul lumii care caută distracţii, modă şi divertisment (Faptele Apostolilor 2:42), ci având o închinare cu frică şi evlavie şi ascultând învăţăturile Noului Testament. (Evrei 12:28)
• Mergi pe calea îngustă care a fost trasată de Domnul Isus. (Matei 7:13-14)

Mă opresc aici. Dacă vei citi Biblia, mai ales Noul Testament, acolo vei găsi tot ce trebuie să faci pentru o viaţă de biruinţă şi ca să ai viaţă veşnică împreună cu Isus. Domnul să te întărească! Viaţa de creştin merită orice sacrificiu. Este singura viaţă care merită trăită. Pentru că prin toate suferinţele cu Isus treci biruitor, cu bucurie. „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18)

Domnul să îi binecuvânteze pe cei de la Contra Curentului şi să îi însoţească cu Duhul Sfânt în lucrarea pe care o fac! Nu îşi vor pierde răsplata.

Să trăim cu aşteptarea aceasta: Isus vine foarte curând: „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” (Apocalipsa 16:15) „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” (Apocalipsa 1:7) Domnul Isus Cristos să vă binecuvânteze pe toţi!

Nici nu ştiu cum să încep… Am o problemă mare prin care trec şi nu reuşesc să ies singur din ea. Cum să ies din lanţul vicios în care am intrat? De felul meu sunt o persoană foarte sensibilă, iar la vârsta de cincisprezece ani am simţit ceva ciudat faţă de persoanele de acelaşi sex. Iniţial am crezut să e ceva trecător şi aşa am zis până astăzi, când îmi este frică să nu fie prea târziu.

Din fericire, nu am avut parte de experienţe homosexuale, îmi plac bărbaţii trupeşte, doar atât… Nu am prietenă, deşi printre prietenii mei, foarte puţini, nici pe o mână nu-i pot număra, sunt doar fete. Nu ştiu ce să fac.

Cred în Dumnezeu, sunt sigur că există în fiecare moment printre noi. Am încercat de nenumărate ori să mă rog Lui pentru problema mea, dar în zadar. Cu toate acestea, cred că doar El mă poate scoate din aceasta, împreună cu cineva care să mă ajute. Poate nu am destulă voinţă sau nu am ajutor. Vă mulţumesc şi vă rog să îmi daţi un sfat despre ce pot face să lupt cu acest păcat.

Nu ştiu cu ce să încep. Nu sunt sigur şi nici nu prea am mare încredere că aş putea primi ajutorul dumneavoastră în ceea ce priveşte înclinaţia mea sexuală pentru persoane de acelaşi sex. Ştiu însă doar că am nevoie să mă confesez unei persoane, să spun ce am pe suflet şi să ştiu că cineva mă sprijină şi mă ajută.

Mă lupt de ceva vreme cu mine însumi, însă rezultate prea mari nu sunt. Am de ceva timp în minte gândul să merg la un psiholog, însă nu am susţinere financiară. Am reuşit o bună perioadă de timp să mă „deconectez” de această lume, de posibile relaţii homosexuale, însă ispita este mare şi mi-e teamă ca într-o zi să nu ajung iar la acele obiceiuri sau atracţii.

Deşi nu mai interacţionez cu astfel de persoane şi nu mai pierd vremea pe site-uri de gen, în mintea mea şi în corpul meu însă persistă, şi nu ştiu cum să scap de aceste gânduri.

Vă rog din suflet să mă ajutaţi să scap de „boala” aceasta. Aştept un răspuns de la dumneavoastră cât mai curând…

Numele meu este Toader şi aş dori să cer sprijin şi consiliere în depăşirea sentimentelor de vinovăţie şi nelinişte care străbat fiinţa mea în legătură cu orientarea mea sexuală, fiind atras de sexul meu şi, în acelaşi timp, şi de sexul opus, deşi ştiu că nu e bine şi biblic, şi totodată sunt conştient că starea mea poate fi schimbată de dragostea, harul şi bunătatea lui Dumnezeu.

Doresc să mă căsătoresc şi să am o căsnicie fericită şi binecuvântată de Domnul şi am unele momente când doresc din toată inima mea să sparg gheaţa cu o fată, dar Cel Rău are grijă să aducă în viaţa mea acele gânduri şi sentimente care mă împiedică să fac acest lucru.

În speranţa unui sfat, sprijin în rugăciune şi ajutor în depăşirea acestui moment, vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Sunt disperat, nu ştiu ce să fac! Sunt homosexual şi vreau să mă schimb! M-am închis în mine de foarte mult timp, mi-e ruşine foarte mult de ceea ce sunt. Nu am avut niciodată cu cine vorbi despre problemele mele. Sunt trist mereu, nu pot zâmbi, mi-e teamă de lume, să nu râdă de mine. Până acum un an nu am spus nimănui. Apoi am spus, fiindcă nu am mai putut ţine în mine.

Am avut nişte crize, am căzut în depresie, m-au luat cu salvarea. Începusem să vorbesc singur şi plângeam, parcă era ceva în mintea mea şi îmi spunea într-una cuvântul „spune!” Nu m-am mai putut abţine şi am spus unui prieten. Îmi era foarte ruşine. La vreo câteva zile am spus şi familiei, dar mă bucur că au reacţionat bine. Şi prietenii mi-au spus numai cuvinte frumoase, m-au acceptat aşa cum sunt.

Dar eu nu mă accept, nu pot, mă simt prost faţă de toţi. Am încercat să mă sinucid de două ori; nu am reuşit. Eu cred că e mai bine să mor, dar ţin foarte mult la familie şi nu vreau să îi fac să sufere. Acum sunt pensionat pe caz de boală, din cauză că am probleme psihice. Cred că din cauză că m-am închis prea mult în mine.

O să fie foarte greu să mă schimb, pentru că sunt prea obsedat, nu pot să stau fără să visez. O relaţie nu am avut niciodată cu un homosexual, fiindcă mi-a fost ruşine, dar am avut numere de telefon şi le-am şters acum. Am şi cont pe un site şi pe chat, dar nu mai intru.

Astăzi am vorbit cu un specialist din Bucureşti, care lucrează cu Dumnezeu, despre problema mea şi mi-a spus la fel ca voi: numai cu ajutorul lui Dumnezeu mă pot schimba, să mă rog cât mai mult, să merg să mă spovedesc. Dar eu nu am fost la biserică niciodată. Nu prea sunt credincios, din cauza a ceea ce sunt. Nu am deloc încredere în Dumnezeu, pentru că am numai ghinioane. Trebuie să învăţ să trăiesc aşa, chiar dacă nu mă acceptă nimeni.

Îmi cer încă o dată scuze că v-am deranjat degeaba. Vă doresc multă sănătate şi vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi!

DUPĂ UN TIMP

Am citit cartea, e o lecţie de viaţă. M-a făcut să cred mai mult în Dumnezeu, am mai şi plâns când am citit-o. Am făcut multe păcate, am avut probleme cu băutura şi făceam lucruri oribile. Nu ştiu dacă mă va ierta Dumnezeu pentru ceea ce făceam când eram beat. Sper că nu vă supăraţi că vă trimit mesaj, dar simt nevoia să mă descarc.

Salut, Marc! Frumoasă poveste! A trebuit să ai foarte multă putere să o scrii. Simt compasiune pentru tine, fiindcă şi eu am trecut prin ce ai trecut tu. Am o întrebare: tu, dacă vrei să ai o familie, ce faci cu părinţii tăi?

Am să mă rog pentru tine ca Dumnezeu să te poată ajuta, să-ţi dea putere să treci peste toate, pentru că ştiu prin ce am trecut şi eu. Eu am fost poate mai rău. Mergeam la biserică duminică de duminică şi aveam din ce în ce mai multe ispite, iar asta mă supăra cel mai mult, dar mă rugam ca Dumnezeu să mă întărească.

Sunt ortodox, dar nu mergeam numai la ortodocşi. Nu am mai fost de mult la o biserică, pentru că simt că mă joc cu Dumnezeu şi nu prea merge.

Eu sunt bisexual. Nu mai pot să mă las, este ca un drog pentru mine. Şi eu am fost violat într-un cămin pe care îl consideram o celulă de închisoare. Acum sunt într-un centru evanghelic, suntem ca în familie. Numai educatorii sunt evanghelici şi unii copii, eu nu pot fi evanghelic, pentru că sunt gay. L-am primit pe Dumnezeu în inima mea, dar dacă nu faci voia Lui, nu mai eşti al Lui. Este adevărat, crede-mă, că ştiu ce zic şi prin ce am trecut. Domnul cu noi!

[Mihnea a trimis aceste rânduri ca răspuns la mărturia lui Marc.]