de Mike Ensley

Mike Ensley

Am crescut într-un oraş mic, ca fiu al unui pastor baptist din sud. Am fost crescut cu Evanghelia, iar familia noastră a rămas, prin harul lui Dumnezeu, neafectată de abuzul de substanţe sau de violul sexual, părinţii mei nu au divorţat niciodată şi nici măcar nu s-au despărţit. Dacă cineva nu ar fi trebuit să dezvolte niciodată o orientare homosexuală, eu eram acela. Dar am dezvoltat o astfel de orientare.

Tatăl meu era un pastor minunat şi oricine din biserica noastră ar spune că era omul cel mai iubitor şi mai darnic pe care l-au cunoscut. Era un pastor atât de grozav, încât uneori îşi punea familia pe locul doi. Adevărul este că m-a iubit mereu, dar în inima mea credeam că iubea pe oricine altcineva mai mult decât pe mine.

Pe lângă aceasta, m-am simţit întotdeauna diferit de alţi băieţi, izolat din cauză că nu puteam să joc jocurile lor sau să mă port dur. Tânjeam după acceptarea lor, dar ei îmi adresau doar jigniri îngrozitoare. Mă învinovăţeam şi mă uram pe mine însumi. Mă retrăgeam în cărţi şi în lumea fanteziei interioare, unde aveam prieteni care mă iubeau.

La începutul liceului am hotărât să mă reinventez. Am ridicat greutăţi în mod obsesiv şi m-am tuns scurt. Am reuşit să-mi schimb exteriorul, dar înăuntru tot mă durea şi tot nesigur eram. Într-o zi, la sală, un adolescent mai mare mi s-a arătat într-un mod sexual. Deşi a fost o experienţă înspăimântătoare şi confuză, am simţit şi o încântare ciudată, pe care nu mi-o puteam explica.

Mica lume a fanteziei mele a început să devină ciudată. Curând am înţeles cu groază că deveneam de fapt „poponar”, precum îmi spuseseră dintotdeauna băieţii de la şcoală. M-am rugat fierbinte lui Dumnezeu să-mi îndepărteze sentimentele, dar nu a făcut-o. Mă simţeam prea ruşinat pentru a cere ajutorul cuiva, aşa că am încercat în secret să le fac să dispară. În cele din urmă, am obosit să mă simt atât de singur.

Când eram în anul întâi la liceu, o prietenă mi-a dezvăluit că era lesbiană. Deodată, am simţit o eliberare pe care nu o mai cunoscusem niciodată. În sfârşit, puteam spune cuiva despre lupta mea secretă. Din nefericire, pentru mine mărturisirea nu a făcut decât să deschidă calea către stilul de viaţă homosexual. Prin prietena mea, am fost prezentat altor homosexuali şi am fost expus la idealurile lor. Am descoperit pornografia, pentru care aveam un interes plin de pasiune. În inima mea ştiam că nu-L ascultam pe Dumnezeu, dar simţeam că m-a părăsit şi că mă ura din cauză că eram homosexual, deci ce altceva puteam face?

Viaţa homosexuală mi-a oferit prima senzaţie de intimitate şi acceptare pe care am avut-o vreodată. Ce surpriză minunată a fost să întâlnesc bărbaţi interesaţi de mine şi dornici să-mi arate afecţiune! Nu a trecut mult până am devenit activ sexual cu alţi bărbaţi.

Între timp, părinţii mei au descoperit viaţa mea secretă şi au încercat să-i pună capăt. M-au dus la terapeuţi creştini, dintre care cei mai mulţi erau de partea mea! Îmi amintesc de un consilier creştin care nu a vrut să mă mai primească după prima întâlnire; a spus că m-am născut homosexual şi că asta era. Dar părinţii mei nu au vrut să accepte asta. În cele din urmă, m-au dus la New Creation Ministries din Fresno, ca să vorbesc cu Donna, o fostă lesbiană. Uram ideea, dar undeva, în interiorul meu, se găsea un băieţel care nu vroia să fie homosexual.

Chiar în timp ce mergeam la consiliere şi la grupuri de suport, am intrat mai adânc în viaţa de homosexual. Am devenit din ce în ce mai promiscuu şi m-am implicat în comportamente cu risc crescut, cu oameni pe care de-abia îi cunoşteam. Am devenit deziluzionat de viaţa homosexuală, înţelegând că nu-l voi găsi niciodată „pe cel ales” şi că nu vom trăi niciodată împreună până la adânci bătrâneţi. Surprinzător, acest adevăr mi-a fost spus de multe ori, de mulţi parteneri pe termen lung pe care îi cunoşteam personal. Îi cunoşteam fiindcă m-au întâlnit în baruri homosexuale, la petreceri sau pe internet şi m-au luat acasă la ei ca să mă culc cu ei. Am trăit efectiv în acest fel mod de la şaisprezece la douăzeci şi unu de ani, mizerabil, dar crezând cu adevărat că nu exista nimic altceva pentru mine.

Într-o zi, pe când mă aflam într-un loc unde mă duceam „să pierd vremea”, simţindu-mă dezgustat de mine însumi, dar şi deznădăjduit de jalnic, am fost dintr-odată copleşit de prezenţa Domnului. Am auzit o voce în inimă, spunându-mi că Isus mă urmase acolo, chiar în acel loc dezgustător de păcătos, şi vroia să mă întorc cu El. Descoperirea adevăratelor Lui sentimente faţă de mine a reprezentat începutul unei schimbări lente, dar inevitabile în mintea mea. Ştiam că meritam ceva mai bun şi, pentru prima dată, am îndrăznit să cred că viaţa mi se putea schimba.

Mike Ensley

La obiceiurile păcătoase îmi era greu să renunţ, fiindcă erau mai mult decât nişte simple obiceiuri; sexul era modul în care făceam faţă vieţii! A trebuit să mă confrunt cu durerea trecutului şi să resping minciunile pe care le crezusem despre mine însumi. A trebuit să încep să învăţ să am relaţii sănătoase. Ceea ce reprezintă un proces dificil, care continuă până în ziua de astăzi.

Este atât de greu să mă împrietenesc cu alţi bărbaţi! Uneori cel mai mic lucru poate să-mi declanşeze vechile nesiguranţe şi să-mi provoace răni adânci. Dar ştiu că acestea sunt aduse la suprafaţă pentru ca Domnul să le poată vindeca. Alteori m-am luptat cu atracţia faţă de prietenii mei. Dar de fiecare dată Domnul m-a ajutat să trec peste răspunsurile automate, pentru a cultiva o prietenie reală cu omul real din spatele înfăţişării.

Uneori bărbaţii nu par interesaţi să mă lase să le fiu prieten, iar aceasta, de asemenea, mă doare. În toate circumstanţele, învăţ că numai Isus este „alesul”, cel mai bun prieten al meu, iubitul meu întotdeauna credincios şi că El va avea grijă de toate nevoile mele, în ciuda a orice.

Totuşi, am avut dezamăgiri. Mergeam la o biserică destul de mare, când am început prima dată să ies cu adevărat din stilul meu de viaţă şi vroiam un mentor. Când i-am spus pastorului de tineret cu ce mă luptam, a zis că n-o va face. Directorul misiunilor noastre pentru bărbaţi mi-a spus, de asemenea, că nu credea că cineva din biserică va vrea să o facă. Am fost devastat. Am părăsit acea biserică, dar în numai câteva zile am întâlnit pe cineva care m-a invitat la o altă biserică, unde am întâlnit un om evlavios, căruia nu i-a fost teamă să fie mentorul şi prietenul meu, ceea ce a rămas până în ziua de faţă.

Iar toată lumea vrea să ştie: „Îţi plac fetele?” Răspunsul meu este: „Voi ajunge acolo când va trebui!” Mulţi nu sunt impresionaţi să audă aşa ceva. Nu trebuie să fiţi impresionaţi de mine, ci de dragostea, harul şi puterea lui Dumnezeu. Nu heterosexualitatea este ţinta, ci sfinţenia. Şi ajung la ea!

Mai mult decât orice, relaţia mea cu Isus mă schimbă din interior în exterior. La prima conferinţă Exodus la care am fost, un străin mi-a spus că Dumnezeu mă iubea „ca şi cum nu ar avea deloc alţi copii”. Ceea ce nu ştia acel străin, era că adânc, înăuntrul meu, simţisem întotdeauna că Dumnezeu mă iubea numai fiindcă trebuia s-o facă, asta era treaba Lui ca Dumnezeu (aşa simţeam, într-adevăr, cu privire la tatăl meu, pastorul). Este doar un exemplu despre cum dragostea lui Isus a desfiinţat minciunile care mi-au rănit atât de adânc identitatea.

Umblând zilnic în intimitate tot mai profundă cu El şi în intimitate adevărată cu alţi bărbaţi, experimentez biruinţă asupra luptei mele. În curând voi sărbători patru ani de libertate. Ieşirea din Egipt nu s-a întâmplat peste noapte şi nu s-a încheiat încă. Dar Dumnezeu îmi arată puterea Lui de a face imposibilul în viaţa mea. El îl vindecă pe băieţelul însingurat dinăuntru meu, reclădind masculinitatea mea distrusă şi oferind har unui fiu imperfect.

Astăzi sunt proaspăt consilier licenţiat la New Creation Ministries din Fresno, făcând pentru alţii ceea ce Donna a făcut pentru mine. Le ofer un loc sigur tinerilor care se confruntă cu homosexualitatea, pentru a se deschide şi a fi cine sunt ei cu adevărat, un loc unde pot auzi adevărul, care este însoţit de o mare speranţă pentru ei! Simt, de asemenea, o chemare puternică de a duce Evanghelia la comunitatea homosexuală. În fiecare an, când au parade şi festivaluri, prietenii mei şi cu mine suntem acolo, oferind gustări şi spunându-le oamenilor vestea bună a lui Dumnezeu. Nu că „mai bine te-ai schimba”, ci că bunul Dumnezeu al schimbării iubeşte pe fiecare şi face imposibilul!

[Mike Ensley, True Love Changes You. Copyright © Mike Ensley. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance. Pentru o altă mărturie a lui Mike, clic aici.]