de Chris

„Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4)

Viaţa în închisoare poate fi foarte descurajantă chiar şi în cele mai bune circumstanţe. Pentru aceia dintre noi condamnaţi pentru delicte sexuale, dificultăţile sunt adesea amplificate. Nimic nu este uşor când te afli în închisoare ca delicvent sexual.

Cu toate acestea, promisiunile lui Dumnezeu ne-au asigurat de biruință chiar şi în faţa greutăţilor. Pavel a scris că necazul, întristarea, persecuţia şi foametea nu ne-ar putea separa de dragostea lui Hristos. „Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37) Orice provocări apar ca să ne chinuie în umblarea noastră de fiecare zi cu Hristos, putem cere biruința, bizuindu-ne pe Cuvântul sigur al lui Dumnezeu.

Chiar mai mult, prin credinţă suntem chemaţi să rămânem liniștiți știind că suntem protejaţi în mod divin şi că niciun rău nu vine la noi când ne încredem în grija Tatălui nostru iubitor. „Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:10-11) Şi: „Pentru că zici: «Domnul este locul meu de adăpost!» şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.” (Psalmul 91:9-10)

Umblarea în acest adevăr binecuvântat al Cuvântului desăvârșit şi care nu greşeşte al lui Dumnezeu, nu vine pur şi simplu automat deoarece credem în Fiul Lui. Ea cere de la noi o credinţă activă şi implicată, înrădăcinată adânc în studierea zilnică a Scripturii şi în rugăciune. Când ne apropiem de Dumnezeu prin trăirea noastră în sfinţenie, El Se va apropia de noi. „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul. Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3:12-13)

Prin urmare trebuie să fim legaţi de lucrarea Tatălui nostru; deoarece trăim în Duh, să şi umblăm în Duh. De aceea se ruga apostolul fără încetare pentru iubiţii lui fraţi din Colose: „Să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui.” (Coloseni 1:9-11)

Este biruința pe care ne-a promis-o în Hristos Isus, când credem în El şi ne încredem în El cu toată inima. Fie ca această biruință să fie a ta astăzi!

[Chris, Victory in Jesus. Publicat în Into the Light, May-June 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Scott

Nu m-am născut molestator de copii, dar am deveni. De la o vârstă fragedă m-am lăsat prins în capcana a tot felul de lucruri sexuale. La un anumit moment în adolescenţă, am vizionat un film pornografic care zugrăvea un bunic care îşi creştea nepoata, iar în cele din urmă, făcea sex cu ea.

Am luat imaginile şi le-am pus alături de celelalte imagini ale poftei, pe care le depozitam în minte. Implicaţiile morale erau evidente pentru mine şi eram în mod deschis opus ideii ca acele tipuri de abuzuri să aibă loc cu adevărat.

Dar hazardându-mă prin alte fetişuri şi experienţe ale poftei, încălcând graniţele şi având nevoie de stimuli şi mai puternici pentru a mă satisface, în cele din urmă am ajuns într-un punct în viaţă unde a apărut oportunitatea de a molesta un copil. Şi am făcut-o.

Nu a fost un act cu care m-am născut. A fost doar următorul lucru de făcut. Dacă aş fi fost lăsat în voia mea, sunt convins că aş fi încercat orice mi-ar fi venit în minte. Vătămarea copiilor a fost şi este o problemă serioasă, iar pe viitor voi fi întotdeauna vigilent cu privire la adevăratele mele motive faţă de minori.

Am deschis Cutia Pandorei şi m-am expus la molestare, care a devenit parte din ceea ce mă face să acţionez. Dar adevărata problemă, problema mult mai mare, este şi a fost întotdeauna nevoia mea deformată de autosatisfacere.

Mă gândesc la ce a spus Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:30) Aceasta este singura noastră speranţă. Cheia pentru ea este sinceritatea faţă de sine, poarta cea îngustă. Privind în acest mod, unul din cele mai mari daruri pe care le putem primi este darul discernământului. Avem nevoie să ne vedem clar, pentru a putea alege să ieşim de pe acea cale. Putem alege să ne micşorăm.

Vieţile şi trecuturile care mi se dezvăluie în scrisorile care vin la Broken Yoke au uneori similarităţi, acele puncte unde oricine care citeşte scrisoarea ar putea spune: „Înţeleg.” Dar fiecare poveste este unică şi adesea, atunci când o împărtăşesc altora, nu există oameni falşi, poveşti unde fiecare detaliu sau interpretare a detaliului se potrivesc cu povestea noastră.

Cred în cei care îmi scriu şi mă rog ca drumul pe care se află să continue să-i atragă spre Dumnezeu. Niciunul dintre noi nu putem cere ca altcineva să fie unde credem noi că ar trebui să fie, nici ca pentru altul schimbarea şi înţelegerea să aibă loc după cronologia noastră. Suntem ceea ce suntem în orice moment dat şi depinde de noi să decidem dacă din acel punct mergem înainte sau înapoi.

În fiecare zi sunt binecuvântat să citesc despre miracolul transformării unor bărbaţi şi femei pentru care lumea are puţine speranţe. Şi în fiecare zi mi se aminteşte personal că eu însumi nu am terminat alergarea. Călătoria mea este ca a ta prin faptul că toţi trebuie să fim dependenţi de Dumnezeu, dispuşi să ne recunoaştem păcatele şi chiar mai dispuşi să învăţăm şi să creştem în alegerile sănătoase pe care suntem chemaţi să le facem. – Bob

[Scott, Sharing with You. Publicat în Into the Light, September-October 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Andy

Era ziua de 4 februarie a anului 2004 şi conduceam o întâlnire în afara oraşului. Ca manager de proiect de mediu, am condus multe asemenea întâlniri, iar aceea a fost tipică. Vibraţiile telefonului mobil mi-au întrerupt gândurile. La celălalt capăt era vocea isterică a soţiei mele. „Hei, vorbeşte cu aceşti agenţi care caută în calculatorul tău!” a strigat ea. Întreaga mea lume s-a prăbuşit acolo, în acea sală de întâlniri. Acele imagini erau cel mai adânc, cel mai întunecat secret al meu şi secretul pe care intenţionasem cu desăvârşire să îl iau cu mine în mormânt. Dar Dumnezeu a avut alte planuri.

Scriu acestea dintr-o închisoare federală, aflându-mă aproape la jumătatea unei sentinţe de cinci ani și trei luni pentru descărcarea imaginilor respective. Dumnezeu mi-a arătat multe şi m-a condus pe un drum lung din acea zi de februarie, şi mi-ar plăcea să vă împărtăşesc câteva dintre ele. Deşi perspectiva mea este cea a unui deţinut, ce am de spus este pentru toţi cei care se confruntă cu atracţii nepotrivite, fie că se luptă doar cu gândurile, fie că se află în prezent în închisoare sau au ispăşit deja pedeapsa.

Deci cum să ne confruntăm cu aceste slăbiciuni? De fapt ce este vindecarea? Ne putem ruga ca atracţia să dispară sau ne putem aştepta doar să îi facem față? Vindecarea nu este uşoară. M-am rugat de multe ori ca Dumnezeu să scoată acest gunoi din viaţa mea, iar El pare să răspundă la rugăciunile mele treptat. Evident, este nevoie să începem o relaţie cu Domnul. Trebuie să fii un copil al Lui şi decis să mergi până la capăt prin harul Lui, dacă vrei să ai cu adevărat victorie asupra problemei tale. Apoi sunt privilegiat să vă împărtăşesc ce a făcut Domnul în viaţa mea.

Pocăieşte-te!

Nu vorbesc despre genul de pocăinţă: „Îmi pare rău că am fost prins”, ci de cea în care eşti cu totul zdrobit şi sincer înaintea lui Dumnezeu. De îndată ce am ajuns în camera de motel, am început să strig la Dumnezeu. Eram efectiv sătul de viaţă şi vroiam cu disperare să redobândesc controlul. Nu deschisesem o Biblie de ceva timp, dar am găsit o Biblie Ghedeon şi am deschis-o la jumătate, găsind Psalmul 51. Am văzut strigătul din inimă al lui David când s-a pocăit de păcatul lui sexual: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (v. 10)

Acel verset a devenit strigătul inimii mele. Adormeam cu acele cuvinte pe buze şi mă trezeam cu ele în minte. Ştiu că Dumnezeu m-a iertat; aşa spune 1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Totuşi, iertarea nu anulează consecinţele păcatului. Nu a făcut-o pentru David şi nu a făcut-o pentru mine.

Acceptă responsabilitatea!

Soţia mea a dat telefonul unuia dintre agenţi, care m-a întrebat dacă imaginile erau ale mele. L-aş fi putut întreba: „Care imagini?” Sau aş fi putut spune că erau ale soţiei mele. Sau aş fi putut spune că vroiam să vorbesc cu avocatul meu. În schimb, m-am trezit spunând: „Da, sunt ale mele.” Chiar de la început mi-am asumat responsabilitatea pentru delictul meu şi așa trebuie să faci şi tu. Tatăl tău abuziv nu te-a făcut să downloadezi acele imagini, fata aceea drăguţă nu te-a sedus, Dumnezeu nu este responsabil pentru alegerile tale. Eu am luat deciziile mele. Eu! Nimeni altcineva.

Înţelege că ai victime!

Aceasta este dificil, dacă problema ta este pornografia cu copii. La început am gândit: „Nu eu am făcut pozele. Nu cunosc pe niciunul dintre copii, iar apoi nici nu sunt reali. Sunt numai imagini.” Domnul mi-a arătat că în ciuda zâmbetelor, fiecare imagine reprezenta un copil real care suferea. În unul din cele mai remarcabile momente de rugăciune pe care le-am avut vreodată, Dumnezeu a făcut acei copii reali, aducându-mi în minte imagine după imagine, în timp ce plângeam şi mă rugam pentru fiecare.

Ia în considerare un program creştin în doisprezece paşi!

Aceste programe ajută relaţiile, în timp ce înveţi să te înţelegi pe tine însuţi. Trei dintre noi, cei de aici, ne-am înscris la un asemenea program, iar în pasul „căutării de reparare a greşelilor” i-am scris o scrisoare tatălui meu decedat. Am crezut că va fi floare la ureche şi m-am descurcat bine până am spus: „Tată, te iert.” Am plâns şi am plâns, în timp ce Dumnezeu îndepărta straturile rănirii.

Evită a doua privire!

Semnalul de ieşire din creier derivă din stimul şi, cu cât examinăm cu mai multă atenţie stimulul, cu atât mai bun este semnalul de ieşire. Oricum, fie că este vorba de o imagine reală sau de una imaginară, ea poate fi transplantată în mintea ta într-o reprezentare mintală nepotrivită, pornografică sau nu, ceea ce trebuie evitat. Îmi pot imagina răspunsul tău acum, deci înainte de a-i trimite rapid o scrisoare lui Bob, îngăduie-mi să dau glas la ceea ce gândeşti: „Tu eşti în închisoare, unde nu sunt copii, iar eu trebuie să trăiesc în lumea reală. Trebuie să umblu ca şi cum aş avea obloanele trase?”

Trebuie să faci orice este nevoie. Isus, accentuând ura Lui faţă de păcatul sexual, a spus în Matei 5:29: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” Şi da, sunt copii în închisoare. Sunt la televizor, în reviste, în ziare şi în camera de vizitare.

Este o tehnică pe care am învăţat-o din cartea Lupta fiecărui bărbat de Steve Arterburn, numită „mutarea privirii”. Când vezi pe cineva care are potenţialul de a-ți cauza gânduri nepotrivite, ochii tăi se mută imediat altundeva. Dacă citesc ziarul şi văd o imagine cu copii în piscină, ochii mei se uită în altă parte. Nici nu aş putea spune cum. Pur şi simplu.

Confruntându-te cu reprezentarea mintală!

Poate te întrebi dacă este în ordine să întreții gânduri senzuale, atât timp cât nu le dai curs. Gândirea înseamnă acţiune! Poate că nu din punct de vedere legal, dar în ochii lui Dumnezeu, înseamnă. Versetul dinaintea versetului din Matei pe care tocmai l-am citat, spune: „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” Acum, nu mă înţelege greşit. Nu este păcat să ai o reprezentare mintală nepotrivită în minte, fiindcă nu ai control asupra a ce se arată acolo. Ce faci cu reprezentarea este ceea ce contează.

Când îţi îngădui să te gândeşti la ce este acolo şi începi să procesezi acele imagini mintale, treci pe un teritoriu periculos. Ultima dată când am îngăduit ca o imagine mintală să producă gânduri senzuale a fost pe data de 3 februarie 2004, deci ştiu că este realizabil. La început a fost o luptă. Erau atât de multe imagini şi tot veneau. Cele mai dure momente au fost când eram plictisit, obosit sau, dintr-un alt punct de vedere, fără ocupaţie. Dar au existat și alte momente, ca în mijlocul slujbei de la biserică, când imaginile îmi apăreau brusc în minte. Atunci întrerupeam ceea ce făceam şi exercitam autoritate asupra imaginilor sau Îi ceream Domnului să le îndepărteze.

Am descoperit că, în timp, imaginile scădeau în cantitate şi intensitate. În fiecare zi, Îi ceream Domnului să-mi păstreze mintea pură şi curată, iar imaginile au încetat efectiv să apară. Romani 13:14 spune: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” Mintea este absolut şi în mod clar cheia spre biruință şi trebuie să o umplem cu gânduri folositoare, cu gânduri care sunt adevărate, nobile, corecte, pure, iubitoare şi admirabile. (Filipeni 4:8) Trebuie „orice gând [să] îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Când gândurile care îţi trec prin minte devin ascultătoare de Hristos, nu există tentaţia de a te autosatisface, care reprezintă finalul autosatisfacerii şi egoismului sexual.

Alege un program secular de tratament!

În acest context, tratamentul înseamnă management. Mă aflam într-un asemenea program înainte de încarcerare, iar asemenea programe devin populare printre cei condamnaţi pentru delicte sexuale, fie în timpul încarcerării, fie după ea. Vei învăţa să-ţi identifici declanşatorii fizici şi emoţionali, care încep ciclul care se termină prin molestare sau printr-un alt comportament nepotrivit. Vei învăţa modalităţi de a face ca acest ciclu să deraieze şi cum să scrii un plan de prevenire a recidivei.

Nu ne putem permite să lăsăm niciodată garda jos. 1 Corinteni 10:12 spune: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” Aici, în închisoarea mea, suntem privilegiaţi că avem o pistă, iar eu alerg în fiecare zi. „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1) Nu este o cursă de viteză şi nu încercăm să învingem pe nimeni. După cât pot spune eu, nu există nici măcar un punct final. Este o cursă de rezistenţă. El ne dă dorinţa şi abilitatea, iar noi suntem cei care aleargă – câte o etapă pe rând.

Voi fi vreodată capabil să mă uit la copii cu puritate? Sincer, nu ştiu, dar ştiu că râvna mea Îi face plăcere. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8)

[Andy, My Story – My Thoughts. Publicat în Into the Light, January-February 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Cartea Lupta fiecărui bărbat poate fi comandată pe site-ul www.kerigma.ro. O altă mărturie a lui Andy este publicată în lucrarea de față cu titlul Supravieţuind sau propăşind: Planul lui Dumnezeu pentru închisoare.]

de Harry

Reproduc aici un fragment din mărturia lui Harry, în speranţa că veţi fi binecuvântaţi prin ea şi prin ceea ce a făcut Dumnezeu în viaţa lui.

Acum, aproape şapte ani mai târziu, caut să fiu tot mai apropiat de Dumnezeu, să ofer şi să primesc dragoste, să-L așez pe El în centrul vieţii mele şi să-L păstrez acolo, şi să pun lucrurile într-un echilibru corect în viaţa mea. Ştiu că nimeni nu ar putea fi mai centrat pe sine decât cel dispus să-și pună impulsurile sexuale pervertite deasupra dreptului unui copil inocent de a fi în siguranţă faţă de un asemenea rău. Trezindu-mă, ştiu că am provocat un mare rău şi caut o modalitate de a face reparație, pentru a vindeca oarecum rănirea pe care am produs-o.

Unul dintre cele mai bune cursuri pe care le-am urmat în Locuinţa de Tranziţie este La altarul idolatriei sexuale de Steve Gallagher. Acum promovez acest curs pentru treizeci tovarăși de-ai mei, căutând să ne aliniem la voia lui Dumnezeu pentru noi de a fi curaţi în acest domeniu.

Ştiu că m-am schimbat prin harul lui Dumnezeu, deoarece cunosc mai bine decât oricine altcineva de unde am venit şi de cât de departe am venit. Ştiu că acestea nu sunt schimbări care au fost posibile, nici măcar dorite prin tăria mea proprie.

Ştiu că motivul meu de a evita păcatul este faptul că păcatul Îl dezonorează pe Dumnezeu, care m-a iubit, a privit prin timp şi m-a ales, da, chiar pe mine, pentru a face parte din familia Lui. Dumnezeu vrea să Se asocieze cu mine! Vrea să aibă părtăşie intimă cu mine!

Cunosc nevoia mea de a rămâne la Cuvântul lui Dumnezeu, de a avea părtăşie cu El şi de a mă închina cu oamenii Lui, ca moduri de a-mi susţine şi creşte credinţa. Cunosc nevoia mea de a da socoteală unui frate mai în vârstă în Domnul, într-o relaţie de mentorat, şi voi încerca întotdeauna să fiu susţinut în acest mod, oferind și eu suportul pe care pot să îl ofer, celor care îl caută.

[Harry, Nearly Seven Years Later. Publicat în Into the Light, November-December 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Cartea La altarul idolatriei sexuale poate fi comandată pe site-ul kerigma.ro.]

de W.

Când am citit prima dată mărturia lui W., m-am dus imediat la Biblie, fiindcă mare parte din ea avea un curs scriptural, şi m-am întrebat dacă el oferea citatele directe. Ceea ce cred eu că am descoperit, a fost că W. a absorbit Cuvântul lui Dumnezeu pentru a face cuvintele personale, dar nu deosebite de versiunea Bibliei pe care o foloseşte pentru studiu. – Bob.

Sunt un copil al Dumnezeului Celui viu, Regele regilor, Tatăl etern. Am fost spălat în întregime de fărădelegea mea şi de orice nedreptate. Fiindcă mi-am recunoscut păcatele înaintea lui Dumnezeu, iar El a fost credincios şi drept ca să mă ierte. A aruncat păcatul meu atât de departe pe cât este Estul de Vest şi nu-şi mai aminteşte de el. Nu am o dreptate a mea, în afara dreptății lui Hristos, prin credinţa în Dumnezeu.

Mă consider cu adevărat mort faţă de păcat, dar viu faţă de Dumnezeu prin Hristos Isus, Domnul meu. Nu mai trăiesc eu, ci Hristos este trăieşte în mine. Pentru că sunt o creatură nouă în Hristos, lucrurile vechi s-au dus; iată, toate lucrurile s-au făcut noi. În El trăiesc şi mă mişc şi îmi am fiinţa. Tăria Lui este făcută desăvârșită în slăbiciunea mea. Nicio armă făurită împotriva mea nu va avea succes, fiindcă Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale acestei lumi pentru a le înfrânge pe cele puternice, şi sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici principalităţile, nici puterile, nici lucrurile prezente, nici lucrurile care vor veni, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă creatură, nu mă vor putea separa de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

Fiindcă ştiu că gândurile Lui faţă de mine sunt gânduri de pace şi nu de rău, pentru a-mi da un viitor şi o speranţă. Speranţa mă face să nu-mi fie ruşine, fiindcă dragostea lui Dumnezeu este turnată în inima mea de Duhul Sfânt. Prin credinţă am învins lumea şi prin credinţă voi rezista până la capăt, aducând mereu mulţumiri şi rugăciuni, oferindu-mă ca o jertfă vie, sfântă, acceptabilă de către Dumnezeu, ceea ce reprezintă slujba de așteptat din partea mea. Prin urmare, nu mă voi ruşina de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu peste cei care cred în Singurul Născut din Tatăl.

Aceasta este afirmaţia mea zilnică. Este Cuvântul lui Dumnezeu gravat în inima mea. Deoarece studiez Cuvântul Lui şi meditez la el, am învăţat tot ce este în el şi am primit cu umilinţă Cuvântul întipărit, capabil să-mi salveze sufletul. Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este rapid şi puternic. Este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, pătrunzând chiar până la separarea sufletului şi duhului.

Cuvântul lui Dumnezeu este un descoperitor al gândurilor şi intenţiilor inimii şi prin el, El îmi arată calea vieţii, o viaţă mai abundentă, pe care o dă Isus. A umbla în această viaţă înseamnă a umbla în dragoste, ceea ce vine prin umblarea în ascultare de poruncile Lui. Deoarece mă încred în Domnul din toată inima mea, fără să mă bazez pe propria mea înţelegere, El mă va călăuzi pe cale.

Dumnezeu m-a eliberat de robie sexuală, perversitate, necurăţie sexuală, de pângărirea fetelor mici şi de pângărirea ființei mele, şi de homosexualitate. El m-a dus de la acestea în lumina Lui minunată. Eram un bărbat cu două feţe, instabil în toate căile mele. Nu puteam sluji la doi stăpâni, pentru că pot iubi şi pot sluji doar un stăpân o dată. Nu pot să fac pe plac şi lui Dumnezeu, şi omului.

Încercări mari, necazuri, persecuţii, toate m-au ajutat să mă maturizez în Hristos. Dacă Dumnezeu nu m-ar pedepsi, ar însemna că nu mă iubeşte. Ştiu că sunt fiul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu îi disciplinează pe fiii pe care îi iubeşte. În umblarea mea zilnică, învăţ să-L iubesc pe Dumnezeu şi să-i iubesc pe alţii, şi mă rog pentru cei care mă persecută. Drept rezultat, Dumnezeu mă binecuvântează, mă hrăneşte în prezenţa duşmanilor mei şi chiar face ca duşmanii mei să fie în pace cu mine.

Aleg să-mi fixez sentimentele pe lucrurile de sus, nu pe cele de pe pământ. Ascunzând Cuvântul lui Dumnezeu în inima mea, urmez poruncile Lui, umblu conform Duhului, iar Dumnezeu îmi dă tărie şi înlocuieşte dorinţele mele păcătoase cu dorinţe evlavioase. Aleg să trăiesc viaţa, să rostesc viaţa, să fiu un instrument al vieţii, şi nu al morţii. Laudă lui Dumnezeu pentru tăria pe care mi-o dă zilnic pentru a face asta!

[W., Who I Am. Publicat în Into the Light, March-April 2006. Copyright © 2006 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Clic pe Un răspuns pentru W., pentru comentariul lui K. la mărturia lui W.!

de K.

În articolul lui „W.” (din numărul din martie al Into the Light), cu titlul Cine sunt eu, s-a făcut o afirmaţie pe care o găsesc tulburătoare: „Dumnezeu m-a eliberat.”

Privind la evoluția adicţiei mea începând de la vârsta de zece ani, mi-au trebuit treizeci și opt de ani ca să ajung în închisoare. Evoluția a variat – uneori a avansat repede, alteori a rămas în stare latentă ani de zile. Dar era întotdeauna acolo, aşteptând să-şi ridice capul urât când mă aşteptam cel mai puţin. Unul din lucrurile pe care am vrut întotdeauna să-l cred a fost că eram „vindecat”.

Sunt celibatar în fiecare sens al cuvântului din 28 iulie 1999. De atunci nu a existat pornografie (care se găsește din belşug în închisoare) şi nu a existat autosatisfacere. În fiecare zi mă dedic pe mine însumi Domnului şi cer să fiu găsit credincios. În fiecare zi El îmi oferă tărie, curaj, prieteni şi grupuri, pentru a face posibil să accept darul pe care mi l-a dat. Dar niciodată nu am presupus că a adicţia dispărut.

În timpul încarcerării, am auzit mulţi bărbaţi pretinzând că erau eliberați de adicţii de toate felurile. Din nefericire, am văzut numeroşi bărbaţi întorcându-se pentru violarea condiţiilor eliberării condiţionate sau pentru noi sentinţe, care de obicei au implicat aceleaşi adicţii care îi chinuiau de mulţi ani. Din nou şi din nou aceeaşi poveste: au lăsa garda jos şi/sau nu au văzut apropierea ispitei.

Mă rog sincer ca W. să fi fost eliberat de adicţiile lui sexuale. Mă rog să nu le mai cedeze niciodată. Dar pentru mine şi pentru mulţi alţii cu care am petrecut timp în grupuri terapeutice, este o luptă zilnică. Este o predare zilnică faţă de Domnul. Este o conştienţă zilnică. Este o cruce zilnică.

Dar este şi o victorie zilnică. Este o mărturie zilnică. Este o părtăşie zilnică a celor răniţi, o întărire zilnică şi o creştere zilnică către maturitate.

[K., A response to W. Publicat în Into the Light, May-June 2006. Copyright © 2006 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]