Sunt Silviu, am douăzeci şi nouă de ani şi trăiesc în străinătate de cinci ani, unde m-am întors şi la Domnul Isus, doar prin harul şi mila Sa. Nu ştiu cum s-a făcut întâmplarea că, deşi fiind homosexual din copilărie, totuşi El, în îndurarea Lui, a găsit să mă cheme la curăţire.

E greu într-adevăr să duci lupta aceasta în inima şi mintea ta. Eu o duc şi ştiu că nu e uşor, cel puţin o simt pe pielea mea. Fapt este că sunt întors numai de un an la Domnul. Nu am să detaliez cum şi prin ce mijloc m-a întors Domnul, dar eu cred că lupta o putem duce cu Isus împreună.

La început a fost totul frumos. Am cunoscut pacea şi dragostea de copil născut din nou, dar ulterior lupta a fost prea mare ca să o pot purta. Deşi ştiu că numai prin post şi rugăciune ies aceste duhuri rele, eu unul sunt cam încăpăţânat la capitolul post, pentru că nu sunt obişnuit să postesc.

Am început să am relaţii sexuale de mic copil. Trăiam în orfelinat, abandonat de părinţi, şi acolo am cunoscut desfrâul şi modul de păcătuire al homosexualităţii. Într-adevăr, situaţia că mulţi băieţi şi fete erau nesupravegheaţi de educatori, a condus la faptul că am dormit cu băieţi în pat. Ţin minte că prima relaţie sexuală am avut-o la cinci sau şase ani, cu o fată. Nu a fost ceva serios, ca atunci când o fac cei mari, dar ştiu că ne jucam unul cu celălalt. Apoi au urmat băieţii, tot aşa, din joc prostesc, şi aşa am ajuns să devin homosexual.

Anii au trecut, dar în cămin era un băiat cu care aveam relaţii sexuale aproape în fiecare zi. Culmea era că eu nu ştiam că îi plăceau băieţii, dar într-o noapte s-a urcat la mine în pat şi m-a ademenit, iar de atunci relaţia noastră a fost numai pe sex. Ştiam în cugetul meu de copil mic că este un păcat rău, dar nu îi dădeam atenţie, pentru că deja eram stăpânit de el.

Am avut multe relaţii cu băieţi şi bărbaţi, dar nu am avut relaţii serioase sau de iubire cu ei, deşi îmi plăceau şi îmi plac băieţii atrăgători şi simpatici. Chiar şi plecat fiind din România, mi-am dorit să mă angajez într-un bar homosexual de prin altă ţară, iar visul mi s-a îndeplinit. Am lucrat ca barman într-un bar şi o saună de homosexuali. Vă daţi seama cam ce era pe acolo. Am început să iau droguri şi să nu-mi mai pese de nimeni şi nimic, numai de mine şi de modul în care trăiam.

Prin chemarea Domnului, am ajuns să Îl cunosc, deşi nu foarte bine, căci mai am încă de citit Scriptura, dar văd în mine lupta aceasta, pe care o duceam şi în trecut. Nu mai am relaţii cu bărbaţi, am renunţat de atunci la jobul pe care îl aveam şi m-am angajat în altă parte, dar, după o perioadă de timp, Satan nu m-a lăsat. Văd că abia acum începe lupta spirituală şi nu e uşor.

Vă spun sincer, am început să mă uit iarăşi la filme porno cu bărbaţi şi să mă autosatisfac. Am spus asta şi pastorului bisericii de două ori, dar parcă nu pot să mă las. Într-adevăr, nu doresc să mă culc cu cineva, dar în mine e firea care doreşte acest lucru şi nu mă pot opri. Am tot spus că nu o să mă mai autosatisfac uitându-mă la filme porno, dar în zadar.

Eu, cel puţin, când Satan vine cu un gând, mă gândesc la versete din Biblie, cum ar fi, de exemplu, nici moartea, nici puterile întunericului sau chiar nici viaţa nu ne vor despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos. Ştiu în mintea mea că nu e bine ce fac, dar nu am puterea să mă împotrivesc şi nu am atracţie faţă de nicio fată. Nici nu ştiu cum e să ai o relaţie cu o femeie. Mie încă îmi plac bărbaţii şi mă tot rog Domnului să-mi ia viaţa, decât să mai păcătuiesc aşa.

Să ştiţi, fraţilor, că nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva acelor duhuri obraznice care ne fură mintea şi inima şi sentimentele. Eu şi noaptea când dorm nu am pace din partea Celui Rău. Spun asta pentru că vine cu vise pornografice în mintea mea şi îmi arată tot felul de plăceri, ca şi când aş fi eu în visul acela, iar când mă trezesc îmi spun mie: „Doamne, Îţi mulţumesc că nu am mai făcut-o cu trupul.” Sper să pot să duc lupta până la sfârşit cu acest duh obraznic, deşi nu e uşor.

Îndemnul meu este să nu renunţaţi la Isus, pentru că El nu a renunţat la noi. Chiar dacă păcătuim, avem la Tatăl un Mijlocitor. Nu spun lucrul acesta ca să păcătuiţi, dar Ioan ne spune că, dacă ne mărturisim păcatele, El este drept şi credincios ca să ne ierte şi să ne cureţe de nelegiuire. Oricum, Domnul să fie cu cei ce ducem această luptă! Domnul ne-a chemat la curăţie şi voia Lui este să fugim de curvie, oricare ar fi ea. Nu am scris multe, fiindcă nu aş vrea să vă plictisesc.