de Andy

Era ziua de 4 februarie a anului 2004 şi conduceam o întâlnire în afara oraşului. Ca manager de proiect de mediu, am condus multe asemenea întâlniri, iar aceea a fost tipică. Vibraţiile telefonului mobil mi-au întrerupt gândurile. La celălalt capăt era vocea isterică a soţiei mele. „Hei, vorbeşte cu aceşti agenţi care caută în calculatorul tău!” a strigat ea. Întreaga mea lume s-a prăbuşit acolo, în acea sală de întâlniri. Acele imagini erau cel mai adânc, cel mai întunecat secret al meu şi secretul pe care intenţionasem cu desăvârşire să îl iau cu mine în mormânt. Dar Dumnezeu a avut alte planuri.

Scriu acestea dintr-o închisoare federală, aflându-mă aproape la jumătatea unei sentinţe de cinci ani și trei luni pentru descărcarea imaginilor respective. Dumnezeu mi-a arătat multe şi m-a condus pe un drum lung din acea zi de februarie, şi mi-ar plăcea să vă împărtăşesc câteva dintre ele. Deşi perspectiva mea este cea a unui deţinut, ce am de spus este pentru toţi cei care se confruntă cu atracţii nepotrivite, fie că se luptă doar cu gândurile, fie că se află în prezent în închisoare sau au ispăşit deja pedeapsa.

Deci cum să ne confruntăm cu aceste slăbiciuni? De fapt ce este vindecarea? Ne putem ruga ca atracţia să dispară sau ne putem aştepta doar să îi facem față? Vindecarea nu este uşoară. M-am rugat de multe ori ca Dumnezeu să scoată acest gunoi din viaţa mea, iar El pare să răspundă la rugăciunile mele treptat. Evident, este nevoie să începem o relaţie cu Domnul. Trebuie să fii un copil al Lui şi decis să mergi până la capăt prin harul Lui, dacă vrei să ai cu adevărat victorie asupra problemei tale. Apoi sunt privilegiat să vă împărtăşesc ce a făcut Domnul în viaţa mea.

Pocăieşte-te!

Nu vorbesc despre genul de pocăinţă: „Îmi pare rău că am fost prins”, ci de cea în care eşti cu totul zdrobit şi sincer înaintea lui Dumnezeu. De îndată ce am ajuns în camera de motel, am început să strig la Dumnezeu. Eram efectiv sătul de viaţă şi vroiam cu disperare să redobândesc controlul. Nu deschisesem o Biblie de ceva timp, dar am găsit o Biblie Ghedeon şi am deschis-o la jumătate, găsind Psalmul 51. Am văzut strigătul din inimă al lui David când s-a pocăit de păcatul lui sexual: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (v. 10)

Acel verset a devenit strigătul inimii mele. Adormeam cu acele cuvinte pe buze şi mă trezeam cu ele în minte. Ştiu că Dumnezeu m-a iertat; aşa spune 1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Totuşi, iertarea nu anulează consecinţele păcatului. Nu a făcut-o pentru David şi nu a făcut-o pentru mine.

Acceptă responsabilitatea!

Soţia mea a dat telefonul unuia dintre agenţi, care m-a întrebat dacă imaginile erau ale mele. L-aş fi putut întreba: „Care imagini?” Sau aş fi putut spune că erau ale soţiei mele. Sau aş fi putut spune că vroiam să vorbesc cu avocatul meu. În schimb, m-am trezit spunând: „Da, sunt ale mele.” Chiar de la început mi-am asumat responsabilitatea pentru delictul meu şi așa trebuie să faci şi tu. Tatăl tău abuziv nu te-a făcut să downloadezi acele imagini, fata aceea drăguţă nu te-a sedus, Dumnezeu nu este responsabil pentru alegerile tale. Eu am luat deciziile mele. Eu! Nimeni altcineva.

Înţelege că ai victime!

Aceasta este dificil, dacă problema ta este pornografia cu copii. La început am gândit: „Nu eu am făcut pozele. Nu cunosc pe niciunul dintre copii, iar apoi nici nu sunt reali. Sunt numai imagini.” Domnul mi-a arătat că în ciuda zâmbetelor, fiecare imagine reprezenta un copil real care suferea. În unul din cele mai remarcabile momente de rugăciune pe care le-am avut vreodată, Dumnezeu a făcut acei copii reali, aducându-mi în minte imagine după imagine, în timp ce plângeam şi mă rugam pentru fiecare.

Ia în considerare un program creştin în doisprezece paşi!

Aceste programe ajută relaţiile, în timp ce înveţi să te înţelegi pe tine însuţi. Trei dintre noi, cei de aici, ne-am înscris la un asemenea program, iar în pasul „căutării de reparare a greşelilor” i-am scris o scrisoare tatălui meu decedat. Am crezut că va fi floare la ureche şi m-am descurcat bine până am spus: „Tată, te iert.” Am plâns şi am plâns, în timp ce Dumnezeu îndepărta straturile rănirii.

Evită a doua privire!

Semnalul de ieşire din creier derivă din stimul şi, cu cât examinăm cu mai multă atenţie stimulul, cu atât mai bun este semnalul de ieşire. Oricum, fie că este vorba de o imagine reală sau de una imaginară, ea poate fi transplantată în mintea ta într-o reprezentare mintală nepotrivită, pornografică sau nu, ceea ce trebuie evitat. Îmi pot imagina răspunsul tău acum, deci înainte de a-i trimite rapid o scrisoare lui Bob, îngăduie-mi să dau glas la ceea ce gândeşti: „Tu eşti în închisoare, unde nu sunt copii, iar eu trebuie să trăiesc în lumea reală. Trebuie să umblu ca şi cum aş avea obloanele trase?”

Trebuie să faci orice este nevoie. Isus, accentuând ura Lui faţă de păcatul sexual, a spus în Matei 5:29: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” Şi da, sunt copii în închisoare. Sunt la televizor, în reviste, în ziare şi în camera de vizitare.

Este o tehnică pe care am învăţat-o din cartea Lupta fiecărui bărbat de Steve Arterburn, numită „mutarea privirii”. Când vezi pe cineva care are potenţialul de a-ți cauza gânduri nepotrivite, ochii tăi se mută imediat altundeva. Dacă citesc ziarul şi văd o imagine cu copii în piscină, ochii mei se uită în altă parte. Nici nu aş putea spune cum. Pur şi simplu.

Confruntându-te cu reprezentarea mintală!

Poate te întrebi dacă este în ordine să întreții gânduri senzuale, atât timp cât nu le dai curs. Gândirea înseamnă acţiune! Poate că nu din punct de vedere legal, dar în ochii lui Dumnezeu, înseamnă. Versetul dinaintea versetului din Matei pe care tocmai l-am citat, spune: „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” Acum, nu mă înţelege greşit. Nu este păcat să ai o reprezentare mintală nepotrivită în minte, fiindcă nu ai control asupra a ce se arată acolo. Ce faci cu reprezentarea este ceea ce contează.

Când îţi îngădui să te gândeşti la ce este acolo şi începi să procesezi acele imagini mintale, treci pe un teritoriu periculos. Ultima dată când am îngăduit ca o imagine mintală să producă gânduri senzuale a fost pe data de 3 februarie 2004, deci ştiu că este realizabil. La început a fost o luptă. Erau atât de multe imagini şi tot veneau. Cele mai dure momente au fost când eram plictisit, obosit sau, dintr-un alt punct de vedere, fără ocupaţie. Dar au existat și alte momente, ca în mijlocul slujbei de la biserică, când imaginile îmi apăreau brusc în minte. Atunci întrerupeam ceea ce făceam şi exercitam autoritate asupra imaginilor sau Îi ceream Domnului să le îndepărteze.

Am descoperit că, în timp, imaginile scădeau în cantitate şi intensitate. În fiecare zi, Îi ceream Domnului să-mi păstreze mintea pură şi curată, iar imaginile au încetat efectiv să apară. Romani 13:14 spune: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” Mintea este absolut şi în mod clar cheia spre biruință şi trebuie să o umplem cu gânduri folositoare, cu gânduri care sunt adevărate, nobile, corecte, pure, iubitoare şi admirabile. (Filipeni 4:8) Trebuie „orice gând [să] îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Când gândurile care îţi trec prin minte devin ascultătoare de Hristos, nu există tentaţia de a te autosatisface, care reprezintă finalul autosatisfacerii şi egoismului sexual.

Alege un program secular de tratament!

În acest context, tratamentul înseamnă management. Mă aflam într-un asemenea program înainte de încarcerare, iar asemenea programe devin populare printre cei condamnaţi pentru delicte sexuale, fie în timpul încarcerării, fie după ea. Vei învăţa să-ţi identifici declanşatorii fizici şi emoţionali, care încep ciclul care se termină prin molestare sau printr-un alt comportament nepotrivit. Vei învăţa modalităţi de a face ca acest ciclu să deraieze şi cum să scrii un plan de prevenire a recidivei.

Nu ne putem permite să lăsăm niciodată garda jos. 1 Corinteni 10:12 spune: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” Aici, în închisoarea mea, suntem privilegiaţi că avem o pistă, iar eu alerg în fiecare zi. „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1) Nu este o cursă de viteză şi nu încercăm să învingem pe nimeni. După cât pot spune eu, nu există nici măcar un punct final. Este o cursă de rezistenţă. El ne dă dorinţa şi abilitatea, iar noi suntem cei care aleargă – câte o etapă pe rând.

Voi fi vreodată capabil să mă uit la copii cu puritate? Sincer, nu ştiu, dar ştiu că râvna mea Îi face plăcere. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8)

[Andy, My Story – My Thoughts. Publicat în Into the Light, January-February 2007. Copyright © 2007 Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. Cartea Lupta fiecărui bărbat poate fi comandată pe site-ul www.kerigma.ro. O altă mărturie a lui Andy este publicată în lucrarea de față cu titlul Supravieţuind sau propăşind: Planul lui Dumnezeu pentru închisoare.]