de Jack Morlan

Am renunţat la căsnicia mea şi m-am avântat în stilul de viaţă homosexual. În sfârşit, eram liber!… Sau nu? La câteva luni după ce îmi părăsisem soţia, mergând acasă în vizită, tatăl meu m-a înfruntat.

„Fiule, vreau să ştiu care este problema”, mi-a zis el. „Ce s-a întâmplat cu căsătoria ta?”

„Tată, mai bine ai sta jos”, i-am răspuns, „fiindcă nu vei înţelege. Nici eu nu înţeleg.” Am făcut o pauză şi l-am privit. „Tată, sunt homosexual.”

S-a făcut alb ca varul, iar apoi a început să plângă. „Ce am făcut, mama ta şi cu mine, ca să se întâmple aşa ceva?” a întrebat el, plângând cu sughiţuri.

„Tată, nu a fost ceva ce aţi făcut voi. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine.”

Am vorbit mult timp. „Ştiu că va trece o vreme până vei accepta asta”, i-am zis în cele din urmă, „şi ştiu şi că nu vei mai vrea să vin acasă. Accept asta şi mă voi ocupa eu însumi de problema mea.”

Apoi mama a venit acasă, iar eu am plecat. I-am privit din uşă, în timp ce tata plângea, iar mama îl ţinea în braţe. Încă nu ştia ce se întâmplase. Am plâns tot drumul spre casă, ştiind că nu aveam să îmi mai văd părinţii niciodată.

Am crescut în anii ’50, la o fermă în sudul statului Iowa. Viaţa mea a fost liniştită până la vârsta de şapte ani, când un văr al meu şi nişte băieţi din vecinătate au început să joace un „joc secret” cu mine. Am devenit victima unui abuz sexual.

La început activităţile noastre aveau loc doar ocazional, dar când aveam nouă ani, ele aveau deja loc de două sau trei ori pe săptămână.

Abuzul a continuat în anii adolescenţei. Am devenit foarte singuratic, confuz şi rănit. Se părea că singurul mod în care puteam dezvolta o relaţie cu un bărbat era îngăduindu-i să mă abuzeze sexual.

Destul de trist, simţeam că nu le puteam spune părinţilor. Vărul meu şi băieţii din vecinătate frecventau aceeaşi biserică şi şcoală ca mine. Deşi familia mea auzise despre Isus Cristos, niciunul dintre noi nu avea o relaţie personală cu El.

Am auzit prima oară cuvântul „homosexual” la colegiu şi am realizat că se referea la mine. Că am căutat ajutor la consilieri nu mi-a fost de folos. „Acceptă acest lucru”, m-au sfătuit ei. „Te-ai născut aşa şi nu poţi face nimic pentru a te schimba.”

Dar eu nu vroiam să accept. „Poate că dacă aş fi căsătorit, lucrurile s-ar schimba”, m-am gândit eu, şi am găsit o tânără drăguţă. Căsătoria noastră a fost un dezastru.

După patru ani, am realizat că nu mai puteam continua să îmi neg homosexualitatea şi să distrug viaţa soţiei mele. Am divorţat şi am renunţat la şcoală. Am fugit literalmente şi nimeni nu ştia unde mă aflam.

Au trecut câteva luni, după care am primit un telefon. Era tatăl meu. Îmi dăduse de urmă şi vroia să vin acasă. Vroia, de asemenea, să ştie ce se întâmpla în viaţa mea. În cele din urmă, m-am dus acasă în weekendul de Ziua Recunoştinţei. Toată familia era acolo. Mai târziu în acea zi, când mama şi surorile mele s-au dus la plimbare, tata m-a înfruntat. I-am spus despre homosexualitatea mea, iar apoi am plecat.

„Nu-mi voi mai vedea părinţii niciodată”, mă gândeam eu. Nu după mult timp eram afundat până peste cap în stilul de viaţă homosexual. „Îmi voi face o viaţă complet diferită.” Banii şi puterea au devenit zeii mei şi am făcut totul pentru a avea şi bani, şi putere.

Am mers la o şcoală de cosmetologie, lucrând cu program întreg în timpul zilei şi mergând la cursuri seara. Eram hotărât să devin cineva. Apoi, spre surpriza mea, am primit o scrisoare de la ai mei.

„Fiule, nu înţeleg ce a dus la situaţia în care te afli”, îmi scria tatăl meu, „dar vreau să ştii că te iubesc fiindcă eşti sânge din sângele meu. Eşti sânge din sângele meu şi al mamei tale şi vrem să te ajutăm. Vino oricând să vorbeşti cu noi! Te iubim.”

Cuvintele tatălui meu m-au atins profund. Astăzi ştiu că dragostea necondiţionată a părinţilor mei este cea care m-a ajutat să mă confrunt cu acea perioadă dificilă din viaţa mea şi m-a oprit să renunţ complet la Dumnezeu.

Mama şi tata au început să caute o relaţie mai profundă cu Isus Cristos. Au schimbat biserica şi au găsit un grup dedicat de credincioşi care să se roage pentru mine. Au continuat să se poarte cu dragoste cu mine şi cu partenerul meu homosexual, Thom. În ciuda atitudinii mele răutăcioase şi a manipulărilor mele constante, au continuat să-mi arate dragoste.

Nu vroiam cu adevărat ajutorul părinţilor mei. Dobândisem deja influenţă în cercurile sociale homosexuale. Eram partener la un salon de coafură. Eram chiar „cineva” în societatea oamenilor „normali”! Credeam că reuşisem, când de fapt Satan mă legase atât de strâns!

Credeam că puterea şi banii erau cele mai importante lucruri din lume şi pentru a le avea, îi manipulam pe alţii în orice mod posibil. Odată ce obţineam ceea ce vroiam de la cineva, renunţam la el ca la un gunoi.

Din perspectiva mea, lucrurile mergeau bine. Aveam un iubit şi eram partener asociat la o afacere bună. De zece ani trăiam astfel, angrenat în proprietăţi imobiliare, finanţe şi asigurări. Apoi au apărut nişte schimbări. Partenerul meu, care îmi era şi coleg de apartament, a devenit nemulţumit de relaţia noastră şi am ştiut când a fost pregătit să se mute. Într-o zi, am zburat cu avionul la Phoenix ca să aduc maşina unui client la Des Moines, ştiind că atunci când voi ajunge acasă voi avea o confruntare cu Thom. Am făcut planuri tot drumul spre casă, hotărât să nu-l las să plece.

În timp ce conduceam spre casă, am observat panouri pe care scria: „Isus mântuieşte” şi „Isus este răspunsul”. Apoi, deşi plănuisem să mă opresc la câteva baruri în drum spre casă, nu am găsit un loc liber în nicio parcare. Fără să ştiu, Domnul începea să răspundă la rugăciunile părinţilor mei. După ce am ajuns acasă, Thom m-a anunţat că pleacă: „Mă duc acasă să le zic alor mei adevărul despre noi”, a zis el. „Ne vor spune că avem nevoie de Isus.” „Ei, bine, poate că avem!” am replicat eu, apoi am adăugat: „Dar dacă este să accept acest lucru, am să o fac în felul meu.”

În interior, eram disperat. „Mă voi ruga lui Isus”, m-am gândit eu, „dacă asta îl va ţine pe Thom cu mine aici!” M-am aşezat şi am început să mă rog: „Doamne, dacă eşti Cine spui că eşti şi eşti atât de puternic cum spun oamenii că eşti, atunci vreau să faci ceva în viaţa mea în seara asta. Vreau să cobori aici şi să mă eliberezi de robia în care mă aflu.”

„Nu vreau să laşi nimic în mine”, am adăugat, „fiindcă dacă o vei face, voi da greş.” Mi-am amintit că în copilărie învăţasem în biserică să cer: „Doamne, vino în viaţa mea şi schimbă-mă acum!” Deodată, am simţit ca şi cum o tonă de cărămizi m-ar fi lovit şi m-ar fi dat jos de pe scaun. În timp ce stăteam pe podea, o senzaţie de căldură mi-a apărut în vârful degetelor şi mi-a urcat în tot corpul, până în vârful capului.

În minte, vedeam lanţuri negre rupându-se. Dumnezeu rupea lanţurile pe care Satan le înfăşurase în jurul meu! După aceea m-am simţit atât de fericit şi de uşurat! În cele din urmă, m-am întors la partenerul meu şi i-am spus că mă duceam sus să mă întind. „Cred că şi tu ai nevoie de acest Isus”, i-am zis. După ce am stat câtva timp întins, am auzit un strigăt îngrozitor de jos. „Ce s-a întâmplat?” am strigat, alergând jos. „L-am primit şi eu pe Isus”, a spus Thom, „şi am fost eliberat!”

„Mulţumesc, Doamne!”, am spus zâmbind. Eram amândoi atât de emoţionaţi! Simţeam deja o dragoste nouă, diferită între noi, o dragoste de fraţi în Isus.

Le-am telefonat părinţilor mei. Tata a plâns când a auzit ce s-a întâmplat. „Este telefonul pe care îl aşteptam!” mi-a spus. El şi mama s-au rugat imediat pentru noi la telefon.

În ziua următoare, m-am dus la lucru la salon, hotărât să nu spun nimic. Prima clientă a intrat şi s-a uitat la mine. „Ce s-a întâmplat cu tine?” „Nimic”, am răspuns. „Nu, este ceva diferit la tine. Nu eşti acelaşi Jack de săptămâna trecută. Ai o strălucire în jurul tău şi pace pe chip.” „Da?” am întrebat, privind în oglindă. N-am văzut nimic diferit. Clienta a continuat să mă sâcâie până ce, în cele din urmă, i-am spus că Îl primisem pe Isus în inimă. Toată ziua s-a întâmplat acelaşi lucru. „Este ceva diferit la tine”, îmi tot spuneau clienţii.

În sfârşit, a venit ultima clientă din ziua aceea, o doamnă care îmi vestea Evanghelia de zece ani. „Cathy, am ceva să-ţi spun”, am zis imediat ce s-a aşezat pe scaun. Apoi am făcut o pauză, studiindu-i faţa. „Dar pari atât de tristă! Spune-mi mai întâi ce s-a întâmplat.” „Nu”, a zis ea, „spune mai întâi ce veste ai!” Aşa că i-am spus că Îl primisem pe Isus, iar ea a început să plângă. „Jack, nu mai suportam să vin aici”, mi-a zis ea. „Aveam de gând să-ţi spun că nimeni din familia mea nu va mai veni aici. Simţeam că Dumnezeu nu-mi auzea rugăciunile pentru tine. Acum ştiu că Dumnezeu răspunde la rugăciune.” Ce întâlnire plină de bucurie am avut în acea zi! Acea bucurie nu m-a părăsit nici în ziua de astăzi; acum Cathy şi familia ei îmi sunt mai apropiaţi ca oricând înainte.

Umblarea mea cu Isus a început în anul 1980, iar Dumnezeu m-a condus pas cu pas. Mai întâi, m-a scos din afacerea de parteneriat şi a făcut să am propriul meu salon. Realizam că venitul nu putea să acopere cheltuielile, dar în prima lună Domnul mi-a dublat câştigurile. Ştiam că, atât timp cât acceptam ca El să deţină controlul asupra vieţii mele, va continua să mă binecuvânteze.

Apoi Dumnezeu a adus în viaţa mea o creştină frumoasă. La început, am crezut că avea prea multă voinţă şi că era prea agresivă pentru mine. Dar Domnul ştia de ce parteneră aveam nevoie pentru a depăşi barierele emoţionale pe care le ridicasem timp de douăzeci de ani. Paula şi cu mine ne-am căsătorit în 1981. În ultimii opt ani de căsnicie, tăria şi hotărârea Paulei mi-au adus de atâtea ori vindecare, dându-ne o temelie stabilă pe care să ne clădim vieţile.

Ne-am luptat amândoi cu lucruri din trecutul nostru, adânc înrădăcinate, dar Dumnezeu a fost întotdeauna cu noi pentru a ne da înţelepciune şi putere. Astăzi căsnicia noastră este puternică, plină de dragoste şi discernământ dumnezeiesc.

Dumnezeu ne-a dăruit doi fii minunaţi, pe care să îi creştem spre gloria Lui. Ne uităm la aceşti copii minune şi Îl lăudăm pentru nevinovăţia lor plină de prospeţime, pentru frumuseţea şi bucuria lor explozivă.

Chiar dacă am fost un băiat de la fermă dintr-un oraş mic, abuzat sexual şi împins spre mişcarea homosexuală, acum pot să mă ridic şi să afirm că există un Dumnezeu viu care ne eliberează cu adevărat. Este ceea ce a făcut El pentru mine.

[Jack Morlan, In Search of Freedom. Copyright © Jack Morlan. Jack Morlan este fondatorul şi Directorul misiunii Freedom Ministries din Des Moines, Iowa. El şi soţia lui, Paula, au doi fii, Jason şi Zachary.]

de Mike Ensley

Mike Ensley

Am crescut într-un oraş mic, ca fiu al unui pastor baptist din sud. Am fost crescut cu Evanghelia, iar familia noastră a rămas, prin harul lui Dumnezeu, neafectată de abuzul de substanţe sau de violul sexual, părinţii mei nu au divorţat niciodată şi nici măcar nu s-au despărţit. Dacă cineva nu ar fi trebuit să dezvolte niciodată o orientare homosexuală, eu eram acela. Dar am dezvoltat o astfel de orientare.

Tatăl meu era un pastor minunat şi oricine din biserica noastră ar spune că era omul cel mai iubitor şi mai darnic pe care l-au cunoscut. Era un pastor atât de grozav, încât uneori îşi punea familia pe locul doi. Adevărul este că m-a iubit mereu, dar în inima mea credeam că iubea pe oricine altcineva mai mult decât pe mine.

Pe lângă aceasta, m-am simţit întotdeauna diferit de alţi băieţi, izolat din cauză că nu puteam să joc jocurile lor sau să mă port dur. Tânjeam după acceptarea lor, dar ei îmi adresau doar jigniri îngrozitoare. Mă învinovăţeam şi mă uram pe mine însumi. Mă retrăgeam în cărţi şi în lumea fanteziei interioare, unde aveam prieteni care mă iubeau.

La începutul liceului am hotărât să mă reinventez. Am ridicat greutăţi în mod obsesiv şi m-am tuns scurt. Am reuşit să-mi schimb exteriorul, dar înăuntru tot mă durea şi tot nesigur eram. Într-o zi, la sală, un adolescent mai mare mi s-a arătat într-un mod sexual. Deşi a fost o experienţă înspăimântătoare şi confuză, am simţit şi o încântare ciudată, pe care nu mi-o puteam explica.

Mica lume a fanteziei mele a început să devină ciudată. Curând am înţeles cu groază că deveneam de fapt „poponar”, precum îmi spuseseră dintotdeauna băieţii de la şcoală. M-am rugat fierbinte lui Dumnezeu să-mi îndepărteze sentimentele, dar nu a făcut-o. Mă simţeam prea ruşinat pentru a cere ajutorul cuiva, aşa că am încercat în secret să le fac să dispară. În cele din urmă, am obosit să mă simt atât de singur.

Când eram în anul întâi la liceu, o prietenă mi-a dezvăluit că era lesbiană. Deodată, am simţit o eliberare pe care nu o mai cunoscusem niciodată. În sfârşit, puteam spune cuiva despre lupta mea secretă. Din nefericire, pentru mine mărturisirea nu a făcut decât să deschidă calea către stilul de viaţă homosexual. Prin prietena mea, am fost prezentat altor homosexuali şi am fost expus la idealurile lor. Am descoperit pornografia, pentru care aveam un interes plin de pasiune. În inima mea ştiam că nu-L ascultam pe Dumnezeu, dar simţeam că m-a părăsit şi că mă ura din cauză că eram homosexual, deci ce altceva puteam face?

Viaţa homosexuală mi-a oferit prima senzaţie de intimitate şi acceptare pe care am avut-o vreodată. Ce surpriză minunată a fost să întâlnesc bărbaţi interesaţi de mine şi dornici să-mi arate afecţiune! Nu a trecut mult până am devenit activ sexual cu alţi bărbaţi.

Între timp, părinţii mei au descoperit viaţa mea secretă şi au încercat să-i pună capăt. M-au dus la terapeuţi creştini, dintre care cei mai mulţi erau de partea mea! Îmi amintesc de un consilier creştin care nu a vrut să mă mai primească după prima întâlnire; a spus că m-am născut homosexual şi că asta era. Dar părinţii mei nu au vrut să accepte asta. În cele din urmă, m-au dus la New Creation Ministries din Fresno, ca să vorbesc cu Donna, o fostă lesbiană. Uram ideea, dar undeva, în interiorul meu, se găsea un băieţel care nu vroia să fie homosexual.

Chiar în timp ce mergeam la consiliere şi la grupuri de suport, am intrat mai adânc în viaţa de homosexual. Am devenit din ce în ce mai promiscuu şi m-am implicat în comportamente cu risc crescut, cu oameni pe care de-abia îi cunoşteam. Am devenit deziluzionat de viaţa homosexuală, înţelegând că nu-l voi găsi niciodată „pe cel ales” şi că nu vom trăi niciodată împreună până la adânci bătrâneţi. Surprinzător, acest adevăr mi-a fost spus de multe ori, de mulţi parteneri pe termen lung pe care îi cunoşteam personal. Îi cunoşteam fiindcă m-au întâlnit în baruri homosexuale, la petreceri sau pe internet şi m-au luat acasă la ei ca să mă culc cu ei. Am trăit efectiv în acest fel mod de la şaisprezece la douăzeci şi unu de ani, mizerabil, dar crezând cu adevărat că nu exista nimic altceva pentru mine.

Într-o zi, pe când mă aflam într-un loc unde mă duceam „să pierd vremea”, simţindu-mă dezgustat de mine însumi, dar şi deznădăjduit de jalnic, am fost dintr-odată copleşit de prezenţa Domnului. Am auzit o voce în inimă, spunându-mi că Isus mă urmase acolo, chiar în acel loc dezgustător de păcătos, şi vroia să mă întorc cu El. Descoperirea adevăratelor Lui sentimente faţă de mine a reprezentat începutul unei schimbări lente, dar inevitabile în mintea mea. Ştiam că meritam ceva mai bun şi, pentru prima dată, am îndrăznit să cred că viaţa mi se putea schimba.

Mike Ensley

La obiceiurile păcătoase îmi era greu să renunţ, fiindcă erau mai mult decât nişte simple obiceiuri; sexul era modul în care făceam faţă vieţii! A trebuit să mă confrunt cu durerea trecutului şi să resping minciunile pe care le crezusem despre mine însumi. A trebuit să încep să învăţ să am relaţii sănătoase. Ceea ce reprezintă un proces dificil, care continuă până în ziua de astăzi.

Este atât de greu să mă împrietenesc cu alţi bărbaţi! Uneori cel mai mic lucru poate să-mi declanşeze vechile nesiguranţe şi să-mi provoace răni adânci. Dar ştiu că acestea sunt aduse la suprafaţă pentru ca Domnul să le poată vindeca. Alteori m-am luptat cu atracţia faţă de prietenii mei. Dar de fiecare dată Domnul m-a ajutat să trec peste răspunsurile automate, pentru a cultiva o prietenie reală cu omul real din spatele înfăţişării.

Uneori bărbaţii nu par interesaţi să mă lase să le fiu prieten, iar aceasta, de asemenea, mă doare. În toate circumstanţele, învăţ că numai Isus este „alesul”, cel mai bun prieten al meu, iubitul meu întotdeauna credincios şi că El va avea grijă de toate nevoile mele, în ciuda a orice.

Totuşi, am avut dezamăgiri. Mergeam la o biserică destul de mare, când am început prima dată să ies cu adevărat din stilul meu de viaţă şi vroiam un mentor. Când i-am spus pastorului de tineret cu ce mă luptam, a zis că n-o va face. Directorul misiunilor noastre pentru bărbaţi mi-a spus, de asemenea, că nu credea că cineva din biserică va vrea să o facă. Am fost devastat. Am părăsit acea biserică, dar în numai câteva zile am întâlnit pe cineva care m-a invitat la o altă biserică, unde am întâlnit un om evlavios, căruia nu i-a fost teamă să fie mentorul şi prietenul meu, ceea ce a rămas până în ziua de faţă.

Iar toată lumea vrea să ştie: „Îţi plac fetele?” Răspunsul meu este: „Voi ajunge acolo când va trebui!” Mulţi nu sunt impresionaţi să audă aşa ceva. Nu trebuie să fiţi impresionaţi de mine, ci de dragostea, harul şi puterea lui Dumnezeu. Nu heterosexualitatea este ţinta, ci sfinţenia. Şi ajung la ea!

Mai mult decât orice, relaţia mea cu Isus mă schimbă din interior în exterior. La prima conferinţă Exodus la care am fost, un străin mi-a spus că Dumnezeu mă iubea „ca şi cum nu ar avea deloc alţi copii”. Ceea ce nu ştia acel străin, era că adânc, înăuntrul meu, simţisem întotdeauna că Dumnezeu mă iubea numai fiindcă trebuia s-o facă, asta era treaba Lui ca Dumnezeu (aşa simţeam, într-adevăr, cu privire la tatăl meu, pastorul). Este doar un exemplu despre cum dragostea lui Isus a desfiinţat minciunile care mi-au rănit atât de adânc identitatea.

Umblând zilnic în intimitate tot mai profundă cu El şi în intimitate adevărată cu alţi bărbaţi, experimentez biruinţă asupra luptei mele. În curând voi sărbători patru ani de libertate. Ieşirea din Egipt nu s-a întâmplat peste noapte şi nu s-a încheiat încă. Dar Dumnezeu îmi arată puterea Lui de a face imposibilul în viaţa mea. El îl vindecă pe băieţelul însingurat dinăuntru meu, reclădind masculinitatea mea distrusă şi oferind har unui fiu imperfect.

Astăzi sunt proaspăt consilier licenţiat la New Creation Ministries din Fresno, făcând pentru alţii ceea ce Donna a făcut pentru mine. Le ofer un loc sigur tinerilor care se confruntă cu homosexualitatea, pentru a se deschide şi a fi cine sunt ei cu adevărat, un loc unde pot auzi adevărul, care este însoţit de o mare speranţă pentru ei! Simt, de asemenea, o chemare puternică de a duce Evanghelia la comunitatea homosexuală. În fiecare an, când au parade şi festivaluri, prietenii mei şi cu mine suntem acolo, oferind gustări şi spunându-le oamenilor vestea bună a lui Dumnezeu. Nu că „mai bine te-ai schimba”, ci că bunul Dumnezeu al schimbării iubeşte pe fiecare şi face imposibilul!

[Mike Ensley, True Love Changes You. Copyright © Mike Ensley. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance. Pentru o altă mărturie a lui Mike, clic aici.]