de Scott
Nu m-am născut molestator de copii, dar am deveni. De la o vârstă fragedă m-am lăsat prins în capcana a tot felul de lucruri sexuale. La un anumit moment în adolescenţă, am vizionat un film pornografic care zugrăvea un bunic care îşi creştea nepoata, iar în cele din urmă, făcea sex cu ea.
Am luat imaginile şi le-am pus alături de celelalte imagini ale poftei, pe care le depozitam în minte. Implicaţiile morale erau evidente pentru mine şi eram în mod deschis opus ideii ca acele tipuri de abuzuri să aibă loc cu adevărat.
Dar hazardându-mă prin alte fetişuri şi experienţe ale poftei, încălcând graniţele şi având nevoie de stimuli şi mai puternici pentru a mă satisface, în cele din urmă am ajuns într-un punct în viaţă unde a apărut oportunitatea de a molesta un copil. Şi am făcut-o.
Nu a fost un act cu care m-am născut. A fost doar următorul lucru de făcut. Dacă aş fi fost lăsat în voia mea, sunt convins că aş fi încercat orice mi-ar fi venit în minte. Vătămarea copiilor a fost şi este o problemă serioasă, iar pe viitor voi fi întotdeauna vigilent cu privire la adevăratele mele motive faţă de minori.
Am deschis Cutia Pandorei şi m-am expus la molestare, care a devenit parte din ceea ce mă face să acţionez. Dar adevărata problemă, problema mult mai mare, este şi a fost întotdeauna nevoia mea deformată de autosatisfacere.
Mă gândesc la ce a spus Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3:30) Aceasta este singura noastră speranţă. Cheia pentru ea este sinceritatea faţă de sine, poarta cea îngustă. Privind în acest mod, unul din cele mai mari daruri pe care le putem primi este darul discernământului. Avem nevoie să ne vedem clar, pentru a putea alege să ieşim de pe acea cale. Putem alege să ne micşorăm.
Vieţile şi trecuturile care mi se dezvăluie în scrisorile care vin la Broken Yoke au uneori similarităţi, acele puncte unde oricine care citeşte scrisoarea ar putea spune: „Înţeleg.” Dar fiecare poveste este unică şi adesea, atunci când o împărtăşesc altora, nu există oameni falşi, poveşti unde fiecare detaliu sau interpretare a detaliului se potrivesc cu povestea noastră.
Cred în cei care îmi scriu şi mă rog ca drumul pe care se află să continue să-i atragă spre Dumnezeu. Niciunul dintre noi nu putem cere ca altcineva să fie unde credem noi că ar trebui să fie, nici ca pentru altul schimbarea şi înţelegerea să aibă loc după cronologia noastră. Suntem ceea ce suntem în orice moment dat şi depinde de noi să decidem dacă din acel punct mergem înainte sau înapoi.
În fiecare zi sunt binecuvântat să citesc despre miracolul transformării unor bărbaţi şi femei pentru care lumea are puţine speranţe. Şi în fiecare zi mi se aminteşte personal că eu însumi nu am terminat alergarea. Călătoria mea este ca a ta prin faptul că toţi trebuie să fim dependenţi de Dumnezeu, dispuşi să ne recunoaştem păcatele şi chiar mai dispuşi să învăţăm şi să creştem în alegerile sănătoase pe care suntem chemaţi să le facem. – Bob
[Scott, Sharing with You. Publicat în Into the Light, September-October 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
