de Dan Hitz

Dan Hitz

Ce face ca cineva să fie mai vulnerabil la situaţii abuzive decât alţii?

Când oamenii sănătoşi emoţional evaluează o biserică abuzivă spiritual, nu rămân în ea. Ei recunosc disfuncţia. Oamenii sănătoşi trasează graniţe, pe care oamenii care nu sunt sănătoşi încearcă să le violeze sau să le respingă cu fermitate.

Totuşi, zdrobirea creată în „cadrul dinaintea abuzului” produce o susceptibilitate pentru şi mai mult abuz. Am un prieten care spune: „Acasă este acolo unde exteriorul se potriveşte cu interiorul.” Este motivul pentru care o femeie care a crescut cu un tată alcoolic abuziv şi care nu se ocupă de rănile ei, se poate trezi că este căsătorită cu un al doilea soţ alcoolic abuziv. Felul în care a tratat-o soţul ei când ieşeau împreună a părut familiar sentimentelor ei „normale” din copilărie. Se poate chiar ca ea să nu se simtă confortabil în preajma bărbaţilor sănătoşi – se vede pe ea însăşi mult sub nivelul lor. Cei răniţi de abuz cad adesea pradă „neajutorării învăţate”. Cei abuzaţi atunci când efectiv nu aveau putere să oprească abuzul, continuă să creadă că sunt victime neajutorate la mult timp după ce realmente au resursele pentru a învinge abuzul.

Factorii dinaintea abuzului includ abuz sau neglijare fizică, sexuală şi emoţională din trecut. Cei care cresc într-o familie disfuncţională, fără o imagine potrivită a mamei sau a tatălui, pot să fie obişnuiţi cu haosul sau să fie dependenţi de el. Un sistem religios abuziv oferă haos structurat. Haosul este ordonat în jurul unor chestiuni „scripturale” pentru care merită să lupţi. Cei izolaţi social sunt susceptibili, deoarece caută o comunitate care să-i accepte.

His Chapel (nu este numele real al bisericii) era familia noastră. Aveam mulţi fraţi şi surori care credeau toţi aşa cum credeam noi – care sufereau toţi acelaşi reproş pentru ceea ce ne era tuturor drag. Cei din afara sistemului erau consideraţi periculoşi, deci rămâneam împreună. Totuşi, am aflat mai târziu că relaţiile noastre erau doar p atât de puternice pe cât de puternică era aderenţa noastră la sistem. Sistemele abuzive se folosesc de vina şi ruşinea membrilor. „Nimeni altcineva nu m-ar accepta ca aceşti oameni, dacă ar şti cu ce mă lupt.” Am găsit într-adevăr multă iertare şi confidenţialitate în interiorul sistemului, dar ştiam şi care ar fi fost implicaţiile dacă plecam.

Celor cu abilităţi reduse pentru viaţă le lipsesc graniţele interpersonale şi asertivitatea necesară pentru a sta tari împotriva abuzului. Le este, de asemenea, teamă că nu se pot descurca singuri. Neajutorarea învăţată îi lasă vulnerabili la ceea ce dictează sistemul. Împreună cu abilităţile slabe pentru viaţă vine un fundament slab sau inexistent pentru evaluarea adecvării. Sistemul le oferă mult din ceea ce caută, dar le lipseşte abilitatea de a face un calcul cost/beneficiu. „Beneficiul perceput de a rămâne în sistem cântăreşte mai greu decât preţul îndeplinirii ordinelor sistemului?” este o întrebare la care mulţi sunt incapabili să răspundă adecvat.

[Dan Hitz, The Pre-Abuze Setup. Copyright © Reconciliation Ministries 2011. Tradus şi publicat cu permisiune.]