Sunt Bogdan din Bucureşti. Vă scriu pe e-mail, pentru că nu v-am văzut pe Messenger. Vreau să vă anunţ că, din ziua când am vorbit cu voi, viaţa mea s-a schimbat. Încă din dimineaţa aceea am luat hotărârea să îmi schimb atitudinea. Am fost atent la cum vorbesc, să nu mai gesticulez, să nu mai folosesc diminutive etc., şi în mare parte am reuşit. Chiar a doua zi am fost la psiholog şi mi-a spus ceva ce m-a bucurat enorm. Citez: „Nu eşti homosexual, totul la tine este doar inducţia, anumite circumstanţe din viaţă te-au făcut să gândeşti aşa.” Bineînţeles, asta după ce m-a evaluat.

Sunt foarte fericit. Dumnezeu S-a atins de mine mai mult, am vorbit cu cineva din echipa voastră, care m-a încurajat foarte mult şi mi-a spus cum să lupt cu gândurile mele. Bineînţeles că lupta de-abia a început, dar ştiu că în această luptă nu sunt singur, vă am pe voi. Am vorbit cu Tiberiu şi mi-a pus filtru la calculator, aşa că nu mai am de ce să fiu ispitit. Timpul pe care îl petreceam făcând lucruri urâte, acum îl petrec citind din Biblie.

M-aţi ajutat enorm şi mă rog zilnic ca Dumnezeu să vă răsplătească pentru ce aţi făcut pentru mine. Mi-aş dori să mă susţineţi în continuare în rugăciune, fiindcă îmi este greu în lupta cu gândurile, dar ştiu că la Dumnezeu totul e cu putinţă. Acum chiar mă gândesc să îmi fac o prietenă, ceea ce până acum era exclus. Vă mulţumesc mult că v-aţi implicat în problema mea şi sper să reuşesc, în totalitate, să scap de gândurile şi atracţiile homosexuale. Domnul să vă binecuvânteze pe voi şi organizaţia!

Un fost…

29.12.2008

Salut! E interesant că încerci să-i abordezi pe cei care sunt „rătăciţi”, dar nu e tocmai generală problema asta. Vezi tu, nu toţi sunt traumatizaţi de oareş’ce experienţe nefericite în copilărie sau altfel şi deci nu merge explicaţiunea cu poveştile de viaţă relatate de anumiţi anonimi.

În cazul meu, pur şi simplu aşa simt eu! Îmi plac efectiv bărbaţii, fizicul masculin, felul de a fi al bărbaţilor. Faţă de femei nu simt nicio atracţie şi ce pot face? M-am simţit vinovat mult timp din cauza sentimentelor mele şi am avut multe gânduri negre, chiar şi acum mă gândesc uneori dacă ar mai fi cale de întoarcere. Mă refer la faptul că, în timp, am încercat să păstrez legătura cu mulţi dintre partenerii mei şi chiar am sentimente pentru oamenii aceştia. N-aş putea să concep să rămân fără influenţa lor în viaţa mea.

Am discutat deja cu Martorii lui Iehova despre situaţia în care mă aflu, şi ei aveau în revistele lor o sumedenie de articole „la subiect”. Am frecventat ani de zile adunările lor şi am renunţat pentru că nu mă pot debarasa de sentimentele astea. Deci nu ştiu de pe ce poziţie am putea purta discuţia. Am văzut că ai fost online, dar nu am avut curaj să te abordez. Dacă începi cu citate biblice, cred că mă plictisesc. Nu te supăra! Ştiu că pentru tine Scriptura înseamnă mult, dar pentru mine nu mai e decât o lectură plăcută şi doar atât. Succes în demersurile tale! E totuşi un lucru bun ce încerci să faci. Take care!

Mi-ai urat „La mulţi ani!” Nu vreau ani mulţi. Aş vrea să se termine mai repede, că nu-i frumoasă viaţa. Aş vrea să termin ca Smeagol, într-un râu de lavă, să mă dezintegrez ca şi când n-aş fi existat vreodată. I am a weak soul. Am zis că nu cred în Dumnezeu? Cred că veşnicia e pentru cine o merită. Şi ce rost are suferinţa? Nu vreau să-mi mai pun speranţe. O să caut cartea pe care mi-ai recomandat-o, pentru că am un conflict cu Dumnezeu şi I-am întors spatele, deşi mi-a făcut numai bine. Dar nu pot să înţeleg de ce lasă să se întâmple nişte chestii, iar apoi cere socoteală pentru felul în care te-ai descurcat în viaţă. Dacă asta-i crucea pe care ar trebui să o duc, eu am căzut de mult. Sunt strivit sub greutatea ei…

Ce speranţă există? Nu simt tocmai regret, deşi îmi dau seama că ar trebui. Adică o văd în ochii alor mei, când îmi reproşează că sunt cum sunt şi că i-am făcut de râs. Doare ca… Scuze! Acum recunosc faţă de toţi că sunt cum sunt şi trăiesc ca şi cum nu mai am nicio reţinere. Dar dă-mi voie să fiu surprins pentru că îmi redescopăr sentimente mai calde când văd o publicaţie creştină sau când vine vorba de spiritualitate. Şi nu înţeleg cum mai pot să tânjesc după lumină, când sunt un drac împieliţat. Mulţumesc totuşi că ai avut timp şi pentru mine. Mi-a făcut bine discuţia.

02.01.2009

M-ai rugat ca, dacă sunt împotriva hărţuirii homosexualilor, să scriu un comentariu la articolul Nu m-am gândit niciodată că aş putea fi homosexual, pentru a-l posta pe site. Normal că nu vreau! Nu ştiu ce oameni ai ajuns tu să cunoşti şi prin ce prismă ai început să judeci tu situaţia, dar eu ştiu câţiva care chiar ar trebui hărţuiţi pentru felul în care se manifestă. E un mod deviant de viaţă. Cei care sunt astfel ar trebui să stea la locul lor, să-şi analizeze reacţiile şi să nu stârnească reacţia ostilă şi scandaloasă a majorităţii. Şi să ştii că n-am citit articolul. Sorry!

06.01.2009

Frumoase relatări! În câteva dintre ele chiar regăsesc gânduri de-ale mele, şi mă simt ciudat. Mulţumesc că ai insistat să mi le trimiţi. Pe celelalte le-am închis fără să le citesc. Zilele acestea ar trebui să ne bage banii şi cred că aş căuta adresa librăriei creştine. Aş vrea cartea despre care mi‑ai zis. Nu ştiu de ce, simt că totuşi aş vrea o relaţie cu Cineva de-acolo de sus. Am citit relatările de pe site şi mi-am adus aminte de buna dispoziţie pe care o simţeam când eram la întruniri, de orele de studiu. Doamne, ce bine era! Mulţumesc pentru traducerea refrenului; acum îmi place şi mai mult, mă gândesc că e ca şi cum Isus mi-ar spune vorbele astea. Mulţumesc şi toate cele bune!

17.01.2009

Îmi cer scuze dacă am fost rău acum câteva seri. Am vrut să fie cu spirit de glumă. În rest, thanks că încă nu m-ai abandonat şi îmi mai trimiţi linkuri cu ce crezi tu că mi-ar face bine să citesc, dar ai putea să renunţi, că nu dau semne de remediere. O singură dată am avut curiozitatea să caut nişte versete menţionate în povestirile de pe site, şi nimic mai mult. Cred că ar trebui să renunţ la nostalgiile spirituale, pentru că nu sunt în asentimentul jumătăţii mele întunecate. Numai bine!

20.01.2009

Mă fascinează maturitatea celor în vârstă şi da, e ceva şi în legătură cu tata. Relaţia cu el e foarte deficitară. Este un om imposibil, de care nu te poţi apropia sufleteşte, şi m-a durut mult când eram mic să văd că alţi taţi erau altfel cu fiii lor. La ei se putea, la noi de ce era aşa de rău?! Bătăi, certuri şi înjurături mereu. Iar în cazul meu au mai fost şi problemele de sănătate, de care părinţii nu prea s-au preocupat cum trebuie, iar azi sunt un „terminat”. Probabil şi de asta fac ce fac: îmi place să-i dezamăgesc, să-i văd că se neliniştesc din cauza prostiilor mele. Când tata îmi zicea că sunt un nimic şi că mă vor întinde câinii, că nu voi putea să mă descurc în viaţă, durea ca…!

Iar de când am întâlnit oamenii aceştia, care în felul lor au ajuns să ţină la mine şi să-mi promită atâtea doar ca să rămân cu ei, parcă am început să mă vindec în inimă. Dar când am zis eu ceva despre dragoste? Pentru mine nu există. Nu vreau amăgiri; nu mă pot însă mulţumi cu dragostea faţă de aproapele. Am avut o perioadă când credeam că aş vrea să mă dezic de astfel de fapte şi mă simţeam oribil când ajungeam să mă autosatisfac. Şi chiar fizic mă simt aiurea. Nu pot să renunţ decât mort.

24.01.2009

Sună promiţător treaba cu Reach Truth, dar încă nu-i de mine, iar în engleză sunt stângaci. Mulţumesc totuşi de informare. În timp ce citeam, chiar m-am gândit la cineva care mi-ar plăcea să fie mentorul meu în program. Ştii, eram în timpul studiului biblic şi, involuntar (jur!), am făcut o obsesie pentru tipul cu care studiam. Era căsătorit omul, era „la locul lui”, nimic de zis, dar eu eram pur şi simplu obsedat. Când venea ziua de studiu, aproape uitam de studiu, deşi acesta era motivul întrunirii. Dar eu abia aşteptam să-l văd pe el! Doamne, ce scump era omul! Sunt catastrofă, nu? Jesus save all of us!!! All.

28.01.2009

Poate nu mă crezi, dar mi-ar plăcea să mi se întâmple şi mie o astfel de schimbare. M-am regăsit în mai multe sentimente ale tipului din relatarea pe care mi-ai trimis-o astăzi. Thanks again că te mai gândeşti şi la mine.

09.02.2009

E bun tipul, dar nu m-a prins cu totul. Mă refer la Joe Dallas. Cine e domnul? Cât priveşte teologia homosexuală, care justifică relaţiile homosexuale cu Biblia, nu ştiu ce ar fi de justificat.

10.02.2009

Mă dobori când zici de har şi de Duh Sfânt. Într-o vreme m-am rugat special ca să simt influenţa Duhului Sfânt in my life! M-am rugat să-mi schimbe modul de gândire, să încep să mă redresez, dar nu s-a petrecut nimic din ce aşteptam. Da, te-am găsit pe tine, dar acum sunt pe fundul bălţii, în mocirlă. Şi în urechi am nămol! Nu mai răzbate până la mine nimic din mesajul Evangheliei. Nimic. Aş vrea din tot sufletul să existe ceva, altceva, dar nu mai cred! Aş vrea să mă dematurizez, să stau în ploaie şi să visez…

24.02.2009

Cum este mai bine, să renunţi dintr-odată sau progresiv? M-am oprit pe la jumătatea articolului, pentru că îmi sugera să renunţ ca să pun în loc răsplata. Dar eu nu mai cred în clipa asta. Mi-am pierdut credinţa. Nu mă mai motivează nimic pentru ca să o las baltă. I know, I’m sorry. Nu mai sunt sigur de multe lucruri…

Aici în România sunt mulţi care o iau „pe arătură” din cauza deviaţiilor, că e doar o deviaţie de la normalitate. Eşti de admirat că ai disponibilitate să faci treaba asta la care te-ai „înhămat”, dar ai grijă!!! Te rog să nu fii credul, lumea nu-i chiar cum ne-am dori noi să fie. Nu acorda creditul tău oricui, doar pentru că are nevoie. Nu, trebuie să-şi dorească!

01.03.2009

Ar trebui să petrec mai mult timp pe site-ul Contra Curentului, pentru că vorbesc frumos oamenii pe‑acolo. Dar sunt foarte reticent la treaba cu veşnicia şi God. Aş vrea totuşi să încerc (pentru a câta oară?) să mă debarasez de ce am fost şi de ce-am făcut până azi, dar nu am ce să pun în loc, cum zicea parcă Joe Dallas al tău. Da, aşa vreau şi eu, o transformare, dar nu mai cred în… era să zic „baliverne”! Şi oricât de ipocrit aş părea zicând asta, m-am lămurit cum se petrec lucrurile în religiile astea.

Nu sunt toţi la înălţimea dogmelor şi teologiei pe care o propovăduiesc. Chiar şi calitatea oamenilor se pierde în particular. Când ai ocazia să-i cunoşti, unii ajung să te dezamăgească, de parcă n-ar mânca şi ei acelaşi fel de spiritualitate. Pe unii Biblia îi schimbă, pe alţii nu. Cum de nu are aceeaşi putere asupra tuturor? Eu am tendinţa de a judeca oamenii şi nu suport să văd şi prefăcuţi în mijlocul adunărilor. Ce caută acolo? Strică grupul. OK, forget it, că nu renunţ eu chiar pentru religie şi nici nu are rost să mă gândesc. Sunt doar nebun şi sper la cai verzi pe pereţi. Nu mai vreau să-mi plâng de milă. Mereu mă gândesc să plec şi să nu stau locului şi caut pericolul cu lumânarea şi da, cred că sunt ţăcănit rău de tot.

05.03.2009

Mi se face rău cu Domnul ăsta al tău! Pentru mine n-a binevoit prea multe şi L-am rugat vreo douăzeci de ani încontinuu! Să mă iubească tata, să fiu sănătos ca restul copiilor, să nu-mi fie frică, să cresc mare. Dacă nici la rugăciunile unui copil mic şi inocent nu răspunde, atunci nu‑L mai deranjez niciodată! Vreau doar să se termine mai curând, că dacă nu, ajut eu să se termine mai devreme sau mai târziu. Dacă El vede şi ştie de la început cum va fi, de ce m-a lăsat să mă descurc aşa? E un nonsens. E o… nu ştiu cum să spun! O insensibilitate. Şi mai zice toată lumea că El e iubire. N-am prea simţit iubirea asta. Şi pe a Lui iubire, dacă există, aş fi vrut-o în primul rând.

09.03.2009

Am copii. Ar trebui să-i păzesc când sunt în prezenţa unor foşti homosexuali? Foarte interesant aspectul! Plecând de la această preocupare firească a celor care sunt părinţi, declar că măcar acesta e un motiv pentru care prefer să fiu deschis faţă de toată lumea, când recunosc că sunt altfel. Ţin foarte mult la cei care mă acceptă aşa cum sunt, iar ceea ce prefer în plan sexual e singurul lucru care m-ar putea deosebi de restul lumii. În rest, îmi ştiu capacităţile şi mă doare când se trezeşte vreunul să mă trateze ostil sau chiar indiferent. Personal consider că piticii ăştia micuţi sunt de fapt nişte îngeraşi care trebuie ocrotiţi de duplicitatea anumitor indivizi. De multe ori, simţindu-mă teribil de singur, mai merg în vizite pe la prieteni şi s-a nimerit să mă reconforteze mai degrabă prezenţa picilor, care aduceau hârtie să desenăm.

12.03.2009

El a fost cu mine – mi-a plăcut relatarea lui Bryan şi mi-a plăcut cum şi-a pus el la un moment dat întrebarea: „Cât puteam să mai decad?” Cam aşa ar trebui să gândesc şi eu.

14.03.2009

Bine, ai dreptate, şi ce pot să fac? Ţi-am spus deja că nu mai cred! Aş vrea să cred că e mai mult decât existenţa asta, dar nu! Cum să ascult dacă nu am de cine?

20.03.2009

N-am apucat aseară să-ţi spun, dar sunt tipi care nu au o cunoştinţă exactă de ce zice cu adevărat Scriptura şi, în neştiinţa lor, tot mai speră că Dumnezeu chiar ar putea să-i ierte, să-i tolereze în sânul Bisericii. Şi nu se gândesc că simpla lor prezenţă în mijlocul adunării întinează grupul credincioşilor.

Poate un astfel de individ este acela ce te-a ameninţat şi batjocorit verbal. Sper să rămână doar în stadiul incipient toate ameninţările acelea! Pentru că în realitate nu există nimic care să justifice un asemenea limbaj. Ai grijă de tine, pentru că se pot afla date cu puţin efort şi, dacă într-o zi chiar dai peste un fanatic din acesta dezaxat, la ce ţi-ar folosi?

Am dat anunţ în reviste şi m-au sunat studenţi la teologie şi preoţi, iar acum de când am profil pe un site ce intermediază relaţii am intrat în discuţii deocamdată cu un profesor de religie. All the best 4 u!

24.03.2009

Desexualizarea nevoii mai profunde… E foarte frumos articolul! Mă regăsesc în multe aspecte. L-ai căutat special pentru mine?

Tu pentru ce jeleşti? Eu nu mai am momentele astea. Simt regrete, dar nu mă mai lamentez şi nu jelesc. La ce bun? Aşa a fost să fie. Mulţumesc totuşi de articol. Foarte profund… Era să mă opresc din citit la unul din paragrafele de început, că prea „mă citea” ca din carte şi deschidea rana pe care credeam că am închis-o bine.

08.04.2009

Zece sfaturi pentru păstrarea integrităţii sexuale. Excelent articol! Mi-a plăcut mult Filipeni 3:13-14, dar nu mai cred şi nici nu mai sper în vreo recompensă cerească sau pământească. Sunt rătăcit de tot şi cred că sunt deja „devorat” de demonii mei lăuntrici.

Sunt foarte bune articolele, dar nu cred că mai au vreo influenţă asupra mea. Mă simt oribil citind asemenea idei pure şi profund binevoitoare, ştiind că în orele următoare practic, gândesc şi poftesc toate necurăţiile.

11.04.2009

Azi am stat două ore pe Contra Curentului. Am citit nişte frumuseţi de articole. L-am citit pe cel pe care mi l-ai trimis ultima oară şi am mers de la unul la altul, pentru că toate erau frumoase şi interesante.

De ce nu mor odată?!

Am douăzeci şi cinci de ani şi e prima dată când îmi povestesc viaţa. Sunt creştin şi am sentimente pentru cei de acelaşi sex.

Mărturisind aceasta în scris, conştientizez cât de greu îmi e să recunosc, să îmi pun problema în faţă şi să o confrunt. Nimeni nu ştie cu ce mă lupt, în exterior par un om normal, cu un job stabil şi prieteni buni – exclusiv hetero. Ştiu că sunt antisocial de multe ori, şi faptul că depun efort să mă integrez într-un grup nu este vizibil în general. Cele mai accentuate dificultăţi apar în cazul cunoaşterii de tineri care au, din perspectiva mea, un aspect fizic plăcut – aceasta măreşte şi mai mult efortul de integrare. Nu întreţin relaţii sexuale, nici nu am făcut-o vreodată în adevăratul sens al cuvântului, dar problema cea mai mare cu care mă confrunt în prezent e o combinaţie periculoasă: pornografie şi autosatisfacere.

Vă scriu, în primul rând, cu scopul de a scăpa de dependenţa care mă doboară încet, dar sigur. Simt că e mult prea neînsemnată credinţa mea, chiar dacă conştientizez că Dumnezeu mă ajută şi nu mă abandonează, îmi susţine echilibrul mintal; păcat că eu nu îl pot susţine, cu ajutorul Său, pe cel moral. Nici cu încrederea în forţele proprii nu pot să zic că stau foarte bine.

Vă rog să mă ajutaţi, să-mi oferiţi o direcţie, un plan bine stabilit, care să mă oblige la disciplină şi organizare, pentru a lupta împotriva dependenţei de pornografie şi autosatisfacere. Am încercat, în ultimul timp, să fiu mai hotărât în privinţa aceasta, dar văd cât de mult s-au întipărit în mine, cât de dependent sunt şi cât de mică e voinţa mea.

Când am venit la Cluj acum şase ani la facultate, am lăsat acasă copilăria şi anii de liceu. Cel puţin aşa am crezut, dar am înţeles mai târziu că de acolo porneşte totul.

Nu pot să spun că îmi amintesc cu drag de copilărie. Părinţii mei se certau mai mereu, iar tatăl meu era mereu inabordabil şi nu am fost niciodată apropiaţi. În schimb, se pricepea de minune să-mi spulbere toată încrederea în mine însumi, în vremea în care trebuia să o clădească, spunându‑mi tot timpul că nu sunt bun la nimic, că sunt „papă-lapte”, chiar dacă mă preocupam de şcoală şi am fost întotdeauna primul din clasă.

În liceu eram considerat tocilar. Destul de retras, vorbeam mai mult cu fetele şi, deşi sunt ortodox, prietenul meu cel mai bun era un penticostal. Frustrările mele erau legate de faptul că eram cam paralel cu sportul, nu ştiam să joc fotbal ca toţi ceilalţi băieţi şi, nu în ultimul rând, mă simţeam atras de băieţi. Mă îndrăgosteam de băieţi din alte clase, iar uneori dura chiar mult. Îmi imaginam că şi lor le plăcea de mine, dar trezirea la realitate durea – conştientizam, după un anumit timp, că totul era doar în mintea mea.

Într-o vară, mergând la bunici ca în fiecare an, am întâlnit un băiat cu cinci ani mai mic decât mine, venit şi el la bunici. Ne-am împrietenit repede, aveam multe lucruri în comun şi a fost mult prea uşor să mă îndrăgostesc de el. Eu eram topit după el, iar el mă considera un prieten foarte bun. Din momentul în care ne-am întors la casele noastre şi până în vara următoare, când ne-am întâlnit iar, cred că a fost prima mea perioadă cu adevărat grea: mă gândeam în fiecare zi la el, adormeam şi mă trezeam cu el în gând, uneori plângeam, scriam poezii de iubire neîmplinită, de dor, de durere.

Dar au trecut şi acestea şi am ajuns la Cluj. Aici a început cu totul o altă viaţă. Am stat pe perioada facultăţii în cămin, am cunoscut o mulţime de oameni noi, am început să fiu mai sociabil, să am responsabilităţi, şi chiar dacă eram dependent de tatăl meu când venea vorba de bani, mă simţeam liber. În ultimul an de facultate am început să lucrez şi m-am simţit mai împlinit când am văzut că mă pot întreţine singur.

La serviciu l-am întâlnit pe el, băiatul pentru care aş fi fost în stare să fac orice. Era vorbăreţ şi sociabil, astfel că nu a fost greu să ne împrietenim. Am ajuns să fim foarte apropiaţi, vorbeam cu el despre lucruri pe care nu le ziceam aproape nimănui, deşi nu erau secrete – de exemplu, că mai ţineam post, că mama şi tata nu se înţelegeau. Iar el făcea la fel, chiar dacă faţă de restul îşi păstra atitudinea de băiat mai şmecher. Colegii ne vedeau foarte apropiaţi şi ne întrebau dacă ne cunoşteam de dinainte, dat fiind faptul că el venise recent în firmă. Era atent cu mine, iar aceasta mă impulsiona să vreau mai mult de la el – şi aici mă refer la a petrece cât mai mult timp împreună. Eram gelos, îl voiam doar pentru mine, astfel că în timp am ajuns să sufăr din ce în ce mai mult eram efectiv distrus. Au fost perioade în care făceam tot posibilul să nu mă întâlnesc cu el, dar mi-era drag. Nu i‑am spus niciodată ce simt pentru el, iar el nu a înţeles niciodată oscilaţiile mele de apropiere/depărtare faţă de el.

Într-o ieşire la munte organizată de firmă, ne-am „cuplat” să dormim în aceeaşi cameră, şi dat fiind faptul că majoritatea camerelor dispuneau doar de pat matrimonial, să dormim în acelaşi pat. N-am dormit toată noaptea… eu. L‑am privit ore în şir, mi-am pus capul pe pieptul lui; el dormea. A fost noaptea în care am început să mă autosatisfac din nou, după o frumoasă abţinere de câteva luni. Am fost copleşit, şi atunci mi-a deschis Dumnezeu ochii. Am început să mă îndepărtez de el irevocabil şi să îl evit; am continuat să ţin la el, dar mă luptam să resping totul. Îl vedeam în fiecare zi, mi-era foarte greu, pentru că tot ţineam la el, dar lucrurile s-au simplificat mult în momentul în care mi-am schimbat locul de muncă. Per ansamblu, a fost o perioadă critică şi nu îmi pare rău că am trecut prin ea, fiindcă am învăţat multe, dar îmi pare rău că nu mi-am pus nădejdea în Cristos, când El era acolo lângă mine şi doar aştepta să Îl chem.

De când sunt în Cluj, am învăţat să mă descurc singur, să am demnitate, să nu mă las călcat în picioare şi să îmi susţin punctul de vedere. Faptul că prietenul meu cel mai bun e un om foarte credincios, stăpân pe sine şi curajos, m-a ajutat să îl iau drept model. Suntem prieteni buni din anul întâi de facultate, dar niciodată nu am simţit pentru el mai mult decât o prietenie sinceră, iar aceasta contează enorm. De asemenea, am şi alţi prieteni şi prietene care sunt oameni credincioşi.

M-am învăţat să nu mai visez cu ochii deschişi la băieţii pe care îi văd pe stradă. M-am învăţat să merg înainte. Câteodată nu ştiu ce înseamnă „înainte”, dar ştiu că, în viaţa aceasta, eu trebuie să evoluez ca persoană, ca fiu al lui Dumnezeu, spre desăvârşire.

Partea critică a vieţii mele în momentul de faţă constă în renunţarea la autosatisfacere şi pornografie. Am văzut ce mult mă ajută să împărtăşesc aceasta cu cineva: prin simplul fapt că v-am scris cu ce mă confrunt şi mi-aţi răspuns şi mi‑aţi dat informaţii utile, am ajuns ca din acea zi să fiu ferm în a spune „nu”. Vă mulţumesc că realizaţi şi întreţineţi site‑ul Contra Curentului, că într-o lume în care fiecare e pe cont propriu, există şi oameni dispuşi şi răbdători în a-şi ajuta semenii. Mă autosatisfac de mulţi ani, poate vreo zece, şi e momentul să-mi curăţ viaţa. Nu am întreţinut relaţii sexuale cu nimeni, dar pe la doisprezece, treisprezece ani mă întâlneam în ascuns cu băiatul vecinului.

În prezent nu ştie nimeni despre orientarea mea sexuală şi despre dependenţele cu care mă confrunt. În mod categoric, nu vreau să împărtăşesc niciunui cunoscut lucrul acesta. În primul rând, fiindcă nu vreau eu, iar în al doilea rând, mă gândesc la săraca maică-mea, femeie simplă, care şi acum are probleme cu tatăl meu, cu banii. Cred că s-ar îmbolnăvi să afle. Iar prietenii sunt fiecare preocupaţi de familiile proaspăt întemeiate sau de întemeierea lor sau de altele, chiar nu simt nevoia să îi deranjez cu aşa ceva. Nu e numai aceasta, clar că mi-ar fi foarte ruşine şi nu aş mai putea da ochii cu ei. Probabil nici nu m-ar crede.

DUPĂ UN TIMP

Mulţumesc pentru cuvinte şi îndrumare şi scuze pentru răspunsul întârziat!

Mi-am instalat filtrul antipornografie, primul recomandat pe site-ul vostru. O să fac astfel încât parola pe care am pus‑o (greu de memorat – din cifre şi litere), să o stochez în aşa fel încât să îmi ia vreo cinci minute să o recompun. Asta în caz că filtrul îmi blochează o pagină de care am de fapt nevoie, ca să o pot deschide în cele din urmă. Dacă nu o să funcţioneze, la prima abatere o să vă dau parola, iar eu o s-o şterg.

O clipă de extaz – am citit cartea zilele acestea. Mi-a răspuns la întrebările pe care le aveam legate de autosatisfacere.

Atât legat de filtru, cât şi de carte şi explicaţiile pe care mi le-aţi dat şi voi – înţeleg de ce am sentimente şi atracţie faţă de cei de acelaşi sex, oarecum învăţ să accept aceasta, dar mă văd singur în luptă. Vreau să am mai multă credinţă, vreau să învăţ să-mi stăpânesc poftele.

Ştiu că interdicţiile mă ajută în prima fază („nu ai voie să intri pe site-uri porno”, „nu ai voie să te autosatisfaci”), dar trebuie să mă rog mai mult, să citesc mai mult, să devin conştient că pornografia şi autosatisfacerea nu au ce căuta în viaţa mea. De exemplu, mi-e simplu să găsesc seminuditate pe internet care să mă stârnească, chiar şi cu filtrul activat, iar aici trebuie să intervină conştiinţa mea.

Mi-am creat un zid în jur, un zid de piatră care mi-a împietrit şi inima. Mă protejează de „accesul” la secretele mele. Nu prea mai am încredere în oameni, decât în prietenii foarte apropiaţi. De aceea am păstrat distanţă şi faţă de voi. Câteodată îmi doresc aşa de mult să fiu naivul de acum şase, şapte ani care a venit la facultate în Cluj, care avea încredere în toată lumea şi nu suspecta pe nimeni.

Încă nu îmi ştiu locul. Sunt în poziţia în care aud jigniri la adresa homosexualilor, atât din partea creştinilor, cât şi din partea ateilor. Cred că e singurul subiect în care se pot pune de acord. Oricum, lumea e ignorantă şi acuză fără să înţeleagă. În cartea O clipă de extaz am citit prima şi singura abordare realistă a subiectului autosatisfacerii, iar la voi, echipa Contra Curentului, am găsit singura abordare care se referă la altceva decât: homosexualii vor arde în iad/afară cu homosexualii din ţara noastră.

Fiindcă am aproape douăzeci şi şase de ani, presiunile la prietena care nu mai apare, la căsătoria care nu va fi, încep să devină tot mai mari. „Şi tu, când ne chemi la nuntă?” „Prietena unde e, n-ai adus-o?”

O prietenă bună are un prieten homosexual, iar în câteva ocazii ne-am mai „ciocnit” unul de altul, în sensul că am făcut cunoştinţă şi am mai schimbat câteva vorbe. E un pic mai feminin şi am cumva o stare de repulsie în ceea ce îl priveşte. Cum pot să fiu atât de ipocrit? Sau sunt doar rodul societăţii în care am crescut?

Aş putea să vă scriu săptămânal un raport vizavi de autosatisfacere, pornografie, homosexualitate, cu ce m-am confruntat în fiecare săptămână? Cred că m-ar ajuta, dar nu aş vrea să vă luaţi prea mult din timp pentru mine.

MARCEL

Am cincisprezece ani şi sunt homosexual. Am crescut într-o familie creştină şi ştiu că acest lucru nu e bun. Mă autosatisfac şi am probleme cu pornografia. Vă rog, ajutaţi‑mă să mă schimb!

MARCIAN

Cum pot să uit ce am făcut? Am făcut-o şi acum regret, e cea mai proastă alegere pe care am făcut-o. Nu mă simt homosexual, doar că am fost naiv şi am avut încredere într-o persoană care m-a trădat şi manipulat ca să fac ce am făcut cu el. Nu sunt atras de bărbaţi, totuşi am făcut sex cu un alt băiat şi nu mi-a plăcut. Vreau să nu mă mai gândesc la ce am făcut. Da, chiar am sentimente de vinovăţie şi de ruşine. Am prieteni, cu ei de ce n-am făcut? Sper ca Dumnezeu să mă ajute să trec peste asta în următorii ani. Mă puteţi ajuta? Poate imi daţi nişte sfaturi.

MĂDĂLIN

Aş avea o întrebare. Am patruzeci şi patru de ani, de mic orientarea mea a fost homosexuală. Am fost căsătorit, am doi copii, am divorţat acum cinci ani pentru că nu mai puteam avea relaţii cu soţia mea, mă atrag mai mult bărbaţii. Ce sfat aţi putea să îmi daţi? Sunt un om credincios, aşa am fost crescut de părinţii mei. Am vrut să scap de acest păcat pe care îl am, dar nu am reuşit şi nici nu cred că o să reuşesc vreodată, cu toate eforturile mele şi cu toată credinţa şi rugăminţile faţă de Dumnezeu. Vă mulţumesc şi aştept un răspuns de la voi. Doamne ajută!

MIHAIL

Cu lacrimi în ochi scriu aceste cuvinte. Mă doare inima, dar trebuie să ies din lumea asta de nimic! Am nevoie de voi. Vă rog să mă ajutaţi!

NATANAEL

Interesant site! Şi eu mă confrunt cu aşa ceva şi nu ştiu cum să scap. Din păcate, am cam încercat şi nu am reuşit nimic. Sunt evanghelic, născut evanghelic, slujeam până mai ieri în biserică, dar în ultimele luni m-am dat bătut.

NICOLAE

Cum să scap de homosexualitate?

OLIVIAN

Am descoperit acest site prin intermediul altui site şi într‑adevăr este foarte interesant. Îl voi citi în totalitate, pentru că simt că am nevoie de ajutor divin. Voiam deci să vă pun o întrebare. Eu sunt din judeţul Prahova. Cunoaşteţi cumva un duhovnic care a mai ajutat şi pe alţi oameni care se confruntă cu aceeaşi problemă pe care o am eu? Nu mă pot spovedi şi cere ajutorul duhovnicului meu, pentru că, în primul rând, mi-ar fi o ruşine foarte mare, iar în al doilea rând, nu ştiu cât de mult ar respecta regula spovedaniei, şi anume să nu afle şi altcineva despre asta. Nu vreau sub nicio formă ca părinţii mei să sufere. Dacă cunoaşteţi vreun bun duhovnic din Câmpina sau Ploieşti – oraşele acestea sunt cel mai aproape de mine, sau de ce nu şi din Bucureşti, pentru că toamna o să urmez acolo facultatea, ar fi de mare ajutor pentru mine. Vă rog mult!

OVIDIU

Am văzut un comentariu pe un site creştin cu privire la problema cu pornografia (pe care o am şi eu, din păcate) şi aş dori instalarea unui filtru antipornografie.

PANDELE

Mă numesc Pandele, am douăzeci şi doi de ani şi sunt din Ploieşti. Am fost în credinţa Domnului şi dintr-odată mi s-a schimbat viaţa într-un iad şi m-am culcat cu un om matur, iar de atunci nu ştiu ce să mai fac. Dacă ştiţi voi, vă rog frumos spuneţi-mi ce să fac.

PETRUŞ

Am o întrebare. Ştiţi un psiholog care să mă ajute să scap de boala asta psihică? Voi unde aveţi sediu sau de unde sunteţi? Am citit şi de aceea v-am trimis e-mail. Vreau să iau legătura cu un psiholog ca să mă ajute.

SANDU

E tristă viaţa şi înşelătoare! Sunt evanghelic, m-am apropiat puternic de oameni care spun că slujesc Domnului şi când m-am mărturisit unui frate m-a judecat. Am plâns! Rugaţi-vă pentru mine! Domnul cerului să ne ajute în veci şi să ne scoată din gheara Celui Rău! Amin.

SEBI

Aş vrea să scap de pornirile mele homosexuale. Vă rog să mă contactaţi, însă vă previn că sunt reticent şi ca până mă contactaţi s-ar putea să mă fi răzgândit. Vă rog să vă folosiţi toată puterea şi răbdarea pentru a discuta cu mine!

SILVIU

Pe internet se poate avea o stare de vorbă cu cineva care poate să dea ajutor de consiliere?

SIMI

Pentru cei care aţi scris, vreau să ştiţi că eu vă înţeleg perfect. Povestea noastră este aproape identică. Mi-ar plăcea să aud despre evoluţia voastră şi să rămânem în contact prin intermediul site-ului. Din experienţa mea pot să vă spun un singur lucru: viaţa homosexuală nu merită nici cel mai mic sacrificiu, nu face decât să ia tot ce a fost mai frumos creat în noi. Domnul să ne ajute pe noi toţi!

ŞTEFĂNEL

Am şi eu nevoie de ajutor!

TĂNASE

Nu mai pot! Atracţia către bărbaţi este din ce în ce mai mare şi nu mă mai pot controla. Aş vrea să ştiu dacă mă puteţi ajuta. Cu mult respect, Tănase

TEODOR

Sunt homosexual şi aş dori să scap de acest lucru, pentru că ştiu că nu este plăcut lui Dumnezeu.

TOADER

Pace! Numele meu este Toader şi aş dori să cer sprijin şi consiliere în depăşirea sentimentelor de vinovăţie şi nelinişte care străbat fiinţa mea în legătură cu orientarea mea sexuală, fiind atras de cei de sexul meu şi, în acelaşi timp, şi de sexul opus, deşi ştiu că nu e bine şi biblic, şi totodată sunt conştient că starea mea poate fi schimbată de dragostea, harul şi bunătatea lui Dumnezeu.

Doresc să mă căsătoresc şi să am o căsnicie fericită şi binecuvântată de Domnul şi am unele momente când doresc din toată inima mea să sparg gheaţa cu o fată, dar Cel Rău are grijă să aducă în viaţa mea acele gânduri şi sentimente care mă împiedică să fac acest lucru.

În speranţa unui sfat, sprijin în rugăciune şi ajutor în depăşirea acestui moment, vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze!

TOMA

Încerc să găsesc ajutor. Ştiu că se practica la dumneavoastră un fel de terapie online, fiecare îşi spunea povestea şi fiecare încerca să ajute. Existau şi doi moderatori psihologi care ofereau ajutor. Chiar am luat parte la aşa ceva acum ceva vreme, dar am renunţat. Mă credeam „vindecat”, dar se pare că nu sunt. Vă rog să îmi spuneţi dacă se mai practică chestia asta şi cum pot lua parte, un mail, orice, ceva să mă ajute. Am uitat cum se proceda. Am uitat… Ştiu că am găsit această terapie online de pe homosexualitate.ro. Sunt conştient că am această problemă şi vreau să o schimb. Vă rog, ajutaţi-mă!

VASILE

Din câte am înţeles, se poate instala un filtru antipornografie. Îmi puteţi instala şi mie, vă rog? Sunt în pragul disperării şi nu mai ştiu ce să fac. Mulţumesc anticipat!

VIOREL

Înţeleg perfect stările prin care trec cei care scriu pe acest site. Cel mai greu e atunci când înţelegi sau cunoşti Biblia, este lucrul care te macină cel mai mult. Am fost membru al unei biserici, care sunt sigur că respectă ce cere Dumnezeu, şi cu toate acestea am ajuns să cred că nu trebuie să mă mint singur. Am trecut prin experienţa amară a divorţului. Datorită faptului că am rămas singur, a felului meu de a fi mai închis, a neîncrederii în femeie, am ajuns să-mi caut prieteni de acelaşi sex. Nu mi-a părut rău că m-am legat sufleteşte, iar de aici şi unele practici neîngăduite. Ştiu că nu e corect, dar nu am găsit anturajul care să mă ajute să scap. Îmi pare rău, asta e viaţa. Nu are rost, nu cred că pot fi ajutat de Cel de Sus.

VIRGIL

Şi eu mă lupt cu o identitate homosexuală şi sufăr foarte mult. Aş dori să pot vorbi cu cineva mai mult.

ZAHARIA

Trec prin „conflictul” aceasta cu mine însumi. Problema e că mă simt atras de cei de acelaşi sex şi, cu toate acestea, încerc să-mi reprim sentimentele şi orice e legat de homosexualitate. Nu le reprim din cauza lui Dumnezeu sau pentru că mi se pare o dezamăgire experienţa anterioară (pentru că am avut parte de una), dar dintotdeauna am ştiut că nu e ceva normal şi sunt foarte curios dacă există vreo metodă de a reveni pe calea hetero, fiindcă deja începe să mă afecteze psihic toată chestia asta. Vă mulţumesc şi aştept un răspuns.

Tineri sau trecuţi de prima tinereţe, diverşi bărbaţi mărturisesc cât de dificilă şi, mai ales, de nedorită este lupta împotriva homosexualităţii, o luptă nedreaptă şi istovitoare. Unii au încercat, dar au eşuat de fiecare dată să scape de această patimă. Alţii sunt pe punctul de a se resemna, dar îşi mai acordă o şansă, poate ultima. Toţi au în comun un singur lucru: vor să iasă de sub robia homosexualităţii, care le fură fericirea personală, iar unora le pune în pericol relaţia cu cei dragi.

ADIŢĂ

Sunt un homosexual confuz şi foarte deprimat. Vreau să mă opresc cu toată inima mea, dar nu pot. Am încercat să mă sinucid, să mă rănesc, dar tot aşa sunt, cu perversiunile astea în capul meu. Vreau să mă opresc, sincer vreau! Puteţi să mă ajutaţi?

ADY

Sunt un tip care Îl iubeşte pe Dumnezeu. Slujesc în biserică de la patru ani, fără să fie o zi în care să nu cânt. De mic mi-au plăcut băieţii. Sunt cel mai mic dintr-o familie de şapte fraţi. Tatăl meu a fost alcoolic şi o bătea frecvent pe mama. În urmă cu şase ani, tatăl meu a murit într-un accident. Acesta e cadrul în care m-am dezvoltat.

Nu am avut niciodată relaţii cu băieţii, nici cu fetele, dar îmi doresc foarte tare. Ştiu că nu e bine ce fac şi ce gândesc, dar nu mă pot schimba. Nu ştiu ce aş putea face ca să fiu eliberat.

Nu am vorbit niciodată cu nimeni despre treaba asta şi de aceea nu aş vrea să se afle, dar mă gândesc că, dacă aţi auzit atâtea poveşti de viaţă, mă puteţi ajuta şi pe mine. Aş dori însă un consilier român, o organizaţie românească, nu străină. Sau pe cineva cu care să vorbesc telefonic, dar să fie român, dacă se poate din Bucureşti. Aştept răspuns. Mulţumesc!

ANDY

Trebuie să recunosc că nu am avut relaţii cu nimeni, dar sunt tentat de câţiva băieţi care se uită insistent în ochii mei şi sincer, am fantezii cu ei şi mă autosatisfac. Vizitez site-uri porno cu homosexuali şi nu mă pot opri. Aş vrea, dar sunt atras. Nu ştiu ce să mai zic… Puteţi să mă ajutaţi?

CALEB

Pace! Am o problemă cu homosexualitatea. Nu reuşesc să fac o schimbare asupra mea. Sunt creştin, dar îmi este frică să vorbesc cu cineva din comunitate despre problema mea, ca să nu fiu exclus, şi nici măcar înţeles nu cred că pot să fiu. De aceea am apelat la dumneavoastră, fiindcă am văzut că sunteţi specializaţi pe această chestiune şi îmi doresc să scap de problemă, dar nu ştiu cum. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

CIPRIAN

Există speranţă, să nu uităm asta! La Dumnezeu e cu putinţă. Ce să zic? Avem aceeaşi problemă: atracţiile faţă de băieţi. Şi eu vreau să scap de ele. Am treizeci şi unu de ani, nu am dus o viaţă de homosexual, doar că sunt cam terminat. Nu lucrez, nu am chef de nimic, sunt speriat tot timpul. Încerc din răsputeri să zâmbesc mereu. Mult timp am reuşit, dar acum s-a aprofundat atât de mult această problemă, că nu mai văd nicio scăpare.

CORNEL

Vă rog, în primul rând, să nu-mi publicaţi nicăieri adresa de Yahoo! Messenger. Apoi vă rog să mă ajutaţi. Am o problemă asemănătoare cu mărturia lui Cosmin, respectiv autosatisfacere privind bărbaţi în filme XXX etc., fără sex cu bărbaţi.

COSTICĂ

Am citit multe teme cu privire la homosexualitate şi mi‑aţi dat speranţe. Aş vrea să spun că am încredere în Dumnezeu, dar aş minţi. Dacă te încrezi cu adevărat în Dumnezeu, El te va ajuta, deşi eu nu pot spune asta în dreptul meu. Ajutaţi-mă să cred cu adevărat în Dumnezeu şi cred că voi reuşi. Aceasta este cheia succesului.

COSTIN

Regăsire… Doresc ajutor în acest domeniu! Şi eu mă lupt cu poftele firii.

DARIAN

Ce am citit în mărturii în acelaşi timp mă face să plâng, dar şi să am un semn de întrebare. Oare aceşti tineri care zic că nu le mai plac bărbaţii deodată şi că le plac fetele la nebunie, spun aceste lucruri pe site numai ca să ne facă să credem că aşa şi este? Am cerut cuiva care se ocupă de acest site să-mi facă legătura măcar cu o persoană care s-a lăsat de bărbaţi, răspunsul a fost că nu se poate, pentru a evita posibile relaţii nepotrivite. Până la urmă pe cine să mai crezi?

EMANUEL

Nu mai vreau să fiu homosexual! Mă poate ajuta cineva?

EMIL

Şi eu am probleme cu homosexualitatea. Dar Dumnezeu mi-a scos în cale o persoană care a devenit cel mai bun prieten al meu. Nu ştie de faptul că am înclinaţii spre cei de acelaşi sex, însă mă ajută foarte mult, mai mult decât îşi dă seama. În seara asta am alunecat în ispită. Mă simt foarte nasol. Dar ştiu că vine vremea în care o să fiu eliberat în totalitate de această practică. Cred asta şi îi mulţumesc Tatălui pentru aceasta!

EUSEBIU

Ştiţi, uneori, dacă nu-ţi dai seama, poate încerci, dar nu reuşeşti să te schimbi. Atunci când cauţi pe cineva, dar nu găseşti, e dureros să vezi indiferenţa. Credeţi-mă că sunt oameni care caută ajutor, dar nu-l primesc.

FILIP

Am douăzeci şi trei de ani, sunt evanghelic şi mă confrunt de mult timp cu pornografia, autosatisfacerea şi dorinţe homosexuale. Am citit pe site că oferiţi ajutor şi aş fi tare interesat de acest lucru.

FLORENTIN

Vreau să primesc ajutor! Nu mai am putere! Vă rog să mă ajutaţi prin e-mail.

GAVRIL

Sunt un mic puşti de şaptesprezece ani care, din păcate, are o altă orientare sexuală. Încă de mic am avut aceste înclinaţii. Nu sunt de acord cu ceea ce simt, dar de multe ori sunt cuprins de val şi mă gândesc la multe prostii. Nu vreau să gândesc aşa, ci să fiu normal ca toţi prietenii mei.

Părinţilor nu le pot spune, mai ales că am tată vitreg, deoarece tatăl biologic nu a vrut niciodată să mă vadă, iar când a aflat că mama este însărcinată s-au despărţit. Eu port numele lui şi primesc o pensie alimentară. Am rămas cu speranţa că într-o zi va veni să mă vadă.

Când eram în clasa a patra, mama şi-a refăcut viaţa, iar eu am fost mai puţin de acord, dar nu m-am opus fericirii ei. Poate acest lucru, lipsa tatălui, ca şi micile greşeli din copilărie să-mi fi format acest caracter opus faţă de cel normal. Repet, nu vreau să fiu aşa, vă rog ajutaţi-mă!

Am citit acum ce mi-aţi trimis şi da, recunosc că eu am trimis acel formular. Am fost prea laş să recunosc din prima. Îmi cer mii de scuze. Într-adevăr, sunt multe de adăugat la ce am scris în formular. Mulţumesc pentru răspuns, o îndrumare către ceva bun, către Dumnezeu. Nici nu ştiu de unde să încep şi, când mă gândesc la greşelile din copilărie, mă înspăimântă gândul şi mai tare. Eu în exterior trăiesc o viaţă normală, dar în interior am remuşcări.

GEORGIAN

Am o întrebare: organizaţia dumneavoastră îşi desfăşoară activităţile mai mult prin reţeaua de internet sau membrii grupului de consiliere au şi o locaţie stabilă unde se desfăşoară diferite activităţi? Dacă organizaţia există într-un anume oraş din vestul României, mi-ar plăcea să aflu oraşul.

GHEORGHE

Sunt o persoană dificilă, dacă pot zice aşa. Gânditoare de altfel, un filozof în multe lucruri. Toată ziua nu fac altceva decât să mă gândesc. Am trăit o viaţă foarte chinuită, încercată, care m-a făcut să fiu mult prea matur pentru vârsta de doar nouăsprezece ani. Detalii mai multe despre viaţa mea o să vă spun odată ce îmi răspundeţi la e-mail. O să vă trimit un link unde mi-am publicat mărturia. Ceea ce doresc este să mă ajutaţi în unele lupte şi concepţii, care sunt foarte grele şi înrădăcinate, de care nu pot fi lipsit nicio secundă din zi. Vă rog să îmi răspundeţi cât de repede, simt că mă puteţi ajuta. De fapt, prin intermediul altcuiva am dat de voi şi am citit ceva mărturii interesante şi profunde de altfel. Mulţumesc mult!

GRIG

Nu vreau să fiu homosexual! Mă detest!

HANS

Am nevoie de ajutorul vostru pentru vindecare!

IFRIM

Am nevoie de ajutorul dumneavoastră mai mult ca oricând. Vreau să scap de homosexualitate. Nu mai pot să trăiesc aşa, vreau o viaţă normală, cum am fost, sau măcar bi, să pot fi cu o fată. Nu ştiu ce să mai fac! Mi-aş dori să mor, să scap de tot, dar mă gândesc la părinţii mei, care ar suferi pentru mine.

ILIE

De ce e aşa de greu să învingi homosexualitatea? De câte ori îmi pun în cap să elimin orice gând homosexual, apare ceva care mă împiedică şi ajung înapoi de unde am plecat. Ce ar trebui să fac să nu mai fie aşa? Chiar îmi doresc să nu mai fiu homosexual, deoarece asta m-a împiedicat mereu. Apelez şi chiar îmi pun speranţa în voi că mă veţi ajuta să-mi descopăr masculinitatea. Am citit articolele voastre şi de aceea vreau să mă ajutaţi cât mai direct, ca să spun aşa. Vă mulţumesc anticipat.

ION

Sunt homosexual. Este aşa de greu să spui acest adevăr părinţilor! Cum poţi să le distrugi lumea, cum poţi să le înlături fericirea? Trăiesc cu acest păcat de când mă ştiu şi este aşa de greu, de parcă aş căra lumea pe umeri. Cum aş putea să pun această povară pe umerii părinţilor, pe care îi iubesc mai mult decât orice pe lume?

IONICĂ

Nu sunt sigur şi nici nu prea am mare încredere că aş putea primi ajutorul dumneavoastră în ceea ce priveşte înclinaţia mea sexuală pentru cei de acelaşi sex. Ştiu însă că am nevoie să mă confesez cuiva, să spun ce am pe suflet şi să ştiu că cineva mă sprijină şi mă ajută. Mă lupt de ceva vreme cu mine însumi, însă rezultate prea mari nu sunt. Am de ceva timp în minte gândul să merg la un psiholog, însă nu am susţinere financiară. Am reuşit o bună perioadă de timp să mă „deconectez” de această lume, de posibile relaţii homosexuale, însă ispita este mare şi mi-e teamă ca într-o zi să nu ajung iar la acele obiceiuri sau atracţii. Deşi nu mai interacţionez cu astfel de persoane şi nu mai pierd vremea pe site-uri de gen, în mintea mea şi în corpul meu însă persistă aceste gânduri şi nu ştiu cum să scap de ele. Vă rog din suflet să mă ajutaţi să scap de „boala” aceasta. Aştept un răspuns de la dumneavoastră cât mai curând.

IOSIF

Aş dori să mă eliberez de duhul acesta! Până acum nu am acceptat, dar cred că e momentul să mă schimb. Îmi este foarte jenă şi nu ştiu cum să procedez. Vă mulţumesc.

IVAN

Vă mulţumesc, chiar mă simt mult mai uşurat. Am venit pe această pagină de internet de pe site-ul www.homosexualitate.ro, un site care parcă m-a citit ca pe o carte deschisă. Vă mulţumesc foarte mult pentru sprijin. De asemenea, dacă aţi putea să-mi trimiteţi prin e-mail modalităţi de a scăpa de homosexualitate mult mai explicite, vă rog să faceţi acest lucru.

LAURENŢIU

Doamne ajută! Mă numesc Laurenţiu, sunt dependent de autosatisfacere şi mă uit la filme pornografice cu homosexuali. Cum aş putea să scap de această gravă problemă? Cum aş putea să-mi pun filtru antipornografie? Aştept mesajul dumneavoastră. Ajutaţi-mă, vă rog!

LEVENTE

Nu pot scrie bine româneşte şi nici să vorbesc nu pot bine, totuşi sper să mă înţelegeţi. Eu am citit Bărbaţi care au părăsit homosexualitatea şi mai multe lucruri. Eu nu ştiu cu cine scriu, eu vreau să vorbesc cu cineva despre problemele mele şi aş vrea să ştiu cu cine scriu, dacă scriu cu o anumită persoană sau de fiecare dată este alta, pentru că eu vreau să vorbesc neapărat cu cineva. Dumnezeu să mă, să ne ajute!

LUCIAN

Am nevoie de ajutorul dumneavoastră, fiindcă am nişte gânduri care mă depăşesc şi aş vrea un răspuns la ele. De aproape şapte luni trec prin chinuri, dar aş vrea să pot vorbi cu dumneavoastră personal, că nu sunt prea încrezător în internet şi nu vreau să se afle, în sensul că s-ar putea sparge parola sau ceva. Mulţumesc.

Mă numesc Vlad, am douăzeci şi doi de ani, iar viaţa mea este cu totul alta decât ceea ce trebuie. Sunt homosexual şi nu sunt mulţumit de ceea ce sunt. De la vârsta de cincisprezece ani până în prezent am avut nenumărate contacte cu persoane de acelaşi sex. Nu am vrut să fac aceasta, dar ce simt mă îndeamnă mereu şi tot acolo îmi stă gândul. Mă simt bine cu bărbaţii şi, deşi ştiu că nu este calea pe care trebuie să merg şi că nu este bine, de fiecare dată m‑am implicat foarte profund şi fără nicio reţinere.

Am avut însă eşecuri în urma relaţiilor în care m-am implicat sentimental. Sunt nefericit, dar nu pot să mă las. Cum să fac şi ce să fac, ca să fiu schimbat de ceea ce simt şi de ceea ce sunt? Oare va exista vreodată posibilitatea de a mă schimba? Nu pot să cred, nu pot să văd cum poate fi schimbarea. Cele de pe site sunt scrise, dar până la fapte, nu ştiu dacă e real. Eu unul ştiu ceea ce sunt şi nu cred că voi scăpa vreodată. Îmi pun tot felul de întrebări şi nu găsesc răspunsul. Aş merge oricând la consiliere. Curiozitatea mă îndeamnă şi chiar aş încerca dacă e posibilă schimbarea, după cum se spune.

Îmi amintesc de unele jocuri copilăreşti la lacuri, cu prietenii. Jucam prinsa prin apă, dezbrăcaţi, atingându-ne unii de ceilalţi, ne cuprindeam în braţe unul pe celălalt şi, în anumite momente, mă cuprindeau senzaţii de plăcere. Oare de acolo să fie dereglarea?

Am avut şi relaţii de lungă durată cu bărbaţii. M-am îndrăgostit nebuneşte de cei cu care am avut o relaţie stabilă, ultima fiind de cinci ani. Stăteam împreună seară de seară şi locuiam împreună ca persoanele hetero, în cuplu normal. Aşa ne-am considerat şi noi, doar atât, diferea orientarea sexuală, restul lucrurilor le-am făcut la fel ca într-un cuplu de hetero.

Aţi auzit să se schimbe cineva la psiholog? Vreun homosexual? Tocmai am ascultat emisiunea cu Contra Curentului şi acolo consilierul respectiv spunea că la psiholog şanse mari nu prea sunt, că acolo nu au dotări şi prea multă experienţă pentru cazuri de genul. Până şi la Contra Curentului e foarte complicat, fiindcă mulţi renunţă, merg la şedinţe o dată, de două ori şi a treia oară nu mai merg.

Nu sunt evanghelic, dar îmi place să merg la biserică la evanghelici, mai rar acum, pentru că serviciul nu îmi permite vara. Şi acasă ascult muzică de genul de pe net, Efraim – Spre cer privim, Ierusalim – Când mă aflu-n prezenţa Ta, Emanuel Canada – Doamne, sunt al Tău elev, Raze de lumină – A trecut o zi, Harul popular – Vino!, melodii care îmi plac şi mă fac să mă simt bine când le ascult.

Mă cunosc foarte bine şi cu păstorul şi cu mulţi alţii de acolo. Au încercat să mă ducă pe drumul acesta cu ei, dar neştiind ceea ce sunt. Am evitat, tocmai pentru situaţia în care mă găsesc. Mă gândesc că ar fi un păcat să fac asta. Nu vreau să par în faţa lumii cinstit ca pocăit, dacă eu, în interiorul meu, nu sunt cum trebuie să fiu. Nu pot să fiu doar de faţadă, în faţa lumii, cum fac mulţi alţii din bisericile de evanghelici, fiecare din anumite motive sau din interese materiale sau financiare, pentru a fi ajutaţi. Mai mult, aş muri de ruşine dacă ar afla păstorul despre mine, ştiind că am mers atâta timp aşa acolo şi mă cunosc toţi cei mai importanţi din biserică. Nu pot discuta despre problema mea cu cei care mă cunosc.

Aş dori să mai povestesc încă multe lucruri, dar nu îmi permite acum timpul să scriu, deşi nu cred că o să-mi ajungă vreodată. Ar fi un roman întreg de povestit. Aş dori să destăinui pe parcurs tot ce am pe suflet, tot ce s-a întâmplat până acum în viaţa mea.

Deşi nu cred că se va putea, încerc şi vreau, de aceea apelez la dumneavoastră, pentru a mă îndrepta într-un fel sau altul să merg pe calea cea bună, într-o zi, când va fi posibil. Cine mă poate ajuta, aştept să mă contacteze.