Archive for Bărbaţi care se luptă cu pedofilia

Un mod mai bun de a trăi

de Dave

După ce am citit scrisoarea lui Andy din numărul Ianuarie-Februarie al newsletter-ului Into the Light, gândurile mele s-au îndreptat spre întreaga discuţia şi spre scrisorile care deplâng lipsa programelor de tratament disponibile pentru delincvenţii sexuali. Printre întrebările care mi-au venit în minte au fost: „Ce cauţi? Sunt programele de tratament oferite de DOC singurele programe disponibile?”

Apoi o altă serie de întrebări au ieşit la suprafaţă. „Vrei să participi la program pentru (a) a grăbi eliberarea, (b) a-ţi îmbunătăţi viaţa (c) a te ajuta să nu mai ajungi la închisoare sau (d) pentru a te asigura că nu mai creezi alte victime?” Care din ele? Sper că răspunsul tău reprezintă ceva mai mult decât alegerea (a).

Dacă alegerea ta trece dincolo de o eliberare mai rapidă, minunat! Dar unde găseşti un program? DOC are câteva şi poate că aştepţi să fii pus într-un grup. Dacă nu ţi-ai făcut intenţiile clare cu privire la faptul că vrei tratament, asigură-te că o faci faţă de cel care se ocupă de cazul tău. Din când în când, continuă să ceri actualizarea statutului tău. Totuşi, în timp ce aştepţi, există lucruri pe care le poţi face.

Cele mai multe facilităţi au oferte limitate de la surse din afară, dar au programe în doisprezece paşi ca Alcoolicii Anonimi. În ordine, nu eşti alcoolic. Ai băut vreodată alcool mai mult decât realizezi că ar fi trebuit? Ai băut în timp ce ai comis delictul?

Organizația Alcoolicii Anonimi este părintele programelor în doisprezece paşi, iar astfel de programe au ca scop modificarea comportamentelor adictive. Scopul final al programelor în doisprezece paşi este să ne ajute să ne corectăm, să ne schimbăm sau să ne reparăm gândirea, pentru a face alegeri mai bune, mai sănătoase.

Programul în doisprezece paşi este o opţiune disponibilă pentru tine, ca să începi să îmbunătăţeşti viaţa ta şi vieţile celor din jurul tău. Programele în doisprezece paşi oferă un loc unde nu numai că ne putem destăinui altora, dar putem să şi lucrăm în ceea ce privește probleme pe care le împărtăşim numai lui Dumnezeu sau cuiva de încredere. Iniţiatorii pot fi adesea obţinuţi prin diferite birouri ale Departamentului naţional responsabil cu menţinerea legii sau prin birouri ale Oficiului de cazare conectate cu programul.

Odată ce îţi permiţi să participi pe deplin la program, vei fi capabil să te adresezi problemei, să lucrezi în ceea ce o priveşte, să te vindeci şi să creşti, învăţând să te ierţi pe tine însuţi şi să ierți pe alţii. Vei fi capabil să dai drumul resentimentelor şi ranchiunelor, să accepţi responsabilitatea pentru binele şi răul din trecutul tău, ca şi să ceri iertare, să cauţi să repari greşelile şi să corectezi relele din trecut. Aceste programe îţi prezintă, de asemenea, conceptul de grup de suport, unde poţi da socoteală pentru acţiunile tale şi poţi dezvolta abilităţi pentru prevenirea recăderii.

[Dave, A Better Way of Living. Publicat în Into the Light, March-April 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Direcţia corectă

de Bob Van Domelen

Bob Van Domelen

Bob Van Domelen

Am primit mai multe scrisori care mi-au mulţumit pentru articolul Schimbă cu motivul corect! (mai-iunie). Mânia pe care am exprimat-o în articol, cu siguranţă, a fost îndreptată înspre condiţiile despre care simt că sunt greşite din punct de vedere moral şi etic, dar îmi cer iertare dacă unii cititori au concluzionat că a venit timpul să arăt mânie în cele ce împărtăşesc. Intenţia mea nu a fost mânia de dragul mâniei, ci mânia din cauza inabilităţii oamenilor (în special a celor care îşi spun creştini) de a căuta mai multe modalități de a se ocupa de molestatorii de copii, în loc de a oferi mai multe pedepse sau restricţii.

Societatea noastră pare blocată în inabilitatea sa de a înțelege că protecţia copiilor nu este doar o problemă legislativă, ci și de implicare personală în vieţile copiilor. Ea îi vede pe toţi molestatorii ca odioşi, fără să ia în considerare aptitudinile pentru răscumpărare sau restaurare, ignorând în acelaşi timp că un procentaj semnificativ de molestatori au fost ei înşişi molestaţi.

Nu vreau să uit vreodată răul pe care l-am produs victimelor mele. În acelaşi timp, recunosc şi nevoia de vindecare continuă în vieţile celor care au molestat (inclusiv în viața mea), şi toţi copiii lui Dumnezeu merită vindecarea, nu doar cei pe care alţii îi socotesc demni pentru a o primi.

O scrisoare pe care am primit-o de la un bărbat recent eliberat din închisoare m-a atins profund, fiindcă deşi misiunea noastră i-a oferit ajutor, el a fost capabil să Îl vadă pe Dumnezeu ca sursa şi bunăstarea vindecării lui. Voi împărtăşi aici un fragment din scrisoare.

„Luna trecută am devenit foarte descurajat şi deprimat, când am început să citesc subiectele de la ştiri şi să aud la ştirile de la televizor despre legi mai stricte pentru delincvenţii sexuali, înregistrări, restricţii de trai etc. Se părea că lumea întreagă era împotriva mea şi a altora care încercau să se recupereze, să se vindece şi să se integreze din nou în comunitate. Eram obsedat de asta noapte şi zi, ceea ce a început să afecteze relaţia mea cu Dumnezeu şi cu soţia mea. Chiar am avut gânduri superficiale de sinucidere. Satan lucra asupra mea. Când am ajuns la capătul puterilor, am vizitat site-ul vostru.

Nu pot să vă spun cum a folosit Dumnezeu ultimul vostru newsletter Into the Light. Am citit din nou relatarea despre prietenii lui Daniel şi am început să plâng când dădeai glas şi unora dintre frustrările mele. Aproape instantaneu Dumnezeu a făcut să-mi schimb gândirea, pentru a-mi pune încrederea şi speranţa numai în El, în ciuda a toate. A fost incredibil cum a început El să mă scoată din depresie şi să mă ascundă sub aripile Lui. Soţia mea şi cu mine am vizionat interviul tău cu James Robison şi am plâns şi ne-am bucurat când amândoi aţi rostit adevărul şi speranţa în acea emisiune. Nu pot să-ţi mulţumesc îndeajuns pentru ajutor şi încurajare.”

Când privesc în urmă la ultimii optsprezece ani de la eliberarea mea, pot să văd tot felul de lucruri care au funcţionat pentru mine şi familia mea. Pot să numesc tot felul de oameni care mi-au întins o mână când a fost nevoie de ajutor şi încurajare – mulţi continuă să o facă – dar ştiu prin credinţă că aceste binecuvântări nu au fost un accident. Dumnezeu este Cel care Se îngrijește de noi, ne iubeşte şi doreşte să fim aşa cum ne-a creat El să fim.

Treaba noastră este să ne rugăm pentru cei care nu pot să Îl vadă pe Dumnezeu în vieţile noastre, nu pot să ne vadă ca oameni demni de a fi cunoscuţi, şi nu pot să înţeleagă cum am putea fi vecinii lor. Mânia pe care am exprimat-o în articol a fost îndreptată greşit, dacă nu a inclus clar responsabilitatea noastră faţă de societate – să ne rugăm pentru ea. Dacă nu o facem noi, cine o va face?

[Bob Van Domelen, The Right Direction. Publicat în Into the Light, July-August 2006. Copyright © Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Clic aici pentru mărturia lui Bob Van Domelen!

O mărturie: Andrew

de Andrew V.

Scriu ca răspuns pentru cel care v-a scris că i-ar plăcea să audă veşti de la foştii delincvenţi sexuali care au ieşit din închisoare şi care a fost curios ce mai fac ei. Sunt doi ani de când am ieşit din închisoare. Zicala: „O zi rea în afara închisorii tot este mai bună decât o zi bună în închisoare”, chiar este adevărată! Am avut parte de momente dure, ca găsirea unui serviciu şi a unei locuinţe, dar în cele din urmă totul s-a rezolvat.

Mai mult, faptul că în fiecare zi mă trezesc în apartamentul meu propriu, fără un coleg de celulă, şi că am libertatea de a merge la congelator şi de a mânca orice vreau, oricând, este o binecuvântare care nu se poate compara cu nimic. Fiecare zi pe care o petrec aici şi nu în închisoare este o bucurie. Şi mai bine, am fost binecuvântat cu comunitatea unei noi biserici, care m-a acceptat în ciuda faptelor mele în trecut. Cred că ceea ce lucrează în favoarea mea este onestitatea mea. Și merită.

Când ieşi din închisoare şi găseşti o comunitate a bisericii din care ţi-ar plăcea să faci parte, cel mai bun sfat pe care ţi-l pot oferi este să ai o discuţie cu pastorul despre trecutul tău. Din două motive. Primul, dacă cineva descoperă cine eşti, conform înregistrărilor oficiale, s-ar putea îngrijora cu privire la motivele tale de a te afla în biserică, dacă nu eşti sincer de la început. Al doilea, cum poate să te ajute pastorul în problemele tale dacă nu ştie care sunt? Dacă după ce îi spui despre trecutul tău, nu simţi că te vei potrivi în biserică, găseşte una nouă. Nu vrei să fii într-o biserică unde nu te simţi acceptat.

Îţi ofer speranţă. Vreau să-ţi spun că există viaţă după închisoare şi că este o viaţă bună. Nu va fi întotdeauna uşor. Există dezavantaje, ca discriminarea la angajare, în special la slujbele cu salarii mari. Cât despre locuinţă, am fost binecuvântat să găsesc un proprietar care totuşi mi-a închiriat, chiar şi când i-am spus că am fost eliberat condiţionat şi pentru ce anume. Am făcut asta fiindcă a vrut să verifice istoria creditelor mele şi ştiam că nu voi trece la examen, deci pur şi simplu am riscat, am fost sincer cu el şi a meritat!

Decizia mea de a avea o relaţie cu Dumnezeu are un mare rol în a-mi asigura fericire şi pace într-un noian de legi ilogice, de restricţii pentru eliberarea condiţionată şi într-o comunitate în general greşit informată. Nu am avut parte de atacuri personale, verbale sau fizice, sau asupra proprietăţii mele din cauză că sunt delincvent înregistrat. Nici nu cunosc pe nimeni care să fi trecut prin aşa ceva.

Tot ce facem se amplifică în viaţă. Dacă eşti interesat să duci un stil de viaţă lipsit de delincvenţă sexuală, vei fi răsplătit pentru asta. Pentru a rămâne liber de delincvenţa sexuală, este nevoie să rămâi vigilent la ciclurile delincvenţei tale sexuale şi la intervenţiile asupra lor. Dacă rămânem vigilenţi şi, de asemenea, nu dorim să comitem din nou delicte sexuale, există o posibilitate excelentă de a nu le mai comite.

[Andrew V., A Testimony. Into the Light, May-June 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

O scrisoare pentru Andy

de Tim

Andy,

Vreau să-ţi mulţumesc pentru excelentul tău articol din Into the Light. A fost ca şi cum totul, adică tot ce ai scris, a ieşit direct din mintea mea. Ai absolută dreptate: „Avem o alegere de făcut – să trăim pentru noi înşine sau pentru El.” Am irosit multe ore (aproape un an şi jumătate din încarcerarea mea) citind o mulţime de cărţi despre recuperarea din adicţia sexuală, dar ele nu mi-au vindecat atracţiile. Numai când am început să petrec timp cu Cuvântul lui Dumnezeu am început să mă schimb. Te încurajez să stai aproape de Foc şi să laşi lumina ta să strălucească, pentru ca mulţi bărbaţi să vadă faptele tale bune şi să-L glorifice pe Dumnezeul din ceruri.

Tim

Mai mulţi au scris păreri similare, iar câţiva nu au fost de acord cu cele afirmate de Andy. – Bob

[Tim, A Letter to Andy. Publicat în Into the Light, November-December 2008. Copyright © 2008 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Pentru mărturia lui Andy, clic pe Supravieţuind sau propăşind: Planul lui Dumnezeu pentru închisoare!

Supravieţuind sau propăşind: Planul lui Dumnezeu pentru închisoare

de Andy

Prima mea zi în închisoare a fost grea. Când tipul care mi-a făcut prelucrarea iniţială m-a dus la unitatea ofiţerului din centru, paznicul m-a întrebat pe un ton gutural: „Cevreisăştii?”

Simţindu-mă copleşit şi pierdut, i-am cerut o hartă a complexului. „Vrei o ce?” OK, nu era un început bun, dar în timp ce aşteptam să mi se dea un pat, mi-am amintit de înfăţişarea mea înaintea judecătoarei din ziua în care fusesem condamnat. Îi predasem Domnului orice sentinţă avea să fie şi mă pusesem mai degrabă în mâinile adevăratului Judecător, decât în ale acelei doamne impunătoare în robă neagră.

Chiar dacă prima mea zi în închisoare a fost supărătoare şi dificilă, am simţit pacea Lui. Avusesem încredere în Dumnezeu că va fi acolo pentru mine şi că mă va ajuta să profit cât puteam de bine de timpul care mi se dăduse.

În primele săptămâni am văzut egoism, grosolănie, lipsă de respect şi nerăbdare. Am văzut jocuri de noroc, plângeri, participare la piaţa neagră, dormit sau privit la televizor toată ziua şi pe cei care doar stăteau şi priveau fix.

„Doamne, ai fi putut alege un loc mai frumos pentru lecţiile mele.”

„Tu l-ai ales.”

„În ordine, Doamne, ai atenţia mea.” Spunând aceasta, am ştiut că Dumnezeu începuse să se ocupe de mine în mai multe domenii ale vieţii mele.

Vindecarea atracţiilor mele

Fiindcă vroiam cu disperare eliberarea de adicţia faţă de pornografia cu copii, Domnul mi-a arătat importanţa controlării gândurilor care îmi trec prin minte. Există copii aici în închisoare; i-am adus cu mine în minte. Dacă aş putea să-mi fac o gaură în lateralul craniului şi să las imaginile să iasă afară, aş face-o imediat.

Dar pentru că nu pot, cu ajutorul lui Dumnezeu refuz să mă gândesc la ele. Este un păcat să permit acelor imagini să între în mintea mea conştientă, pentru a obţine plăcere de la ele. Şi fiindcă am fost silitor în această privinţă, imaginile au scăzut mult în intensitate şi durată. Adesea trec săptămâni fără să fiu nevoit să mă confrunt cu ceva nepotrivit.

Învăţ ascultarea de versetul: „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5) Învăţ, de asemenea, să-mi concentrez gândurile pe orice este adevărat, nobil, curat, vrednic de iubit şi admirabil. (Filipeni 4:8)

Odată ce am început să am gândurile care îmi treceau prin minte sub control, am fost capabil să pun capăt autosatisfacerea, fiindcă autosatisfacerea reprezintă finalul în egoism şi pofta pură, neînfrânată. Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi toţi despre autosatisfacere este să o părăsim complet, total, 100%. Pavel ne spune în Romani 13:14: „Nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.”

Dar nu te pune pe tine însuţi sub condamnare. De cazi din nou, pocăieşte-te şi mergi mai departe. Aceste lucruri, aşa cum ştim toţi, nu sunt uşoare. De fapt, acest gen de disciplină este greu. Am fost ajutat mult de aşezarea Cuvântului lui Dumnezeu în inimă, memorând Scriptura.

Versetele pe care le-am folosit până acum în articol sunt un bun punct de plecare. O tehnică ce funcţionează pentru mine este să scriu versete pe o bucată mică de hârtie. Apoi strecor hârtia în coperta cărţii de identitate şi revăd versetul când am un timp mort, ca atunci când aştept la rând pentru mâncare. Citarea Scripturii când vine ispita este un mod minunat de a îndepărta ispita şi te provoc să îl încerci.

Învingând izolarea

Închisoarea poate fi un loc singuratic, dacă permiţi să fie aşa. Trebuie să depui eforturi să clădești relaţii, dar efortul va merita. Delincvenţii sexuali tind să ducă vieţi izolate şi ascunse, şi adesea nu sunt prezenţi emoţional pentru cei dragi. Suntem singuratici.

În închisoare mi-am făcut repede un grup de prieteni creştini – cărora le păsa cu adevărat de mine şi care erau dornici să-mi ceară socoteală. Câţiva dintre noi chiar am urmat împreună un program creştin de recuperare din adicţie.

Datorită programului, am început să-mi înţeleg rănirile din copilărie şi cum m-au afectat ele în relaţia cu soţia mea. Datorită programului, învăţ cum să mă exprim constructiv pe mine şi cum să-mi exprim sentimentele. Procesul a adus şi altceva în viaţa mea.

Ocupându-mă de mine însumi şi de alţii, Dumnezeu mi-a dat o inimă plină de compasiune pentru deţinuţii noi şi în nevoie. „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40) Acest spirit de compasiune este atât de diferit de mine, cel care eram înainte de închisoare, încât mă minunez de lucrarea Lui transformatoare în viaţa mea.

Creştere spirituală şi disciplină

Domnul M-a făcut să-L redescopăr prin rugăciune, prin citirea Scripturii şi prin meditarea la ea. Acum Cuvântul Lui prinde viaţă când îl aplic în viaţa mea.

Ştiu că sunt încă o lucrare în desfăşurare, dar mă simt mult mai bine pregătit să înfrunt provocările din exterior, datorită alegerilor pe care învăţ să le fac în interior.

De-abia aştept să o redescopăr din nou pe soţia mea. Este o perlă de nepreţuit şi sunt cu adevărat binecuvântat că este încă aici pentru mine. Niciunul dintre noi nu doreşte închisoarea, dar stăm aici. Avem o alegere de făcut – să trăim pentru noi înşine sau pentru El. Putem să ne risipim zilele, sau să folosim bine oportunităţile pe care le avem. Calea pe care o doreşte Dumnezeu pentru noi aduce vindecare şi creştere. Trăieşte pentru El!

Să aibă de-a face cu închisoarea este dificil pentru cineva care tocmai a intrat în detenţie. Andy este în prezent încarcerat şi a oferit, cred eu, informaţii foarte utile. – Bob

[Andy, Surviving or Thriving: God’s Plan for Prison. Publicat în Into the Light, September-October 2008. Copyright © 2008 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. O altă mărturie a lui Andy este publicată cu titlul Povestea mea – Gândurile mele.]

Clic pe comentariul lui Tim la articolul lui Andy, O scrisoare pentru Andy!

Ziua judecăţii mele

de T.

Stăteam în sala de judecată, cu judecătorul în faţa mea, cu procurorul în stânga mea şi cu avocatul apărării în dreapta mea. În viaţa mea nu mai fusesem atât de speriat, fiindcă ştiam că eram vinovat.

Întâi a fost rândul procurorului să vorbească. A exagerat, nelăsând la o parte niciun detaliu! Aveam atâtea puncte de acuzare, cu siguranţă nu avea să trece prin toate. O, dar a trecut prin fiecare din ele! La fiecare acuzaţie citită împotriva mea, procurorul a avut mare grijă să descrie în detaliu ce implica acuzaţia şi ce pedeapsă avea fiecare acuzaţie. Deci nu numai că procurorul a citit fiecare acuzaţie pe rând, dar a dat şi detalii despre lucrurile pe care le făcusem pentru a merita acuzaţiile respective. Când a terminat, a cerut să plătesc cel mai mare preţ pe care îl puteam plăti. „Justiţia o cere”, a spus el.

Răul era făcut. Tot ce puteam face era să stau acolo ruşinat, fiindcă eram cu adevărat vinovat de tot ce mă acuzase procurorul. Nu exista nimic ce ar fi putut micşora severitatea acuzaţiilor aduse împotriva mea. Eram gata să cad în genunchi pentru a cerşi judecătorului îndurare şi pentru a cere măcar puţină indulgenţă când avea să mă condamne. Totuşi, avocatul meu urma să vorbească în favoarea mea.

Dar cu o mişcare care i-a şocat pe toţi cei din sala de judecată, avocatul meu s-a ridicat în tăcere şi doar Şi-a întins mâinile. Atunci am observat prima oară mâinile Lui străpunse de cuie. Satan şi-a plecat capul, fiindcă a realizat că a fost învins fără ca niciun cuvânt să fi fost rostit. Iar Dumnezeu, cu un zâmbet pe faţă, S-a uitat la mine şi a zis: „Nevinovat. Dragostea o cere.”

[T., My Judgement Day. Publicat în Into the Light, May-June 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 4 5 6