La ce concluzie ajung studiile cu privire la consilierea pentru atracția nedorită față de persoanele de același sex și disforia de gen?

de Dan Hitz

Dan Hitz

Dan Hitz

Acest buletin de știri se bazează pe un workshop prezentat de Dan Hitz și Jim Katsoudas la conferința HOPE 2022, organizată de Restored Hope Network. Atât Dan, cât și Jim sunt consilieri licențiați în domeniul sănătății mintale. Un buletin de știri anterior a prezentat cu claritate în ce constă terapia oferită de terapeuți licențiați și ajutorul pastoral pentru atracția nedorită față de persoanele de același sex și confuzia de gen, în contrast cu narațiunea publică despre „terapia de conversie”. Acest buletin de știri va explora la ce concluzie ajung de fapt studiile științifice în ceea ce privește validitatea „terapiei care susține schimbarea”.

Așa m-am născut? Chiar pot să trec de la homosexualitate la heterosexualitate? Atât de mulți spun că sunt de fapt un bărbat care s-a născut într-un corp greșit sau o femeie care s-a născut într-un corp greșit. Se înșală? Nu este „terapia de conversie” dăunătoare? Sunt doar câteva dintre numeroasele întrebări pe care le auzim când interacționăm cu cultura populară pe subiectul sensibil al sexualității, îndeosebi în ceea ce privește problemele LGBTQ. Acest buletin de știri va explora la ce concluzie ajung de fapt studiile științifice cu privire la atracția nedorită față de persoanele de același sex și identitățile transgender. O trecere în revistă cuprinzătoare a validității eforturilor de schimbare a orientării sexuale nu reprezintă scopul acestui buletin de știri. Puteți găsi mai multe articole și studii în Jurnalul Sexualității Umane publicat de Alianța pentru Alegerea Terapeutică și Științifică la https://www.journalofhumansexuality.com/journals.

Fără îndoială, ați auzit că orice eforturi de schimbare a orientării sexuale sau a identității de gen sunt numite „terapie de conversie”. Poate că termenul vă dă fiori. Terapia de conversie este un termen derogatoriu, inventat de susținătorii LGBTQ pentru a demoniza orice ajutor pentru învingerea atracțiilor homosexuale sau a confuziei de gen, acordat de profesioniști licențiați în sănătate mintală, de cei care oferă îngrijire pastorală sau de prieteni care oferă suport. Termenul respectiv are ca scop să stârnească animozitate între biserică și cei care nu frecventează biserica și care nu vor să fie convertiți prin coerciție. El implică și o vină prin tehnica asocierii, care leagă în mod fals practici dure și abuzive de tehnicile folosite în realitate de profesioniști calificați, plini de compasiune, care lucrează respectând conduita etică, legea și spiritualitatea. Termenul corect pentru terapia de ajutorare a cuiva care vrea să învingă atracțiile nedorite față de persoanele de același sex sau confuzia de gen este „terapie care susține schimbarea”. Terapia care susține schimbarea este denumită și „eforturi de schimbare a orientării sexuale” sau „eforturi de schimbare a orientării sexuale și identității de gen”. Puteți citi mai multe despre terapia care susține schimbarea într-un buletin de știri anterior, intitulat Adevărul despre consiliere, la https://recmin.org/s/Truth-About-Counseling-220826.pdf.

Pentru a examina concluziile studiilor științifice cu privire la terapia care susține schimbarea, să începem prin a recunoaște că este un elefant în cameră. Toate organizațiile seculare importante clamează că eforturile de schimbare a orientării sexuale sau a identității de gen sunt dăunătoare și cauzează depresie, anxietate și comportament suicidar crescut. Cele mai multe studii din prezent referitoare la problemele LGBTQ sunt împotriva eforturilor de schimbare a orientării sexuale sau identității de gen.1 Cercetătorii care publică rezultate incompatibile cu agenda LGBTQ sunt adesea ostracizați. O astfel de presiune politică pentru susținerea comunității LGBTQ, în detrimentul științei serioase, nu este ceva nou. În anul 1973, printr-o mișcare politică, Asociația Americană de Psihiatrie a scos homosexualitatea din Manualul de diagnostic și statistică, ignorând studiile serioase.2 Grupul operativ din Asociația Americană de Psihiatrie care s-a ocupat de homosexualitate a deliberat timp de trei ani înainte ca, în cele din urmă, să câștige la limită votul pentru normalizarea homosexualității. Din nefericire, acel grup operativ a fost alcătuit numai din indivizi care erau în favoarea normalizării homosexualității. Grupul respectiv a consultat doar grupuri de activiști homosexuali și a ignorat pe oricine dezagrea cu activiștii pro-homosexualitate. De asemenea, activiștii homosexuali au început să protesteze împotriva altor grupuri de profesioniști în sănătate mintală și să îi hărțuiască pe cei care prezentau dovezi că homosexualitatea nu reprezintă o exprimare normală a sexualității umane.2

În prezent, studiile științifice referitoare la problemele LGBTQ continuă să fie politizate. În iunie 2020, John Blosnich, Emmitt Henderson și alții au publicat în Jurnalul Sănătății Publice Americane un articol intitulat Eforturile de schimbare a orientării sexuale, experiențele nefavorabile din copilărie și ideația și tentativa suicidară la adulții din minoritățile sexuale.3 În articolul respectiv, cercetătorii au susținut că există o legătură clară între terapia care susține schimbarea și gândurile și acțiunile suicidare. Ei au concluzionat: „De-a lungul vieții, minoritățile sexuale care au experimentat eforturi de schimbare a orientării sexuale au raportat o prevalență mai ridicată a ideației și tentativelor suicidare, comparativ cu minoritățile sexuale care nu au experimentat eforturi de schimbare a orientării sexuale.” Blosnich și Henderson au afirmat că terapia care susține schimbarea este vătămătoare și ar trebui evitată, recomandând insistent terapia de susținere a homosexualității. Într-un articol publicat pe site-ul Asociației Medicilor și Stomatologilor Creștini, Dr. Andre Van Mol a remarcat că el și alți cercetători au examinat rezultatele cercetărilor lui Blosnich și Henderson, făcute pe ceea ce cercetătorii inițiali au numit „cel mai reprezentativ eșantion, până în prezent, de persoane care aparțin unei minorități sexuale” și au observat câteva concluzii eronate în cercetarea acestora.4 Van Mol a subliniat că Blosnich și Henderson nu au identificat când anume au experimentat gânduri și comportamente suicidare participanții la studiu, în comparație cu perioada în care au făcut terapia care susține schimbarea. Cu alte cuvinte, cercetătorii nu au admis că gândurile și comportamentele suicidare au apărut în principal anterior participării la ședințele de terapie care susține schimbarea. După o examinare atentă a studiului, Val Mol scrie: „Eforturile de schimbare a orientării sexuale au redus puternic ideația suicidară, planificarea sinuciderii și tentativele de sinucidere, având efecte chiar și mai puternice la adulții care au experimentat eforturi de schimbare a orientării sexuale, comparativ cu minorii care au făcut același lucru.”

Cum rămâne cu afirmațiile că ne naștem homosexuali și că orientarea sexuală este de neschimbat? Destul de interesant, atât cercetările realizate de terapeuți care susțin homosexualitatea, cât și cercetările realizate de terapeuți care susțin schimbarea arată că orientarea sexuală este fluidă și se poate schimba. Dr. Lisa Diamond, psiholog feminist și susținător al homosexualității, a studiat 100 de femei timp de peste zece ani și a prezentat rezultatele studiului ei în cartea Fluiditatea sexuală: Înțelegând dragostea și dorința femeilor.5 Ea documentează fluiditatea atracțiilor la femei, în timp ce acestea trec de la bărbați la femei și invers. Destul de interesant, Diamond este pro-homosexualitate și crede că „terapia de conversie nu poate schimba atracția sexuală”;6 totuși, conchide clar că orientarea se poate schimba. Ea nu subscrie la teoria „homosexual din naștere”. Este dificil de înțeles cum poate crede Diamond că sexualitatea este fluidă, dar nu crede că oamenii ar trebui să apeleze la terapia care susține schimbarea, dacă nu vor să accepte atracțiile față de persoanele de același sex. Se pare că politizarea sexualității continuă.

Regretatul Dr. Joseph Nicolosi, proeminent terapeut care a susținut schimbarea, a publicat rezultatele cercetărilor echipei sale în jurnalul Rapoarte psihologice, arătând că tratamentul care respectă conduita etică a avut succes în diminuarea dorințelor nedorite față de persoanele de același sex. Printre rezultatele sale se găsesc următoarele statistici:

„… am studiat 850 de indivizi și 200 de terapeuți și consilieri – căutând în mod specific indivizi care clamează că au experimentat, într-o anumită măsură, o schimbare a orientării sexuale. Înainte de consiliere sau terapie, 68% dintre respondenți se percepeau ca exclusiv sau aproape întru totul homosexuali, alți 22% afirmând că erau mai mult homosexuali decât heterosexuali. După tratament numai 13% se percepeau ca exclusiv sau aproape întru totul homosexuali, în timp ce 33% se descriau ca exclusiv sau aproape întru totul heterosexuali; 99% dintre respondenți au spus că acum cred că tratamentul pentru schimbarea homosexualității poate fi eficient și valoros.”7

Este remarcabil că după tratament procentul participanților care se identificau ca exclusiv sau aproape întru totul homosexuali a scăzut de la 68% la numai 13%. De asemenea, este interesant că 99% dintre respondenți au spus că „acum cred că tratamentul pentru schimbarea homosexualității poate fi eficient și valoros”.7 Ceea ce îi include pe mulți dintre cei 13% care au raportat o schimbare nesemnificativă după tratament. Studiul lui Nicolosi este unul dintre numeroasele studii care arată că terapia care susține schimbarea este sigură și eficientă.

Cercetările sunt și mai surprinzătoare dacă ne uităm la problemele legate de transgenderism. Părinților li se spune: „Este mai bine să ai o fiică în viață decât un fiu mort”, când încearcă să se opună noii identități transgender a fiului lor. Li se spune că trebuie să accepte identitatea feminină a fiului lor sau îl vor împinge la sinucidere. Este într-adevăr improbabil ca indivizii susținuți în transgenderismul lor să aibă gânduri de sinucidere, comparativ cu cei care nu sunt încurajați să își accepte sentimentele transgender? Conform lui Jay Green, doctor în filozofie, cercetător senior la Centrul pentru Politici Educaționale al Fundației Heritage, „Coborârea barierelor legale pentru a face mai ușor accesul minorilor la intervenții medicale de schimbare de sex fără consimțământ parental nu reduce ratele de sinucidere – de fapt, este mai probabil să mărească ratele de sinucidere la tinerii din statele care adoptă asemenea schimbări.”8 Greene scrie că studiile care arată că tratamentele pentru afirmarea genului previn sinuciderea sunt prost realizate, în timp ce metodele mai bune de cercetare arată de fapt o creștere a riscului de sinucidere.8

Numeroase studii de cercetare arată că vasta majoritate a copiilor prepuberi care se identifică drept transgenderi vor ajunge să își accepte genul atribuit la naștere fără consiliere sau intervenție directă.9 Institutul pentru Cercetare și Evaluare a publicat un articol intitulat Cercetările despre transgenderism: Cinci lucruri pe care orice părinte și orice factor de decizie politică ar trebui să le cunoască, în care a evaluat numeroase studii despre problemele transgenderismului. Referindu-se la faptul că cei mai mulți copii prepuberi ajung să își accepte genul biologic, ei scriu:

„Există dovezi puternice care arată că vasta majoritate a copiilor (în medie 85%) care experimentează disforie de gen își vor rezolva confuzia de identitate de gen și își vor accepta sexul biologic înainte de a deveni tineri adulți, dacă nu vor fi supuși la «tranziția socială» sau la o intervenție medicală de schimbare a sexului. Dar în ceea ce îi privește pe cei care fac eforturi de tranziție timpurie, cel mai probabil este ca marea majoritate să persiste într-o identitate «trans».”10 („Tranziția socială” se referă la purtarea de îmbrăcăminte specifică sexului opus și la întărirea socială a identității transgender a copiilor de către adulți.)

Asociația Medicilor și Stomatologilor Creștini recunoaște că există o incidență mai ridicată a tulburărilor mintale la indivizii transgender, precum „depresia, anxietatea, ideația suicidară, abuzul de substanțe și comportamentele sexuale de risc, în comparație cu populația generală”; cu toate acestea, citează numeroase studii de cercetare pentru a-și susține concluzia că „s-a dovedit că aceste comorbidități ale sănătății mintale au precedat identificarea lor ca transgenderi.”11 Ei scriu: „Deși dovezile medicale din prezent sunt incomplete și deschise diferitelor interpretări, unele studii sugerează că alterarea chirurgicală a caracteristicilor sexuale are efecte psihologice potențial dăunătoare și poate să mascheze sau să exacerbeze probleme psihologice mai profunde.”11 Ținând cont de aceasta, este mult mai bine să tratezi rădăcinile psihologice ale disforiei de gen decât să promovezi mascarea psihologică.

Cum stau lucrurile cu efectele pe termen lung ale chirurgiei de afirmare a genului? Walt Heyer este un fost transgender bărbat-către-femeie, care a trecut printr-o operație de schimbare de sex și a detranziționat apoi la genul atribuit la naștere. El ajută bărbați și femei care regretă schimbarea de sex. Heyer face observația că cei mai mulți transgenderi găsesc alinare în stadiile inițiale ale tranziției; totuși, regretul schimbării de sex iese la suprafață la 5-10 ani după operația de afirmare a genului.12 Heyer citează un studiu suedez care a găsit că rata de sinucidere la transgenderii care au trecut printr-o operație de schimbare de sex este de 19 ori mai ridicată decât cea a non-transgenderilor de aceeași vârstă și mai ridicată decât a celor care se identifică drept transgenderi, dar nu au trecut prin tranziție din punct de vedere chirurgical.12 Operația de schimbare de sex nu este răspunsul la prevenirea sinuciderii pentru cei care se luptă cu disforia de gen.

Acest buletin de știri a examinat doar vârful icebergului în ceea ce privește cercetarea problemelor specifice homosexualității și transgenderismului. Care este răspunsul pentru cei care se luptă cu atracții nedorite față de persoanele de același sex sau cu sentimente transgender? Există speranță pentru recuperare și transformare? Da! Organizații atât creștine, cât și seculare oferă ajutor pentru învingerea identității nedorite de homosexual sau transgender. Schimbarea este un proces. Transformarea nu este ușoară. Veți avea nevoie de cineva care să pășească alături de voi și care să vă încurajeze, căruia să-i dați socoteală, care să vă corecteze și să vă întărească. Iată o scurtă listă cu organizații care vă pot ajuta în călătoria spre vindecare. Sunt mult mai multe astfel de organizații decât cele enumerate. Ele vă pot ajuta să vă conectați cu resursele locale din regiunea voastră.

Restored Hope Network – www.restoredhopenetwork.org

Alliance for Therapeutic Choice and Scientific Integrity – www.therapeuticchoice.com

Changed Movement – www.changedmovement.com

Desert Stream Ministries – www.desertstream.org

Help for Families – www.livingstonesministries.org/help4families

Reintegrative Therapy – www.reintegrativetherapy.com

Pure Passion Media – www.purepassion.us

Articole despre alte cercetări științifice sunt disponibile pe site-urile:

Restored Hope Network – www.restoredhopenetwork.org

Journal of Human Sexuality – www.journalofhumansexuality.com/journals

Institute for Research & Evaluation – www.institute-research.com

Christian Medical and Dental Association – www.cmda.org/policy-issues-home/position-statements

Resurse

1 Regnerus, Mark. (2019) Does “Conversion Therapy” Hurt People Who Identify as Transgender? The New JAMA Psychiatry Study Cannot Tell Us. Discurs public. The Withersppon Institute. Extras de pe https://www.thepublicdiscourse.com/2019/09/57145, 19.12.2022.

2 Clowes, Brian. (2020) The Homosexuals’ American Psychological Association Coup. Human Life International. Extras de pe https://www.hli.org/resources/apa-on-homosexuality, 18.12.2022.

3 Blosnich, John R.; Henderson, Emmett R. ș.a. (2020) Sexual Orientation Change Efforts, Adverse Childhood Experiences, and Suicide Ideation and Attempt Among Sexual Minority Adults, United States, 2016-2018, American Journal of Public Health, 110, no. 7, 1 iulie 2020. Rezumat extras de pe https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3243727, 18.12.2022.

4 Van Mol, Adre. (2021) SOCE Reduces Suicidality in a New Study. Christian Medical and Dental Association. Extras de pe https://cmda.org/soce-reduces-suicidality-in-a-new-study, 29.11.2022.

5 Diamon, Lisa. (2009) Sexual Fluidity: Understanding Women’s Love and Desire. Harvard University Press.

6 LGBT Science. Truth Wins Out. 29 octombrie 2013. Extras din 20 April 2015. Citat dintr-un articol de pe Wikipedia extras de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Lisa_M._Diamond, 18.12.2022.

7 Nicolosi, J., Byrd, A.D., and Potts, R.W. (2000) Retrospective self-reports of changes in homosexual orientation: A consumer survey of conversion therapy clients. Psychological Reports, 86, 1071-1088.

8 Green, Jay. (2022) Puberty Blockers, Cross-Sex Hormones, and Youth Suicide. The Heritage Foundation, 13 iunie 2022. Extras de pe https://www.heritage.org/gender/report/puberty-blockers-cross-sex-hormones-and-youth-suicide, 19.12.2022.

9 Cantor, James. How Many Transgender Kids Grow Up to Stay Trans? PsyPost. Postat pe 30 decembrie 2017. Extras de pe https://www.psypost.org/2017/12/many-transgender-kids-grow-stay-trans-50499, 24.02.2019.

10 The Institute for Research & Evaluation. (2022) Transgender Research: Five Things Every Parent and Policy-Maker Should Know. Extras de pe https://www.institute-research.com/pdf/Transgender_Research–5_Questions_for_Parents_%26_Policymakers_%28IRE%209-26-22%29.pdf, 19.12.2022.

11 CMDA Ethics Statement: Transgender Identification. (2021) Christian Medical and Dental Association. Extras de pe https://app.box.com/shared/static/bjkazlu3pdqbq88dhfgpbttrhcspft6h.pdf, 19.12.2022.

12 Heyer, Walt. Trans Life Survivors. Publicare proprie, Lexington, KY, 2018.

[Dan Hitz, What Does Research Conclude About Counseling for Unwanted Same-Sex Attraction and Gender Dysphoria? Copyright © 2022 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *