de Roberto Marchesini
Festivalul de la San Remo, Italia, cel mai important eveniment muzical din ţara mea, vizionat la televiziune de milioane de italieni, a devenit în anul acesta platforma improbabilă a unei mărturii impresionante a unui fost homosexual. Cântăreţul, Giuseppe Povia, câştigător al Festivalului în anul 2006, a prezentat cântecul intitulat Luca era gay. Titlul cântecul său, care implică faptul că unii homosexuali se pot schimba devenind heterosexuali, a fost suficient pentru a destabiliza mişcarea homosexuală italiană. Activiştii homosexuali au ameninţat să blocheze Festivalul, iar europarlamentarul Vittorio Agnoletto a cerut o rezoluţie europeană pentru a-l opri pe Povia să interpreteze cântecul. Povia însuşi a primit ameninţări cu moartea.
Asociaţia homosexuală Everyone l-a denunţat pe Povia la Procuratura Republicii pentru pretinsa lui homofobie. Încercările lor eşuând, activiştii homosexuali au cerut organizatorilor Festivalului să-l „contrabalanseze” pe Povia cu un cântec al unui cântăreţ homosexual, despre „perfecţiunea dragostei homosexuale”. Şi această încercare a dat greş.
În cele din urmă, pe data de 17 februarie, Povia şi-a cântat cântecul în prima seară a Festivalului. Luca era gay relatează transformarea unui bărbat pe nume Luca, de la stilul de viaţă homosexual. Fără ajutorul psihologilor şi psihiatrilor, el se cercetează profund pentru a înţelege cauzele atracţiilor sale homosexuale. Un tată detaşat, deconectat emoţional şi o mamă sufocantă, spune el, au creat confuzie în ceea ce priveşte identitatea lui sexuală: „Am căutat bărbaţi care să fie tatăl meu, m-am dus cu bărbaţi pentru a nu-mi trăda mama.” Cântecul se referă, de asemenea, la superficialitatea relaţiilor homosexuale. El spune: „Între dragoste şi minciună, adesea ne trădam unul pe celălalt.” Cântecul se termină cu versurile: „Aceasta este povestea mea, numai povestea mea. Nu boală. Nu vindecare. Dragă tată, te iert, chiar dacă nu te-ai întors niciodată. Mamă, mă gândesc deseori la tine, te iubesc şi văd reflectarea ta în mine, dar acum sunt tată şi sunt îndrăgostit de singura femeie pe care am iubit-o vreodată.”
Muzica, un rap soft cu acorduri dramatice, are un text direct şi sincer, fără să-i judece niciodată pe cei cu orientare homosexuală pentru alegerile pe care le fac în stilul lor de viaţă personal.
Înainte să fie difuzat cântecul lui Povia, actorul italian Roberto Benigni a avut o reprezentaţie de douăzeci de minute în care l-a condamnat pe Povia, spunând că homosexualitatea nu este un păcat şi că homosexualii au fost persecutaţi în istorie „pentru că iubesc pe cineva”. Apoi a citit un extras din De Profundis de Oscar Wilde.
După cântecul lui Povia, contrar oricărui obicei, dirijorul i-a dat microfonul lui Franco Grillini, fost membru europarlamentar şi fost preşedinte al ARCIgay, principala asociaţie homosexuală din Italia. Grillini a spus că a primit un mesaj pe telefonul mobil de la un prieten (deşi toate telefoanele ar fi trebuit să fie închise în timpul festivalului…), care a plâns când l-a auzit pe Benigni citind De Profundis, pentru că i-a amintit de partenerul lui care murise de SIDA. Grillini a încheiat spunând că Povia trebuie să înveţe ce este dragostea homosexuală.
Apoi s-a întâmplat imprevizibilul: oamenii din sală au început să-l fluiere pe Grillini (în Italia, fluieratul înseamnă că publicul huiduie)! Simpatia mulţimii a fost pentru Povia, nu pentru activistul homosexual.
Cântecul lui Povia a intrat în finale, iar sâmbătă noaptea a câştigat locul doi la Festivalul de la San Remo, în timp ce, în afara teatrului, activiştii homosexuali au continuat să protesteze împotriva lui. Povia însuşi a spus: „Şi eu am avut o fază homosexuală – a durat şapte luni şi am depăşit-o.”
Popularitatea lui Luca era gay a dat curaj şi demnitate comunităţii foştilor homosexuali din Italia, care până acum au fost întru totul intimidaţi de activiştii homosexuali. Înţelegerea reală cu care textul prezintă experienţa homosexuală este incontestabilă.
Luca era gay – traducerea versurilor unui cântec popular despre un fost homosexual
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit,
Luca spune,
înainte de a vă povesti despre schimbarea mea sexuală,
vreau să vă spun că, deşi cred în Dumnezeu,
nu mă recunosc în ceea ce cred alţii despre acest subiect,
chiar dacă ei au opinii diferite.
Nu am consultat un psiholog şi psihiatri,
un preot sau un om de ştiinţă,
m-am întors în trecutul meu, am sondat în trecutul meu
şi am descoperit o mulţime de lucruri despre mine însumi.
Mama mea m-a iubit prea mult,
o dragoste care a devenit obsesie,
aşa că, fiind convins de părerile ei,
nu puteam respira din cauza atenţiei ei.
Tatăl meu nu lua nicio decizie
şi nu puteam vorbi cu el.
Era mereu plecat, lucrând,
credeam că nici măcar nu era real.
Aşa că mama s-a hotărât să divorţeze,
aveam doisprezece ani, nu am înţeles multe.
Tatăl meu a spus: „Este lucrul care trebuie făcut.”
Şi, după câtva timp, a început să bea.
Mama vorbea urât despre tata,
spunea: „Nu te căsători, pentru Numele lui Dumnezeu!”
Era geloasă, morbidă, din cauza prietenelor mele,
iar identitatea mea era tot mai confuză.
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit.
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit.
Sunt un om diferit,
dar atunci căutam răspunsuri,
îmi era ruşine şi le căutam pe ascuns.
Ei mi-au spus că era natural,
dar eu îl studiam pe Freud şi credeam că nu era aşa.
Apoi am crescut, dar nu ştiam ce înseamnă fericirea,
iar un bărbat mai în vârstă m-a făcut să mă înfior,
aşa am aflat că eram homosexual.
Cu el nu aveam inhibiţii,
era curtare, iar eu am crezut că era dragoste,
cu el puteam fi eu însumi.
Apoi a fost ca o competiţie sexuală pentru cine făcea mai bine sex
şi m-am simţit vinovat,
mai devreme sau mai târziu aveau să-l prindă,
dar dacă probele dispăreau, avea să fie achitat.
Îl căutam pe tatăl meu,
făceam sex cu bărbaţi ca să nu-mi trădez mama.
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit.
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit.
Luca spune
patru ani m-am întâlnit cu un bărbat,
era dragoste şi erau minciuni, adesea ne înşelam unul pe celălalt,
încă mai căutam adevărul meu
şi dragostea fără sfârşit.
Apoi la o petrecere, între toţi acei oameni,
am întâlnit-o pe ea, care nu se potrivea cu adevărat acolo.
Ea m-a ascultat, m-a înţeles, m-a descoperit,
îmi amintesc doar că în ziua următoare îmi lipsea.
Aceasta este povestea mea,
doar povestea mea,
nu boală,
nu tratament.
Dragă tată, te iert,
chiar dacă nu te-ai întors niciodată.
Mamă, mă gândesc deseori la tine,
te iubesc şi văd reflectarea ta în mine,
dar acum sunt tată şi sunt îndrăgostit
de singura femeie pe care am iubit-o vreodată.
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit.
Luca era gay
şi acum se întâlneşte cu ea.
Luca vorbeşte sincer,
Luca spune sunt un om diferit.
[Roberto Marchesini, The Ex-Gay Story in the Pop Music World. Copyright © 2009 Roberto Marchesini. Roberto este Reprezentativ Internaţional al NARTH – NARTH Italia.]
Marfă videoclipul. Este a treia oară când îl văd. Dar şi el, cum de i-a trecut aşa repede? Până la urmă e o melodie. Dar şi activiştii, nu-şi dau seama că ceva nu e bine? Aici în România îşi mai dau seama, dar acolo lumea e mai permisivă. Zice lumea că avem mintea învechită. Într-un fel e mai bine aşa. Bine, că poate şi mie mi-ar fi convenit să fie lumea aşa, dar nu e. Poate dacă lumea considera că e ceva normal, nu mai vroiam schimbare.
Mama ieri vorbea cu sora mea de relaţii şi la un moment zice să îmi pună o întrebare. Mă panicasem. O întrebare serioasă, cică. Eu bănuiam că mă întreabă dacă sunt homosexual şi am început să o gâdil, să glumesc cu ea, că nu ştiam cum aş reacţiona dacă mă întreba asta. Până la urmă întrebarea ei era dacă am spus la o fată „Te iubesc”. Oricum lumea nu prea îşi dă seama. Mi se pare mie câteodată că toţi bănuiesc, dar e ultimul lucru la care s-ar gândi. Sunt prea paranoic.
Las-o baltă! 7 luni de homosexualitate e o tâmpenie. Să afirmi că te-ai schimbat din ceva ce n-ai fost niciodată. Sau ceva ce a fost o simplă întâmplare. Să fim serioşi!
Da, cred cu toată tăria că schimbarea este posibilă, nimeni nu se naşte gay sau lesbiană sau criminal în serie, noi alegem ce devenim în urma trecutului nostru, noi alegem cât şi cum ne lăsăm traşi în jos de mediul în care am crescut. Pur şi simplu incredibil dar adevărat, numai cine nu vrea nu se schimbă, aşa că vă rog alegeţi să credeţi că schimbarea este posibilă. Numai bine!