de Joe Dallas

Joe Dallas

Unele biserici învaţă că în ochii lui Dumnezeu homosexualitatea este egală cu heterosexualitatea. Iată un rezumat al modului în care ajung ele la asemenea concluzii.

Relatarea despre creaţie (a se vedea Geneza 1 şi 2). Teologii pro-homosexualitate susţin că nicăieri în relatarea despre creaţie nu este interzisă homosexualitatea şi că Adam şi Eva nu sunt un model pentru cuplurile din zilele moderne, nici chiar pentru cuplurile heterosexuale. Ei sugerează că tema centrală a povestirii este doar că Dumnezeu este marele Creator şi că El a socotit creaţia „bună”.

Slăbiciunea argumentului constă în faptul că se bazează pe tăcere. Există un număr de aspecte sexuale despre care scriitorul Genezei nu vorbeşte, dar tăcerea nu înseamnă că Dumnezeu le aprobă. Geneza oferă, realmente, modelul lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană şi revelează, în mod clar, că standardul lui Dumnezeu este căsătoria heterosexuală.

Păcatele Sodomei (a se vedea Geneza 19). Bisericile homosexuale învaţă că Sodoma a fost distrusă din cauza violenţei, precum tentativa de viol a mulţimii asupra oaspeţilor lui Lot, nu din cauza homosexualităţii în general. Ele susţin că adevăratele păcate ale cetăţii sunt detaliate în Ezechiel 16:49, care enumeră păcatele Sodomei, precum mândria, lenea şi neglijarea săracilor, dar nu menţionează homosexualitatea. La urma urmei, dacă homosexualitatea ar fi păcat, nu s-ar afla pe listă?

Totuşi, Ezechiel 16:50 spune că Sodoma a „făcut urâciuni”, iar 2 Petru 2:6-8 se referă la distrugerea cetăţii legând-o de judecata celor care umblă „în pofta lor necurată” (v. 10). Mai mult, Iuda 7 afirmă că locuitorii Sodomei s-au dedat la imoralitate sexuală şi au urmat o poftă nefirească.

Legea Vechiului Testament. Levitic 18:22 este direct: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Pedeapsa pentru încălcarea acestei legi din Vechiul Testament, conform Levitic 20:13, era moartea. Dar bisericile homosexuale pretind că acest „cod moral” din vremea lui Moise este depăşit şi nu se aplică astăzi.

Ele susţin că există multe reguli în codul levitic care nu se mai aplică. În plus, ele spun că cuvântul evreiesc pentru urâciune, toevah, este asociat, de obicei, cu idolatria sau cu practicile de închinare păgâne care implicau sex şi de aceea nu se referă la homosexualitate, aşa cum o cunoaştem noi astăzi.

Adevărul este că toevah este folosit uneori în pasaje care nu au nimic de-a face cu idolatria, precum în Proverbe 6:16. Iar Levitic 18 interzice nu numai homosexualitatea, ci şi alte păcate sexuale, precum adulterul, incestul şi bestialitatea, toate fiind interzise şi în Noul Testament. Este adevărat că legile ceremoniale ale Vechiului Testament nu se aplică credincioşilor astăzi, deoarece Isus a împlinit legea – dar legea morală a lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată.

Afecţiunile nefireşti (a se vedea Romani 1:26-27). În general, bisericile homosexuale promovează pentru acest pasaj una dintre următoarele două explicaţii: (1) că Pavel se referea nu la homosexuali, ci la heterosexuali care „şi-au schimbat natura” sau s-au întors de la ceea ce era firesc pentru ei, ca să-i urmeze pe cei de acelaşi sex; sau (2) că Pavel se referea la practici sexuale pervertite legate de idolatrie, nu la homosexualitatea în sine.

Dar aceste argumente susţin ceva ce nu apare în pasajul respectiv. Nu există nicio dovadă că Pavel se referea la orientarea sexuală a unui om ca fiind contrară comportamentului său. De fapt, în versetul 27, el foloseşte fraze ca „s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii” şi „au săvârşit… lucruri scârboase”, pentru a descrie clar acte păcătoase.

Şi, deşi este adevărat că o temă cheie în Romani 1 este idolatria şi că în vremea lui Pavel actele homosexuale erau uneori asociate cu închinarea idolatră, nu rezultă că homosexualitatea este în ordine când este separată de închinarea păgână. Împreună cu homosexualitatea, Pavel enumeră multe alte păcate în acest capitol, inclusiv înşelăciunea, invidia, curvia şi crima, despre care nu am spune niciodată că, dacă ar fi separate de idolatrie, ar fi acceptabile.

Interzicerea din Noul Testament (a se vedea 1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10). Bisericile homosexuale învaţă că arsenokoite – cuvântul folosit de Pavel în pasajele respective pentru homosexuali – este inventat de el. Dacă ar fi vrut să se adreseze homosexualităţii, ar fi folosit un cuvânt din uzajul comun. Ei spun că arsenokoite se referă la clienţii prostituaţilor, la prostituaţii înşişi sau la bărbaţii căsătoriţi care angajau băieţi tineri pentru sex – o practică deloc neobişnuită la Roma.

Este adevărat că Pavel a inventat arsenokoite. Dar aceasta nu înseamnă că înţelesul lui este greşit. El a format cuvântul folosind două cuvinte greceşti: arsane, care se referă la „bărbat” şi este derivat din traducerea grecească a pasajelor levitice, şi koite, care înseamnă „pat” şi este folosit cu o conotaţie sexuală. Pavel vorbeşte despre bărbaţi împreună în pat, în sens sexual.

Cum ar trebui să răspundem?

Iată câteva indicii despre cum să răspundem şi cum să nu răspundem, într-o manieră iubitoare, ca cea a lui Cristos, celor implicaţi în homosexualitate şi bisericilor care pretind că homosexualitatea este în ordine.

Membrii mişcării bisericii homosexuale nu sunt duşmanii noştri. Deşi au căzut în marea amăgire a teologiei pro-homosexualitate, ei susţin că Îl revendică pe Cristos ca fiind al lor. Modul în care confruntăm mişcarea lor şi în care tratăm chestiunea este crucial.

Ce să faci

Află poziţia oficială a pastorului şi confesiunii tale. Dacă nu eşti sigur ce poziţie au, scrie conducerii confesiunii pentru a cere o copie a declaraţiei de poziţie. Cere-i pastorului tău idei pentru a combate teologia pro-homosexualitate în confesiunea ta, dacă ea constituie o problemă, şi oferă-te să participi la acest proces. Discută despre înfiinţarea unei misiuni de consiliere sau a unui grup de suport în biserica ta.

Invită vorbitori pentru a se adresa bisericii tale. Există o mare nevoie de educaţie pe subiectul homosexualităţii. Dacă nu cunoşti pe nimeni din zona ta care învaţă pe această temă, contactează Exodus Global Alliance pentru a te îndruma.

Rămâi la faptele care pot fi verificate! Când ne opunem acestei chestiuni într-o discuţie, afirmaţii precum: „Biblia spune…” sau „Studiile au arătat…” pot fi verificate şi sunt greu de combătut. Citeşte cărţi pe acest subiect şi pune-te la curent cu programele şi studiile din prezent. Înţelege argumentele mişcării bisericii homosexuale şi asigură-te că poţi articula clar un răspuns.

Recunoaşte că s-a greşit! Nu apăra orbeşte tot ce au făcut creştinii în trecut. Am făcut greşeli, iar dacă refuzăm să le recunoaştem, nu ne putem aştepta ca homosexualii sau societatea să ne ia în serios.

Fii flexibil când discuţi despre teorii, dar ferm când discuţi despre Biblie! Ce spune Biblia este absolut, dar toate teoriile pot fi puse la îndoială. Nu putem fi siguri, de exemplu, ce cauzează atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex (teorie), dar putem fi siguri că relaţiile cu persoane de acelaşi sex sunt greşite (Scriptura).

Arată o dragoste ca a lui Cristos! Prin lipsa noastră de dragoste, am contribuit la creşterea şi puterea mişcării homosexuale. Când un homosexual este înşelat, cine îl aşteaptă? Este biserica precum un tatăl fiului risipitor, sărbătorind întoarcerea lui? Sau suntem reprezentaţi mai bine de fratele mai mare, un făţarnic?

Ce să nu faci

Nu le ataca oamenilor caracterul! Unii creştini sunt înclinaţi să „dovedească” faptul că homosexualii sunt nevrotici, obsedaţi de sex şi plini de ură. Personal am cunoscut multe lesbiene şi mulţi bărbaţi homosexuali care erau oameni responsabili, plăcuţi şi muncitori. Clarifică lucrurile. Nu caracterul omului este pus la îndoială, ci comportamentul său.

Nu folosi stereotipuri pentru oameni! Extremişti pot fi găsiţi în orice grup, creştin sau necreştin. A arăta la facţiunile extreme ale mişcării pentru drepturile homosexualilor şi a le considera drept normă, este la fel de superficial şi manipulator ca a-i alege pe susţinătorii pro-viaţă care îi împuşcă pe cei pro-avort şi a spune că sunt reprezentativi pentru întreaga mişcare pro-viaţă. Trebuie să evităm asemenea jocuri.

Nu folosi clişee! Clişeele reduc şi slăbesc argumentul celui care le foloseşte. Ele îl fac să pară ca şi cum se bazează mai degrabă pe zicale, decât pe raţionamentul sănătos. Iată câteva clişee de evitat:

1. „Stilul de viaţă homosexual” Nu există aşa ceva. Homosexualii îşi trăiesc viaţa în multe feluri, la fel ca heterosexualii. Unii sunt promiscui; unii nu sunt. Unii sunt moderaţi; unii sunt conservatori. Folosirea acestui clişeu va arunca îndoială asupra oricăror alte afirmaţii pe care le faci.
2. „Iubeşte păcătosul, dar urăşte păcatul.” Este o recomandare potrivită, dar trebuie să găsim o altă cale de a o comunica. Acest clişeu este folosit în exces şi prea simplist, iar oamenii vor răspunde cu mânie sau bătaie de joc.
3. „Dacă eşti homosexual, este alegerea ta.” Nimeni nu alege că aibă atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Oamenii aleg totuşi să dea curs atracţiilor pe care le au faţă de persoanele de acelaşi sex. Fă deosebirea şi menţine-o clară.
4. „Dumnezeu i-a făcut pe Adam şi Eva, nu pe Adam şi Ştefan.” Evită folosirea acestei afirmaţii. Sună sarcastic, ca şi cum vorbitorul îşi bate joc de homosexuali. Sarcasmul este necuviincios şi nu câştigă niciodată o controversă.

[Joe Dallas, The Gay Gospel? Copyright © 1996 Joe Dallas. Tradus şi preluat cu permisiune. Articol adaptat din cartea autorului A Strong Delusion.]

de Joe Dallas

Joe Dallas

Confesiuni importante ordinează homosexuali, preoţi şi clerici prezidează nunţi între persoane de acelaşi sex, biserici invadate de activişti homosexuali gălăgioşi, dezbateri despre homosexualitate scindează bisericile. Cine ar fi bănuit că vom ajunge la un asemenea moment în istoria Bisericii?

Teologia pro-homosexualitate este, în mare parte, similară filozofiei mai cuprinzătoare a drepturilor pentru homosexuali, prin faptul că ea caută legitimizarea – nu doar tolerarea – homosexualităţii. Vorbitorii homosexuali nu au făcut niciun secret din faptul că acesta este ţelul lor în cultura seculară; activistul Jeff Levi a spus-o clar la Clubul Naţional de Presă, cu prilejul marşului pentru drepturile homosexualilor de la Washington: „Nu mai cerem doar dreptul la intimitate şi protecţia faţă de rău. Avem, de asemenea, dreptul – precum au deja heterosexualii americani – să vedem că guvernul şi societatea susţin viaţa pe care o ducem. Până ce relaţiile noastre nu vor fi recunoscute de lege – în legi privind taxele şi în programe ale guvernului pro-homosexualitate – nu vom fi dobândit egalitatea în societatea americană.”^[1]

Dar teologia pro-homosexualitate mai face un pas în faţă, redefinind homosexualitatea ca fiind predestinată de Dumnezeu şi permisă din punct de vedere moral: „Am învăţat să accept şi chiar să celebrez orientarea mea sexuală, ca pe un alt dar bun al lui Dumnezeu”, spune autorul homosexual Mel White.^[2]

Când Dumnezeu este văzut ca susţinând ceea ce a interzis deja în mod clar, atunci se pune în scenă, cu îndrăzneală, un travesti religios. Confruntarea este necesară, deoarece teologia pro-homosexualitate ne cere să-i susţinem pe creştinii mărturisitori în păcatul lor, când din punct de vedere biblic ni se cere să facem exact contrariul.

Teologia pro-homosexualitate este o mare amăgire – o reconciliere seducătoare, făcută la comandă, pentru a se potrivi creştinului care se luptă cu ispite homosexuale şi care are în vedere un compromis. Unii, care îşi spun creştini homosexuali, este posibil să fie cu adevărat înşelaţi ca să o accepte; alţii s-ar putea să fie pur şi simplu răzvrătiţi. Ce îi împinge să creadă o minciună, nu putem spune. Ceea ce ştim însă este că această teologie este falsă. Dar când spunem aceasta, este nevoie să o facem într-un spirit potrivit. Când răspundem teologiei pro-homosexualitate, o facem ca nişte păcătoşi care se apropie de alţi păcătoşi, nimic mai mult. Reverendul Andrew Aquino de la Asociaţia Baptistă Columbus, a exprimat aceasta perfect: „Mesajul meu pentru cel homosexual este: «Te iubim. Vino şi luptă-te cu noi împotriva păcatului. Nu-i ceda!»”^[3]

Teologia pro-homosexualitate pe scurt

Ce cred exact „creştinii homosexuali” şi cum au ajuns să accepte aşa ceva? Este mai uşor de răspuns la prima întrebare, decât la a doua. Să explici ce crede un grup nu este greu. Să explici cum de a ajuns să creadă, este altceva.

Nu putem citi minţile sau motivele altora. Acesta este, sunt sigur, un motiv pentru care Isus ne-a avertizat împotriva judecării. (A se vedea Matei 7:1.) Putem fi siguri că în ele însele, învăţăturile sunt false; de ce le-au acceptat oamenii, este ceva ce nu putem dovedi într-un fel sau altul. Totuşi, Biblia oferă indicii, iar mărturiile membrilor mişcării creştine homosexuale sunt, de asemenea, lămuritoare – ajutându-ne să înţelegem ce crede mişcarea creştină homosexuală şi ce factori personali şi spirituali este posibil să le fi influenţat convingerile.

Teologia pro-homosexualitate este punctul forte al mişcării „creştine homosexuale” (care este compusă din confesiuni întregi, precum Părtăşia Universală a Bisericilor Comunităţii Metropolitane, ca şi din grupuri de presiune în interiorul confesiunilor importante), după cum crezul atanasian şi cel de la Niceea sunt fundamentul celor mai multe convingeri protestante.^[4] Mişcarea este diversă; unii vorbitori ai ei – preotul episcopalian Robert Williams şi episcopul John Shelby Spong, de exemplu, promovează cu emfază idei flagrant eretice. Dar cele mai multe grupări din mişcarea creştină homosexuală subscriu în aparenţă la teologia tradiţională. (Declaraţia de Credinţă a Bisericilor Comunităţii Metropolitane, de exemplu, se bazează pe crezul apostolilor şi pe cel de la Niceea.)^[5]

Deşi teologia pro-homosexualitate susţine că are o bază teologică conservatoare, ea include adăugiri şi revizuiri la etica de bază tradiţională. În primul rând, homosexualitatea este văzută ca predestinată de Dumnezeu. Ca atare, ea este văzută ca fiind la acelaşi nivel cu heterosexualitatea. Autorul homosexual Mel White arată, cu destulă acurateţe, că „dacă nu realizezi această premisă (că Dumnezeu a creat homosexualitatea), atunci căsătoriile homosexuale par ridicole, dacă nu chiar nebuneşti”.^[6]

Dar pentru ca homosexualitatea să fie văzută ca fiind creată de Dumnezeu, este nevoie ca înţelegerea tradiţională despre ea să fie discreditată. Ceea ce se face în patru moduri de bază în mişcarea „creştină homosexuală”.

1. Pentru prejudecata împotriva homosexualilor se pune vina pe modul în care cei mai mulţi creştini înţeleg referinţele biblice la ea. Fondatorul Bisericilor Comunităţii Metropolitane, reverendul Troy Perry, afirmă în scrierile lui: „Pentru a-i condamna pe homosexuali, multe confesiuni au citit şi au interpretat Biblia în mod intenţionat greşit, pentru a-şi satisface preferinţele personale.”^[7] Astfel, conform lui Perry şi altora, nu numai că cei mai mulţi creştini greşesc, dar mulţi sau cei mai mulţi creştini greşesc intenţionat – citind deliberat în Biblie prejudecăţile lor împotriva homosexualilor.
2. White merge chiar mai departe, afirmând că lideri importanţi din comunitatea creştină – Jerry Falwell, James Kennedy şi Pat Robertson – iau atitudine publică împotriva mişcării drepturilor pentru homosexuali de dragul strângerii de fonduri şi al creşterii propriei vizibilităţi.^[8] Punerea la îndoială a motivelor liderilor conservatori şi a numeroase confesiuni face mai uşoară subaprecierea obiecţiilor lor bazate pe Biblie împotriva homosexualităţii. Nu este de mirare că o astfel de tactică este atât de obişnuită în mişcarea „creştină homosexuală”.
3. Alţii din cadrul mişcării susţin că versetele pe care le înţelegem ca reprezentând o condamnare la homosexualitate, au fost de fapt interpretate greşit. Conform acestei perspective, Biblia ar trebui să fie luată literal, în limba ei originară; problema cu cei mai mulţi creştini, spun ei, este că nu cunosc destul de bine greaca şi ebraica Bibliei, ca să realizeze că traducerile moderne despre homosexualitate sunt greşite.
4. O altă afirmaţie pe care o fac teoreticienii pro-homosexualitate este că versetele din Biblie (Levitic 18:22 şi 20:13, Romani 1:26-27, 1 Corinteni 6:9-10, 1 Timotei 1:9-10) care par să interzică homosexualitatea, au fost de fapt scoase din contextul înţelesului lor originar sau se aplicau doar culturii existente pe vremea când au fost scrise. (Profesorul Robin Scroggs de la Union Theologival Seminary, de exemplu, afirmă: „Judecăţile biblice cu privire la homosexualitate nu sunt relevante pentru dezbaterea din zilele noastre.”^[9])

Note

^[1] Din discursul lui Jeff Levi la Clubul Naţional de Presă din timpul mitingului de la Washington din 1987, citat în Shadow in the Land, Dannemeyer, William (San Francisco: Ignatious Press, 1989), pag. 86.

^[2] Mel White, Stranger at the Gate (New York: Simon şi Schuster, 1994), pag. 311.

^[3] Gays and the Church, emisiune specială ABC World News Tonight, 28 februarie 1996.

^[4] A se vedea Hank Hanegraff, Christianity in Crises (Eugene: Harvest House, 1993), pag. 317, pentru rolurile pe care ambele crezuri le joacă în fundamentul creştinismului.

^[5] Troy Perry, Don’t Be Afraid Anymore (New York: St. Martin’s Press, 1990), pag. 342.

^[6] Randy Frame, Seeking a Right to the Rite, Christianity Today, 4 martie 1996, Vol. 40, Nr. 3, pag. 66.

^[7] Perry, pag. 39.

^[8] Perry, pag. 39.

^[9] Robin Scroggs, The New Testament and Homosexuality (Philadelphia: Fortress Press, 1983), pag. 127.

[Joe Dallas, Pro-Gay Theology Overview. Copyright © Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune.]