Sunt creştin, aşa s-ar zice. Pocăinţa mea a rezistat cam trei ani de la botez, dar am realizat că nu sunt mântuit, fiindcă nu s-a produs în mine acea schimbare şi naştere din nou.
Când eram mic, părinţii mei erau certaţi cu fratele lui tata, de fapt cu toţi fraţii, pentru avere. Într-o zi, când nu erau părinţii acasă, au venit peste mine în curte. Am suferit un şoc, pentru că m-au fugărit prin toată curtea. După acel incident m-am trezit noaptea şi m-am dat cu capul de perete câteva nopţi la rând. Bineînţeles că părinţii nu au aflat nici până în ziua de astăzi.
Toate acele lovituri m-au afectat mai târziu. Nu am mai putut să învăţ, să mă concentrez şi, desigur, nu ştiu să adun, să scad, nu ştiu tabla înmulţirii.
Nu sunt deloc comunicativ, prietenii mei îi numeri pe o mână, pe lângă toate acestea mai sunt şi homosexual şi, în ultimul an, depresiv.
V-am văzut o dată pe Messenger, dar nu v-am întrebat nimic. Eram în faza aceea de depresie, iar când mă apucă „crizele”, nu vreau şi nu am chef să vorbesc cu nimeni. M‑am gândit să vă întreb ceva, dar nu ştiam ce, aşa că am lăsat-o baltă. Pe scurt, în fiecare zi sunt din ce în ce mai rău, din toate punctele de vedere.
[Grigore este evanghelic.]
Şocul prin care ai trecut a fost, cu siguranţă, unul puternic. Trebuia să le spui părinţilor tăi despre problema ta şi să urmezi un tratament. Nu este târziu nici în prezent să apelezi la un specialist, care te poate ajuta să depăşeşti urmările acelei perioade tumultoase din viaţa ta.
În ziua de azi, comunicarea interpersonală pare să fie ceva de domeniul trecutului. Am ajuns să ne vedem faţă către faţă numai în situaţii limită, în rest suntem online, fie la calculator, fie la laptop, fie la telefonul mobil. Mi-e teamă că, nu peste mult timp, vom fi ca şi inexistenţi unii pentru alţii. Dar să sperăm că Dumnezeu ne va feri de o asemenea dezbinare. Aşa că, dacă nu eşti comunicativ, află că nu eşti singurul. E bine că ai prieteni, fie ei şi număraţi pe degetele unei mâini. Şi ai mei sunt la fel. E mult mai bine să ai puţini şi de calitate, decât mulţi şi degeaba.
Homosexualitatea, după cum mai mult ca sigur ştii deja, este un păcat grav şi trebuie îndepărtat cât de repede posibil. Depresia este o urmare a unui mod de viaţă anormal, şi nu mă refer aici doar la homosexualitate. O gândire greşită, decizii şi acţiuni greşite, priorităţi greşite… înţelegi despre ce vorbesc. Tot ceea ce nu facem potrivit bunei rânduieli a vieţii, aşa cum a instituit-o Dumnezeu, ne va crea probleme. Nu degeaba spune clar şi răspicat Scriptura că păcatul ne va ajunge, mai devreme sau mai târziu. Tot ceea ce gândim, spunem şi facem are o urmare, fie bună, fie rea.
Nu vreau să fiu „lupul moralist”, căci nici eu nu am fost un cuvios în tinereţea mea, dar pot să îţi spun cu certitudine următorul lucru: indiferent ce ai făcut şi ce consecinţe trebuie să înduri acum, există speranţa unei vieţi bune. Nu contează ce a fost, atât de mult pe cât contează ce este. Cel ce eşti acum dictează ce vei fi mâine. Dacă astăzi vei lua decizia de a-L urma pe Cristos şi de a te debarasa total de Diavol, atunci vei renaşte. Încet, încet o să îţi depăşeşti temerile trecutului, o să laşi în urmă amintiri dureroase, fapte triste şi ruşinoase, şi vei începe să trăieşti cu adevărat o viaţă frumoasă. Depinde de tine să accepţi noul drum pe care Dumnezeu ţi-l pune înainte. Fă primul pas şi El va face restul.
Depresia poate fi învinsă. Nu se va întâmpla peste noapte, dar se va întâmpla. Alege să înlocuieşti gândurile rele şi murdare cu gânduri bune şi curate, pe care le găseşti în Biblie. Citeşte Cuvântul Domnului în fiecare zi, de e cu putinţă, şi începe să-L cauţi neîncetat în tot ceea ce faci, iar El îţi va arăta calea pe care trebuie să mergi şi te va purta pe ea.
Caută ajutor medical pentru problemele de sănătate pe care le ai (medicina este tot un dar şi o unealtă a Domnului) şi bazează-te pe Scriptură pentru ajutorul sufletesc de care toţi avem nevoie din plin. Sunt sigur că vei reuşi să fii un învingător.