de Jeff Shapiro

Walt Heyer

Walt Heyer, un fost transsexual care s-a luptat în trecut cu identitatea de gen, a trăit sub numele de Laura timp de opt ani, înainte ca, spune el, Dumnezeu să îl ajute să fie liber de problemele de identitate.

Walt Heyer spune că nimeni nu-şi poate schimba cu adevărat genul. El ar trebuie să ştie fiindcă a încercat.

Când avea doar cinci ani, bunica lui Heyer a început să-l îmbrace ca pe o fetiţă şi i-a făcut chiar și o rochiță. Rezultatul a fost un băieţel foarte confuz. „Astăzi privesc acest fapt ca fiind destul de abuziv. Deşi părea foarte nevinovat pe atunci şi poate chiar distractiv, astăzi pot să văd… că a fost într-adevăr abuziv pentru psihicul meu”, a declarat el miercuri pentru The Christian Post.

Dar luptele lui din fragedă copilărie nu s-au sfârşit acolo. Tatăl lui a devenit supărat şi temător din cauza influenţei bunicii lui Heyer asupra lui şi, drept rezultat, a început să-şi trateze fiul diferit. Mama lui era tânără şi imatură – a avut doi băieţi ai ei înainte de vârsta de douăzeci de ani – şi îi disciplina cu asprime. Unchiul lui Heyer a privit situaţia cu bunica lui ca pe o glumă şi l-a molestat sexual pe când era încă foarte mic.

După un timp, Heyer a început să se întrebe dacă ar fi fost tratat mai bine dacă ar fi fost de fapt fată. A încercat să-şi îngroape sentimentele, dar cu cât se detaşa mai mult, cu atât se lăsa mai mult în voia fanteziilor că era fată.

În anii de început ai adolescenţei, fantezia lui a devenit mai puternică. A adoptat numele feminin Andrea West şi a început să se travestească. La vârsta de cincisprezece ani a început, de asemenea, să se informeze despre operaţia de schimbare de sex şi, deşi se lupta împotriva dorinţei de a fi femeie, el spune că acele sentimente erau ca un radio care bâzâia în mintea lui, pe care efectiv nu îl putea închide.

„Deşi nu vroiam să pășesc pe acel drum, se părea că eram deja pe el și că nu îl puteam întrerupe, opri sau schimba”, şi-a amintit el. „Dar nu eram homosexual. Aveam întâlniri cu fete, nu am simţit niciodată dorinţa de a avea relaţii cu bărbaţi, deci din punctul de vedere al sexualităţii am fost întotdeauna heterosexual.”

„Cred că şi acesta este unul dintre… factorii care induc în eroare. Cei mai mulţi oameni consideră că transgenderii sunt homosexuali şi, din experienţa mea… 98 până la 99 de procente dintre cei care mă contactează nu sunt homosexuali… Este efectiv o problemă de identitate de gen, nu o problemă de preferinţă sexuală.”

În mijlocul luptei lui, Heyer s-a căsătorit şi a avut doi copii. A lucrat ca inginer pentru un timp şi a obţinut un succes financiar semnificativ.

„Dar dificultatea cu care mă confruntam era că nu puteam opri gândurile sau sentimentele.” A apelat la alcool pentru a face faţă problemelor, iar în cele din urmă viaţa a ajuns să se năruie în jurul lui.

El şi soţia lui s-au despărţit după șaptesprezece ani de căsătorie, iar el şi-a pierdut slujba când a început transformarea fizică pentru a deveni femeie. A primit implanturi pentru sâni, a luat hormoni, a făcut electroliză pentru a reduce părul de pe faţă şi i s-au îndepărtat organele genitale.

Ca femeie adultă şi-a dat de numele Laura şi a trăit cu acea identitate timp de opt ani. Totuşi, după ce a studiat psihologia, pe când trăia ca femeie, el a realizat în sfârșit că nimeni nu-şi poate schimba cu adevărat genul şi că se amăgea. Mai târziu a aflat şi că suferea de tulburare disociativă şi tulburare de personalitate multiplă, ca rezultat al trecutului care îl bântuia. „Nu te naşti transgender, se întâmplă ceva în copilăria ta care te face să nu vrei să fii cine eşti… Iar astăzi singurul lucru care este… acceptabil din punct de vedere social este să te numeşti transgender”, a spus el.

„Nu cred că este o descriere precisă a situaţiei în care se află oamenii. Ei suferă de o tulburare plină de iluzii, care de fapt va deveni foarte distructivă dacă nu primesc o consiliere psihologică bună sau un ajutor psihiatric bun în timpul întregului proces.”

Heyer spune că pe când trăia ca Laura credea în Hristos, dar făcea eforturi pentru a fi acceptat de biserică. Îşi aminteşte de o biserică pe care a frecventat-o unde a intrat ca femeie, dar pastorul i-a cerut să plece odată ce problemele lui de identitate au ieșit la lumină.

Totuşi, nu toate experienţele lui cu biserica au fost negative. A găsit o biserică ce i-a urat bun venit, chiar cunoscând cu ce se lupta. Pastorul bisericii i-a spus: „Treaba noastră este să te iubim, iar treaba lui Dumnezeu este să te transforme.”

„Ceea ce a făcut biserica pentru mine a făcut posibil să ajung cu adevărat în punctul în care am cerut iertare de la Domnul. Am început să mă rog pentru iertare. Şi am realizat că punctul critic este înţelegerea că Îl poţi accepta pe Isus Hristos, dar este un punct care nu devine real… până nu umbli cu Hristos”, a adăugat el.

„Fiindcă realitatea adevărului că Hristos este viu se vede într-o viaţă transformată. Şi astfel, ceea ce s-a întâmplat în viaţa mea este că atunci când în sfârşit… am îngenuncheat şi am lucrat la aceste lucruri, la mulţi ani după ce Îl acceptasem pe Hristos – probabil la zece, cincisprezece ani după ce L-am acceptat pe Hristos – am simţit, în sfârşit, că eram destul de zdrobit ca bărbat, așa că am îngenuncheat şi m-am rugat.”

El povestește că într-o zi a avut o viziune, în timp ce se ruga împreună cu psihologul lui. L-a văzut pe Isus că a ridicat un copil mic, o versiune a lui, S-a uitat la el şi i-a zis: „Acum vei fi salvat cu Mine pentru totdeauna.” Din acel moment a simțit Duhul lui Dumnezeu mişcându-Se şi călăuzindu-l în viaţă.

Astăzi Heyer afirmă că nu se mai luptă cu identitatea de gen şi îşi foloseşte mărturia ca să vorbească deschis în sprijinul celor care au lupte similare şi împotriva celor care susţin operaţia de schimbare de sex ca soluţie pentru problemele de identitate de gen.

Un studiu suedez publicat online în februarie 2011 a examinat indivizi care au făcut operaţie de schimbare de sex între 1973 şi 2003 şi a găsit că schimbarea de sex poate să aibă un impact negativ semnificativ asupra individului şi că nu este o soluţie bună la criza identității de gen. „Acest studiu a găsit rate substanţial mai ridicate de mortalitate per ansamblu, deces din cauza unei boli cardiovasculare şi a sinuciderii, tentative de sinucidere şi spitalizări psihiatrice la indivizii transsexuali care au suferit operaţie de schimbare de sex, comparativ cu o populaţie de control sănătoasă”, scriu autorii studiului în concluzia lor. „Aceasta scoate în evidenţă că transsexualii operaţi reprezintă un grup de risc care are nevoie în continuare de tratament psihiatric şi somatic pe termen lung.”

Heyer este fondatorul unor site-uri precum Sex Change Regret şi True Trans Christians şi este autorul câtorva cărţi pe aceeaşi temă, care includ Trading My Sorrows şi Paper Genders, cea mai recentă, publicată în iunie 2011.

El subliniază faptul că operaţia de schimbare de sex este doar o operaţie cosmetică, că este „imposibil din punct de vedere ştiinţific, medical şi chirurgical” ca un bărbat să fie efectiv schimbat în femeie, dar el spune şi că este nevoie ca oamenii să arate compasiune faţă de cei care se luptă cu probleme de identitate de gen.

Astăzi Heyer este din nou căsătorit şi afirmă că a găsit fericirea fiind de genul care l-a creat Dumnezeu să fie.

[Jeff Schapiro, Transsexual Returns to Original Gender After Relationship With Christ. Copyright © 2012 Jeff Schapiro & The Christian Post, INC. Walt Heyer este autorul cărților Trading My Sorrows, Paper Genders: Pulling the Mask Off the Transgender Phenomenon, Perfected with Love, A Transgender’s Faith și Gender, Lies and Suicide: A Whistleblower Speaks Out, Sex Change – It’s Suicide: A Whistleblower Speaks Out, disponibile pe site-ul www.amazon.com. Jeff Schapiro este reporter la Christian Post. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.christianpost.com.]

Pentru o înregistrare video cu Walt Heyer, clic aici.

de Beck

Scris de cineva care ştie prin ce am trecut noi emoţional, spiritual şi fizic

Expunându-mă riscului, am devenit parte a culturii modificării, promovată din plin în societatea occidentală, care a renunţat în mare măsură la convingerile iudeo-creştine în favoarea evoluţiei inspirate de Darwin, a liberalismului secular emergent, a subiectivităţii, toleranţei şi relativităţii. În mod tragic, oamenii au ajuns să creadă că comportamentul cu cei de acelaşi sex şi comportamentul transgender trebuie să fie alternative naturale la sexualitatea umană.

Am ascultat zeci de susţinători şi lobbyişti, ajutaţi de mass-media coruptă, care ne alimentează cu forţa cu perspective părtinitoare, compătimitoare, zugrăvindu-i pe homosexuali şi transgenderi ca victime ale unei societăţi răuvoitoare şi intolerante. Este trist că mulţi, inclusiv eu, i-am crezut pe activişti, pe tovarăşii noștri de aceeaşi vârstă şi mass-media importantă, refuzând să luăm în considerare orice dovadă contrară sau mărturiile.

Am pus la inimă vechea poveste că eram o femeie prizonieră în capcana unui trup de bărbat. Auzisem şi că genul este un concept psihologic, şi că tranziţia către femeie era o călătorie către adevăratul meu sine. Sufletul meu neîmplinit a devenit mistuit de o viziune îndrumată greşit, care modifica înfăţişarea fizică exterioară. Am crezut că aceasta constituia un remediu pentru confuzia mea interioară de gen.

Devenisem orb la minciună şi la consecinţele pe termen lung. Am luat decizii care mi-au schimbat viaţa pe baza unor emoţii contradictorii, variind de la un narcisism egoist la ura de sine.

Mi-am făcut rău nu numai mie, ci şi celor dragi mie şi prietenilor mei. Obsedat de cumpărarea hainelor şi machiajului pentru femei, şi luând hormoni sexuali feminini, făcând electroliză, schimbându-mi numele legal şi identitatea. Am trăit travestit ca femeie tot timpul, mergând la evaluări psihiatrice, iar în final la operaţia de schimbare de sex.

Trist, mulţi transgenderi ajung să realizeze, la fel ca mine, că faptul de a-și trăi viaţa ca aparținând sexul opus are ca rezultat stânjenirea din cauza unui sine autodefinit, tot mai exagerat, împovărător, realmente introvertit, suferind de complexe de inferioritate şi confuzie.

Operaţia mea ulterioară de schimbare de sex a fost iniţial „misiune împlinită”. Călătoria a fost realizată. Totuşi, încet, încet s-a instalat realitatea, atunci când am întâmpinat dificultăţi emoţionale. Eram paralizat psihologic într-o închisoare a fricii şi incapabil să mă adaptez „noului” gen.

Fusesem modificat hormonal şi chirurgical. Din punct de vedere legal, devenisem de sex opus. Totuşi, am început să sufăr de tulburare mintală, fiind împovărat de o vină şi o responsabilitate care păreau imposibil de evitat. Ştiam că nu eram femeie şi mă simțeam ca un impostor contrafăcut, fabricat.

Mă simţeam ca un evadat căutat de poliţie, trăind cu teama continuă de a fi descoperit, trăind cu ruşine, jenă şi umilinţe. M-am trezit la vârsta mijlocie singur, trist şi incapabil să avansez în viaţa personală, incapabil să găsesc o nouă slujbă. Uneori mi-am dorit ca mizeria să se sfârşească.

Unde mergem de aici, acum că ştim că așa ceva nu a fost de la Dumnezeu?

Sentimentele de eşec au constituit pentru mine începutul unei treziri spirituale şi al unei înţelegeri cu privire la sufletul meu etern. Am fost atras de focul şi pucioasa convingătoare ale predicării calviniste. Aveam o mare dorinţă de a cunoaşte adevărul absolut al lui Dumnezeu, indiferent cât de îngrozitor sau constrângător ar fi sunat el pentru mine.

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27)

Mai am încă un citat care mi-a vorbit, Deuteronom 22:5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.”

Când am continuat să caut, am găsit şi următorul verset: „Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului.” (Deuteronom 23:1)

Asta este, sunt cuvintele lui Dumnezeu. O săgeată a adevărului divin, pătrunzând în sufletul meu pe cale de a se trezi, cu totul în opoziţie cu „adevărul” perspectivelor omeneşti seculare ale zilelor moderne.

Simțeam că Dumnezeu nu mă va ierta niciodată, dar continuând să citesc Biblia, am găsit un verset la care mă puteam raporta… „Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” (Matei 19:12) Trecând prin operaţia de schimbare de sex, mă simţeam ca un eunuc, fiind emasculat şi presupunând că înfăptuisem un păcat de neiertat, meritând pe deplin moartea, pedeapsa eternă şi iadul.

Apoi am citit Fapte 8:27-28, 36-39. Eunucul etiopian citea cartea lui Isaia, când un înger al lui Dumnezeu l-a trimis pe Filip să-l convertească, în ceea ce poate fi numit Cel Mai Mare Miracol din Deşert, şi tot cartea lui Isaia a folosit-o Filip, predicându-i eunucului şi conducându-l la Hristos. Circumstanţele acestei convertiri uimitoare ne trezesc admiraţia faţă de providenţa lui Dumnezeu, la fel precum convertirea lui Pavel pe drumul Damascului. În prezent sunt cu cititul la cartea Isaia, ca parte a planului meu de citire a Bibliei.

Am descoperit că Isus Hristos avea planuri pentru mine şi pentru toţi cei care cred. Nu este o vindecare instantanee prin credinţă sau o transformare miraculoasă imediată, ci un proces de centrare pe Dumnezeu, în loc de a rămâne centrat pe sine. Cunoaşterea şi înţelegerea adevărului lui Dumnezeu sunt necesare pentru a înţelege bunăvoinţa şi îndurarea Lui. Ca și faptul de a-mi deschide mintea pentru a accepta că transsexualismul a fost un păcat sexual care s-a luptat împotriva sufletului meu nemuritor, şi de a cere iertare, în loc să mă răzvrătesc împotriva adevărului. Isus a plătit pedeapsa pentru toate păcatele mele pe cruce la Calvar.

Am o inimă deschisă pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, ca un păcătos penitent (fiind umil), simţindu-mă plin de remuşcări (exprimând o căinţă sinceră). Mi-am jelit păcatele şi am învăţat cum să dau deoparte mândria, vanitatea, simţămintele, sensibilităţile şi să nu fiu ofensat de niciuna din legile şi poruncile lui Dumnezeu.

Dumnezeu binecuvântează, revelând adevărul absolut, harul şi îndurarea Lui

Dumnezeu m-a binecuvântat să fiu norocos, fiindcă tatăl meu, acum mort, mama mea şi fraţii mei m-au iubit, în ciuda rănirii şi confuziei pe care li le-am provocat.

Dumnezeu mi-a deschis ochii şi mi-a înmuiat inima la Cuvântul Său. Ştiu că dorinţele Lui pentru mine sunt dovezi ale harului şi adevărului Său. Dumnezeu m-a condus după aceea la misiunea Help 4 Families. Help 4 Families este un exemplu minunat al felului în care arată El har şi îndurare prin oamenii Lui. Help 4 Families mi-a oferit oportunitatea să fiu parte a planului lui Dumnezeu de a fi un martor al harului şi îndurării Lui, scriind propriile mele cuvinte, împărtăşind mărturia mea foarte dureroasă, cu lacrimi şi umilinţă. Ei m-au iubit, chiar în starea în care mă aflam.

Mâna lui Dumnezeu m-a călăuzit la o biserică locală fundamentalistă, de modă veche, care crede în Biblie. Cântăm imnuri tradiţionale şi avem învăţături numai din cuvintele lui Dumnezeu. Această biserică nu compromite adevărul Lui. În familia bisericii locale ne pasă unuia de celălalt şi suntem părtaşi la bucuria şi credinţa în Domnul.

În locul căutărilor nesfârşite a sensurilor vieţii, Duhul Adevărului este ancora sufletului meu şi m-a călăuzit să mă concentrez pe viaţa eternă, nu pe existenţa temporară.

Ştiu că într-o zi Domnul va restaura totul aşa cum trebuie și că El le-a dat credincioşilor ca mine o nouă lumină, speranţă şi optimism pentru un viitor foarte strălucitor.

Precum a spus Charles Spurgeon: „Dacă nu primeşti de la El spălarea în sânge, desăvârşită, fără rival nu eşti creştin. Oricare ar fi profesia ta, oricare ar fi experienţa ta, oricare ar fi transformarea ta, orice ai fi încercat sau ai fi realizat, dacă nu ai venit niciodată ca vinovat şi dacă nu ai văzut păcatul tău pus asupra Fiului însângerat al lui Dumnezeu, eşti în obrăznicia amărăciunii şi în lanţul fărădelegii. … Fără credinţă în ispăşire nu poţi avea parte cu Hristos.” (C. H. Spurgeon, Sermons, 16, 220, 223)

Rugăciunea mea este să-L cunoşti pe Isus Hristos ca Mântuitorul tău personal şi dragostea pe care o are El pentru tine.

[Speaking on Post SRS Regret. Copyright © Help 4 Families. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Pentru o altă mărturie a lui Beck, clic pe Mărturia lui Becky!