de Dan Hitz

Dan Hitz

Noi, cei care ne-am luptat cu atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex, ştim că nu ne-am trezit în pat într-o noapte, încercând să decidem dacă să fim homosexuali. Atracţiile au apărut pur şi simplu. Mulţi dintre noi ne-am simţit diferiţi de alţi copii de genul nostru de când ne putem aminti. Unii dintre noi am fost numiţi „homo” cu mult înainte să ştim măcar ce însemna cuvântul respectiv. Poate că simţim că ne-am născut astfel. În special când personalitatea ni s-a dezvoltat, de la o vârstă timpurie, prin experienţe de viaţă complet în afara controlului nostru – pe majoritatea nici măcar nu ni le putem aminti. Articolul de faţă va prezenta o scurtă trecere în revistă a modului în care sunt zidite de obicei cărămizile homosexualităţii. Înţelegerea câtorva probleme de bază ne ajută să ştim ce domenii din inima noastră au cea mai mare nevoie de harul lui Isus Cristos şi de prezenţa Lui vindecătoare.

De ce comunitatea seculară prezintă, în mod agresiv, ideea unei legături între genetică şi homosexualitate? Sharon Begley a rezumat răspunsul la aceasta în articolul ei din Newsweek Magazine din 2008, intitulat Îi face ADN-ul homosexuali pe unii bărbaţi?, când l-a citat pe Dr. Rosenberg. „Legând homosexualitatea de gene, spune psihiatrul Kenneth Paul Rosenberg din New York, studiul lui Harmer arată că a fi homosexual nu este o alegere deviantă şi o lipsă [rezultatul unei lipse] de voinţă. Ea este, cel puţin parţial, o orientare biologică, la fel de importantă pentru constituţia persoanei precum culoarea ochilor.”^[1] În seria Love Won Out, Focus on the Family explică eroarea acceptării comportamentului pe baza unei predispoziţii biologice. „O legătură genetică în cazul unor comportamente nu dovedeşte ideea normalităţii sau corectitudinii. Uitaţi-vă la înclinaţia spre alcoolism sau mânie. Deşi se susţine că au legătură cu genetica, puţini sunt cei din societatea noastră care promovează asemenea comportamente ca fiind în regulă doar pentru că au o legătură genetică, dacă le promovează cineva.”^[2] Adevărul este că nu s-a găsit o legătură între homosexualitate şi genetică. În ultima declaraţie de poziţie despre homosexualitate, Asociaţia de Psihologie Americană scrie: „Deşi multe cercetări au examinat posibilele influenţe genetice, hormonale, de dezvoltare, sociale şi culturale asupra orientării sexuale, nu au apărut date care să le permită oamenilor de ştiinţă să concluzioneze că orientarea sexuală este determinată de vreunul dintre aceşti factori sau de mai mulţi dintre ei.”^[3] Simplu spus, nu s-a găsit o cauză biologică pentru homosexualitate. Indiferent care este cauza homosexualităţii, Scriptura spune clar că ea este unul din numeroasele păcate care pot fi învinse. În 1 Corinteni 6:9-11 citim: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Poate că nu am ales să avem atracţii faţă de persoane de acelaşi sex, dar putem alege ce să facem cu ele.

Înainte de a privi la zidirea cărămizilor homosexualităţii, vreau să le vorbesc părinţilor care citesc acest articol. Am cinci copii – trei sunt adolescenţi şi doi de-abia au trecut de douăzeci de ani. Să educ adolescenţi este cel mai dificil lucru pe care l-am făcut în viaţa mea. Este mai dificil decât să creşti cu o mamă bolnavă de schizofrenie paranoidă şi mai dificil decât să ieşi din homosexualitate. Toţi am făcut greşeli când ne-am crescut copiii şi toţi am făcut lucruri pe care am vrea să le putem anula. Important este să ne recunoaştem greşelile şi să ne pocăim faţă de cei pe care i-am nedreptăţit. Amintiţi-vă că percepţiile copilului vostru au o mare influenţă în modelarea concepţiei sale despre lume şi pot să nu reflecte realitatea modului în care a fost crescut. Vă rog să nu citiţi lista care urmează ca pe o acuzaţie împotriva voastră sau a stilului vostru de a vă creşte copilul. Ea are ca scop doar să arunce o privire fugară în inima cuiva care se luptă cu homosexualitatea. Dacă aţi făcut greşeli, puneţi-le pe cruce şi lăsaţi-L pe Domnul să lucreze în inima voastră, ca şi în inima fiului sau fiicei voastre. El sau ea este responsabil sau responsabilă pentru deciziile sale.

Lista de mai jos urmăreşte să fie o scurtă trecere în revistă a celor mai comuni factori de mediu care contribuie la homosexualitatea masculină. Fiecare are propriile sale experienţe de viaţă, care pot să fie sau nu incluse pe listă.

Rădăcinile emoţionale ale homosexualităţii încep adesea cu o ruptură în relaţia cu părintele de acelaşi sex. La bărbaţi, tatăl poate să fie extrem de pasiv sau să îi trateze în mod degradant. Băiatul se simte deconectat de tată şi eşuează în a-şi dezvolta un sentiment de masculinitate în perioada de creştere. Aceasta, la schimbul său, îl împiedică să se conecteze cu băieţii de aceeaşi vârstă.

Mama poate fi super-protectoare şi/sau să încerce să obţină de la fiu împlinirea emoţională pe care nu o poate obţine de la soţ. Mulţi bărbaţi cu care am vorbit de-a lungul anilor mi-au relatat că mama părea să îi pună în situaţia de a le fi suport emoţional sau un pseudosoţ. Băieţii se simt inconfortabil cu privire la această relaţie nenaturală, dar sunt adesea incapabili să-şi exprime sentimentele şi dorinţele. Este posibil ca băiatul să se raporteze mai mult la mama lui, la surorile lui sau la alte femei din viaţa lui, decât la alţi bărbaţi. Când hormonii explodează la pubertate, este atras de genul care îl intrigă şi care i se pare misterios.

Unii băieţi sunt, pur şi simplu, mai creativi şi mai puţin atletici decât băieţii obişnuiţi. Reacţia părinţilor şi tovarăşilor de acelaşi sex este critică aici. Dacă băieţii din vecinătate încep să-l necăjească pe băiat pentru exprimarea creativităţii şi/sau din cauză că îi lipseşte abilitatea atletică, el se poate simţi mai puţin masculin decât ei. Un tată înţelept va recunoaşte darurile specifice ale fiului său şi îi va reafirma masculinitatea, aşa cum este ea exprimată prin înclinaţiile sale.

Invidia şi gelozia sunt adesea factori cheie în homosexualitate. Foarte adesea, bărbaţii cu atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex sunt atraşi de alţi bărbaţi care au calităţile care simt că le lipsesc lor înşişi. Băiatul din vestiar care se simte slab şi nesigur din punct de vedere fizic este atras de alţi băieţi care arată mai bine din punct de vedere fizic şi sunt mai siguri pe sine. Leanne Payne numeşte acest concept „canibalitate compulsivă”, făcând observaţia că, din punct de vedere istoric, canibalii consumau oamenii ale căror atribute le doreau.^[4] Acest lucru este demonstrat când bărbaţii mai în vârstă sunt atraşi de tinereţea şi de inocenţa percepută a unui bărbat mai tânăr, în timp ce bărbatul mai tânăr poate fi atras de natura părintească a bărbatului mai în vârstă.

Ocazional, bărbaţii cu atracţie faţă de persoane de acelaşi sex tânjesc după întâlniri sexuale cu alţi bărbaţi din mânie şi din dorinţa de a distruge în alţii trăsăturile care simt că le lipsesc lor înşişi. Numeroşi clienţi şi-au explicat dorinţa de a avea o întâlnire sexuală cu tipuri specifice de bărbaţi, cu intenţia de a distruge atributul perceput care simţeau că le lipsea, precum ideea familiei perfecte sau imaginea masculinităţii perfecte, pe care o idolatrizau în celălalt.

Vasta majoritate a clienţilor care se luptă cu atracţii nedorite faţă de persoanele de acelaşi sex au fost şi victime ale abuzului sexual în copilărie. Când sexualitatea unui copil este trezită de timpuriu, aceasta îi devastează inima, cauzând un vârtej de emoţii care îl fac să fie confuz şi care lasă cicatrice emoţionale foarte adânci.

Broşura Focus on the Family intitulată Adevărul iese la iveală: Rădăcinile şi cauzele homosexualităţii masculine,^[5] enumeră următorii factori de mediu pentru homosexualitatea masculină:

1. violarea sexuală sau experimentarea sexuală cu bărbaţi sau băieţi;
2. incestul sau molestarea;
3. expunerea la pornografie;
4. influenţe spirituale negative;
5. influenţe mass-media;
6. personalitatea şi temperamentul;
7. imagine negativă despre corpul propriu;
8. etichetarea, hărţuirea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă sau alienarea de ei;
9. teama de – sau inabilitatea de a relaţiona cu sexul opus.

Există unele diferenţe între homosexualitatea masculină şi cea feminină. Adeseori bărbaţii se simt inadecvaţi în masculinitatea lor şi doresc să se conecteze cu alţi bărbaţi, în încercarea subconştientă de a primi masculinitate suplimentară de la ei. Pe de altă parte, femeile tind să-şi vadă feminitatea ca vinovată sau ca pe o calitate inferioară.

Poate că o femeie a crescut văzându-şi mama fiind o victimă a abuzului din partea tatălui sau poate că a fost tratată rău de alţi bărbaţi semnificativi din viaţa ei. Ea percepe că a fi feminină este nesigur şi se detaşează de feminitatea ei în timp ce, simultan, se îndepărtează de bărbaţi, pe care îi percepe ca prădalnici. Dorinţa ei pentru relaţii o îndreaptă către alte femei.

Femeile, mai frecvent decât bărbaţii, dezvoltă atracţii faţă de persoane de acelaşi sex mai târziu în viaţă. Aceasta se poate întâmpla dacă femeia este tratată rău de bărbaţi semnificativi din viaţa ei, îşi separă inima de bărbaţi şi se întoarce către o altă femeie pentru suport emoţional. Dacă cealaltă femeie, care îi oferă suport, are ea însăşi probleme, se poate forma o relaţie codependentă. Multe femei sunt atrase într-o relaţie lesbiană când ataşamentul emoţional se transformă în codependenţă, apoi devine erotizat.

Unele cărămizi zidite în homosexualitatea feminină sunt similare cu cele din homosexualitatea masculină, incluzând o rupere în relaţia cu părintele de acelaşi sex, dificultate în conectarea cu tovarăşii de aceeaşi vârstă, personalitate şi interese asociate în mod obişnuit cu celălalt gen, abuzul sexual şi abuzul emoţional.

Broşura Inima problemei: Rădăcinile şi cauzele homosexualităţii feminine de la Focus on the Family^[6] oferă următoarele statistici, dintr-un studiu bazat pe răspunsurile a 265 de femei, pentru a examina factorii care este posibil să fi contribuit la atracţiile lor lesbiene:

• 55,7% au avut parte de o traumă emoţională, inclusiv de aluzii sexuale şi remarci sexuale specifice, care le-au făcut să se simtă violate;
• 69,1% au avut parte de abuz emoţional;
• 66,4% au fost victime ale abuzului sexual;
• 53,2% au fost abuzate verbal;
• 39,6% s-au simţit abandonate;
• 32,5% au fost victime ale abuzului fizic;
• 20,0% s-au simţit complet neglijate.

Indiferent de cauzele specifice ale atracţiilor homosexuale în viaţa cuiva, o relaţie deschisă şi sinceră cu Domnul este primul pas în învingerea atracţiilor nedorite faţă de persoane de acelaşi sex. Amintiţi-vă cuvintele din 1 Corinteni 6:11 citate mai devreme în acest articol: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Celor care au fost răniţi de părinţii lor pământeşti, Dumnezeu Tatăl este capabil să le ofere ceea ce mama şi tatăl lor nu au fost capabili să le ofere. El le poate vindeca rănile pe care li le-au făcut părinţii lor. În Psalmul 27:10 citim: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.”

Mulţi dintre cei care au crescut în Biserică îşi păstrează lupta doar pentru ei înşişi, de teamă sau de ruşine. Fiecare trebuie să fie sincer în ceea ce priveşte lupta pe care o duce şi să o împărtăşească creştinilor de încredere, maturi, care vor păşi împreună cu ei spre Cristos. Biserica trebuie să fie un loc sigur unde să ne putem deschide inimile şi să primim ajutorul şi ucenicizarea de care avem nevoie. În 1 Ioan 1:9 citim: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Cel care vrea să învingă homosexualitatea va trebui să fie educat de slujitori ai rugăciunii, de pastori şi consilieri familiarizaţi cu călătoria în care se află şi care îl pot ajuta pe cel care duce lupta să-şi aducă rănile şi întăriturile la Isus la cruce. El va avea, de asemenea, nevoie de alţi creştini de încredere, care să-i fie, pur şi simplu, alături în drumul pe care îl are de străbătut şi care să îi arate dragostea lui Cristos.

„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos.” Filipeni 1:8

Referinţe

^[1] Begley, Sharon. Does DNA Make Some Men Gay? Newsweek Magazine, updatat 2/20/08.

^[2] Straight Answers: Exposing the Myths and Facts about Homosexuality, Love Won Out Series, Focus on the Family Publishing, Colorado Springs, Colorado. 2000, p. 10.

^[3] American Psychological Association. Answers to Your Questions: For a Better Understanding of Sexual Orientation and Homosexuality. Washington, D.C. 2008, p. 2.

^[4] Payne, Leanne. The Broken Image, Hamewith Books, Grand Rapids, Michigan. 1996.

^[5] The Truth Comes Out: The Roots and Causes of Male Homosexuality, Love Won Out Series, Focus on the Family Publishing, Colorado Springs, Colorado. 2002. p. 10-11.

^[6] The Heart of the Matter: The Roots and Causes of Female Homosexuality, Love Won Out Series, Focus on the Family Publishing, citând din Anne Paulk, A Study on the Roots, Causes and Treatment of Lesbianism, Colorado Springs, Colorado. 2001.

[Dan Hitz, The Building Blocks of Homosexuality. Copyright © 2010 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Dan este licenţiat în Consiliere la Universitatea Spring Arbor şi în Producţia de Televiziune la Universitatea de Stat Ferris şi a absolvit Şcoala Biblică de Părtăşie Hebron. Este disponibil pentru a susţine seminarii în biserici, la conferinţe şi întâlniri civice. Poate fi contactat la adresa de e-mail DHitz@recmin.org.]