Când homosexualii aud aceasta şi o aud adesea, reacţionează cu mânie. Când crezi că orientarea ta este genetică, afirmaţia nu are sens. Ar fi ca şi cum ai spune: „Iubeşte-l pe stângaci, dar urăşte cum scrie el cu mâna stângă.” Pentru homosexuali, să audă această afirmaţie este un nonsens, din cauză că a fi homosexual este identitatea lor, este cine sunt ei. Precum spune Joe Dallas: „Folosind această frază, creştinii pot să considere că este dragoste, dar tot ce aud oamenii este ură.”

Dacă cineva se identifică drept „creştin homosexual”, de asemenea, nu-şi vede comportamentul ca „păcat”. Iar în zilele noastre, pentru mulţi creştini afirmaţia tot va fi văzută ca o condamnare. Ei întreabă: „Cine poate judeca un alt om şi să spună că este păcătos?”

Mai bine nu am folosi această frază. Desigur, tot suntem chemaţi să rostim adevărul şi să detestăm ce detestă Dumnezeu, dar aceasta include multe lucruri, pe care adesea le ignorăm, ca ura lui Dumnezeu faţă de divorţ. Când folosim acest termen vorbind cu homosexualii, ei se gândesc la toată ipocrizia pe care o văd la creştini, de la cei care acceptă căderile homosexuale, la abuzul sexual din biserică.

Este mult mai bine să arătăm dragoste şi să acceptăm omul pe care îl întâlnim, orice formă ar lua păcatul lui. Uită de etichete şi iubeşte-l doar ca om, aşa cum este el. Uneori păcatul comportamentului homosexual este cea mai mică dintre ofensele omului respectiv împotriva lui Dumnezeu, când ajungem să îl cunoaştem, chiar dacă el pare „impecabil”, la bază există mândrie sau mânie şi rebeliune.

[Isn’t the best response for Christians to “love the sinner, hate the sin”? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

La versetele din Biblie despre homosexualitate, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament, se face adesea referire ca la pasajele „care critică excesiv”. Creştinii tradiţionali văd aceste versete condamnând în mod clar comportamentul sexual cu acelaşi sex, pe când cei care se consideră progresişti, văd în ele mai degrabă condamnarea violului, pedofiliei şi promiscuităţii sau a orgiilor idolatre.

Teologia pro-homosexualitate ia din nou fiecare pasaj, redefinindu-L pentru a spune că Dumnezeu este cu siguranţă împotriva celor care se comportă sexual în afara orientării lor naturale. Deci ea spune că aceasta înseamnă că dacă un heterosexual acţionează din punct de vedere homosexual, acţionează în afara modului său natural de a fi şi ar trebui condamnat. Totuşi, dacă cineva este homosexual, atunci înclinaţia sa „naturală” pentru relaţii sexuale cu acelaşi sex este normală şi trebuie să fie acceptată. Prin urmare, argumentează promotorii ei, pasajele nu se referă la homosexualii în stabile, iubitoare. Ei vorbesc despre teologie ca evoluând, deoarece acum trăim cu concepte sociale diferite.

Aceste argumente nu sunt compatibile cu pasajele implicate, care condamnă în mod clar orice comportament sexual cu acelaşi sex. Timp de două mii de ani, erudiţii au înţeles sensul lor şi numai acum pretind unii că am fost induşi în eroare.

Albert Mohler întreabă: „Este «criticare excesivă» a oamenilor, să arăţi că Scriptura identifică comportamentul şi atitudinile lor ca păcătoase?” Şi constată că este cu siguranţă important ca noi toţi să ne însuşim adevărul despre păcatul nostru, oricare ar fi el.

Fără o cunoaştere a păcătoşeniei noastre, nu cunoaştem nevoia noastră de un Mântuitor. În acest sens, toţi avem nevoie să fim „criticaţi excesiv” de Biblie, ca să cunoaştem nevoia noastră de Cristos.

Citeşte mai mult despre aceasta la pagina de internet www.christianpost.com/news/the-church-and-the-clobber-scriptures-the-bible-on-homosexuality-50792/#F7q7EtphoyGSGb2A.99, ca şi pe site‑ul www.albertmohler.com.

[“Clobber Scriptures”. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Se argumentează că creştinii selectează cu multă grijă din legea Vechiului Testament. De ce ar trebui să fie homosexualitatea condamnată, când creştinii nu-şi fac o problemă din purtarea îmbrăcămintei din material amestecat şi mănâncă crustacee şi porc?

Legea Vechiului Testament conţine legea rituală, socială şi morală, care sunt distincte.

Legea rituală nu este respectată pe deplin nici de evreii ortodocşi de astăzi, fiindcă nu mai există templu.

Legea socială a fost dată pentru circumstanţele în care trăiau evreii, mai întâi ca oameni ducând o viaţă nomadă, apoi ca locuitori, într-un timp în care igiena şi ştiinţa sănătăţii erau necunoscute. Dumnezeu a stabilit nişte legi foarte radicale, care erau privite de oamenii Vechiului Testament ca legea generală. Vedem acum că multe dintre acele legi erau din motive practice, pentru a menţine naţiunea mai sănătoasă decât naţiunile din jurul lor şi în ordine din punct de vedere social.

Legile sociale şi rituale au fost anulate şi considerate neimportante în scrierea Noului Testament. De exemplu, Petru, văzând animalele necurate ca bune de mâncat, şi Pavel, vorbind despre toată hrana ca fiind acum „curată”.

Singurul domeniu din Lege care a rămas şi a fost aprobat de Isus a fost legea morală. Noul Testament reia multe pasaje, pentru a recunoaşte că legile purităţii sexuale din Vechiul Testament nu s-au schimbat. În creştinism, pedepsele au devenit mai degrabă supunere faţă de har, decât aplicarea unor judecăţi punitive dure.

Dar urmărirea purităţii şi înfrânarea de la orice relaţii sexuale în afara căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie au fost întărite de Isus (Matei 19:3-7) şi învăţate de-a lungul Noului Testament de către scriitorii epistolelor.

Link către o discuţie teologică de 30 de minute, foarte profundă, a lui Robert Gagnon: Homosexuality & the Bible: www.youtube.com/watch?v=MqK9LkqAgw0

[God Hates Prawns. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Că Isus nu a spus nimic despre homosexualitate este cu cea mai mare siguranţă adevărat! Dar interpretăm aceasta ca însemnând că, prin urmare, o tolera? Ei bine, dacă ar fi să luăm tăcerea Lui cu privire la un subiect drept aprobarea de către El a unui comportament, atunci aceasta ar însemna că a aprobat şi zoofilia, incestul, pedofilia sau canibalismul, fiindcă nu a spus nimic despre aceste subiecte şi despre multe altele.

Amintindu-ne că Isus era evreu, este greu de imaginat că era nefamiliar cu pasajele din Vechiul Testament care defineau clar sentimentele lui Dumnezeu cu privire la practica homosexualităţii. Toţi evreii erau foarte conştienţi de standardele stabilite, iar El le vorbea unor evrei bine informaţi.

În toată omenirea, există o încercare constantă de a forţa graniţele lui Dumnezeu. Avem un fals sentiment al libertăţii, care în esenţa sa este, pur şi simplu, o rebeliune care vrea să ne împingă într-o stare de anarhie, în care „fiecare face ce-i place” (Judecători 17:6).

În vremea lui Isus, unii rabini vroiau să găsească un motiv teologic pentru divorţ. Deci, în răspunsurile pe care Isus le-a dat în acest domeniu, vedem că El era pe deplin de acord cu planul lui Dumnezeu ca un bărbat şi o femeie să se alăture împreună în căsătorie (Matei 19:3-6, Marcu 10:1-12).

Deci, cu toate că Isus nu a spus nimic despre multe comportamente sexuale, a aprobat pe deplin sexul în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Şi, deşi avea îndurare faţă de un popor care căzuse într-un comportament în afara planului frumos, văzut prima dată în Geneza 2:22-24, El a fost, de asemenea, clar cu privire la păcatul în afara uniunii căsătoriei, ca fiind ceva la care trebuie să renunţăm.

[Jesus didn’t say anything about homosexuality and didn’t censor homosexuality, so why does the church condemn this behaviour? Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune.]