de Haydn Sennitt

Haydn Sennitt

Printre întrebările pe care le primesc cel mai frecvent când vorbesc în public despre homosexualitate este: „Cum pot să-i susţin pe prietenii mei care sunt «homosexuali» sau care trăiesc cu atracţii (nedorite) faţă de persoanele de acelaşi sex, sau AAS?” Este o întrebare cu un răspuns delicat, fiindcă la fiecare prieten şi la fiecare persoană pe care o cunoşti cu atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex sunt în joc factori diferiţi şi nu există o regulă rigidă care să se adreseze specific fiecărei situaţii în parte. Totuşi, poţi face anumite lucruri, în general vorbind, astfel încât, indiferent cu ce te vei confrunta, să fii pregătit:

1) Apelează numai la Dumnezeu pentru inspiraţie cu privire când este vorba de sex.

Începe cu Geneza 2, unde Dumnezeu a făcut sexul, şi porneşte de acolo, păstrând în minte pentru ce a fost făcut sexul. Toate celelalte texte din Biblie despre sexualitate – inclusiv interzicerile levitice şi pauline – ţine-te strâns de ele. Pentru a înţelege cum arată sexul bun în Biblie, vezi Cântarea lui Solomon, iar pentru a afla ce se întâmplă dacă încalci graniţele lui Dumnezeu pentru sex, Proverbe 5 îţi va fi de ajutor. Matei 19 oferă o perspectivă interesantă despre căsătorie şi celibat de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu. Citeşte toate epistolele din Noul Testament, avertizările împotriva imoralităţii abundă. Orice altă referinţă la sexualitate probabil că este confirmată de standardele lumii – sau lipseşte din ele – deci fii atent ce încuviinţezi şi ce recomanzi. Sexul a fost făcut de Dumnezeul nostru, iar toate scopurile Lui pentru sex sunt arătate în Scriptură.

Aceasta te va ajuta, dar va proteja şi oamenii pe care îi păstoreşti. Să nu te ţii de Cuvântul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte sexualitatea, când slujeşti cuiva cu atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex, îl va înşela, şi se poate foarte bine să revină şi să nu-ţi dea pace. Totuşi, folosirea Bibliei trebuie să se facă întotdeauna cu grijă. Nu vrem să fim prefăcuţi şi să le dăm oamenilor o listă cu ce să facă şi ce să nu facă: suntem aici ca să ajutăm oamenii cu atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex să-L invite pe Isus în inimă, El putând să le împlinească nevoile şi să păşească alături de ei pe calea sfinţeniei. Deci acţionează cu încredere, dar şi cu circumspecţie!

2) Instruieşte-te, din perspectivă biblică, cu privire la atracţia nedorită faţă de persoanele de acelaşi sex.

De mai bine de treizeci de ani există o mulţime de scrieri bune tema aceasta, îndeosebi din ultimii zece ani. Cărţi precum Craving for Love [Tânjind după dragoste] de Briar Whitehead, Desires in Conflict [Dorinţe în conflict] şi A Strong Delusion [O mare amăgire] de Joe Dallas şi The Bible and Homosexual Practice [Biblia şi practica homosexuală] de Robert Gagnon oferă o cunoaştere extraordinară, din perspectivă biblică. În timp ce te instruieşti, este necesar ca ochii să-ţi fie călăuziţi de Duhul: eu am citit nişte materiale care ofereau o bună cunoaştere a celor mai multe probleme ale atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex, dar recomandau ceva ce nu le era deloc de ajutor celor care se luptă cu homosexualitatea. Testează tot ce citeşti cu Cuvântul lui Dumnezeu, iar ceea ce este adevărat, testând înţelesul real a ceea ce preiei. (1 Ioan 4:1)

Să nu cunoşti despre atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex din punct de vedere biblic este o eschivare şi o indolenţă din partea ta, dacă Dumnezeu te-a pus în viaţa cuiva ca să-i slujeşti. Doar să treci superficial prin aceasta (şi să treci superficial sub pretextul că aştepţi ca Duhul Sfânt să te „conducă”, fără să fie nevoie să citeşti Biblia sau măcar o carte pe acest subiect) este neiubitor şi demonstrează ce puţin s-ar putea să-ţi pese de fapt de persoana respectivă. Totuşi, dacă eşti serios, toate acestea merită efortul. Există resurse online extraordinare, de exemplu un site creştin despre biologia homosexualităţii (www.mygenes.co.nz) şi un site pentru apărarea textelor biblice despre homosexualitate (www.robgagnon.net).

3) Include-i pe cei cu atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex în cercul tău social!

Vorbeşte cu ei cum ai face-o cu oricine altcineva – chiar dacă nu vorbeşti niciodată despre sexualitate, zdrobire şi luptă – şi include-i în întâlnirile tale sociale, fără să-i tratezi ca şi cum ar fi proiecte speciale. Să nu faci glume despre homosexuali este de o importanţă critică aici, fiindcă dacă faci aşa ceva, aceasta va ucide orice interes ar avea ei pentru cunoaşterea lui Isus şi umblarea cu El. Predica pe care o transmit viaţa ta şi relaţiile tale cu credincioşii din comunitatea bisericii reprezintă adevărata putere a mărturiei tale. (Ioan 13:34-35, Psalmul 68:6)

S-ar putea ca viaţa ta să fie singura Biblie pe care o citesc oamenii; chiar dacă nu citesc niciodată Biblia, ei te privesc pe tine şi modul în care îţi trăieşti călătoria ca oaie a lui Isus. Deci include-i în călătoria ta.

Să o faci este riscant: te va face vulnerabil faţă de alţii, care îţi vor vedea slăbiciunea şi zdrobirea. Dar, de fapt, aceasta este cea mai importantă recomandare pentru tine, pentru că Duhul Sfânt foloseşte slăbiciunile noastre ca să-i păstorim pe alţii (1 Corinteni 2:1-5, Matei 5:3) şi ca să lucreze în circumstanţele noastre. Includerea celor cu atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex în viaţa ta şi în călătoria ta va avea un foarte mare impact, fiindcă izolarea ucide (Proverbe 18:1); nu este bine să-i inviţi să părăsească homosexualitatea, dacă nu au altundeva unde să meargă, fiindcă este probabil că vor cădea înapoi în homosexualitate, dacă nu au o comunitate iubitoare care să-i susţină. Un prieten şi o comunitate care iubesc cu adevărat au putere.

4) Nu-I zugrăvi în mod fals pe Isus sau pe Dumnezeu ca iubind necondiţionat, fiindcă aceasta, aşa cum a scris odată Dietrich Bonhoffer, este har ieftin şi păcătos.

Da, nu putem face nimic ca să ne merităm mântuirea, dar fără să umblăm în sfinţenie, nu-L vom vedea pe Dumnezeu. (Evrei 12:14) Harul lui Cristos este costisitor şi adesea inconfortabil şi incontrolabil: L-a costat pe Isus viaţa pământească (Romani 5:6-8) şi ne va costa şi pe noi viaţa. (Matei 10:39) El cere mult, iar a le spune oamenilor că trebuie doar să se încreadă în Dumnezeu şi să nu se îngrijoreze atât de mult cu privire la umblarea în sfinţenie, doar îi va induce în eroare şi îi va înşela, lăsându-i amari şi plini de resentimente faţă de Dumnezeu. Suntem chemaţi să umblăm într-un mod mai bun (1 Petru 1:16), nu să umblăm pe propria noastră cale, cu un cec în alb pentru păcat (Romani 6). Poate că vrem să-L prezentăm pe Isus în acest fel fiindcă suntem atât de dornici ca oamenii să se încreadă în Cristos, dar, făcând astfel, nu vom reprezenta un Isus adevărat, ci doar un sine idolatru.

Aceasta este important când păstorim oameni cu atracţie faţă de persoane de acelaşi sex, fiindcă negarea unei umblări în sfinţenie este un mod rapid de a le spune că ceea ce fac cu sexualitatea lor este lipsit de importanţă. Iar acesta este ultimul lucru pe care vrei să îl spui cuiva care caută eliberarea de homosexualitate.

5) Roagă-te pentru prietenii tăi şi întreabă-i cum le merge în viaţă, chiar dacă asta înseamnă să auzi lucruri cu care nu eşti obişnuit, ca informaţii despre iubiţi şi alte chestiuni.

Dacă îţi pasă cu adevărat de cineva, atunci îţi pasă de ceea ce se întâmplă în viaţa sa. Să întrebi ce se întâmplă – atât timp cât motivul nu este să cercetezi şi să îi aprobi păcatul – este iubitor şi plin de grijă, şi poate să vorbească mai puternic decât orice predică pe care ar auzi-o prietenii tăi despre încrederea în Isus. Ascultând, nu este nevoie să aprobi în niciun fel modul în care trăiesc, ci să vezi cum sunt şi să-i aduci înaintea lui Dumnezeu. Nu este nevoie să fii consilier ca să faci aşa ceva, ci doar un prieten iubitor, care are şi el nevoie de balsamul vindecător al dragostei lui Isus.

6) Trăieşte deschis propria-ţi zdrobire.

Toţi suntem zdrobiţi şi, în timp ce unii pot fi zdrobiţi mai adânc şi mai profund, rămâne un fapt că toţi suntem zdrobiţi, dar cei mai mulţi aleg să nu admită şi să nu simtă aceasta. Dar dacă alegi să fii deschis cu privire la îndoielile, temerile şi nesiguranţa ta faţă de prietenii tăi zdrobiţi sexual, asta le va atrage atenţia mai puternic decât orice altceva. Când vorbeşti cu cineva care are probleme cu homosexualitatea (sau cu oricine altcineva de fapt), nu mai este ceva de speriat şi îi vei fi o persoană mai agreabilă când vei fi în preajma sa. Totuşi, să te porţi ca şi cum pentru tine totul este în ordine, nu ar fi numai neadevărat, dar îi va şi îndepărta pe oameni de dorinţa de a vrea să vină la Isus şi probabil că îi va face să te venereze pe tine, în loc să-L venereze pe Isus.

7) Fii doar prieten.

Îndeosebi cu prietenii homosexuali şi cu rudele homosexuale, uneori poţi fi doar prieten. Uneori păcatul cuiva este atât de mare, iar mânia sa faţă de Dumnezeu şi oamenii Lui este atât de mare, încât, aflându-te în viaţa sa, îşi proiectează mânia şi frustrările asupra ta. Dacă tu însuţi eşti vulnerabil, aceasta poate să ducă la necazuri serioase pentru tine şi alţii de care îţi pasă. Deci uneori este nevoie să menţii graniţe ferme – precum un contact limitat – şi să fii prietenul rezervat, care ascultă ocazional şi se roagă pentru omul respectiv. Nu este nevoie să pui în scenă Marea Trimitere şi să transformi omul în ucenic doar pentru că „trebuie” – dacă nu este pregătit şi tu nu eşti pregătit, iubeşte-l doar de la distanţă. Altfel ai putea inflama problema şi ai putea produce un rezultat opus celui pe care îl doreşti de fapt.

Sper ca aceste indicii să fie de ajutor. Nu sunt uşoare şi uneori cer mult efort. Dar în acest proces vei învăţa multe despre Dumnezeu, despre tine însuţi, despre alţii şi despre viaţă, ceea ce nu poate fi decât un lucru bun, corect?

Haydn (lucrător pastoral)

[Haydn Sennitt, How do I love SSA friends and family? Copyright © 2012 Haydn Sennitt. Tradus şi publicat cu permisiune. Haydn oferă îngrijire pastorală la Liberty Christian Ministries din Sydney, Australia. Este căsătorit cu o coreeană şi tatăl fericit a două fiice cu vârsta sub zece ani.]

de Joe Dallas

Joe Dallas

Unele biserici învaţă că în ochii lui Dumnezeu homosexualitatea este egală cu heterosexualitatea. Iată un rezumat al modului în care ajung ele la asemenea concluzii.

Relatarea despre creaţie (a se vedea Geneza 1 şi 2). Teologii pro-homosexualitate susţin că nicăieri în relatarea despre creaţie nu este interzisă homosexualitatea şi că Adam şi Eva nu sunt un model pentru cuplurile din zilele moderne, nici chiar pentru cuplurile heterosexuale. Ei sugerează că tema centrală a povestirii este doar că Dumnezeu este marele Creator şi că El a socotit creaţia „bună”.

Slăbiciunea argumentului constă în faptul că se bazează pe tăcere. Există un număr de aspecte sexuale despre care scriitorul Genezei nu vorbeşte, dar tăcerea nu înseamnă că Dumnezeu le aprobă. Geneza oferă, realmente, modelul lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană şi revelează, în mod clar, că standardul lui Dumnezeu este căsătoria heterosexuală.

Păcatele Sodomei (a se vedea Geneza 19). Bisericile homosexuale învaţă că Sodoma a fost distrusă din cauza violenţei, precum tentativa de viol a mulţimii asupra oaspeţilor lui Lot, nu din cauza homosexualităţii în general. Ele susţin că adevăratele păcate ale cetăţii sunt detaliate în Ezechiel 16:49, care enumeră păcatele Sodomei, precum mândria, lenea şi neglijarea săracilor, dar nu menţionează homosexualitatea. La urma urmei, dacă homosexualitatea ar fi păcat, nu s-ar afla pe listă?

Totuşi, Ezechiel 16:50 spune că Sodoma a „făcut urâciuni”, iar 2 Petru 2:6-8 se referă la distrugerea cetăţii legând-o de judecata celor care umblă „în pofta lor necurată” (v. 10). Mai mult, Iuda 7 afirmă că locuitorii Sodomei s-au dedat la imoralitate sexuală şi au urmat o poftă nefirească.

Legea Vechiului Testament. Levitic 18:22 este direct: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Pedeapsa pentru încălcarea acestei legi din Vechiul Testament, conform Levitic 20:13, era moartea. Dar bisericile homosexuale pretind că acest „cod moral” din vremea lui Moise este depăşit şi nu se aplică astăzi.

Ele susţin că există multe reguli în codul levitic care nu se mai aplică. În plus, ele spun că cuvântul evreiesc pentru urâciune, toevah, este asociat, de obicei, cu idolatria sau cu practicile de închinare păgâne care implicau sex şi de aceea nu se referă la homosexualitate, aşa cum o cunoaştem noi astăzi.

Adevărul este că toevah este folosit uneori în pasaje care nu au nimic de-a face cu idolatria, precum în Proverbe 6:16. Iar Levitic 18 interzice nu numai homosexualitatea, ci şi alte păcate sexuale, precum adulterul, incestul şi bestialitatea, toate fiind interzise şi în Noul Testament. Este adevărat că legile ceremoniale ale Vechiului Testament nu se aplică credincioşilor astăzi, deoarece Isus a împlinit legea – dar legea morală a lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată.

Afecţiunile nefireşti (a se vedea Romani 1:26-27). În general, bisericile homosexuale promovează pentru acest pasaj una dintre următoarele două explicaţii: (1) că Pavel se referea nu la homosexuali, ci la heterosexuali care „şi-au schimbat natura” sau s-au întors de la ceea ce era firesc pentru ei, ca să-i urmeze pe cei de acelaşi sex; sau (2) că Pavel se referea la practici sexuale pervertite legate de idolatrie, nu la homosexualitatea în sine.

Dar aceste argumente susţin ceva ce nu apare în pasajul respectiv. Nu există nicio dovadă că Pavel se referea la orientarea sexuală a unui om ca fiind contrară comportamentului său. De fapt, în versetul 27, el foloseşte fraze ca „s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii” şi „au săvârşit… lucruri scârboase”, pentru a descrie clar acte păcătoase.

Şi, deşi este adevărat că o temă cheie în Romani 1 este idolatria şi că în vremea lui Pavel actele homosexuale erau uneori asociate cu închinarea idolatră, nu rezultă că homosexualitatea este în ordine când este separată de închinarea păgână. Împreună cu homosexualitatea, Pavel enumeră multe alte păcate în acest capitol, inclusiv înşelăciunea, invidia, curvia şi crima, despre care nu am spune niciodată că, dacă ar fi separate de idolatrie, ar fi acceptabile.

Interzicerea din Noul Testament (a se vedea 1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10). Bisericile homosexuale învaţă că arsenokoite – cuvântul folosit de Pavel în pasajele respective pentru homosexuali – este inventat de el. Dacă ar fi vrut să se adreseze homosexualităţii, ar fi folosit un cuvânt din uzajul comun. Ei spun că arsenokoite se referă la clienţii prostituaţilor, la prostituaţii înşişi sau la bărbaţii căsătoriţi care angajau băieţi tineri pentru sex – o practică deloc neobişnuită la Roma.

Este adevărat că Pavel a inventat arsenokoite. Dar aceasta nu înseamnă că înţelesul lui este greşit. El a format cuvântul folosind două cuvinte greceşti: arsane, care se referă la „bărbat” şi este derivat din traducerea grecească a pasajelor levitice, şi koite, care înseamnă „pat” şi este folosit cu o conotaţie sexuală. Pavel vorbeşte despre bărbaţi împreună în pat, în sens sexual.

Cum ar trebui să răspundem?

Iată câteva indicii despre cum să răspundem şi cum să nu răspundem, într-o manieră iubitoare, ca cea a lui Cristos, celor implicaţi în homosexualitate şi bisericilor care pretind că homosexualitatea este în ordine.

Membrii mişcării bisericii homosexuale nu sunt duşmanii noştri. Deşi au căzut în marea amăgire a teologiei pro-homosexualitate, ei susţin că Îl revendică pe Cristos ca fiind al lor. Modul în care confruntăm mişcarea lor şi în care tratăm chestiunea este crucial.

Ce să faci

Află poziţia oficială a pastorului şi confesiunii tale. Dacă nu eşti sigur ce poziţie au, scrie conducerii confesiunii pentru a cere o copie a declaraţiei de poziţie. Cere-i pastorului tău idei pentru a combate teologia pro-homosexualitate în confesiunea ta, dacă ea constituie o problemă, şi oferă-te să participi la acest proces. Discută despre înfiinţarea unei misiuni de consiliere sau a unui grup de suport în biserica ta.

Invită vorbitori pentru a se adresa bisericii tale. Există o mare nevoie de educaţie pe subiectul homosexualităţii. Dacă nu cunoşti pe nimeni din zona ta care învaţă pe această temă, contactează Exodus Global Alliance pentru a te îndruma.

Rămâi la faptele care pot fi verificate! Când ne opunem acestei chestiuni într-o discuţie, afirmaţii precum: „Biblia spune…” sau „Studiile au arătat…” pot fi verificate şi sunt greu de combătut. Citeşte cărţi pe acest subiect şi pune-te la curent cu programele şi studiile din prezent. Înţelege argumentele mişcării bisericii homosexuale şi asigură-te că poţi articula clar un răspuns.

Recunoaşte că s-a greşit! Nu apăra orbeşte tot ce au făcut creştinii în trecut. Am făcut greşeli, iar dacă refuzăm să le recunoaştem, nu ne putem aştepta ca homosexualii sau societatea să ne ia în serios.

Fii flexibil când discuţi despre teorii, dar ferm când discuţi despre Biblie! Ce spune Biblia este absolut, dar toate teoriile pot fi puse la îndoială. Nu putem fi siguri, de exemplu, ce cauzează atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex (teorie), dar putem fi siguri că relaţiile cu persoane de acelaşi sex sunt greşite (Scriptura).

Arată o dragoste ca a lui Cristos! Prin lipsa noastră de dragoste, am contribuit la creşterea şi puterea mişcării homosexuale. Când un homosexual este înşelat, cine îl aşteaptă? Este biserica precum un tatăl fiului risipitor, sărbătorind întoarcerea lui? Sau suntem reprezentaţi mai bine de fratele mai mare, un făţarnic?

Ce să nu faci

Nu le ataca oamenilor caracterul! Unii creştini sunt înclinaţi să „dovedească” faptul că homosexualii sunt nevrotici, obsedaţi de sex şi plini de ură. Personal am cunoscut multe lesbiene şi mulţi bărbaţi homosexuali care erau oameni responsabili, plăcuţi şi muncitori. Clarifică lucrurile. Nu caracterul omului este pus la îndoială, ci comportamentul său.

Nu folosi stereotipuri pentru oameni! Extremişti pot fi găsiţi în orice grup, creştin sau necreştin. A arăta la facţiunile extreme ale mişcării pentru drepturile homosexualilor şi a le considera drept normă, este la fel de superficial şi manipulator ca a-i alege pe susţinătorii pro-viaţă care îi împuşcă pe cei pro-avort şi a spune că sunt reprezentativi pentru întreaga mişcare pro-viaţă. Trebuie să evităm asemenea jocuri.

Nu folosi clişee! Clişeele reduc şi slăbesc argumentul celui care le foloseşte. Ele îl fac să pară ca şi cum se bazează mai degrabă pe zicale, decât pe raţionamentul sănătos. Iată câteva clişee de evitat:

1. „Stilul de viaţă homosexual” Nu există aşa ceva. Homosexualii îşi trăiesc viaţa în multe feluri, la fel ca heterosexualii. Unii sunt promiscui; unii nu sunt. Unii sunt moderaţi; unii sunt conservatori. Folosirea acestui clişeu va arunca îndoială asupra oricăror alte afirmaţii pe care le faci.
2. „Iubeşte păcătosul, dar urăşte păcatul.” Este o recomandare potrivită, dar trebuie să găsim o altă cale de a o comunica. Acest clişeu este folosit în exces şi prea simplist, iar oamenii vor răspunde cu mânie sau bătaie de joc.
3. „Dacă eşti homosexual, este alegerea ta.” Nimeni nu alege că aibă atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Oamenii aleg totuşi să dea curs atracţiilor pe care le au faţă de persoanele de acelaşi sex. Fă deosebirea şi menţine-o clară.
4. „Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ştefan.” Evită folosirea acestei afirmaţii. Sună sarcastic, ca şi cum vorbitorul îşi bate joc de homosexuali. Sarcasmul este necuviincios şi nu câştigă niciodată o controversă.

[Joe Dallas, The Gay Gospel? Copyright © 1996 Joe Dallas. Tradus şi preluat cu permisiune. Articol adaptat din cartea autorului A Strong Delusion.]

de Joe Dallas

Joe Dallas

Confesiuni importante ordinează homosexuali, preoţi şi clerici prezidează nunţi între persoane de acelaşi sex, biserici invadate de activişti homosexuali gălăgioşi, dezbateri despre homosexualitate scindează bisericile. Cine ar fi bănuit că vom ajunge la un asemenea moment în istoria Bisericii?

Teologia pro-homosexualitate este, în mare parte, similară filozofiei mai cuprinzătoare a drepturilor pentru homosexuali, prin faptul că ea caută legitimizarea – nu doar tolerarea – homosexualităţii. Vorbitorii homosexuali nu au făcut niciun secret din faptul că acesta este ţelul lor în cultura seculară; activistul Jeff Levi a spus-o clar la Clubul Naţional de Presă, cu prilejul marşului pentru drepturile homosexualilor de la Washington: „Nu mai cerem doar dreptul la intimitate şi protecţia faţă de rău. Avem, de asemenea, dreptul – precum au deja heterosexualii americani – să vedem că guvernul şi societatea susţin viaţa pe care o ducem. Până ce relaţiile noastre nu vor fi recunoscute de lege – în legi privind taxele şi în programe ale guvernului pro-homosexualitate – nu vom fi dobândit egalitatea în societatea americană.”^[1]

Dar teologia pro-homosexualitate mai face un pas în faţă, redefinind homosexualitatea ca fiind predestinată de Dumnezeu şi permisă din punct de vedere moral: „Am învăţat să accept şi chiar să celebrez orientarea mea sexuală, ca pe un alt dar bun al lui Dumnezeu”, spune autorul homosexual Mel White.^[2]

Când Dumnezeu este văzut ca susţinând ceea ce a interzis deja în mod clar, atunci se pune în scenă, cu îndrăzneală, un travesti religios. Confruntarea este necesară, deoarece teologia pro-homosexualitate ne cere să-i susţinem pe creştinii mărturisitori în păcatul lor, când din punct de vedere biblic ni se cere să facem exact contrariul.

Teologia pro-homosexualitate este o mare amăgire – o reconciliere seducătoare, făcută la comandă, pentru a se potrivi creştinului care se luptă cu ispite homosexuale şi care are în vedere un compromis. Unii, care îşi spun creştini homosexuali, este posibil să fie cu adevărat înşelaţi ca să o accepte; alţii s-ar putea să fie pur şi simplu răzvrătiţi. Ce îi împinge să creadă o minciună, nu putem spune. Ceea ce ştim însă este că această teologie este falsă. Dar când spunem aceasta, este nevoie să o facem într-un spirit potrivit. Când răspundem teologiei pro-homosexualitate, o facem ca nişte păcătoşi care se apropie de alţi păcătoşi, nimic mai mult. Reverendul Andrew Aquino de la Asociaţia Baptistă Columbus, a exprimat aceasta perfect: „Mesajul meu pentru cel homosexual este: «Te iubim. Vino şi luptă-te cu noi împotriva păcatului. Nu-i ceda!»”^[3]

Teologia pro-homosexualitate pe scurt

Ce cred exact „creştinii homosexuali” şi cum au ajuns să accepte aşa ceva? Este mai uşor de răspuns la prima întrebare, decât la a doua. Să explici ce crede un grup nu este greu. Să explici cum de a ajuns să creadă, este altceva.

Nu putem citi minţile sau motivele altora. Acesta este, sunt sigur, un motiv pentru care Isus ne-a avertizat împotriva judecării. (A se vedea Matei 7:1.) Putem fi siguri că în ele însele, învăţăturile sunt false; de ce le-au acceptat oamenii, este ceva ce nu putem dovedi într-un fel sau altul. Totuşi, Biblia oferă indicii, iar mărturiile membrilor mişcării creştine homosexuale sunt, de asemenea, lămuritoare – ajutându-ne să înţelegem ce crede mişcarea creştină homosexuală şi ce factori personali şi spirituali este posibil să le fi influenţat convingerile.

Teologia pro-homosexualitate este punctul forte al mişcării „creştine homosexuale” (care este compusă din confesiuni întregi, precum Părtăşia Universală a Bisericilor Comunităţii Metropolitane, ca şi din grupuri de presiune în interiorul confesiunilor importante), după cum crezul atanasian şi cel de la Niceea sunt fundamentul celor mai multe convingeri protestante.^[4] Mişcarea este diversă; unii vorbitori ai ei – preotul episcopalian Robert Williams şi episcopul John Shelby Spong, de exemplu, promovează cu emfază idei flagrant eretice. Dar cele mai multe grupări din mişcarea creştină homosexuală subscriu în aparenţă la teologia tradiţională. (Declaraţia de Credinţă a Bisericilor Comunităţii Metropolitane, de exemplu, se bazează pe crezul apostolilor şi pe cel de la Niceea.)^[5]

Deşi teologia pro-homosexualitate susţine că are o bază teologică conservatoare, ea include adăugiri şi revizuiri la etica de bază tradiţională. În primul rând, homosexualitatea este văzută ca predestinată de Dumnezeu. Ca atare, ea este văzută ca fiind la acelaşi nivel cu heterosexualitatea. Autorul homosexual Mel White arată, cu destulă acurateţe, că „dacă nu realizezi această premisă (că Dumnezeu a creat homosexualitatea), atunci căsătoriile homosexuale par ridicole, dacă nu chiar nebuneşti”.^[6]

Dar pentru ca homosexualitatea să fie văzută ca fiind creată de Dumnezeu, este nevoie ca înţelegerea tradiţională despre ea să fie discreditată. Ceea ce se face în patru moduri de bază în mişcarea „creştină homosexuală”.

1. Pentru prejudecata împotriva homosexualilor se pune vina pe modul în care cei mai mulţi creştini înţeleg referinţele biblice la ea. Fondatorul Bisericilor Comunităţii Metropolitane, reverendul Troy Perry, afirmă în scrierile lui: „Pentru a-i condamna pe homosexuali, multe confesiuni au citit şi au interpretat Biblia în mod intenţionat greşit, pentru a-şi satisface preferinţele personale.”^[7] Astfel, conform lui Perry şi altora, nu numai că cei mai mulţi creştini greşesc, dar mulţi sau cei mai mulţi creştini greşesc intenţionat – citind deliberat în Biblie prejudecăţile lor împotriva homosexualilor.
2. White merge chiar mai departe, afirmând că lideri importanţi din comunitatea creştină – Jerry Falwell, James Kennedy şi Pat Robertson – iau atitudine publică împotriva mişcării drepturilor pentru homosexuali de dragul strângerii de fonduri şi al creşterii propriei vizibilităţi.^[8] Punerea la îndoială a motivelor liderilor conservatori şi a numeroase confesiuni face mai uşoară subaprecierea obiecţiilor lor bazate pe Biblie împotriva homosexualităţii. Nu este de mirare că o astfel de tactică este atât de obişnuită în mişcarea „creştină homosexuală”.
3. Alţii din cadrul mişcării susţin că versetele pe care le înţelegem ca reprezentând o condamnare la homosexualitate, au fost de fapt interpretate greşit. Conform acestei perspective, Biblia ar trebui să fie luată literal, în limba ei originară; problema cu cei mai mulţi creştini, spun ei, este că nu cunosc destul de bine greaca şi ebraica Bibliei, ca să realizeze că traducerile moderne despre homosexualitate sunt greşite.
4. O altă afirmaţie pe care o fac teoreticienii pro-homosexualitate este că versetele din Biblie (Levitic 18:22 şi 20:13, Romani 1:26-27, 1 Corinteni 6:9-10, 1 Timotei 1:9-10) care par să interzică homosexualitatea, au fost de fapt scoase din contextul înţelesului lor originar sau se aplicau doar culturii existente pe vremea când au fost scrise. (Profesorul Robin Scroggs de la Union Theologival Seminary, de exemplu, afirmă: „Judecăţile biblice cu privire la homosexualitate nu sunt relevante pentru dezbaterea din zilele noastre.”^[9])

Note

^[1] Din discursul lui Jeff Levi la Clubul Naţional de Presă din timpul mitingului de la Washington din 1987, citat în Shadow in the Land, Dannemeyer, William (San Francisco: Ignatious Press, 1989), pag. 86.

^[2] Mel White, Stranger at the Gate (New York: Simon şi Schuster, 1994), pag. 311.

^[3] Gays and the Church, emisiune specială ABC World News Tonight, 28 februarie 1996.

^[4] A se vedea Hank Hanegraff, Christianity in Crises (Eugene: Harvest House, 1993), pag. 317, pentru rolurile pe care ambele crezuri le joacă în fundamentul creştinismului.

^[5] Troy Perry, Don’t Be Afraid Anymore (New York: St. Martin’s Press, 1990), pag. 342.

^[6] Randy Frame, Seeking a Right to the Rite, Christianity Today, 4 martie 1996, Vol. 40, Nr. 3, pag. 66.

^[7] Perry, pag. 39.

^[8] Perry, pag. 39.

^[9] Robin Scroggs, The New Testament and Homosexuality (Philadelphia: Fortress Press, 1983), pag. 127.

[Joe Dallas, Pro-Gay Theology Overview. Copyright © Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Kingsley Nwafor, Director Executiv la Lifeline Christian Centre

Exodus Global Alliance prezintă o nouă misiune membră din Lagos, Nigeria. Misiunea se numeşte Gayaid şi face parte din misiunea Lifeline Christian Centre. Kingsley Nwafor este Directorul său Executiv. Evanghelist ordinat, Kinsgsley este Preşedintele Lifeline Christian Centre. Licenţiat în ştiinţe politice şi deţinând un masterat în administraţie publică, evanghelistul Kinsgsley este un învăţător dinamic al Cuvântului, un vorbitor şi un autor motivant.

Kinsgsley ne împărtăşeşte următoarele despre caracteristicile homosexualităţii în Africa şi despre chemarea sa de a sluji celor afectaţi de homosexualitate.

„În mod tradiţional, homosexualitatea este privită ca un tabu în Africa. Conform tradiţiei, zeii pot omorî pe oricine este găsit vinovat de homosexualitate. Datorită creştinismului şi educaţiei, influenţele credinţei în zei nu mai sunt resimţite atât de mult. Dar ceea ce nu a fost îndepărtat este stigmatul acestui tabu. Chiar şi atunci când oamenilor nu le mai este teamă de zei, le este în continuare teamă de reacţiile celorlalţi. De aceea un african va face tot posibilul pentru a-şi ascunde identitatea de homosexual.

Am intrat în misiunea pentru homosexuali datorită chemării lui Dumnezeu. Am avut un prim contact cu homosexualitatea în septembrie 2001. Televiziunea AIT a difuzat un talk-show despre homosexualitate. Spre surpriza mea, unul dintre vorbitorii cheie, un pastor din Africa de Sud, susţinea homosexualitatea, afirmând că homosexualii sunt aşa cum i-a creat Dumnezeu să fie. Ceea ce mi-a trezit compasiunea faţă de ei.

Nu m-am mai gândit prea mult la aceasta până în iulie 2002. Îl întrebam pe Dumnezeu la ce gen de misiune mă chema şi ce vroia să predic. În iulie, Domnul mi-a readus în minte emisiunea pe care o văzusem cu nouă luni în urmă. Imboldul pe care l-am primit în inima mea a fost: «Du-te şi eliberează-i!» El a fost însoţit de acelaşi sentiment de compasiune pe care îl avusesem când vizionasem emisiunea. L-am întrebat pe Dumnezeu: «De ce eu?» Nu sunt homosexual. Credeam că un homosexual ar fi putut face o lucrare mai bună decât mine. Răspunsul pe care l-am primit a fost că aceasta fusese chemarea unui alt bărbat, care eşuase în împlinirea ei. Deci Dumnezeu mi-o încredinţa mie. Aveam să eşuez şi eu? Nu am avut pace înăuntrul meu până nu am acceptat. A lui Dumnezeu să fie gloria, fiindcă m-a găsit demn de o asemenea sarcină, în naţiunea mea şi pe continentul meu.

Homosexualii din Nigeria sunt văzuţi ca demoni în formă umană. Nimeni nu vrea să se asocieze cu ei. Discuţia despre această problemă îi face pe oameni să se simtă foarte inconfortabil. Cei ca noi, care suntem chemaţi să-i ajutăm pe homosexuali, suntem văzuţi asemenea lor. Societatea crede că dacă avem de-a face cu ei, suntem legaţi de ei prin practicarea actului homosexual în sine.

Viziunea mea pentru homosexualii din Nigeria şi Africa este ca oamenii să ajungă la adevărata stare în care i-a creat Dumnezeu. Ea va necesita înfiinţarea de birouri în cele mai multe zone din naţiunea noastră şi un parteneriat cu alte misiuni din Africa care împărtăşesc aceeaşi viziune. Nu este voia lui Dumnezeu ca cineva să piară, ci ca toţi să vină la pocăinţă. Homosexualii nu ar trebui să piară, în Numele lui Isus. Dumnezeu, care a început această lucrare, cu siguranţă, o va duce la bun sfârşit în Numele lui Isus. Amin.”

[Africa. Extras din Exodus Global Alliance World News, 2004, Number 2. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de David Servant

David Servant

Răspunsurile la ultima mea prezentare online, Un homosexual pe care îl vei iubi, ca şi la prezentarea lunii anterioare, Iubesc homosexualii şi sunt frustrat, au fost numeroase. Mulţi cititori şi-au făcut cunoscute poveştile şi observaţiile. Mulţi au scris ca să-mi spună cu compasiune că se rugau pentru „Jean Claude”, a cărui poveste tulburătoare am făcut-o cunoscută în ultima prezentare online.

Am primit, de asemenea, un număr de răspunsuri de la oameni buni, care au citat exemple din propria lor experienţă care nu puteau fi atribuite vreunei cauze de mediu (sugerând o cauză biologică). Au scris şi alţii, care cred că homosexualitatea este rezultatul opresiunii sau posesiunii demonice şi că poate fi vindecată prin exorcism (deşi niciunul nu a citat vreun pasaj din Biblie care să susţină aceasta sau poveşti personale de succes despre eliberarea homosexualilor prin exorcism). Câţiva au scris exprimând condamnări generale ale tuturor homosexualilor. Şi, în sfârşit, unii au scris ca să afirme că încercarea mea de amator de a diagnostica rădăcinile atracţiei lui Jean Claude faţă de persoanele de acelaşi sex nu era departe de adevăr.

Un răspuns pozitiv a venit de la un fost homosexual, pe care îl voi numi „Roger”. E-mailul lui amabil mi-a adus lacrimi în ochi şi m-am gândit că spusele lui ar fi de ajutor oricui încearcă să înţeleagă mai bine (1) câteva posibile rădăcini ale homosexualităţii, (2) modul de a combate atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex şi (3) luptele cu care foştii homosexuali se confruntă la integrarea în Biserică şi societate. Cred că va merita să citiţi, în cele ce urmează, ce mi-a împărtăşit Roger (am folosit caractere italice la o secţiune, pentru accentuare).

„Am părăsit comunitatea homosexuală cu mai mult de treisprezece ani în urmă, după ce L-am acceptat pe Cristos, şi îmi doresc să pot spune că întreaga comunitate creştină m-a acceptat pe deplin şi că am avut resurse şi o misiune care să mă ajute în lupta de a învinge adicţiile poftei homosexuale, pornografiei şi autosatisfacerii. Totuşi, nu aşa au stat întotdeauna lucrurile. M-am trezit izolat, greşit înţeles, respins, ignorat şi că, după mântuirea şi botezul meu ulterior cu Duhul Sfânt, alţi creştini se aşteptau să fiu «liber instantaneu»”.

Eram în situaţia de a alege să resping comunitatea bisericilor importante şi pe cea a celor locale, când am apelat la doi sau trei sfinţi evlavioşi, care mi-au slujit cât de bine au putut şi au fost credincioşi să mă îndrepte întotdeauna înspre Cristos. M-am găsit în poziţia în care am fost nevoit să… folosesc resursele unor organizaţii seculare sau creştine care acţionau în afara Bisericii, pentru a fi ajutat să mă confrunt cu ceva de care oamenii din jurul meu şi bisericile locale, pur şi simplu, nu erau echipate să se ocupe. Drept rezultat, am avut parte de multă amărăciune şi rănire în interacţiunea mea cu mulţi creştini, chiar şi faţă de cei care încercau cu disperare să-mi slujească, ca şi faţă de organizaţiile locale. Dar acum, mulţi ani mai târziu, pot să văd mult mai clar că făceau tot ce puteau ca să-mi ofere dragostea lui Cristos şi am ajuns, de asemenea, să înţeleg că amărăciunea, respingerea, egoismul, mila de sine şi mândria sunt întărituri adânc înrădăcinate în homosexuali, foşti sau de alt fel.

Treisprezece ani mai târziu, deşi nu mă mai aflu în robia homosexualităţii, încă mă lupt zilnic cu ispitele atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex. Înclinaţia nu a dispărut niciodată. Totuşi, puterea ei asupra mea a fost ruptă. După ani şi ani de întărire a atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex prin experienţe sexuale, poftă, pornografie şi autosatisfacere, creierul meu are conexiuni neurologice profunde pentru atracţiile faţă de bărbaţi.

Nu cred că m-am născut în acest fel. Este atât de clar pentru mine cum s-a dezvoltat homosexualitatea în viaţa mea, ca o „configuraţie”, prin relaţia încordată cu tatăl meu, prin ostilitatea faţă de un frate mai mare şi printr-o mamă dominatoare şi furioasă. Totuşi, cel mai important şi «esenţa acestui e-mail» cred că este că eu cred că cea mai profundă cicatrice şi cel mai important factor în viaţa mea a fost respingerea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă.

Am aflat şi cred cu tărie că rădăcina homosexualităţii mele a fost o inferioritate adânc înrădăcinată a propriei mele masculinităţi ca băiat, adolescent şi adult, întărită de milioane de ori de respingerea din partea tovarăşilor masculini de aceeaşi vârstă şi, drept rezultat, de propriile mele percepţii despre inadecvarea mea. Am suferit, de asemenea, oroarea de a fi numit «poponar», «surioară», «fată», toate în timp ce mă aflam în umbra unui frate mai mare, foarte masculin şi atletic.

Este o luptă care continuă şi astăzi. Încă găsesc extrem de dificil să formez prietenii masculine datorită «blândeţii» mele, ca să spun aşa, din lipsa unor cuvinte mai potrivite, fiindcă bărbaţii găsesc într-adevăr dificil să formeze relaţii cu bărbaţi de patruzeci şi opt de ani, „niciodată căsătoriţi”, care sunt diferiţi de ei şi de viaţa lor în atât de multe moduri. Numai un bărbat creştin cu adevărat evlavios, care îşi înţelege propriul păcat, care a fost zdrobit de el înaintea lui Dumnezeu, se uită la mine şi se vede pe sine. Nu fiindcă se luptă cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex, ci fiindcă îşi cunoaşte adevărata stare înaintea unui Dumnezeu sfânt şi realizează că nu este diferit. Dumnezeu a fost bun cu mine şi mi-a dat câţiva asemenea bărbaţi evlavioşi în viaţă.

Pot să vă spun că a am avut parte de cel mai singuratic, cel mai dificil drum, pe care nu mi l-aş fi imaginat niciodată, când am trecut de la viaţa homosexuală la viaţa de om născut din nou prin Isus Cristos. Nu pot să vă spun că dacă aş fi ştiut cât de singuratic, confuz, consternant şi frustrant va fi să mă găsesc în faţa unei lumi care mă vede acum ca „aberant” şi glorifică homosexualitatea practicată drept normalitate, aş mai fi luat decizia. Şi o tristă stare de lucruri este că Biserica nu se află într-o stare cu mult mai bună. Există în Biserică atât de multă ignoranţă, ură, ostilitate şi înţelegere greşită a acestei situaţii.

Aceia dintre noi care am fost eliberaţi de homosexualitate de către Cristos trăim în umbra comunităţilor noastre creştine. Mulţi, pur şi simplu, nu sunt siguri că îi vor pe «foştii homosexuali» în preajma copiilor lor. Unii chiar nu vor să ne invite acasă la ei la cină pentru că, pur şi simplu, se simt mai confortabil cu «familii» şi alte «cupluri». Invitaţiile la evenimente speciale şi excursii sunt rare. Pastorii chiar nu vor să depunem mărturie despre eliberarea noastră, fiindcă nu vor «să ne pună în poziţia de a revela aşa ceva audienţei». Iar lista poate continua.

Totuşi, în opoziţie cu toate acestea este Cristos Însuşi. Sunt cu adevărat bucuros că nu am ştiut cât de dificil avea să fie. Pentru că, prin toate, am ajuns să-L cunosc pe El. El a devenit comoara mea. El a folosit atracţia mea faţă de persoanele de acelaşi sex ca să-mi arate păcatul meu abject, iar prin urâţenia a toate, m-a chemat la El. M-a învăţat cum să-L iubesc, cum să-i iert pe alţii, cum să strig la El şi să fiu complet dependent de El, ca să mă elibereze nu numai de homosexualitate, pornografie şi autosatisfacere, ci, cred eu, mai important, ca să-mi dea o inimă nouă, pentru a mă elibera de adevăraţii uriaşi din viaţa mea: amărăciunea, duritatea, ura, mânia, defăimarea, bârfa, egoismul, mila de sine, mândria şi toate celelalte lucruri păcătoase, cu privire la care numai Duhul Sfânt mă poate lumina şi de care numai El mă poate elibera. În timp ce scriu acest e-mail… văd că mai am o cale lungă de străbătut.”

Când am citit scrisoarea lui Roger, m-am trezit dorind ca mărturia lui despre eliberarea de homosexualitate să fi inclus eliberarea de ispita homosexuală. Dar a trebuit să-mi reamintesc că şi eu sunt ispitit de păcate care m-au stăpânit înainte de venirea la Cristos.

M-am trezit, de asemenea, amintindu-mi cu regret de momente din copilăria mea când m-am alăturat tovarăşilor mei de aceeaşi vârstă în batjocorirea unui coleg dăruit artistic care nu era atletic, aruncându-i vorbe de ocară ca poponar şi homo. Astăzi este homosexual. Mă întreb cât de mult am contribuit la identitatea lui sexuală.

În mod clar, Roger identifică respingerea din partea tovarăşilor de acelaşi sex ca fiind cauza primară pentru robia lui ulterioară şi pentru luptele lui din prezent cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex. Adânc, în interior, Roger tânjeşte, pur şi simplu, după acceptare. (Şi cine nu o face?) Roger s-a pocăit, ştiind că pocăinţa este necesară pentru a fi acceptat de cea mai importantă Persoană, şi anume Isus. Pocăinţa lui totuşi a avut ca rezultat respingerea sa de către comunitatea homosexuală şi de către societate în general. El se referă la sine ca „aberant” în cultura noastră, presupun că din cauză că acum cultura noastră acceptă atât heterosexualii, cât şi homosexualii – dar nu foştii homosexuali care s-au pocăit.

În mod tragic totuşi, un bărbat care a avut parte de respingere în cea mai mare parte a vieţii sale, din partea familiei şi a tovarăşilor de aceeaşi vârstă, care s-a descurcat cu respingerea, într-o anumită măsură, prin perversiune sexuală, şi care a suferit apoi şi mai multă respingere de la comunitatea homosexuală şi societate, când a căutat acceptarea lui Dumnezeu, a suferit şi mai multă respingere de la „oamenii lui Dumnezeu”! Nu este de mirare că a scris: „a avut parte de cel mai singuratic, cel mai dificil drum, pe care nu mi l-aş fi imaginat niciodată când am trecut de la viaţa homosexuală la viaţa unui om născut din nou prin Isus Cristos”.

Dacă este ceva ce putem învăţa de la Roger, este că ar trebui să le întindem o mână homosexualilor, cu dragoste şi acceptare – bineînţeles, fără a compromite standardele de sfinţenie ale lui Dumnezeu. Dacă lumea homosexuală vede Biserica fiind plină de ură şi respingere, s-ar părea că există puţine şanse ca homosexualii să devină interesaţi de ceea ce avem de oferit prin Evanghelie. Tind să cred că, de fapt, lumea homosexuală ne vede într-adevăr ca plini de ură şi respingători – şi adesea pe bună dreptate.

Iar când homosexualii se întorc cu adevărat la Isus, ar trebui să fie copleşiţi cu dragoste şi acceptare. Slavă Domnului că Roger a găsit câţiva bărbaţi creştini care au făcut asta pentru el. Dar imaginea Bisericii mai largi, pe care o zugrăveşte el, ne face cunoscut că mai sunt multe de făcut pentru o îmbunătăţire a atitudinii noastre.

Daţi-mi voie să spun încă o dată că nu sugerez că motivul oricărei orientări homosexuale este cel din cazul lui Roger. În mod clar, orientarea homosexuală nu este întotdeauna cauzată de un mediu familial disfuncţional sau de abuzul din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă. Părinţii buni nu ar trebui să se condamne.

Încă un lucru

În Biblie învăţăm că Dumnezeu îi face pe unii „bărbaţi păroşi”, ca pe Esau, şi că Dumnezeu îi face pe unii „bărbaţi fără barbă” (a se vedea Geneza 27:11). Amândoi bărbaţii erau bărbaţi:

„Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit, care stătea acasă în corturi.” (Geneza 25:27, subliniere adăugată)

Nu ne putem opri să ne întrebăm dacă, trăind în America modernă, Iacov ar fi fost etichetat, catalogat şi ar fi sfârşit apoi confruntându-se cu aceleaşi lupte ca Roger.

Să-i iubim şi să-i susţinem pe „bărbaţii fără barbă” pe care îi face Dumnezeu. Să încetăm să definim masculinitatea printr-un anumit set de trăsături de personalitate. Nu toţi suntem fanatici ai fotbalului, nu toţi avem coarne de cerb atârnând pe pereţi şi nu toţi putem identifica doar trei feluri de flori.

Isus era bărbat, dar nu S-a potrivit întotdeauna şablonului masculin modern. Nu a avut niciodată o întâlnire cu o femeie şi nu s-a căsătorit niciodată, şi a spus o dată că unii bărbaţi „sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor”. (Matei 19:12) A plâns în public, ceva ce băieţeilor li se spune că fac doar fetiţele. (Luca 19:41, Ioan 11:35) A petrecut timp cu copiii. (Matei 19:13-14) A pregătit micul dejun. (Ioan 21:9-12) A spălat picioarele altor bărbaţi. (Ioan 13:3-5) Aparent nu L-a deranjat că Ioan s-a rezemat de pieptul Lui la ultima cină. (Ioan 13:21) Odată a fost surprins spunând despre oamenii din Ierusalim: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Luca 13:34) El nu a fost exact bărbatul tipic modern…

[David Servant, Hairy Men and Smooth Men. Copyright © 2014 David Servant. David a slujit mai bine de treizeci şi cinci de ani în misiunea vocaţională. Este fondatorul şi Preşedintele Heaven’s Family, o misiune creştină care ajută la înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu în mai mult de patruzeci de naţiuni în întreaga lume. Este autorul a numeroase cărţi, care includ Forever Rich şi The Disciple-Making Minister, un manual de instruire de cinci sute de pagini, care a fost tradus în mai mult de douăzeci de limbi şi a fost distribuit la zeci de mii de pastori. David and Becky sunt căsătoriţi de treizeci şi opt de ani. Ei au trei copii adulţi căsătoriţi şi şapte nepoţi. Site-ul personal al lui David este www.davidservant.com. Poate fi contactat la adresa de e-mail information@shepherdserve.org.]

de David Servant

David Servant

Dacă nu aţi citit articolul meu online anterior Iubesc homosexualii şi sunt frustrat, aţi pierdut ceea ce s-a dovedit a fi, pe baza reacţiilor, printre cele mai populare articole electronice ale mele. Am fost încurajat de amploarea reacţiilor pozitive şi am fost binecuvântat că atât de mulţi creştini şi-au exprimat dragostea sinceră pentru comunitatea homosexuală. (Am primit un singur răspuns foarte critic, în mod previzibil, din partea unui creştin mărturisitor.)

Acum vreau să vă fac cunoscut un e-mail de răspuns pe care l-am primit, în speranţa că ar putea contribui la o mai bună înţelegere între homosexuali (şi susţinătorii lor) şi cei care, ca mine, cred că Dumnezeu condamnă homosexualitatea (împreună cu o mulţime de alte păcate, de care absolut oricine este vinovat), dar oferă şi iertare, şi eliberare prin Isus Cristos.

Dintre toate reacţiile pe care le-am primit, următorul e-mail, de la un bărbat căruia i-am dat pseudonimul „Jean Claude”, a fost cel mai stimulator pentru gândire. Jean Claude, care a crescut într-un popor în curs de dezvoltare, mi-a scris într-o engleză oarecum stricată, deci i-am editat puţin e-mailul pentru a-l face mai uşor de citit, dar fără a-i schimba conţinutul. Cred că inimile vă vor fi atinse de cuvintele lui.

„David… sunt homosexual şi nu înţeleg de ce m-am născut aşa. Am început să fiu atras de un bărbat când aveam şase ani. Nu înseamnă că sunt atras de toţi bărbaţii, ci că am un anumit gen care mă atrage. Îmi amintesc că eram atras de vecinul meu, el era adult, poate avea în jur de douăzeci şi cinci de ani. Nu eram atras de el sexual, fiindcă aveam doar şase ani. Îmi plăcea doar să-i văd faţa şi corpul (alerga fără cămaşă pe vremea aceea), fără să înţeleg de ce. Nu am avut niciodată acest gen de atracţie pentru o femeie adultă.

Apoi, când am intrat la şcoala elementară, era numai pentru băieţi, o şcoală catolică, am fost atras de un colegi de clasă, când eram în clasa a cincea. Nici atunci nu a fost ceva sexual. Pe atunci nu înţelegeam ce este sexul.

Acelaşi lucru s-a întâmplat când eram în primul an de liceu şi în ceilalţi ani de liceu. Eram atras de unul sau doi băieţi, din sute de băieţi din şcoala mea. Acelaşi lucru, când eram la colegiu. Întotdeauna au fost unul sau doi de care eram atras. Mă simţeam ciudat, deoarece colegilor mei din primul an de liceu/din liceu/din colegiu le plăcea să discute despre fete, iar eu nu eram cu adevărat interesat să vorbesc despre fete. Deci eram lăsat pe dinafară. Eram trist şi izolat. Nu înţelegeam. Nu aveam pe nimeni cu care să vorbesc. Am crescut într-o ţară din lumea a treia. Aici comunitatea este homofobă. Am devenit singuratic şi m-am simţit separat de restul oamenilor. Simţeam că nu aveam prieteni. Cum aş putea să mă împrietenesc cu tipi care nu mă înţeleg? De asemenea, nu pot vorbi cu familia mea. Chiar dacă părinţii mei nu au divorţat niciodată, familia mea este disfuncţională. În interiorul meu, eram sfâşiat şi confuz.

Am făcut sex prima oară când aveam douăzeci şi nouă ani, şi a fost cu un bărbat, nu cu o femeie.

În cele din urmă, am descoperit că cei doi fraţi mai mici ai mei sunt homosexuali, dar toţi suntem pe ascuns şi nu vorbim niciodată despre asta.

Restul fraţilor şi surorilor mele sunt heterosexuali, trei fraţi mai mari, trei surori mai mari şi o soră mai mică. Am ajuns la concluzia că m-am născut în acest fel şi că este genetic. Cred că unul sau doi strămoşi de-ai mei erau homosexuali, poate, nu ştiu.

Stau departe de Biserică din cauza acelor creştini care îi ridiculizează pe homosexuali. Este uşor pentru ei să ne arate cu degetul ca păcătoşi, fiindcă sunt heterosexuali. Dacă aş inversa lucrurile, ei să devină homosexuali, iar eu să devin heterosexual, cum s-ar simţi dacă aş face acelaşi lucru pe care ni-l fac ei nouă?

Simt că bărbatul heterosexual este cea mai rea fiinţă omenească. Femeia heterosexuală este mai bună decât el, mai înţelegătoare.

M-am gândit că Biblia a fost stricată. Cum ar putea Dumnezeu să condamne homosexualii, mie mi se pare nedrept? Ne-a creat în felul acesta şi o să ne trimită în iad din cauza a ceea ce suntem? Deci ce rost are să ne creeze? De ce nu ne omoară pe toţi înainte de a ne naşte? În acest fel lumea ar fi perfectă, toţi heterosexuali, fără homosexuali. Lumea nu are nevoie de un gunoi ca noi. Este mai bine să fim eradicaţi înainte de a apărea pe pământ. Asta sună bine, corect, David.

Ştiu că o mulţime de homosexuali nu sunt ucenici ai lui Isus. Cum ar putea să-L urmeze pe Domnul nostru, dacă Biblia spune că homosexualii vor fi trimişi în iad?

În 2012 am început să cred că Biblia este 100% adevărată. A fost un proces lung ca să ajung unde sunt acum. Cred în Isus cu foarte mare tărie. Am crezut în El în trecut, dar cam 50%. Cred doar că El m-a găsit pe mine, nu eu pe El. Totuşi, tot nu înţeleg de ce sunt homosexual. Aş vrea să fiu bisexual, astfel aş putea încerca să omor dorinţa pentru bărbaţi şi aş încerca să măresc dorinţa pentru femei. Din nefericire, nu pot face asta. Sunt 100% homosexual. Nu există o cale pentru mine să devin atras de femei.

Deci îmi promit să rămân celibatar, fiindcă nu sunt atras de femei, nu mă pot căsători cu una din ele. Dacă m-aş căsători cu un bărbat, aş sfârşi în iad. Trebuie să rămân necăsătorit pentru totdeauna şi nu pot să înfăptuiesc imoralitate sexuală, chiar dacă dorinţa mea de a face sex este puternică…

Chiar nu înţeleg ce vrea Dumnezeu. Sunt confuz. Nu putem face aceasta şi aceea. M-am gândit că, atât timp cât nu facem rău altor oameni, este în ordine. Vreau să ascult de Domnul, dar în acelaşi timp nu înţeleg. Când Îl voi întâlni pe Isus într-o zi, vreau să-L întreb de ce m-am născut în acest fel. Nu este grozav pentru mine. Aş vrea ca David Servant să fie homosexual, aşa ar şti cum mă simt.”

Câteva lucruri pe care le-a scris Jean Claude mi-au sărit în ochi. Mă întreb dacă v-au sărit şi vouă în ochi.

Mai întâi, cu siguranţă, Jean Claude nu se potriveşte stereotipurilor despre homosexuali care au fost sădite în mintea noastră. Am descoperit că am foarte multă simpatie pentru ananghia în care se găseşte.

În al doilea rând, nu am putut să nu mă întreb dacă rădăcinilor dorinţelor homosexuale ale lui Jean Claude li s-ar putea da de urmă în experienţele lui din copilărie. Jean Claude a relatat povestea unei vieţi de respingere şi alienare faţă de bărbaţi, care părea să se alimenteze pe ea însăşi şi care a culminat cu o dezaprobare puternică de către el a bărbaţilor heterosexuali.

În mod asemănător, m-am întrebat dacă atracţia timpurie a lui Jean Claude pentru un anumit bărbat, când avea doar şase ani, nu era un dor natural de a umple un gol din viaţa lui, creat de un tată absent, detaşat emoţional sau abuziv. În opinia mea, taţii ar trebui să fie eroii fiilor lor de şase ani. De ce ar avea Jean Claude, la vârsta de şase ani, atracţie pentru un vecin adult?

Nu am putut să nu observ că Jean Claude este al şaptelea din zece copii. Sunt şase băieţi şi patru fete. El a menţionat că cei doi fraţi mai mici ai lui sunt, de asemenea, homosexuali, dar toţi cei trei fraţi mai mari (şi toate surorile lui) sunt heterosexuali. Ar fi interesant de aflat dacă relaţia pe care Jean Claude şi cei doi fraţi mai mici ai lui au avut-o cu tatăl sau mama lor a fost diferită în vreun fel de cea pe care au avut-o cei trei fraţi mai mari ai lor. M-am trezit făcând speculaţii despre diferite posibile scenarii care îi implicau pe părinţii lor. Oare necesitatea de a întreţine zece copii să-l fi îndepărtat pe tatăl lor de ei? (În unele naţiuni în curs de dezvoltare, mulţi taţi pleacă uneori ani de zile de acasă, pentru a lucra în alte ţări ca să-şi poată întreţine familia.)

Apoi m-am gândit la comentariul lui Jean Claude că familia lui este disfuncţională, indicând ceva de nedorit, care, cu siguranţă, i-a implicat într-un fel pe părinţii lui. Ar putea un tată mânios, abuziv sau lipsit de grijă să fi fost catalizatorul rădăcinilor homosexualităţii din Jean Claude şi din cei doi fraţi mai mici ai lui, care, pe când erau copii, tânjeau după un tată adevărat? Poate că mama lor a adoptat un rol pervertit de dominare sau un rol abuziv în familie, ceea ce a afectat atitudinea lor faţă de femei?

Bineînţeles, există multe alte scenarii care caracterizează familiile disfuncţionale. Eu doar întreb dacă, în unele cazuri, precum cel al lui Jean Claude, homosexualitatea şi-ar putea avea iniţial originea în dorinţa naturală pentru dragostea din partea părintelui de acelaşi sex sau într-un rol nenatural adoptat de părintele de sex opus. (Cu siguranţă, nu spun că toţi homosexualii provin din familii disfuncţionale. Cunosc homosexuali care au crescut în familii foarte bune.)

Unii cititori ar putea să nu fie de acord cu încercarea mea de amator în psihanaliză. Alţii m-ar putea acuza că îi absolv pe oameni de responsabilitatea personală. Tot ce pot spune este că ştiu, din douăzeci de ani de slujire ca pastor, din observarea şi consilierea unui mare număr de oameni şi din propriile mele experienţe din mai mult de cincizeci şi cinci de ani de viaţă, că toţi avem nevoie şi tânjim după dragoste, iar cei lipsiţi de ea găsesc modalităţi de a face faţă. Comportamentul este adesea modelat de mediul individului şi, cu siguranţă, de viaţa în familie. Studiile ştiinţifice o dovedesc.

De exemplu, 63% dintre sinuciderile tinerilor provin din familii lipsite de tată, 90% dintre copiii străzii şi dintre copiii care fug de acasă sunt din familii lipsite de tată, 80% dintre copiii care prezintă tulburări de comportament provin din familii lipsite de tată, 80% dintre violatorii motivaţi de mânie transferată provin din familii lipsite de tată, 71% dintre cei care renunţă la liceu provin din familii lipsite de tată, 75% dintre pacienţii adolescenţi din centrele pentru folosirea abuzivă a drogurilor provin din familii lipsite de tată, 70% dintre adolescenţii aflaţi în instituţii de stat provin din familii lipsite de tată şi 85% dintre tinerii din închisori au crescut în familii lipsite de tată (a se vedea Products of Father Deprivation, www.mensdefense.org).

În cartea sa Creşterea băieţilor, Dr. James Dobson împărtăşeşte câteva păreri ale sale despre posibilii factori de mediu pentru homosexualitate. Interesant, el scrie că în homosexualitate nu este vorba, în mod fundamental, despre sex: „Este vorba despre orice altceva… singurătate, respingere, afirmare, intimitate, identitate, relaţii, creşterea de către părinţi, ura de sine, confuzia de gen şi încercarea de a aparţine. Ceea ce explică de ce experienţa homosexuală este atât de intensă…”

Cuvintele Dr. Dobson, cu siguranţă, par să-l descrie, într-o anumită măsură, pe Jean Claude. Taţi şi mame, ţineţi seama de asta!

A fost sfâşietor să citesc cuvintele lui Jean Claude: „Simt că bărbatul heterosexual este cea mai rea fiinţă omenească. Femeia heterosexuală este mai bună decât el, mai înţelegătoare.” Cum să dezvolţi o astfel de atitudine, fără să suferi semnificativ din cauza respingerii din partea bărbaţilor?

A fost şi mai sfâşietor să citesc: „Stau departe de Biserică din cauza acelor creştini care îi ridiculizează pe homosexuali.” Când creştinii mărturisitori se poartă cu ură faţă de homosexuali, nu fac decât să exacerbeze sentimentele care s-ar putea prea bine să constituie geneza homosexualităţii.

Dacă rădăcinile homosexualităţii lui Jean Claude sunt rănile din copilărie şi adolescenţă, cum vor fi vindecate acele răni de o Biserică pe care el o percepe ca fiind batjocoritoare şi de respingere? Dacă bărbaţii creştini se distanţează de Jean Claude pentru că pare diferit (sau cumva feminin), cum vor fi împlinite alte dorinţe potenţiale ale lui, de acceptare din partea bărbaţilor? Gândul meu dominant, când am citit e-mailul lui Jean Claude, a fost: „Are nevoie de dragoste creştină autentică.”

A fost şi mai sfâşietor să citesc: „Lumea nu are nevoie de un gunoi ca noi. Este mai bine să fim eradicaţi înainte de a apărea pe pământ. Asta sună bine, corect, David.”

Amintiţi-vă, Jean Claude nu mai este homosexual practicant, ci un bărbat care încearcă să-L urmeze pe Isus, în timp ce se luptă cu ceea ce lui i se pare a fi homosexualitate înnăscută. Este decis să nu păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Nu am citat partea din e-mailul lui Jean Claude în care afirmă că se abţine nu numai de la sexul homosexual, ci şi de la autosatisfacere, de teamă că ea l-ar trimite în iad.

Îngăduiţi-mi să mă opresc din nou şi să tăgăduiesc că spun că experienţa lui Jean Claude este reprezentativă pentru orice homosexual, că părinţii homosexualilor sunt întotdeauna de vină sau că sunt sigur că speculaţiile mele sunt motivul homosexualităţii lui Jean Claude. Deşi nu cred că homosexualitatea este genetică şi cred cu adevărat că alegerea personală joacă un rol, nu sunt atât de nesăbuit ca să gândesc că alţi factori de mediu sau biologici, la care nu m-am referit, nu ar fi putut avea o contribuţie. Şi daţi-mi voie să afirm încă o dată că eu cred, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu şi pe baza mărturiilor altor homosexuali care s-au întors la Cristos, că iertarea şi eliberarea sunt disponibile în El.

De la gay [„homosexual”, în argou, dar şi „vesel”, „petrecăreţ” în limba engleză, n. trad.] la vesel

Pare providenţial că cel mai recent număr al revistei World (sunt recunoscător că am abonament la ea, prin generozitatea prietenilor), conţine un interviu cu autorul Christopher Yuan, fost homosexual şi fost traficant de droguri, care face în prezent un doctorat pentru misiune. Yuan a fost întrebat în acel interviu care crede că a fost catalizatorul pentru homosexualitatea lui, iar el a enumerat atât expunerea la pornografie la vârsta de nouă ani, cât şi respingerea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă. „M-am născut în zona Chicago, într-o vreme când în suburbii nu erau mulţi asiatici. Am fost bruscat din cauză că eram asiatic şi nu eram bun la sporturi, deci am fost numit gay, homo, fetiţă şi am început să mă întreb: «Cine sunt eu?»”

Citind Biblia şi având o anumită experienţă în confruntarea cu diavolul, îmi dau seama cum lucrează el. Principala lui armă este minciuna repetitivă şi el umblă întotdeauna în căutare de pradă după oricine şi-ar pleca urechea la el. Deşi Yuan a ascultat pentru un timp minciunile lui Satan, este de apreciat că, în cele din urmă, a crezut adevărul lui Dumnezeu şi şi-a găsit identitatea în Cristos. A fost eliberat mai întâi de adicţia de droguri, iar apoi de homosexualitate. Niciuna dintre acestea nu s-a întâmplat fără voia lui, de aceea eliberarea de homosexualitate a avut loc mai târziu decât eliberarea de adicţia de droguri.

În încheiere, principalul meu scop în scrierea acestui articol electronic a fost să obţin mai multă simpatie şi dragoste pentru homosexuali decât ceea ce găsim, în mod obişnuit, în unele cercuri creştine. Prea mulţi dintre noi ne-am făcut o reprezentare stereotipă pentru toţi homosexualii, ca fiind în mod intenţionat ofensatori, nişte creaturi care îţi întorc stomacul pe dos, care Îl urăsc pe Dumnezeu, care caută oportunităţi pentru a fi fotografiaţi la paradele homosexuale. Dar mulţi sunt ca Jean Claude. În ambele cazuri, Isus a murit pentru ei.

Probabil că voi mai aduce o dată în discuţie acest subiect, pe baza reacţiilor cititorilor. Le citesc pe toate (cu excepţia e-mailurilor pline de ură).

[David Servant, A Homosexual You Will Love. Copyright © 2014 Shepherd Serve – The Teaching Ministry of David Servant. Tradus şi publicat cu permisiune.]